UPDATE: Victorie uriaşă a societăţii civile – Emil Boc a retras de pe ordinea zi Proiectul de schimbare a numelui străzii „Radu Gyr”!
de Ion Spânu
Şedinţa Consiliului Municipal Cluj a început azi cu o surpriză de proporţii: primarul Emil Boc a solicitat retragerea de pe ordinea de zi a punctului 31 privind schimbarea denumirii „străzii Radu Gyr”! Cezarina Condurache, de la Fundaţia George Manu, care a fost prezentă în sală alături de mai mulţi clujeni, ne-a comunicat ce s-a întîmplat: „Dl. Emil Boc a spus că retragerea se face ca urmare a numeroaselor solicitări venite din partea societăţii civile (peste 6000 de solicitări!), venite pe căi legale şi formulate pe ton democratic. Dumnealui a spus că nu poate ignora vocea societăţii civile. Va solicita analizarea situaţiei de către instituţii abilitate şi, în urma acestei analize, se va decide DACĂ se va mai reintroduce vreodată pe agenda Consiliului Local schimbarea denumirii „străzii Radu Gyr”.
Este un succes de etapă al societăţii civile, care a reuşit să oprească nedreptatea pusă la cale de Institutul „Elie Wiesel” şi Ministerul de Interne, condus de Carmen Dan, care a trimis mai multor prefecturi ordinul de a schimba denumirile unor străzi sau şcoli, precum şi de a demola unele statui ale martirilor poporului român, cum este cea din curtea mănăstirii Putna, care-l reprezintă pe mitropolitul Visarion Puiu, condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului!
Reamintim că Institutul „Elie Wiesel” a solicitat ministrului Carmen Dan să ia aceste măsuri în baza OUG 31/2002, indicînd următoarele obiective de schimbare a denumirilor sau chiar de demolare:
Părintele Visarion Puiu despre Catedrala Mânturirii Neamului: “să fie în acelaşi timp un monument de artă naţionala, deci o mândrie a întregului neam românesc”
Zilele “Visarion Puiu” au ajuns la Editia a XVII-a, ne informeaza Protoieria Roman. Portalul Basarabia-Bucovina.Info este incantat sa publice in memoria marelui roman aparator al romanitatii rasaritene, la implinirea a 134 de ani de la nasterea sa, o lucrare biografica si, in acelasi timp, o calda evocare, scrisa pentru aceasta ocazie de Pr. Dr. Aurel Florin Tuscanu, Protopop de Roman, caruia ii multumim in mod deosebit. Felicitari organizatorilor evenimentului aniversar! Sa nu-l uitam pe Parintele Visarion Puiu! Doamne, ajuta!
Dl Serban Alexianu, fiul celebrului Profesor Gh. Alexianu, executat la 1 iunie 1946 impreuna cu Ion Antonescu, Mihai Antonescu si Constantin Piki Vasiliu, in baza sentintei Tribunalului de la Bucuresti in “Procesul Marii Tradari Nationale”, si care a cerut rejudecarea procesului din 1946 in urma caruia tatal sau a fost condamnat la moarte, si-a exprimat tristetea ca si azi momentul tragic din urma cu 66 de ani este interpretat, in continuare, exact in tonul comisarilor sovietici care ne-au ocupat tara in urma loviturii de stat din 1944. Redam randurile sale:
“Cu greu am deschis computerul astazi, caci ca de obicei, de 1 iunie ne adunam cati mai suntem, familie si prieteni si facem o slujba de pomenire. Au trecut 66 de ani si tot ce se intampla acuma nu are darul sa ne faca sa speram ca se va putea face dreptate. La un post de televiziune (nu am deschis televizorul astazi, dar am fost sunat de cei care au vazut porcaria), intr-unul din buletinele informative, una din crainice a spus total vexata: “fanaticii fascisti nu se mai satura si inca il plang si pomenesc pe Antonescu cu acolitii lui!”…
Inca si azi, dupa atatia amar de ani, sunt in continuare urgisit de cei care nu se mai satura in a acuza fara nici o noima.
