Posts Tagged ‘nistorescu’

ROMOSAN despre cum l-au pacalit pe BASESCU "intelectualii de lista" Plesu, Liiceanu, Patapievici si picolii lor: Filosofii-ospătari față cu recesiunea

August 3rd, 2009 VR No Comments »

Traian Băsescu are o îngrijorare. Se împuţinează ospătarii. Să-l înţelegem. Între Biserică, Şcoală, Bibliotecă şi Cîrciumă, Băsescu va alege întotdeauna Cîrciuma. Şi Traian Băsescu mai are o îngrijorare: se înmulţesc periculos filosofii. Aici se înşală grav. Din cei trei („avem trei filosofi de serviciu în România”, zice Mircea Dinescu) care primiseră autorizaţia instituţiei tutelare să presteze public filosofia n-a mai rămas nici unul care să nu-şi fi pus şorţuleţul alb şi şervetul de ospătar.
Primul, fiind şi cel mai talentat dintre cei trei, a servit discret la cîrciuma din dealul Cotrocenilor. E vorba, bineînţeles, de Andrei Pleşu. Filosoful-ospătar a acceptat cu distincţie în 2005 postul de consilier. În subordinea directă a jupîniţei Elena. A fost totuşi un exces şi, pînă la urmă, a cedat nervos. Patapievici, ultimul venit între maeştrii cîntăreţi – pardon, între filosofii-ospătari – şi-a pus şi el de la început şorţuleţul corespunzător. Plus un papion. Şi nu şi le-a mai scos pînă astăzi. Deh, a fost numit şef peste Restaurantul găştii subintitulat filosofic Institutul Cultural. Serveşte mai ceva ca meşterul Apostol la Capşa pe vremuri. Un desăvîrşit filosof-ospătar. Al treilea filosof cu autorizaţie, Liiceanu – un caracter mai irascibil – serveşte şi el, dar numai la ocazii solemne, în acord cu natura sa: în Piaţa Universităţii, la tîrguri de carte, în campanii electorale. Dar serveşte la greu.
Desigur, mai există şi ceilalţi băieţi, picolii. Sînt mulţi şi sînt plasaţi în puncte strategice. Dar e greu să-i identifici pe toţi şi să poţi face astfel un pomelnic exhaustiv. Totuşi, cîţiva s-au detaşat din pluton: Mircea Mihăieş, Traian Ungureanu, Cristian Preda, Sever Voinescu şi destui alţii. Cu toţii sînt filosofi-ospătari în devenire. Aşteaptă autorizaţia. Care s-ar putea să nu vină niciodată, iar ei să rămînă pentru totdeauna picoli.
Emil Constantinescu, care a fost un preşedinte infinit mai onorabil decît Traian Băsescu, îi invita ieri pe intelectuali să se elibereze de „fascinaţia bădăranului” şi să scape urgent de „răul absolut” pe care l-a identificat cu actualul preşedinte. Soarta sa tristă de Don Quichote va face că, nici de această dată, nu-l va auzi nimeni.
Oare vizita televizată pe care i-a făcut-o Întîiul Client al ţării Primului ei Ospătar, măreţul Emil Boc, la Cîrciuma din Piaţa Victoriei, să fi avut scopul de a-i stresa pe bancherii şi pe investitorii occidentali prezenţi în România sau interesaţi de ea? În orice caz, reuşita e totală: a mai dat o lovitură de cîteva miliarde economiei româneşti. Dar originalul preşedinte român nu e la prima încercare. Nu a dat el foc portului Rouen, în Franţa? Şi nu a reuşit el să facă dispărută flota României? România? Frumoasă ţară…

Petru Romosan
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , No Comments »

NISTORESCU despre seful HUMANITAS – vechea Editura Politica si seful ICR-noul PCR plus gasca GDS-KGB: „Canalie de facto”- H.R. Patapievici

August 3rd, 2009 VR No Comments »

Filosoful îmbîrligat a provocat un tărăboi cumplit. Culmea este că nici el nu ştie de ce. După ce ani buni a fost socotit o minte luminată, o speranţă, o referinţă morală, el s-a trezit supus unei re-examinări necruţătoare ce tinde a deveni nimicitoare. Cînd Iosif Sava ni-l recomanda cu căldură, românii îl credeau pe Iosif Sava, convinşi că ştie el ce spune. Articolele şi cărţile lui H.R. Patapievici erau prea sofisticate şi de aceea mai toţi cititorii lui Patapievici s-au lăsat păgubaşi. Cînd acelaşi filosof a fost luat în braţe de tandemul Pleşu-Liiceanu, românii l-au socotit de îndată egalul acestora. Şi la operă şi la caracter!
Ani întregi, lumea a luat de bune spusele lui H.R. Patapievici fără a le cîntări cu atenţie. Cumpăra cărţile şi le aşeza în bibliotecă, fără a le parcurge şi fără a ajunge la sfîrşitul uneia dintre ele. Eu unul nu m-am dat în vînt după producţia sa intelectuală. Nu este pe gustul meu, scrie greoi şi contorsionat. I-am cumpărat însă toate cărţile, fiind şi eu unul dintre cei care s-au păcălit straşnic. De fiecare dată, după primele pagini, am renunţat la lectură, iar cînd am dat peste cîteva rînduri pe post de recomandare la privire şi meditaţie, publicate pe foaia de gardă a unui album foto, am rămas şocat. Parcă erau opera unui copil cretin, nu a unui filosof instalat confortabil în fotoliul de înţelept al neamului.
Spre Patapievici am întors capul mai atent abia cînd el a coborît de pe soclul iluzoriu de clasic în viaţă la rolul de ţuţăr politic al lui Traian Băsescu. S-a aruncat într-o luptă ce părea una de idei şi care încet-încet s-a dovedit a fi doar forma de manifestare a unei „canalii de facto”. Biografia sa plină de suferinţe politice se dovedeşte a fi o scorneală. Cel care huiduia de mama focului din balconul parlamentului atunci cînd Traian Băsescu citea Raportul de condamnare a comunismului (provocat şi de Apelul iniţiat de Sorin Ilieşiu, Apel pe care, de bună credinţă şi fără să ştiu ce pregătea, l-am semnat şi eu) era totuşi un beneficiar al acestuia.
Horea Roman Patapievici şi Vladimir Tismăneanu nu aveau acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document, necum să stea în fruntea unei asemenea operaţiuni. În panseurile sale imbecile, Patapievici scria cîndva despre român: „Canalie de facto, românul este un colaboraţionist bovarizat de ipocrizia aspiraţiei la disidenţă”. Şi Tismăneanu, şi Patapievici nu sînt decît „canalii de facto”. Şi ei, şi părinţii lor, după ce au pus osul şi mintea la consolidarea comunismului, au dorit să pară şi victime ale acestuia.
Lui Patapievici, anticomunismul a început să-i aducă şi burtă, şi funcţii. Pîrlitul de asistent universitar din anii ’90 a sărit ca titular de curs la Filosofia ştiinţei (unii zic că ar fi chiar conferenţiar, deşi nu are doctoratul) la Facultatea de Filozofie din Bucureşti, a ajuns şi director la Institutul Cultural Român, iar nevasta lui, cea care a condus catastrofal finanţele Editurii Humanitas (vezi datele Ministerului Finanţelor, cu reeşalonări cu tot!), a promovat repede în ierarhia profesională, devenind nu demult consilier al guvernatorului BNR (unde tatăl lui Patapievici, după servicii aduse sovieticilor la Viena, s-a înţepenit şi el ca unul dintre directori!). Cu o sută de milioane de la BNR, cu lefuri, premii şi drepturi de autor de la îndatorate edituri, Casa Patapievici începe să arate altfel şi să trădeze beneficiile de pe urma slugărelii politice.
„Canalia de facto” emite mereu judecăţi importante, fiind autorul uneia absolut penibile. El socoate că ziua poate fi şeful Institutului Cultural Roman, iar seara îl poate pupa în fund, apăra şi justifica în ce face pe patronul său şi la propriu şi la figurat. L-am numit pe Traian Băsescu. Un atare comportament a determinat o relectură şi o reprivire la rece a operei şi biografiei sale. Părerea mea este că examenul critic al impostorului e pe cale să determine şi o relectură a cuplului Pleşu – Liiceanu!
Ce vrea Patapievici? Se plînge de un linşaj mediatic şi vrea ajutor din partea instituţiilor statului şi a înţelepţilor de rasă, mai ales din partea celor care îl admiră şi-l susţin fără să fie capabili să-i citească patru-cinci pagini de carte. Cum se apără directorul ICR de propoziţiile cretine din propria-i operă? Cică nu-l mai reprezintă! „Canalie de facto”, Patapievici vrea să ascundem sub preş enormităţile pe care le-a scris despre români, România şi istoria naţională. Nu pentru că i-ar fi ruşine, nu pentru că a terfelit imaginea unui popor ce pare a-i fi cu totul străin, ci pentru că textele sale, ca un scuipat pe obrajii României, îl încurcă în raport cu slujba pe care o deţine şi la justificarea banilor pe care îi încasează.
Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici ( „mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”) aş putea spune şi eu: mă simt personal jignit ca un căcănar cu tupeu, autor al unor panseuri fără logică, să bată cîmpii pe seama poporului său şi apoi, pe banii acestuia, să conducă operaţiuni de reprezentare în lume şi tot el să-i dea lecţii şi note de bună purtare!
P.S. Le rog pe toate coniţele şi pe toţi studenţii care se dau în vînt după filosoful scribaci şi îmbîrligat să se supună mai întîi unei lecturi a „Omului recent” şi a volumelor „Zbor în bătaia săgeţii” şi „Cerul văzut prin lentilă”. Dacă, la sfîrşit, rămîn cu aceleaşi convingeri, le sugerez prieteneşte să continue sau să consulte un psihiatru!
Cornel Nistorescu
Foaia Transilvana

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , No Comments »

ROMOSAN despre ILIESCU, TISMANEANU, PATAPIEVICI & Co: Beizadele si ponei roz (Insectar 2)

August 3rd, 2009 VR 1 Comment »

Neobositul grafoman „anticomunist” Vladimir Tismaneanu o vampirizeaza de cîtava vreme pe regretata Monica Lovinescu, sub ochii negocianti, complici, ai celor care s-au însarcinat, din interese similare – vom vedea în continuare -, sa-i protejeze memoria. Nu m-ar mira ca beizadeaua bestiei comunsite poreclita Ciungu’ (Leon Tismaneanu, agent sovietic) sa ne propuna curînd si seriale (tot în Evenimentul Zilei) despre luptatorii din munti, urmate de seriale despre puscariile din vremea lui tac-su. Dupa o metoda bine verificata, beizadeaua îsi rescrie propria istorie. Ca si colegul sau Pacepa, zis Sobolanul, va începe curînd sa pretinda ca el, si numai el, ne-a scapat de comunism.

La sfîrsitul anilor ’70 si începutul anilor ’80, cînd tinerii intelectuali români încercau sa se strecoare prin arcanele cenzurii, Vladimir Tismaneanu tot grafoman era, dar unul ardent comunist. Colectiile revistelor Viata studenteasca, Amfiteatru si alte gazete de partid din epoca pot fi consultate de toti cei sincer interesati. Prelegerile lectorului de partid Tismaneanu (fiu de lector de partid) sînt însa mai greu accesibile. Toate acele texte pot fi strînse astazi si tiparite în cîteva volume, sponsorizate eventual de ICR-ul condus de Patapievici. La o repede socoteala, vom observa ca, dintre scriitorii care combateau la începutul anilor ’80, cei care fac cel mai mare zgomot azi sînt, coplesitor, mediocrii, falsii, netalentatii de atunci.
***
În aceeasi vreme, H.-R. Patapievici scria poezii adolescentine în calitatea lui de cercetator stiintific principal la IFA Magurele. Rezultatul cercetarilor sale de atunci a ramas un mister. Revista Vatra (2003 – accesibila si pe net) ne-a oferit, în schimb, generos, cîteva mostre ale „talentului” patapievicist : „Doamne, si cînd si-a sprijinit de tot sînii de mine / pîna la capat / toata suflarea mi-a ramas în gît / ca-ntepenisem ca varga-n cep si tremuram tot”. Si, fiindca tot veni vorba de Patapievici, iata ca fostul presedinte al ICR, Augustin Buzura, ne anunta o continuare a scandalului poneiului roz : „a aparut nu demult – sponsorizata cu aproape 32.000 de euro – revista Aooleu a grupului Zacuska Senzual” („Despre rentabilitatea diplomatiei culturale”, în Cultura, joi 28 august 2008). Cum PD-L n-are program, nu se situeaza nici la stînga, nici la dreapta, ar fi, poate, oportun sa-si însuseasca poneiul roz ca simbol. Ar avea, în acest fel, o identitate – l-am putea numi Partidul Poneiului Roz. S-ar putea justifica si activitatea beizadelei Patapievici, si banii cheltuiti.
***
Ion Iliescu, survivor-ul din vremea lui Stalin, el însusi o beizadea comunista, i-a tras din nou presul de sub picioare „prostanacului” hopa-mitica, Mircea Geoana. Într-adevar, Constitutia României, buna-proasta, nu poate fi reasamblata ca o trotineta la un capriciu al beizadelei generalului Geoana. La întrebarea regretatului Octavian Paler („cum scapam de Basescu ?”) se poate adauga o întrebare la fel de metafizica: cum scapam de Mircea Geoana ?, adica de beizadeaua de cauciuc.
***
Din toate partile ni se propune monarhia constitutionala ca o fericita forma de guvernare pentru tarisoara noastra atît de prost condusa azi. Batalia pentru „tron” dintre cele doua ciudate beizadele – Duda de Hohenzollern-Veringen (plus principesa Margareta) si Paul de România (plus printesa Lia) – se anunta crîncena. La o manipulare de un asemenea calibru, e sigur ca alegatorul român ar privi, ca si Parlamentul, ca la dentist. Cu Paul de România ca rege, de pilda, Basescu are toate sansele sa fie amarnic regretat. Doar daca nu cumva Basescu devine atunci prim-ministru, desi Geoana, Tariceanu si Stolojan (acesta din urma, în slip, iesind din baie) si-au anuntat disponibilitatea. Numai Boc a fost lasat în afara jocului.
Petru Romosan
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , 1 Comment »

NISTORESCU despre PATAPIEVICI (plus "un redactor de la Cotidianul"): Din gîndirea poneiului roz

August 3rd, 2009 VR 2 Comments »

Un redactor (îmi reprim tentatia de a adauga un nume si un atribut) a publicat pe blogul sau de pe Cotidianul.ro o jumatate de fraza din articolul meu intitulat „Canalie de facto -H.R.Patapievici”. Autorul articolului zice ca este un citat „din unul din cele mai josnice texte pe care le-am citit vreodata. Cu masca de gaze pe figura eventual, daca doriti, îl puteti citi aici!”. A urmat o ploaie de jigniri si înjuraturi din partea trupei Patapievici-Tismaneanu, dar si a cititorilor, unii chiar fara sa fi citit mai nimic din opera înteleptului cu papion, între altele si un fel de tatic al poneiului roz. Pentru o dreapta judecata a acestora, reiau fraza completa din articolul incriminat:
„Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici („ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa a acestei populatii ignare. Fondul ultim al substantei nationale românesti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”) as putea spune si eu: ma simt personal jignit ca un cacanar cu tupeu, autor al unor panseuri fara logica, sa bata cîmpii pe seama poporului sau si apoi, pe banii acestuia, sa conduca operatiuni de reprezentare în lume si tot el sa-i dea lectii si note de buna purtare!”.
Aceasta a fost fraza, e drept, cam lunga pentru care am fost pus la colt de admiratorii, servitorii si gascarii lui H.R. Patapievici. Pentru ca multi dintre ei îl iubesc fara sa-l citeasca si pentru ca unii dintre ciomagarii sai din presa nu stiu ce apara, mai adaug cîteva citate care pot fi parcurse chiar cu masca pe figura sau în mîna cu pixul de semnat demiterea din functia de director general al Institutului Cultural Român, cel care functioneaza pe contributia mai mica sau mai mare a fiecarui cetatean. Mai precizez ca si titlul articolului meu a fost extras tot dintr-o formulare a personajului în cauza. Pentru o corecta întelegere reiau fraza lui H.R. Patapievici: „Canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de ipocrizia aspiratiei la dizidenta”. Am folosit citatul si exprimarea pentru ca nu demult documente incontestabile ne arata ca tatal lui H.R. Patapievici nu seamana deloc cu anticomunistul din povestile sale prin care ne cerea sa-i admiram biografia.
Iata asadar si alte exemple din gîndirea asemanatoare cu poneiul roz:
– „Un popor cu substanta tîrîta”.-„Românii nu pot alcatui un popor, pentru ca valoreaza cît o turma, dupa gramada, la semnul firului rosu”. -„ Româna este o limba pe care trebuie sa încetam s-o mai vorbim sau… sa o folosim numai pentru înjuraturi”.-„Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lasat românii pe daci în forma hibrida stramoseasca, ne-au luat în urina slavii, se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvîntata, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni si asa mai departe, la nesfîrsit”.- „Puturosenia abisala a statutului suflet românesc…”- „Cu o educatie pur româneasca nu poti face nimic”- „Numai violenta, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimtire. Ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa, a acestei populatii ignare”. (Conform DEX, ignar: incult, ignorant)
Citatele se gasesc si pe net si în volumul „Politice”, aparut la Editura Humanitas, în 1996. Cei interesati pot gasi si alte exemple graitoare si sînt invitati sa o faca în speranta ca vor întelege mai mult si se vor bucura cu adevarat de cuvintele celui care conduce Institutul Cultural Român.

Cornel Nistorescu
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , 2 Comments »

NISTORESCU despre RAPORTUL TISMANEANU, MANOLESCU, BERINDEI si gasca: Obsesia României: imaginea!

August 3rd, 2009 VR No Comments »

Am tot auzit, cu diferite prilejuri, despre importanta covîrsitoare a imaginii. Un dobitoc, tînar politician în acelasi timp, îsi îndemna colegii în felul urmator: “apareti si voi mai des la televizor ca sa va faceti imagine!”. N-ai imagine, n-ai carte, n-ai imagine, n-ai cariera! Ce mai, n-ai imagine, n-ai bani si n-ai putere! Sa zicem ca foamea de imagine am înteles-o în cazul politicienilor, mult mai dispusi sa bîntuie televiziunile decît sa munceasca serios la împlinirea unui proiect. Ba am fost gata sa fiu de acord si cu o anume imagine necesara în cazul locurilor frumoase din România. Ar contribui la o dezvoltare rapida a turismului. Este adevarat ca toata lumea cere imagine pentru Delta Dunarii, dar aproape nimeni nu face nimic pentru protejarea ei. Boala nevoii de imagine a atins si alte domenii. Recent, cunoscutul critic literar Nicolae Manolescu a invocat nevoia stringenta de imagine, nici nu va trece prin cap pentru ce. Ambasador al României la UNESCO si cronicar sportiv în Evenimentul zilei(?!), Nicolae Manolescu ne transmite de la Paris un regret de-a dreptul existential. “Nu stim sa ne facem imagine!” Daca s-ar fi referit la cultura româna sau la literatura în particular, mai ca as fi încercat sa înteleg. Sa zicem ca statul român ar avea partial justificare în cheltuirea unor bani publici pentru traducerea unor carti de autori români contemporani, în limbi de circulatie, compensînd astfel cercul oarecum strîmt al limbii române. Din pacate, si aici trebuie sa zabovim nitel! De ce am cheltui banii publici pe traducerea unor carti care, în România, n-au depasit cîteva mii de exemplare vîndute (ceea ce nu înseamna si citite)? Doar pentru o imagine a unor personaje dragi celor care decid respectivele titluri? Si, daca tot le traducem pe banii nostri, de ce nu încercam sa respectam un regim comercial, punînd volumele selectate în competitie totala pe pietele din respectivele tari? Sa revenim însa la durerea lui Nicolae Manolescu. Într-un interviu acordat unui site (“organ prezidential”), el declara: “Am avut o ocazie cu un capital de imagine important de investit -Raportul Tismaneanu. A fost pentru prima data cînd comunismul era condamnat într-o tara fosta comunista, cînd condamnarea era anuntata de presedintele tarii si comunicata în fata parlamentului… Acest raport ar fi trebuit sa fie mediatizat în mod extraordinar, peste tot… Eu am vorbit cu presedintele si… a fost de acord. Dupa care nu s-a mai facut nimic, poate din lipsa de bani. Rezultatul: nici un singur articol în presa franceza, nimic la televizor, la radio, în presa scrisa… Nu îmi imaginez ce-ar fi putut sa fie atît de important încît sa se piarda aceasta ocazie. Era o premiera mondiala”.
Cu alte cuvinte, si Raportul Tismaneanu ar suferi de aceeasi boala ca si turismul românesc. Fabulos, dar lipsit de imagine! Iar la baza acestei nefericiri ar sta putinatatea banului public. Altfel, daca am fi avut bani la buget, am fi facut o imagine traznet peste hotare, iar turismul românesc ar fi fost cotropit de elvetieni, nemti, francezi si germani disperati sa-si petreaca vacanta în cea mai putin igienica tara a Uniunii Europene, singura fara toalete functionale pe marginea tuturor drumurilor care brazdeaza plaiurile mioritice. Si, daca mai ramîneau ceva bani de la imaginea externa a peisajelor noastre de vis, atunci i-am fi bagat si în cunoasterea extraordinarului Raport Tismaneanu!
Mai în gluma, mai în serios, cuvintele lui Nicolae Manolescu ma obliga sa cred ca, în cazul în care am fi cheltuit mai multi bani (pentru ca imaginea costa!) pentru imaginea Raportului Tismaneanu, România ar fi avut o alta perceptie în strainatate, am fi fost considerati mai seriosi, Traian Basescu ar fi fost socotit un mai bun (nu îndraznesc sa spun mai serios) politician si, în general, noua românilor ne-ar fi fost mai bine. Oricît s-ar supara Nicolae Manolescu, nu pot fi de acord cu o asemenea judecata. În primul rînd, lipsa de impact a Raportului Tismaneanu nu sta neaparat în absenta unor fonduri de investit în imagine. Media franceza are destui corespondenti în România si, fara cine stie ce cheltuiala a statului român, au aflat de Raportul prezentat de presedintele Traian Basescu în parlament (mai ales ca incidentul cu Vadim a facut ocolul agentiilor de presa si al televiziunilor europene). Apoi, Nicolae Manolescu (membru în Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din România si ambasador al României la UNESCO) putea sa distribuie cîteva exemplare prin Capitala Frantei. Acolo se afla si Mihnea Berindei, apropiat al lui Nicolae Manolescu si al presedintelui Comisiei. N-au putut ajunge ei la nici o persoana pe care sa o înduplece, cu cîteva cuvinte sau cu un articol, despre o asemenea “premiera mondiala”? Nu cumva motivele care au determinat ignorarea raportului sînt în alta parte? Nu cumva la tacerea presei franceze a contribuit si faptul ca Raportul de analiza a dictaturii comuniste din România a fost redactat si de fosti activisti si informatori ai fostei securitati? N-or fi monitorizat diplomatii si jurnalistii francezi prezenti în România nenumaratele trimiteri la opera si activitatea de propagandist a lui Vladimir Tismaneanu din perioada sa rosie? N-or fi retinut aceiasi oameni afirmatiile si fotocopiile unor documente, trimise presei de un alt presedinte (Emil Constantinescu), privitoare la activitatea lui Traian Basescu în postura de informator al Securitatii? Sa nu-si fi dat seama trimisii francezi în România de caracterul vizibil de operatiune de imagine al Raportului Tismaneanu? Ce consecinte a avut el asupra decomunizarii României? Sau macar asupra apropiatilor lui Traian Basescu si ai institutiei prezidentiale? Asupra partidului sau favorit? I-a atins în vreun fel pe Theodor Stolojan, pe Traian Basescu, pe Silvian Ionescu sau pe Mona Musca? S-au curatat de acoperiti partidele, parlamentul si alte institutii ale Statului, pentru a socoti “premiera mondiala” citita de Traian Basescu în parlament o operatiune serioasa? Nu cumva francezii au intuit ca gestul de condamnare a comunismului a fost doar o operatiune de praf în ochi initiata si derulata de cei care îl papusaza pe Traian Basescu?
Eu, unul, înteleg de ce francezii n-au scos o vorba despre raport si nu vad de ce am fi investit bani în imaginea acestui document. Imaginea la o alta operatiune de imagine nu foloseste la absolut nimic!