Astazi, la cei 85 de ani ai mei, sunt trimis in judecata si purtat prin tribunale ca un infractor de rand pentru ca am avut indrazneala sa solicit de la RAPPS restituirea a 201 mp. de teren ce a apartinut mamei mele. Nu mai am nici puterea si nici taria sa ma mai lupt in continuare si nu am nici trecerea necesara la primul ministru al tarii ca sa dispuna ca RAPPS-ul sa renunte la aberanta pretentie a 201 mp…”
In evocarea Guvernatorului Transnistriei, cu titlul “Profesorul de Drept public Gheorghe Alexianu”, Serban Alexianu si conf. univ. dr. Maria Orlov scriu:
“Generalul maior de justiţie militară Ioan Dan, în lucrarea sa „«Procesul» Mareşalului Ion Antonescu”, când analizează capitolul Transnistria, menţionează următoarele despre aceste procese verbale de predare către localnici: „Nu ştiu, dacă a mai existat în lume un asemenea cuceritor care să se comporte în acest mod cu populaţia ocupată şi care în retragerea sa să nu distrugă nimica dar să şi predea cu acte în regulă teritoriul pe care-l părăsea. Dacă a mai existat pe undeva în lume un asemenea cuceritor, cinste lui, dar noi românii însă, avem graţie profesorului Alexianu cu ce ne mândri din acest punct de vedere”. Cu toate acestea, în timpul captivităţii, când după 1944 a fost predat ruşilor odată cu majoritatea membrilor guvernului Antonescu, profesorul a fost dus la Odesa unde la ordinul lui Stalin, Consiliul Comisarilor Poporului de pedepsire a „cotropitorilor” a cerut populaţiei locale să-l judece. Spre marea surprindere a ruşilor, profesorul Alexianu a fost singurul din cei 11 adiministratori ai diferitelor zone din Rusia pe care populaţia locală l-a găsit nevinovat, fiind achitat în acel proces.
Printr-o mascaradă de proces dictată de slugile aservite regimului pro-sovietic instaurat la 6 martie 1946, comuniştii şi acoliţii lor nu au ţinut cont de această hotărâre şi l-au condamnat la moarte alături de ceilalţi eroi-martiri ai neamului. Înainte de execuţia-măcel, când procurorul de serviciu i-a adus la cunoştinţă că cererea de graţiere i-a fost respinsă, de către cel pe care l-a slujit şi în numele cui a administrat Transnistria, întrebat care-i este ultima dorinţă, a răspuns simplu şi din inimă aşa cum i-a fost întreaga-i viaţă: „Doresc neamului românesc să-şi realizeze şi îndeplinească toate idealurile pentru care cad eu astăzi aici”.
Fie ca neamul românesc pe care l-a slujit cu demnitate, dragoste şi credinţă să repare nedreptatea ce i s-a făcut şi să-l repună în istorie la locul ce i se cuvine. Fie ca tinerii noştri de azi, pe umerii cărora este aceeaşi povară – aceea de a construi o viaţă nouă, să-şi plece fruntea asupra monumentalelor lucrări de drept public ale profesorului Gheorghe Alexianu, scoţându-le la lumină şi urmându-i îndemnul: „De la altarul înţelepciunii profesorilor voştri, aprindeţi făclia sufletelor voastre care va pătrunde în adâncimile întunecate, luminând pentru găsirea căii spre dreptate şi adevăr”.”
Fără a concura cu iluştri corifei din istoria Mitropoliei Moldovei ca Varlaam, Dosoftei, Veniamin Costachi, Iosif Naniescu şi alţii, mitropolitul Visarion Puiu, deşi nu a avut o păstorire îndelungată, totuşi, prin activitatea sa, a reuşit să înscrie în cartea de istorie a Bisericii moldave o pagină memorabilă. În preajma zilei de 27 februarie, când, în urmă cu 133 de ani, la Pașcani venea pe lume cel care avea să fie numit călugărul ostaș, vă propun să descoperim o altă latură a activității sale, filantropia.
Nota mea: Bunurile in care a investit Mitropolitul Bucovinei si apoi al Transnistriei, martirul, in conceptia mea, Visarion Puiu, de aproape o tona de aur, sunt acum in custodia statului comunistoid Ucraina si a bisericilor “surori” rusa si ucraineana (cu ramurile lor). N-am auzit de nici un ortoflex “nationalist-crestin” din cei care se agita sub acoperirea unor manastiri ce aluneca usor-usor spre “muma-Rusie” macar sa scrie doua randuri despre soarta asezamintelor ortodoxe romanesti din biata Bucovina sfartecata, daramite sa le revendice de la “surorile” noastre kaghebiste. Ce-i drept, Parintele Visarion Puiu i-a scris direct lui Stalin pentru soarta romanilor ocupati alegandu-se in schimb cu o condamnare la moarte si calea exilului, unde a si murit in saracie lucie, calugareasca (sau, ma rog, asa cum ar trebui sa traiasca calugarii). “Ai nostri ca brazii” na-ti-o-bolnavi de mentalitate francmasonica in stadiu final clevetesc pe bloguri, cu ura “crestineasca” si creiere de furnica. Biata ortodoxie romaneasca…
June 22nd, 2017 
VR 
Posted in 
Tags: 