Cornel Nistorescu

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

SOBOLANII ROSII de profesie ar vrea sa ingroape COTIDIANUL. O executie si un fals scandal de cenzura. Tinte: Romosan si Nistorescu. Urmeaza si Basescu

August 2nd, 2009 VR 1 Comment »

Politia politica a noilor securisti de inspiratie bolsevica
Schimbarea geniala a conducerii Cotidianului, o publicatie-cadavru ambulant falimentar, ale carei retururi lunare ajunsesera cat vanzarile (vezi Grafic Brat in baza), a produs un cutremur sub puntea ziarului, de unde sobolanii pregatiti oricand sa-si schimbe sau chiar atace gazda au sarit mai jos de vintrele noului director, Cornel Nistorescu.

Nu sunt un fan Nistorescu si nici el nu cred ca ma iubeste prea tare dupa ce l-am pus pe lista Civic Media “Voci curate” (curios, mie nu mi s-a raspuns cu atat operativitate la adresa catre CNSAS privind formatorii de opinie, cum s-a intamplat in cazul echipei de soc de la Cotidianul), dar am fost nevoit sa admit, de multe ori cu o reala delectare, ca “ce-i al lui e-al lui”. Titlurile articolelor de opinie prin care se remarca in Foaia Transilvana – unde se producea in ultimul timp – starneau valuri de comentarii: „Canalie de facto”- H.R. Patapievici, Din gîndirea poneiului roz sau Drama lui Mircea Cărtărescu m-au amuzat si intristat deopotriva, pentru ca devoalau fragilitatea institutiilor statului, capcanate de ticalosi profitori si impostori.
Dincolo de faptul ca venirea lui la carma Cotidianului demonstreaza fara cuvinte si tagada ca vechea conducere a ziarului ajuns aproape in putrefactie moralo-publicistica a fost incapabila sa salveze mostenirea lui Ratiu, in ciuda milioanelor de euro injectate in curul ei, scandalul creat prin numirea lui Nistorescu, chiar de dinainte de a-si prelua functia, dezvaluie si scoate la suprafata existenta unui puternic razboi subteran intretinut de un adevarat grup mafiot de influenta, cu divizii de falsi ziaristi si “oameni de cultura”: sobolanii rosii anti-Romania.
Ca la un ordin, rafala pomanagiilor statului si a serviciilor antiromanesti a si inceput: Tismaneanu, centreaza si centralizeaza, Mihaies si Tapalaga, aplecati o iau la ranga, Fumurescu, Patrascoiu, “Biju”-UTC si electronistii Soros-PCR, au intrat deja in fibrilatie, dupa ce si-au scos degetele din priza.
O sa auziti de-acum incolo multe urlete: sunt maimutele “de elita” care-si facusera din Cotidianul o troaca de lafait si o portavoce de scuipat si defaimat Romania. De altfel, anuntam aici DE CE O SA MOARA COTIDIANUL. Daca il urasti pe Eminescu si mai faci si caz din asta ce sfarsit mai bun meriti?
Acum, constienti ca venirea “nealiniatului” Nistorescu le va scutura serios postamentele de profitori ai tuturor regimurilor, membri noilor brigazi rosii ale cateilor de presa au pornit atacul printr-o lovitura sub centura la adresa unui prieten de-al lui Nistorescu: Petru Romosan (foto), un alt caz Gica Popescu pentru care autoarea operatiunii de lichidare, dezinformatoarea de profesie Mirela Corlatan, ar merita sa i se suspende pe loc acreditarea CNSAS (asta daca n-ar avea si girul unor capuse din Colegiu).

Vinovat ca exista. Si vorbeste

Scriitor, critic de arta, fost opozant al regimului comunist, fara nici o functie publica, fara nici o pozitie in societate care s-ar putea incadra in lista prioritatilor CNSAS, Romosan, simplu cetatean, este supus unei executii publice ce s-ar putea transforma intr-un foarte bun studiu de caz dupa ce acesta va castiga procesul cu ziarista navetista pe interesanta ruta Iasi-Timisoara-Bucuresti, cu oprire in Snagov Lac. Motivul, pe langa prietenia sa cu Nistorescu: mai multe pozitii transante luate de scriitor impotriva coruptiei si imposturii culturale institutionalizate prin chiar CNSAS, ICR, Uniunea Scriitorilor sau Humanitas, Colegiul Noua Europa, Comisia Tismaneanu si restul cuiburilor de vipere “anticomuniste”. Pe deasupra, activitatea sa nationala de la “Editura Compania“, constituie in sine, prin calitatea lucrarilor publicate si chiar si numarul volumelor – peste un milion -, un pericol la adresa aceleiasi imposturi generalizate practicata de editurile-mafiote si capusele sugatoare la subventiile de stat.
Apoi, Romosan, care a riscat in 1988, criticand la nivel international, poate chiar putin exagerat, regimul Ceausescu, nu ezita sa o faca si astazi, cand vede ca interesele nationale sunt subminate de o clica superpusa. Iata o mostra, din Foaia Transilvana:

Petru Romosan: Apelurile pe banda si “Mineriada bursierilor”

“Dupa parerea mea, aceste apeluri nu sînt decît niste mineriade comice ale intelectualilor: o oaste de strînsura compusa din bursieri Soros pentru care se pare ca a venit scadenta. Din nefericire pentru ei, asemenea apeluri vor avea efectul contrar intentiilor si asteptarilor lor. Faptul ca autointitulatii intelectuali încearca sa utilizeze ca argumente procesul si condamnarea comunismului nu-i convinge pe observatorii neutri si independenti. Atît CNSAS-ul, cît si Raportul Tismaneanu apar din ce în ce mai clar ca doua imposturi majore, menite sa acopere un fapt cu implicatii grave si pe termen lung: preluarea rapida si în conditii foarte avantajoase a economiei românesti. Si cîteva observatii punctuale. O parte din semnatarii apelurilor sînt angajati ai presedintelui României: Horia-Roman Patapievici si subalternii sai – Mircea Mihaies, Tania Radu, Magda Cârneci, Vladimir Tismaneanu si, poate, si altii. Acestia îsi încalca obligatia de rezerva pe care le-o impune statutul lor de înalti functionari de stat. Altii sînt ziaristi si se descalifica lamentabil. Iar cei mai multi sînt complet necunoscuti. Îi cunosc, probabil, numai cei care le-au acordat burse.
N-as vrea sa fiu gresit înteles. E foarte bine ca intelectualii sa se implice în afacerile cetatii. Dar ei nu se pot substitui votului democratic din Parlament si nici Constitutiei. Cei care-i conduc în asemenea aventuri se fac responsabili, ca si în cazul mineriadelor din anii ’90, de instigare a unei parti a populatiei împotriva celeilalte. Poate ca nu e prea tîrziu pentru un apel mai degraba la reconciliere si salvgardarea interesului national.”
Este foarte posibil ca unul dintre cele mai recente articole, Ciorbă reîncălzită: Pacepa, Liiceanu, Lucia Hossu-Longin, despre “Sobolanul”, porecla perfecta a lui Pacepa, sau Filosofii-ospătari față cu recesiunea, sa-i fi atras mania maxima a neo-kominternistilor. Venirea intempestiva a lui Nistorescu le periclita executia publica pregatita, se pare, cu minutiozitate, si cu complicitatea unor “interpreti” CNSAS.

Femeia-komisar de serviciu

De partea cealalta, o preamaritoare a capilor neo-kominternului din Romania, Tismaneanu, Plesu & Liiceanu si cooperativa de profitori, Mirela Corlatan nu pare ultragiata de trecutul comunist si colaborarea cu Securitatea a turistilor nostri culturnici, din URSS in Romania, pe Primaverii si la Stefan Gheorghiu, apoi in Venezuela si, cu greu, in SUA si retur, sau din Tulcea la Paris sau Heidelberg, cum am merge noi la piata, dar pe banii cetatentilor RSR si RFG, si, inapoi, pe strada… Paris si cu ploconoane FSN ca Ministerul Culturii si Editura Politica a PCR in cap. Nu! Mica turnatoare cu pretentii de ziarista-komisar il pune la zid pe un scriitor care a trecut granita prin sarma ghimpata pentru a ajunge la sotia sa, Adina Keneres, in Franta. Sotie care reusise sa primeasca pasaport si sa calatoreasca pana acolo unde Plesu si Liiceanu isi faceau cumparaturile de caviar si sampanie in week-end, numai dupa ce Romosan semnase un angajament cu Securitatea. Da! Aceasta este “marea crima”. A semnat! Pentru ca apoi, dupa plecarea sotiei sa fuga din tara! Extraordinar! Ce criminal! Ce daca nu e demnitar?! Sa-l executam, ca vine Nistorescu si ne executa el pe noi! (Corect aici 🙂
Invocarea reactiei lui Romosan la cazul Mona Musca iar nu o ajuta pe Corlatan, pentru ca ii demonstreaza indirect, conform unei logici elementare, nevinovatia sa. Romosan stia de atunci ca dosarul sau este disponibil la CNSAS, pentru ca acolo l-am gasit si eu, prima oara, pus la dispozitia presei, “ca exemplu”, “pentru studiu”, incalcandu-se grav chiar Legea CNSAS. De aici porneste, de fapt, totul! Marea descoperire a Mirelei Corlatan trona la liber pe mesele CNSAS! Daca s-ar fi stiut vinovat ar mai fi iesit Romosan pe televizoare? Nu! Si santajul CNSAS ar fi functionat…
Nu am de ce sa-l apar pe Romosan. Evidenta, nu cea crosetata in fals de papagalite de serviciu, va fi demonstrata in instanta. De altfel, planul de masuri luat de Securitate impotriva sa – Vezi In Malaxorul Securitatii – spune totul despre “colaborarea” si vinovatia sa. Evident, pentru cititorul care are si bun simt si nu-i pute mintea de atata puroi si venin, ca (in curand) fostilor scribalai de la Cotidianul, carora Romosan le-o tranteste in fata:

Dinescu, Plesu – agenti de influenta

Opere si operete, sufleori si vocabulisti

Asadar, golania ei de articol demn de operele lui Brucan din Scinteia, nu a fost cenzurat, dupa cum minte in cor gasca subculturala de pe centura presei romane, in frunte cu sectoristul IT Morar. El a aparut bine-mersi pe editia online si este amanat pentru editia print, asa cum o scrie chiar Nistorescu intr-un Post Scriptum, pana va fi complet, deontologic, ca tot le place termenul.
Dar, ma gandesc, ca tema pentru Mireluta, pana ii apare articolul, ce-ar fi sa investigheze ea urmatoarele, asa, deontologic:
– maimuta-urlatoare a Cotidianului, poetul-portofel Dinescovici, nu cumva a efectuat “un tur” mai putin public prin URSS in 1989?
– in afara lui Romosan, care a avut o prezenta fugitiva pe langa Negoitescu, nu cumva mai exista un fost tanar poet actualmente sef al Corlatanutei care ar putea sa spuna mai multe despre acest caz, in profunzimea lui?
– colegutul ei, Ioan T Morar, nu a semnat cumva niste “opere” de pupincareala la Ceausescu, dupa ce a fost transferat la Bucuresti, de la Buca Macaii prin semnatura Cabinetului 2?
– dar distinsul “filosof” fara opera, membru al PCR de la 19 anisori, azi milionar “dilematic” in euro, nu a semnat cumva vreo doua-trei scrisori de iertare catre “tovarasul secretar general al Partidului, Nicolae Ceausescu” in care afirma ca l-a informat in detaliu despre toate sedintele de “meditatie” pe tovarasul Vasile Malureanu de la MAI, viitor general SIE?
– nu cumva falimentaristul-sef Buscu sta, desi nu este demnitar, intr-o vila a RAAPPS din Dorobanti, obtinuta pe o fundatie-fantoma fara nici o activitate?
Cand epuizeaza subiectele astea, ii mai dau eu vreo doua.

Sa radem cu ITM, ITB-situl UTC
Intamplator, dar fara nici o legatura cu jivinele presei subterane, Nistorescu, in acest moment, este un contestatar al lui Basescu, asa ca nu m-ar mira ca toata povestea falsului scandal de cenzura si al unei puneri profesionale la punct sa se tranforme intr-o alta telenovela in care femeile cu barba si jurnalistii cu fusta de la Cotidianul vor urla ca din gura de sarpe ca sunt “victimele” politice ale satrapilor din presa (vezi cazul Procesul Liiceanu-Liighenau-Liicheanu – Plagiator si impostor). Asta in timp ce firavele si din ce in ce mai putinele voci oneste din presa chiar o patesc, pe neauzite.
Tupeistul UTC-ITM afirma, de altfel, nu demult, chiar in timp ce falimenta ziarul Cotidianul prin ineptiile lui: “Nu stiu precis ce va veni in presa, dar, sigur, ceea ce puteau face Nistorescu, SRS si Cristoiu nu mai intereseaza, nu mai vinde. Ziaristul-patron e pe cale de disparitie. Nu stiu daca e bine, nu stiu daca e rau. Dar sigur nu mai e ca inainte. Ma tem sa nu vina, pentru o scurta vreme, in prim plan, presa badinilor, a ciutacilor si a roncilor.” (Ha, ha! – nota mea)
Sobolanii rosii o sa paraseasca ziarul si Cotidianul se va redresa; sobolanii rosii o sa paraseasca corabia lui Basescu si Romania isi va reveni.
Orice executie, chiar si nereusita, are si o reactie fireasca – contra-executia -, poate, sper eu, mult mai reusita.

PS: Stiati ca publicatia falimentara Idei in Dialog, unde se isterizeaza regulat acelasi Mihaies, care il injura cu sarg pe Vantu in Evenimentul Zilei, este condusa de Patapievici si ii apartine aceluiasi mogul? Pam-pam!
PS 2: Acum, are si Vantu dreptate: dupa ce l-au tocat “intelectualii de elita”, care i-au supt de energie si bani Cotidianul, de ce sa nu foloseasca ultima rasuflare a ziarului, pana va ajunge doar electronic, in campania care vine? Oricum, sa fim seriosi: ce impact mai are umbra Cotidianului? De fapt, o sa vedem…

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , , 1 Comment »

HUREZEANU schimba macazul pe "axa" Bucuresti-Chisinau-Moscova. BASESCU ii dedica poezii de la Atena

May 27th, 2009 VR No Comments »

Agerpres – Irinela Mica, transmite: O romanca, prezenta miercuri seara la sediul Ambasadei Romaniei la Atena, i-a recitat presedintelui Traian Basescu o strofa dintr-o creatie personala, avand ca tema dorul de tara, iar seful statului a replicat ca ar dori sa trimita versurile respective unui ziarist roman, in speranta ca acesta va intelege ‘si sufletul romanilor, nu numai placerea de a sta plecat’.
‘Doamna, va multumesc mult. Mi-ar placea atat de mult… Aseara, era o emisiune la una din televiziunile noastre – nu am urmarit-o, am vazut-o pe sinteza de presa, in dimineata aceasta – in care niste domni tocmai asta propovaduiau. Sa uitam ca am pierdut cateva milioane de romani ca sa fim liberi, sa fim independenti, si sa ne plecam cat putem in fata unei mari puteri. Asa li se parea lor, desi unul din ei – acum pot sa spun, sa formulez in felul acesta – acum vreo cativa ani se facea ca ne da lectii de democratie, de pe la Europa Libera. V-as ramane indatorat daca mi-ati da aceste versuri si o sa le trimit acestui mare ziarist, poate intelege si sufletul romanilor, nu numai placerea de a sta plecat’, a spus presedintele.
Versurile i-au fost recitate de Mariana Cauiesteanu, instructor al Ansamblului folcloric de traditii al romanilor din Atena: ‘Sa nu uiti ca noi suntem ai tai, oriunde am fi prin lume, Romanie / Iar dorul greu de tara si de glie ne cheama inapoi cu drag / Ne cheama sangele varsat, pamantul greu impovarat de oasele strabunilor care au picat / Ne cheama spicele de grau si soarele ce-l parguie si murmurul de rau’.
Ea i-a mai spus presedintelui ca romanii din diaspora doresc sa nu fie uitati.’Cu toate ca suntem departe de tara, noi cu sufletul si inima suntem alaturi de dumneavoastra’, a mai spus ea.
Presedintele a raspuns mai bine de o ora intrebarilor adresate de membrii comunitatii romanesti din Grecia, care au fost interesati mai ales de aspecte economice, dar si de posibilitatea de a vota si de a-si pastra identitatea culturala.
Presedintele Traian Basescu a declarat, miercuri seara, in cadrul unei intalniri cu membrii comunitatii de romani din Grecia, la sediul Ambasadei tarii noastre la Atena, ca, in ultimele trei saptamani, ritmul de acordare a cetateniei a crescut semnificativ, iar procesul se va accelera in perioada urmatoare.
‘Dupa ce s-a emis OUG de simplificare a porcedurii pentru cetatenii romani si rudele lor pana la gradul trei care si-au pierdut fara voia lor cetatenia, deja la ministerul Justitiei s-au luat masurile necesare pentru a creste capacitatea de acordare a cetateniei. Va pot spune ca eu primesc o raportare saptamanala pe aceasta tema de la Ministerul Justitiei – numarul de cetatenii acordate in trei saptamani a depasit cu mult numarul de cetatenii acordate in luni de zile inainte, iar in perioada imediat urmatoare, capacitatea de procesare a cererilor va creste tot mai mult’, a spus Basescu, raspunzand astfel unei intrebari adresate de catre unul dintre cei prezenti.
De asemenea, Basescu i-a rugat pe cei interesati sa nu faca un ‘drum lung’ pana la Ministerul Justitiei pentru a-si depune dosarul, inainte de a verifica site-ul insitutiei, pentru informatii privind toate actele necesare.
El a mai aratat ca s-a renuntat la interviu pentru cei care si-au pierdut cetatenia, astfel incat acestia trebuie doar sa depuna actele doveditoare.
‘Va asigur ca acest mecanism se pune tot mai bine la punct’, a mai spus el. (Agerpres)

Cateva parti din emisiunea in cauza in care Hurezeanu spune si un banc cu evrei si Basescu si il compara de vreo doua ori cu Ceausesc

Emil Hurezeanu: În ultimii doi ani, in ultimul an, Romania inregistreaza, in materie de relatii externe, un declin foarte ingrijorator. Si cand e vorba cu relatiile cu vecinii….Realizator: Am avut o masa la summit-ul NATO, bine populata, unde lumea radea, isi spunea glume, parea o geopolitica…
Cornel Nistorescu: /…/ de protocol
Emil Hurezeanu: Acestea sunt mesele pe care le vedem in cartile de istorie, congresul danseaza – scenele de la Congresul de la Viena, desi acolo se dansa pe mormantul lui Napoleon – dar aici lucrurile sunt mai simple. Culmea este ca – aici sunt de acord cu domnul Nistorescu – dupa parerea mea domnul Basescu a ramas cam singurul european. Încep sa fiu ingrijorat in legatura cu continuitatea spiritului european, daca doar /in/ domnul Basescu se mai bazeaza UE, daca doar in domnul Basescu UE mai are un sprijinitor. Îmi aduce aminte de povestea asta cu…
Cornel Nistorescu: UE se apara singura.
Emil Hurezeanu: … cu un banc neclar ca “flamanzii un pas in fata, valonii un pas in spate si 2-3 /…/si noi, belgienii. Domnul Basescu este singurul belgian din UE. Între timp, Germania isi continua relatia foarte solida cu Rusia, Franta nu a abandonat-o niciodata, Marea Britanie, cu toata distanta diplomatica, e aproape de Rusia, nu mai vorbim de Italia, de Bulgaria, de Ungaria…
Emil Hurezeanu: Cum am ajuns in situatia…? Înteleg problema Republicii Moldova, Pactul Ribbentrop-Molotov, desi, intre timp, stim ca… Chiar si Ceausescu gresea la Congresul al XIV-lea, amenintand in subsidiar Uniunea Sovietica cu o bomba atomica si cu denuntarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Dar, intre timp, stim ca Tratatul din ’47, de la Paris, daca nu cumva Declaratia de armistitiu din octombrie ’44, Actul Final de la Helsinki /…/
Realizator: Sa-l lasam si pe domnul ministru sa raspunda, ca i-ati formulat…
Emil Hurezeanu: Suntem in situatia in care n-am folosit decat…, nu suntem decat in momentul decontarii vulnerabilitatilor si al deficitului fara sanse, fara niciun pic de avans intr-o politica, altminteri normativ pragmatica si constructiva, pe care UE, prin vocea domnului presedinte Basescu, azi, la Bucuresti, le practica…
Cristian Diaconescu: Nu stiu, nu ma pot pronunta…
Cornel Nistorescu: Dar nu va intrebam nimic pe dumneavoastra. Mai degraba, incercam sa-i sugerez colegului Emil Hurezeanu, care, in goana dupa argumente rafinate, ignora o ipoteza simpla: ca rusilor s-ar putea sa le convina un Traian Basescu haotic si cu situatia din Romania de acum.
Emil Hurezeanu: Nu pot fi de acord…
Cornel Nistorescu: De asta nici nu ne baga in seama, de aceea nici nu se implica, de aceea nu-l invita, de aceea nu vin.
Emil Hurezeanu: Nu pot fi de acord cu argumentul ca Rusia, impreuna cu Moldova, provoaca aceasta stare de antipatie…
Cornel Nistorescu: Or fi avand vreo parere si vreo pozitie diferita.
Emil Hurezeanu: Ca sa-i intareasca lui Basescu piata anti-ruseasca in Romania si /…/
Cornel Nistorescu: Asta se intampla zilnic.
Emil Hurezeanu: Nu… Nu uita ca…
Cornel Nistorescu: /…/ daca nu vedeti asta, daca ignorati asta…
Emil Hurezeanu: Domnule Nistorescu, exista o simpatie in jurul unui campion anti-rus, sa zicem, in Romania. Poate. Poate ca romanii si-au pastrat… Dar, intre timp, nu se mai castiga alegeri numai cu /…/
Emil Hurezeanu: În politica externa insa nu se procedeaza ca in politica interna. Nu poti sa-ti reduci adversarul incontinuu la tacere folosind orice mijloc. În politica externa, mai ales ca esti membru intr-o comunitate de civilizatie politica foarte evoluata, trebuie sa ai alternative. Noi nu mai avem alternative. Suntem in momentul cel mai prost al relatiilor cu toti vecinii. Suntem intr-un moment foarte prost al relatiilor cu China. Pana si Ceausescu – de ce pana si Ceausescu? Ceausescu era un foarte abil diplomat in comparatie cu Basescu – a jucat ani in sir cartea conflictului ruso-chinez, impreuna cu americanii, si a folosit-o. La ce a folosit-o? Prea mult pentru romanii nu, mai mult pentru el, dar asta e altceva. Dar in politica externa trebuie lucrat cu diplomatie, cu foarte multe carti in maneca, cu asul pregatit din timp, aratat din cand in cand… Astazi nu se mai intampla asta! Diplomatia noastra este surdo-muta, iar domnul Basescu intretine o stare de conflictualitate generalizata in toate directiile: si cu Rusia, si cu Moldova, si cu Ungaria. Chiar daca ar avea dreptate, nu trebuie sa procedeze asa cand e vorba de seful diplomatiei romane, ca presedinte coordonator al politicii externe. Nu poate sa procedeze asa. …
Emil Hurezeanu: Domnule ministru, ati constatat dumneavoastra in ultimele saptamani, dupa conflictul deschis cu Republica Moldova, cat de, nu neaparat ostila, dar rece si rezervata a fost parerea in multe cancelarii vest-europene in legatura cu conflictul dintre Bucuresti si Chisinau.
Emil Hurezeanu: Pai si atunci cum am ajuns in situatia asta, domnule Diaconescu? În aceeasi saptamana ne critica ministrul apararii ucrainean si consilierul presedintelui rus.
Cristian Dioaconescu: Nu, iar noi facem frisoane din asta, iertati-ma…
Emil Hurezeanu: Pai dar nu se mai intampla cu alte tari.
Cristian Diaconescu: Toata lumea explodeaza in Romania ca doi-trei zvoneri vorbesc in numele lor…
Emil Hurezeanu: /…/ crede chiar ca face bine electoral domnului Basescu. Eu cred ca nu. Eu cred ca daca domnul Basescu are mari probleme de politica externa, s-ar putea sa nu-l mai ajute votul entuziasmant …
(Rador) Vezi si
Emil Hurezeanu: Popularitatea lui Băsescu începe să aibă riduri …
MECIUL Basescu – Hurezeanu : 3 – 0 …

Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »

Ce i-a mai enervat pe Plesu, protectorul lui Patapievici si pe Tismaneanu, beneficiarul favorurilor ICR din banii nostri

September 7th, 2008 VR No Comments »

Beizadele si ponei roz (Insectar 2)
de Petru Romosan
Neobositul grafoman „anticomunist” Vladimir Tismaneanu o vampirizeaza de cîtava vreme pe regretata Monica Lovinescu, sub ochii negocianti, complici, ai celor care s-au însarcinat, din interese similare – vom vedea în continuare -, sa-i protejeze memoria. Nu m-ar mira ca beizadeaua bestiei comuniste poreclita Ciungu’ (Leon Tismaneanu, agent sovietic) sa ne propuna curînd si seriale (tot în Evenimentul Zilei) despre luptatorii din munti, urmate de seriale despre puscariile din vremea lui tac-su. Dupa o metoda bine verificata, beizadeaua îsi rescrie propria istorie. Ca si colegul sau Pacepa, zis Sobolanul, va începe curînd sa pretinda ca el, si numai el, ne-a scapat de comunism. La sfîrsitul anilor ’70 si începutul anilor ’80, cînd tinerii intelectuali români încercau sa se strecoare prin arcanele cenzurii, Vladimir Tismaneanu tot grafoman era, dar unul ardent comunist. Colectiile revistelor Viata studenteasca, Amfiteatru si alte gazete de partid din epoca pot fi consultate de toti cei sincer interesati. Prelegerile lectorului de partid Tismaneanu (fiu de lector de partid) sînt însa mai greu accesibile. Toate acele texte pot fi strînse astazi si tiparite în cîteva volume, sponsorizate eventual de ICR-ul condus de Patapievici. La o repede socoteala, vom observa ca, dintre scriitorii care combateau la începutul anilor ’80, cei care fac cel mai mare zgomot azi sînt, coplesitor, mediocrii, falsii, netalentatii de atunci.

Integral la

si inca:

Din gîndirea poneiului roz
de Cornel Nistorescu
Un redactor (îmi reprim tentatia de a adauga un nume si un atribut) a publicat pe blogul sau de pe Cotidianul.ro o jumatate de fraza din articolul meu intitulat „Canalie de facto -H.R.Patapievici”. Autorul articolului zice ca este un citat „din unul din cele mai josnice texte pe care le-am citit vreodata. Cu masca de gaze pe figura eventual, daca doriti, îl puteti citi aici!”. A urmat o ploaie de jigniri si înjuraturi din partea trupei Patapievici-Tismaneanu, dar si a cititorilor, unii chiar fara sa fi citit mai nimic din opera înteleptului cu papion, între altele si un fel de tatic al poneiului roz. Pentru o dreapta judecata a acestora, reiau fraza completa din articolul incriminat:
„Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici („ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa a acestei populatii ignare. Fondul ultim al substantei nationale românesti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”) as putea spune si eu: ma simt personal jignit ca un cacanar cu tupeu, autor al unor panseuri fara logica, sa bata cîmpii pe seama poporului sau si apoi, pe banii acestuia, sa conduca operatiuni de reprezentare în lume si tot el sa-i dea lectii si note de buna purtare!”.
Aceasta a fost fraza, e drept, cam lunga pentru care am fost pus la colt de admiratorii, servitorii si gascarii lui H.R. Patapievici. Pentru ca multi dintre ei îl iubesc fara sa-l citeasca si pentru ca unii dintre ciomagarii sai din presa nu stiu ce apara, mai adaug cîteva citate care pot fi parcurse chiar cu masca pe figura sau în mîna cu pixul de semnat demiterea din functia de director general al Institutului Cultural Român, cel care functioneaza pe contributia mai mica sau mai mare a fiecarui cetatean. Mai precizez ca si titlul articolului meu a fost extras tot dintr-o formulare a personajului în cauza. Pentru o corecta întelegere reiau fraza lui H.R. Patapievici: „Canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de ipocrizia aspiratiei la dizidenta”. Am folosit citatul si exprimarea pentru ca nu demult documente incontestabile ne arata ca tatal lui H.R. Patapievici nu seamana deloc cu anticomunistul din povestile sale prin care ne cerea sa-i admiram biografia.
Integral la

Ca si:

Refolosirea lui Vadim – Cornel Nistorescu, „Canalie de facto”- H.R. Patapievici – Cornel Nistorescu, Scandalul de la ICR – Iancu Motu, Miscarea poneiului roz – Petru Romosan, Patapievici si contabilitatea – Cornel Nistorescu, Tineri fripturişti de vază – Cornel Nistorescu, Stînga, dreapta, stînga-mprejur – Petru Romosan, Fripturistii lui Basescu si alti grafomani – Petru Romosan, Votezi Oprescu si parasesti orasul – Petru Romosan, Stafii bune si stafii rele – Cornel Nistorescu
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

PATAPIEVICI MUC SI SFARC sau Cine n-are un limbist sa-l cumpere pe Marius Vasileanu si Cine are urechi de auzit sa-l auda si pe Cornel Nistorescu

August 29th, 2008 VR No Comments »

“MARTURII” din Aldine
Unde a gresit Patapievici
de Marius Vasileanu
Joi, 28 August 2008
Cele doua scandaluri legate de Institutul Cultural Roman arata cateva din locurile unde conducerea acestuia, in frunte cu H-R Patapievici, greseste profund.
Patapievici & echipa au gresit fundamental in clipa in care, ajunsi la ICR, au scos institutia din stilul clientelar-pesedist in care functiona. Programele ICR sunt stabilite astazi de echipe de profesionisti care apartin tuturor orientarilor artistice si ideologice, inclusiv unii ostili lui Patapievici. Acesta a gresit ca nu si-a adus oamenii sai, in clasicul stil romanesc, pentru a-i trimite la halit mititei prin capitalele lumii. Patapievici a ridicat ICR-ul la un nivel occidental nicicand visat de politrucii ce-l judeca azi – ceea ce este impardonabil. A deschis institutia spre cele patru zari, infiintand numeroase sucursale. Proiectele destinate comunitatilor romanesti de pretutindeni, programul de traduceri din autori romani in limbi de circulatie internationala, programul de finantare pentru proiecte culturale destinate mediului international, programul de finantare a editorilor straini pentru traducerea autorilor romani, bursele acordate
de ICR, cursurile de limba romana pentru straini – toate acestea si inca multe altele nu au greutate pentru nationalistii lu’ peste care n-au auzit in viata lor de curentele postmoderne in arta. Nu conteaza ca ICR-ul il promoveaza cum nu s-a facut vreodata pe un Grigore Lese, ci conteaza ca niste tineri fani ai curentului street art au descins la New York cu un magarus roz a carui svastica desenata ironic pe fund a scandalizat nu evreii, ci niste ignoranti. Patapievici nu se omoara dupa street art, a declarat, dar nu putea sa cenzureze niste tineri care au avut deja cateva semnale de receptare exceptionale. A gafat, trebuia sa le dea peste bot! Ba, sa mai fie atent si daca ii scapa cuiva vreun simbol sexual, acolo, nu cumva sa se ofileasca gingasele simtiri ale vacaroilor dedulciti la perversiunile vadimilor & iliestilor de pe Dambovita!
In lipsa unei legi a lustratiei, Patapievici a mai gresit optand pentru delegarea la actiunile ICR din strainatate pe baze strict profesionale. Trebuia, nene, sa-i trimita pe moralistul Adrian Paunescu ori pe protocronistul Mihai Ungheanu!
…In realitate atacul clonelor national-comuniste la adresa ICR are scopuri precise: scoaterea din joc a lui Patapievici – unul dintre cei mai eficienti manageri culturali pe care i-a avut Romania dupa ’89 – lovindu-se astfel in presedintele Basescu (si, implicit, separarea acestuia de intelectuali in cazul in care l-ar indeparta pe Patapievici de la ICR). Curios, nimeni n-a observat ca intreg scandalul s-a petrecut imediat dupa ce H.-R. Patapievici a fost ales vicepresedinte al retelei institutelor culturale europene (EUNIC), urmand ca in anul 2010 sa fie presedinte.
In fine, Horia Patapievici este unul dintre intelectualii cei mai vigilenti la atacul clonelor comuniste – ceea ce nu i se va ierta.

Pe larg
„Canalie de facto”- H.R. Patapievici
de Cornel Nistorescu
Filosoful îmbîrligat a provocat un tărăboi cumplit. Culmea este că nici el nu ştie de ce. După ce ani buni a fost socotit o minte luminată, o speranţă, o referinţă morală, el s-a trezit supus unei re-examinări necruţătoare ce tinde a deveni nimicitoare. Cînd Iosif Sava ni-l recomanda cu căldură, românii îl credeau pe Iosif Sava, convinşi că ştie el ce spune. Articolele şi cărţile lui H.R. Patapievici erau prea sofisticate şi de aceea mai toţi cititorii lui Patapievici s-au lăsat păgubaşi. Cînd acelaşi filosof a fost luat în braţe de tandemul Pleşu-Liiceanu, românii l-au socotit de îndată egalul acestora. Şi la operă şi la caracter!
Ani întregi, lumea a luat de bune spusele lui H.R. Patapievici fără a le cîntări cu atenţie. Cumpăra cărţile şi le aşeza în bibliotecă, fără a le parcurge şi fără a ajunge la sfîrşitul uneia dintre ele. Eu unul nu m-am dat în vînt după producţia sa intelectuală. Nu este pe gustul meu, scrie greoi şi contorsionat. I-am cumpărat însă toate cărţile, fiind şi eu unul dintre cei care s-au păcălit straşnic. De fiecare dată, după primele pagini, am renunţat la lectură, iar cînd am dat peste cîteva rînduri pe post de recomandare la privire şi meditaţie, publicate pe foaia de gardă a unui album foto, am rămas şocat. Parcă erau opera unui copil cretin, nu a unui filosof instalat confortabil în fotoliul de înţelept al neamului.
Spre Patapievici am întors capul mai atent abia cînd el a coborît de pe soclul iluzoriu de clasic în viaţă la rolul de ţuţăr politic al lui Traian Băsescu. S-a aruncat într-o luptă ce părea una de idei şi care încet-încet s-a dovedit a fi doar forma de manifestare a unei „canalii de facto”. Biografia sa plină de suferinţe politice se dovedeşte a fi o scorneală. Cel care huiduia de mama focului din balconul parlamentului atunci cînd Traian Băsescu citea Raportul de condamnare a comunismului (provocat şi de Apelul iniţiat de Sorin Ilieşiu, Apel pe care, de bună credinţă şi fără să ştiu ce pregătea, l-am semnat şi eu) era totuşi un beneficiar al acestuia.
Horea Roman Patapievici şi Vladimir Tismăneanu nu aveau acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document, necum să stea în fruntea unei asemenea operaţiuni. În panseurile sale imbecile, Patapievici scria cîndva despre român: „Canalie de facto, românul este un colaboraţionist bovarizat de ipocrizia aspiraţiei la disidenţă”. Şi Tismăneanu, şi Patapievici nu sînt decît „canalii de facto”. Şi ei, şi părinţii lor, după ce au pus osul şi mintea la consolidarea comunismului, au dorit să pară şi victime ale acestuia.
Lui Patapievici, anticomunismul a început să-i aducă şi burtă, şi funcţii. Pîrlitul de asistent universitar din anii ’90 a sărit ca titular de curs la Filosofia ştiinţei (unii zic că ar fi chiar conferenţiar, deşi nu are doctoratul) la Facultatea de Filozofie din Bucureşti, a ajuns şi director la Institutul Cultural Român, iar nevasta lui, cea care a condus catastrofal finanţele Editurii Humanitas (vezi datele Ministerului Finanţelor, cu reeşalonări cu tot!), a promovat repede în ierarhia profesională, devenind nu demult consilier al guvernatorului BNR (unde tatăl lui Patapievici, după servicii aduse sovieticilor la Viena, s-a înţepenit şi el ca unul dintre directori!). Cu o sută de milioane de la BNR, cu lefuri, premii şi drepturi de autor de la îndatorate edituri, Casa Patapievici începe să arate altfel şi să trădeze beneficiile de pe urma slugărelii politice.
„Canalia de facto” emite mereu judecăţi importante, fiind autorul uneia absolut penibile. El socoate că ziua poate fi şeful Institutului Cultural Roman, iar seara îl poate pupa în fund, apăra şi justifica în ce face pe patronul său şi la propriu şi la figurat. L-am numit pe Traian Băsescu. Un atare comportament a determinat o relectură şi o reprivire la rece a operei şi biografiei sale. Părerea mea este că examenul critic al impostorului e pe cale să determine şi o relectură a cuplului Pleşu – Liiceanu!
Ce vrea Patapievici? Se plînge de un linşaj mediatic şi vrea ajutor din partea instituţiilor statului şi a înţelepţilor de rasă, mai ales din partea celor care îl admiră şi-l susţin fără să fie capabili să-i citească patru-cinci pagini de carte. Cum se apără directorul ICR de propoziţiile cretine din propria-i operă? Cică nu-l mai reprezintă! „Canalie de facto”, Patapievici vrea să ascundem sub preş enormităţile pe care le-a scris despre români, România şi istoria naţională. Nu pentru că i-ar fi ruşine, nu pentru că a terfelit imaginea unui popor ce pare a-i fi cu totul străin, ci pentru că textele sale, ca un scuipat pe obrajii României, îl încurcă în raport cu slujba pe care o deţine şi la justificarea banilor pe care îi încasează.
Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici ( „mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”) aş putea spune şi eu: mă simt personal jignit ca un căcănar cu tupeu, autor al unor panseuri fără logică, să bată cîmpii pe seama poporului său şi apoi, pe banii acestuia, să conducă operaţiuni de reprezentare în lume şi tot el să-i dea lecţii şi note de bună purtare!
P.S. Le rog pe toate coniţele şi pe toţi studenţii care se dau în vînt după filosoful scribaci şi îmbîrligat să se supună mai întîi unei lecturi a „Omului recent” şi a volumelor „Zbor în bătaia săgeţii” şi „Cerul văzut prin lentilă”. Dacă, la sfîrşit, rămîn cu aceleaşi convingeri, le sugerez prieteneşte să continue sau să consulte un psihiatru!
Foaia Transilvana
https://www.ftr.ro/

Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

Kosovo, Romania, Rusia si al treilea razboi mondial plus "dinozaurii media"

January 31st, 2008 VR No Comments »

Aseara am fost la Nasul (nu, nu la Rosca; el a ajuns tarziu de la Paris). La Nasul B1TV Radu Moraru. Cu Gheorghe Voicu si Cartianu. Discutie degajata despre soarta “dinozaurilor” de presa. Daca vor fi retrasi intr-un “cimitir al dinozaurilor” sau daca vor fi transformati in dinozauri de jucarie telecomandati de baronii media Vantu, Patriciu, Voiculescu, Sarbu si patronii reali, din spatele lor. Cartianu si EvZ cred ca vor fi retrasi la depou. Eu cu Gica Voicu am sustinut ca cei cinci aflat pe lista EvZ – Rosca, Cristoiu, Nistorescu, Bacanu, CTP – vor trage sfori in continuare, conform misiunilor pe care si le-au asumat (despre ziaristul SF CTP se zvoneste, de exemplu, ca ar fi dorit drept sefulet prin PSD de catre vechea garda KGB, Iliescu et comp). Nasul Moraru a remarcat ca am castigat, practic, batalia cu Rosca din perioada referendumului anti-prezidential, cand l-am sustinut cum am putut pe Base. Si acum consider ca am avut de a face cu o tentativa de lovitura de stat. (Am inteles ca emisiunea s-ar putea da in reluarea astazi, de la 16.00)

Ieri dimineata i-am luat un interviu ambasadorului Iranului (ES Hamid Reza Arshadi), un diplomat rafinat si interesant (ca sa folosesc un termen vag ce poate spune multe fara sa insemne neaparat ceva). De la iranieni am fugit la dezbaterea despre Kosovo si Romania organizata dupa vizita lui Base la Belgrad de catre Civic Media si Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti. Participanti: prof Ilie Badescu, prof Gheorghe Zbuchea, corespondentul Politika Milan Petrovici (ii public sambata o poveste extraordinara despre idila lui cu o tanara spioanca titoista condamnata la moarte de comunisti), Vladimir Alexe de la “Dosare Ultrasecrete”, Razvan Voncu, acum lector univ dr la Universitate, catedra de literatura romana (unde sustine cursul de introducere in culturi si civilizatii balcanice si activeaza la Departamentul de relatii internationale si studii europene), Eugen Popescu de la Romanian Global News si Roncea Sr, George, care a fost corespondent de razboi in Serbia in perioada bombardamentelor NATO (primele asupra unui oras european dupa 9 mai 1945). O dezbatere cu o densitate a informatiei care a tinut aproape hipnotizat publicul format din studenti, profesori si specialisti ai “organelor” statului. Conferinta a fost inregistrata audio-video si va fi disponibila in curand pe https://www.civicmedia.ro/ si https://www.geopolitica.ro/.

In timp ce eu ma distram la Nasul, George era la Radio, pe tema Kosovo-Romania. Redau mai jos transcrierea.

Cele bune!

Problematica in ceea ce priveste viitorul statut al provinciei Kosovo este una dintre cele mai complexe din Balcani

RADIO ROMANIA ACTUALITATI (30 ianuarie, ora 22:13) – Emisiunea “24 de ore”.

Realizator: Cristina Tache – Provincia sarba Kosovo se pregateste sa-si declare independenta, dupa cum afirma premierul Hashim Thaci. Este o chestiune de zile si se va produce indiferent de cine va castiga alegerile prezidentiale de duminica din Serbia, unde in al doilea tur se confrunta actualul presedinte, Boris Tadic, proeuropean, si Tomislav Nikolic, ultranationalist. Se stie ca Uniunea Europeana, cu cateva exceptii, intre care si Romania, sustine independenta provinciei Kosovo, iar Rusia sustine pozitia Serbiei. Nikolic s-a aflat astazi la Moscova, de altfel, in semn de recunostinta pentru sprijinul oferit in lupta pentru mentinerea provinciei in structura Serbiei. Presedintele Traian Basescu, pe de alta parte, a fost ieri la Belgrad, prilej cu care a exprimat sprijinul pentru Serbia, careia i-a cerut sa gaseasca o rezolvare a problemelor nationale in interiorul Uniunii Europene. Iata in cateva cuvinte datele problemei. Invitatii care vor pune sub lupa chestiunea sub toate aspectele ei.

În studiou – jurnalistul George Roncea. Buna seara.

George Roncea: Buna seara. Buna seara, stimati ascultatori.

Realizator: Prin telefon, corespondentii Radio Romania la Pristina, Cristina Dumitrescu, la Belgrad, Stefan Netin si la Moscova, Alexandru Beleavski. De asemenea, se afla in legatura telefonica directa profesorul doctor Constantin Hlihor, de la Universitatea Nationala de Aparare. Buna seara, tuturor. Eu as vrea sa incepem cu Kosovo. Cristina Dumitrescu, esti acolo si stii ce a declarat Hashim Thaci astazi si apelul pe care l-a facut populatiei la calm. Vrei sa vii, te rog, cu ultimele evenimente?

Reporter: Eu cred ca nu trece nici o zi la Pristina in care sa nu se discute despre posibila data a declararii independentei provinciei Kosovo si am putea spune ca liderii albanezilor kosovari incearca sa faca oarece presiuni mai subtile sau mai evidente pentru a provoca o reactie publica din partea comunitatii internationale. Desigur, ei nu uita sa precizeze niciodata ca vor declara independenta provinciei in stransa coordonare cu Bruxellesul si Washingtonul. Premierul kosovar, Hashim Thaci, probabil nerabdator sa intre in istorie ca acel premier care, ma rog, era la putere la Pristina in momentul in care va fi fost proclamata independenta Kosovo, a spus si astazi ca independenta provinciei va fi proclamata rapid, dupa turul al doilea al alegerilor prezidentiale din Serbia, fara a conta cine castiga acolo, proeuropeanul Tadic sau ultranationalistul pro-rus, Tomislav Nikolic. Declaratia sefului guvernului provizoriu de la Pristina vine ca urmare a unor informatii difuzate astazi de Agentia REUTERS, care cita surse politice kosovare, care sustineau ca, daca presedinte al Serbiei va deveni Tomislav Nikolic, declaratia de independenta a Kosovo se va precipita, va fi facuta pe 9 sau pe 10 februarie, iar daca presedinte al Serbiei va ramane totusi proeropeanul Boris Tadic, independenta Kosovo va mai astepta un pic si va fi declarata cel mai devreme pe 17 februarie. Sa nu uitam ca pe data de 18 februarie ministrii de externe din tarile Uniunii Europene ar urma sa ia decizia desfasurarii in Kosovo a misiunii de politie internationala sub comanda europeana.

Realizator: Multumesc foarte mult. Ne deplasam la Belgrad.

Stefan Netin, buna seara. Astazi, la Belgrad, s-a aflat si comisarul european Franco Frattini. Pretextul vizitei a fost vizele de calatorie pentru cetatenii sarbi. As vrea sa ne spui, daca dincolo de acest motov oficial, s-a putut decela un altul?Reporter: Cel putin oficial, nu s-a vorbit despre alt gen de motive, dar trebuie spus cu certitudine ca si ziua de astazi a fost una plina de evenimente, cel mai important fiind insa vizita comisarului europen pentru justitie, Franco Frattini, prilej cu care a fost primit si de presedintele in exercitiu, Boris Tadic. Oficialul european a reafirmat cu aceasta ocazie faptul ca usa Uniunii este larg deschisa Serbiei, cetatenii acestei tari urmand sa decida duminica, in cadrul turului doi al prezidentialelor, pentru ce varianta opteaza. Locul Serbiei este in Uniunea Europeana, a conchis Franco Frattini. La randul sau, seful statului, Boris Tadic, a declarat ca aceasta tara cu siguranta isi va continua drumul european. Revenind insa la problematica ridicarii obligativitatii vizelor pentru cetatenii Serbiei in spatiul comunitar dupa startul de astazi al acestor negocieri, sa reamintim si decizia Comisiei Europene prin care s-a stabilit deja la 18 ianuarie ca Serbia facuse progrese semnificative. Expertii europeni vor trece astfel in revista unele aspecte tehnice, aici fiind vorba despre acordul de readmisie, legea azilului, legea privind cetatenii straini, despre controlul informatizat si securitatea frontierelor de stat, reforma sistemului vamal, respectiv despre inlocuirea vechilor pasapoarte cu pasapoarte biometrice. În acest context, oficialii sarbi sunt foarte optimisti si spera ca ultimul raport al expertilor europeni, din decembrie, va fi unul pozitiv, fapt ce va permite sarbilor sa calatoreasca fara a avea nevoie de vize din nou, dupa aproape 18 ani, mai exact in 2009, daca vor face fata standardelor impuse in domeniu. Am mentionat din nou, pentru ca pana la destramarea vechii Iugoslavii, in 1990-91, pasaportul iugoslav de atunci a fost unul din cele mai apreciate la vremea respectiva, cetatenii acestei tari, inclusiv cei ai Serbiei, avand posibilitatea de a calatori oriunde in lume fara viza.

Realizator: Multumesc foarte mult. Mergem la Moscova.

Alexandru Beleavski, la Moscova astazi … O sa incerc sa fac cat mai rapid acest tur al capitalelor pentru a discuta cu invitatii ceilalti si cu voi, desigur, problemele. La Moscova, s-a aflat Tomislav Nikolic, candidatul ultranationalist, si s-a intalnit cu candidatul Dimitri Medvedev la sefia Kremlinului, daca se poate spune asa. Oficial, Nikolic s-a dus ca sa multumeasca Moscovei pentru sprijinul pe care il ofera. Ce a razbatut din intalnirea celor doi? Daca sunt elemente de noutate.

Reporter: Tomislav Nikolic trebuia sa vina la Moscova luni, la invitatia Partidului Rusia Justa a speakerului Consiliului Federatiei, Serghei Mironov. Vizita a fost contramandata, nu s-a spus in momentul respectiv daca va fi sau nu va fi aceasta vizita. Ieri a sosit la Moscova Tomislav Nikolic. A fost primit de Serghei Mironov. Discutiile s-au purtat, sa spunem asa, aproape cu usile inchise, nu s-a spus aproape nimic despre continutul lor. Astazi, el s-a intalnit cu presedintele Dumei, Boris Grazlov, care este si presedintele Partidului Rusia Unita, principalul partid din Rusia, partidul majoritar, si un apropiat al presedintelui Putin. S-a intalnit si cu Dimitri Medvedev, prim-vicepremier si, ceea ce este mai important, este candidatul sustinut de Rusia Unita si de presedintele Putin pentru presedintia Rusiei si probabil, foarte probabil, invingator in alegerile din 2 martie prezidentiale, practic cu viitorul presedinte. Vizita lui Medvedev nu era initial prevazuta in program, astfel ca Moscova practic a dat semn ca ridica statutul vizitei lui Tomislav Nikolic chiar in preajma alegerilor prezidentiale. Nu se stie foarte clar ce au discutat oficialii rusi cu politicianul sarb la Moscova. Întalnirea cu Grazlov s-a desfasurat cu usile inchise, iar in ceea ce priveste intalnirea cu Medvedev se stie doar ca Medvedev a spus ca el este cunoscut ca un prieten al Rusiei, au discutat problema Kosovo, cu accent, cel putin in declaratiile pentru presa, pe partea economica. Este probabil ca Rusia nu doreste sa se considere ca ea mizeaza doar pe Boris Tadic in aceste alegeri. Se stie ca acele acorduri in domeniul gazelor si petrolului semnate saptamana trecuta la Moscova in prezenta lui Tadic si a lui Putin au fost considerate ca un avans al Rusiei, ca un gest de sustinere pentru Tadic. Iata ca il primeste si pe Nikolic la un nivel foarte inalt, semn ca, pe de o parte, Rusia nu neaga relatia cu acesta, mai ales ca este pro-rus, dar ca Rusia considera destul de serios sansele acestuia de a /nu/ castiga alegerile.

Realizator: Multumesc foarte mult. Încheiem rotund cu Bucurestiul. Domnule Roncea, ati fost astazi la o manifestare la care s-a discutat despre Kosovo. De aceea, mi-am si permis la inceputul emisiunii sa spun “Kosovo, intre trecut, prezent si viitor”. Au aparut elemente noi in discutiile pe care le-ati auzit astazi?
George Roncea: Discutia a avut loc la Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti, coordonat de profesorul Ilie Badescu . Da, sunt elemente noi. Au fost ziaristi inclusiv din Serbia. Iar pentru inceput, daca e vorba de un element nou si vechi totodata, spun un truism aici, Kosovo este un nod gordian, insa a-l taia cu sabia, poate da reactii similare. Cine ridica sabia acum, poate pieri de sabie mai incolo. Asta ne-a invatat istoria. Sa nu uitam ca daca se va crea acest precedent, ar insemna practic anularea Rezolutiei 1244, anularea principiului procesului Helsinki, anularea suveranitatii Serbiei ca stat; si ne putem gandi foarte repede la ce-am putea constata in jurul Romaniei, ce provocari ar aparea. Ar fi, de exemplu, Transnistria, care este un focar oricand reactivabil de Rusia, Abhazia, Osetia, sunt numeroase alte zone in Europa, care se pot inflama.

Realizator: Domnule profesor Hlihor, s-a vorbit despre Romania Mare, care a ramas un ideal. Exista voci care sustin ca daca provincia Kosovo isi va declara independenta, se va declansa asa-numitul principiu “al dominoului” in Balcani, iar albanezii din celelalte tari vecine vor incerca sa se uneasca. Putem vorbi, cumva, de posibila Albanie Mare?

Constantin Hlihor: Buna seara. Este greu de facut presupozitii, mai ales cand avem putine informatii despre mentalul colectiv. Foarte multe din informatiile care le avem sunt din perceptiile occidentale sau ale analistilor, dar exista, se spune, o teama, nu numai in randul oamenilor politici, dar iata razbate si din randul analistilor, aceea ca s-ar putea transforma acest act de independenta intr-un principiu al dominoului. Eu as zice ca asistam la o tabla de sah, in care jucatorii strategici nu sunt actorii din zona, din pacate, cred ca asistam astazi, daca-mi este permis o figura de stil, la o posibila aparitie a unei noi cortine de oleoductele acestea si culoare energetice, unde miza este la nivel global si unde jucatorii strategici sunt Federatia Rusa, pe de o parte, care s-a intarit enorm de mult folosind arma energetica, iar pe de alta parte, Statele Unite ale Americii care este incontestabil inca liderul mondial, iar intre acesti doi jucatori este Uniunea Europeana, care este, in opinia mea, prinsa un pic la mijloc intre acesti doi actori. Uniunea Europeana a dat un semnal clar ca este alaturi de America, de teama de a nu mai repeta fractura transatlantica petrecuta in anul 2003, stiind criza irakiana, dar acest lucru a facut posibil ca Serbia, iata, sa incheie un inel inceput de Putin prin acest lant energetic si pacte energetice semnate cu Bulgaria, Grecia, Italia si acum stim foarte bine ca Guvernul de la Belgrad a semnat importante acorduri energetice. Din acest punct de vedere, eu as vedea un lucru destul de grav pentru Romania, nu atat din perspectiva relatiilor interetnice la noi, care nu pot fi asemanate in niciun fel cu viesparul din Balcani, ci mai mult as putea vedea o posibila izolare in ceea ce priveste tabla de sah energetica. Si lucrurile, cred ca pot avea mai mare rezonanta in acest palier.
Realizator: Multumesc. Sasa Beleavski de la Moscova, as vrea in cateva vorbe, pentru ca timpul ne preseaza, intr-un interviu pe care l-a acordat Agentiei ITAR TASS, Nikolic spune ca va face tot posibilul pentru “o consolidare a parteneriatului strategic dintre Belgrad si Moscova”, in cazul in care va castiga alegerile.

Reporter: Pozitia lui Nikolic prorusa este binecunoscuta. El a mers chiar mai departe, in campania electorala, el a propus chiar ca in cazul in care in Kosovo se va proclama independent, Serbia sa ceara crearea unei baze militare rusesti pe teritoriul sarb, chiar – a spus el – dotata cu arme nucleare. El nu a primit, evident, niciun raspuns din partea Rusiei, pentru ca Rusia nu are niciun interes sa intre pe aceasta linie de confruntare cu Uniunea Europeana. Rusia are nevoie de relatii bune cu Serbia, dar cu o Serbie, in primul rand, ca membru al Uniunii Europene, inclusiv din perspectiva a acelor proiecte in domeniul petrolului si gazelor. Pe de alta parte insa, evident ca Rusia are foarte mare nevoie de un sprijin politic foarte clar in Serbia pentru realizarea acestor proiecte, mai ales ca acel gazoduct South Stream nu trebuie sa se opreasca in Serbia, trebuie sa mearga mai departe. Însa chestiunea este ca unul dintre marii sustinatori ai acestui proiect este Vojslav Kostunica, care este primul ministru al Serbiei si care, dupa cum se stie, astazi, nu si-a exprimat sau a declarat ca nu va sprijini pe niciunul dintre cei doi candidati, ceea ce face jocurile deschise, iar in conditiile acestea… iar Kostunica, sa stii ca este unul dintre sustinatorii proiectelor rusesti.

Realizator: Da-mi voie, te rog, domnul George Roncea ar dori sa adauge…

George Roncea: Vreau sa adaug ceva. Prima mea misiune de corespondent de razboi in Iugoslavia a fost in ’90, imediat dupa martie ’90 in Romania. Destramarea Iugoslaviei atunci a inceput aproape sincron cu evenimentele care urmau sa se petreaca in Romania si nu au avut finalitatea dorita. Va atrag atentia ca, in urma cu doua zile, Tribunalul Bucuresti a admis cererea de inregistrare a Partidului Civic Maghiar si liderii acestei formatiuni, care faceau parte din Uniunea Civica Maghiara, au declarat in mod public, repetat si foarte transant, ca urmaresc autonomia Tinutului Secuiesc a celor 7 Scaune. Toata lumea isi aduce aminte despre aceasta povestea. Parerea mea este ca este un factor de inflamare. Iar daca intr-adevar se va ajunge la independenta Kosovo, va da nastere, sa zicem, prin oglinda unor posibilitati, unor miscari similare in Romania, ceea ce ma face sa cred ca este o provocare importanta si deosebit de grava.

Realizator: Domnule profesor Hlihor, exista, iarasi, voci si temerea a fost exprimata chiar de premierul Republicii Srpska, ca un Kosovo independent inseamna crearea unui stat islamic in Europa. Cat de justificata vi se pare aceasta ingrijorare si ce consecinte ar putea sa aiba un astfel de fapt?

Constantin Hlihor: Desigur ca fractura ideologica si factorul ideologic in organizarea statului este un important element in dezbaterile teoretice, dar si politice, de pe continentul european. Stim ca exista mai ales dupa 2001 in discursul public elementul ideologic legat de islam, islamism si de retineri pe care le are civilizatia occidentala pentru organizarea statelor de tip islamic, cu siguranta nu ar putea fi privita in Europa o organizare, un stat cu o organizare islamica, insa, din punct de vedere economic, din punct de vedere al jocului de interese, cred ca aici intervin negocierile si intervin, sa spunem, pe tabla de sah cedari sau acumulari de puncte in aceasta disputa care are loc la nivel regional, /…/ Balcanii si Orientul Mijlociu si la nivel global.

George Roncea: As vrea sa intervin, daca se poate, cu o completare.

Realizator: Domnul George Roncea, va rog.

George Roncea: Am revenit in Kosovo dupa razboi, in 2000, in iarna anului 2000, si ceea ce pot sa spun, ceea ce am vazut cu ochii mei, si eu si ziaristii care m-au insoti in aceasta expeditie, ca sa-i zic asa, a fost un lant de atrocitati inimaginabil. Am vazut lucruri absolut sinistre. Sunt implicate, in mod evident, in aceasta regiune, formatiuni care nu au niciun fel de scrupul in utilizarea armelor impotriva oricui, grupari finantate de Liga Araba, finantate de Iran, finantate de servicii secrete islamice. Si de altfel, se apreciaza ca aceasta insula va reprezenta sageata verde catre inima Europei, sageata verde, care, si demografic prezinta un interes deosebit, pentru ca acolo kosovarii fac cate opt copii, de exemplu. Apoi, banii care se ruleaza in regiune se ruleaza numai pe sistem mafiotic. Practic, intreaga regiune, pentru oricine a fost acolo este o evidenta, nu reprezinta nimic altceva decat un focar mafiot, extrem de bine inarmat si foarte primejdios nu numai pentru Europa, ci pentru intreaga zona.

Realizator: Eu am o ultima intrebare pentru toti invitatii, dar va rog, chiar va rog, pe foarte scurt, as vrea sa comentam urmatorul lucru. Presedintele Traian Basescu s-a aflat ieri la Belgrad si a afirmat din nou ca locul Serbiei este in Uniunea Europeana. Pe de alta parte insa, se pare ca Tomislav Nikolic este convins ca Rusia ar putea sa ajute Serbia si, in acest sens, este chiar gata, se pare, sa renunte la aderarea tarii sale la Uniunea Europeana. Cristina Dumitrescu, in 30 de secunde.

Reporter: Iertati-ma, vroiam sa intervin putin mai devreme. Cred ca, pana la urma, aprecierea aceea cu crearea unui stat islamic in Europa, cu referire la Kosovo, este un pic exagerata. Si oricum, cred ca avem un alt stat in care comunitatea musulmana este bine reprezentata si un stat creat recent, e vorba de Bosnia Hertegovina. Albanezii kosovari au niste tipare comportamentale si culturale un pic diferite de ceea ce stim noi in lumea musulmana.

Iertare, Cristina, care era intrebarea? A trecut timpul, dar mergem la… Belgrad!
Reporter: Voi completa faptul ca – asa cum a spus si Alexandru – faptul ca Partidul Democratic al Serbiei al premierului Vojslav Kostunica impreuna cu Noua Serbie nu-l vor sustine pe Boris Tadic in cel de-al doilea tur al prezidentialelor, fiecare membru si simpatizant urmand sa voteze dupa cum ii dicteaza constiinta, si nici Partidul Liberal Democrat prooccidental, de altfel. Toate acestea avand loc intr-un context in care – potrivit ultimelor sondaje – Boris Tadic are un usor avans de aproximativ 100.000 de voturi in fata lui Tomislav Nikolic. Si toate acestea, repet, in contextul in care 75% din cei intervievati se pronunta pentru aderarea la structurile europene.

Realizator: Multumesc foarte mult. Timpul a expirat. Din pacate, trebuie sa punem punct discutiei. Oricum, subiectul ramane in actualitate. Multumesc invitatilor.

S-au aflat: in studio jurnalistul George Roncea, prin telefon corespondentii RADIO ROMANIA de la Pristina, Cristina Dumitrescu, Belgrad, Stefan Netin, Moscova, Alexandru Beleavski, de asemenea, profesorul universitar Constantin Hlihor. Va multumesc, tuturor. Buna seara. (RADOR)

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , No Comments »
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova