Iata ca dupa ce a trecut ca prin branza in Parlamentul Romaniei o lege anti-democratica, indreptata impotriva libertatilor fundamentale ale omului, cum este Legea 298/2008, a trebuit sa se ridice un ziar in apararea cetatenilor tarii. Aceasta pare sa fie ultima speranta a romanilor, dupa Biserica: o presa cu adevarat libera, care sa dea la cap ticalosilor reprezentanti ai clasei politice tradatoare a intereselor nationale, aflati mana in mana cu beneficiarii afacerii interceptarilor, unde zangane euro pe euro de vreo cateva zeci, ba poate chiar sute de milioane de ori. ZIUA in schimb s-a ridicat ferm si a solicitat institutiei care apara drepturile fundamentale ale romanilor – Avocatului Poporului – sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la abuzurile din Legea 298/2008. Ca – noi cel putin, noi, ziaristii – suntem inregistrati de ani de zile ca potentiali “dusmani ai poporului”, de fapt ai regimurilor, nu mai este o noutate pentru nici un jurnalist informat. Am stat la discutii private cu generali din serviciile de informatii ale tarii care, putin jenati, ma rugau sa ne scoatem bateriile telefoanelor inainte de a incepe sa vorbim desi subiectul era tocmai apararea Romaniei. Sau poate tocmai de aceea. De data aceasta, serviciile, care ameninta sa treaca de la apararea tarii la atacarea cetatenilor ei, prin acceptarea unor cerinte dictatoriale mondiale, ne vor inregistra total, legal. Pericolul reliefat si de plangerea ZIUA este faptul ca din lege lipseste orice metoda de control asupra operatiunii interceptarilor, ceea ce poate duce foarte usor la abuzuri de tip politie politica. Noi stim – si scandalul Claudiu Saftoiu a relevat pentru a doua oara – ca SRI are protocoale secrete incheiate cu operatorii de telefonie fixa si mobila. Apoi, via SRI, informatiile ajung si la SIE, de unde s-au si sifonat in public pe gurita lui Claudiu Saftoiu. Acum, ca se pune de o noua afacere, cine se va ocupa de noile achizitii, fonduri de zeci de milioane de euro care ne arata, iata, ca pentru instalarea unei posibile dictaturi a sistemului, criza economica mondiala si nationala pare sa nu existe. Dimpotriva. La fel, aceeasi afacere, banoasa si anti-constitutionala, si in cazul pasapoartelor biometrice, un scandal care irumpe cu aceeasi nervozitate ca si cel al Legii 298 anti-cetatean. Desi la nivelul Uniunii Europene exista destule nelamuriri privind necesitatea si legalitatea unui astfel de demers, Romania e prima dintre proastele satului european care adopta, fara nici o dezbatere nationala, aceasta masura. Practic, toti romanii vor fi indosariati electronic prin documentele de identitate – pasapoarte, buletine, permise de conducere -, acte biometrice unde vor fi inserate amprentele digitale si oculare ca si fotograma faciala si alte date medicale, toate stocate intr-un micro-cip “invizibil”. Decizia contravine insa unui Raport foarte documentat al Grupului European pentru Etica in Stiinta si Noi Tehnologii al Comisiei Europene (EGE) – disponibil la https://ec.europa.eu/european_group_ethics/docs/avis20_en.pdf – si care trateaza problematica biocipului implantabil si, principial, al celui introdus in actele de identitate. Grupul, format din profesori de renume mondial, afirma, la fel ca ZIUA in cazul Legii anti-cetatean, ca se incalca drepturi fundamentale ale omului. Analistii Comisiei Europene au edificat probleme etice ale dreptului la viata privata, autonomie si confidentialitate aratand ca acest cip biometric restrange libertatile individuale si va face cetatenii dependenti de mecanisme decizionale statale sau mondiale care nu sunt transparente si nici de inteles. Dezbaterea publica este absolut esentiala pentru a se asigura transparenta si statele membre ale UE au responsabilitatea sa asigure ca acceptarea acestor “beneficii” ale tehnicii sunt decise numai printr-un proces democratic, afirma EGE. Daca in cazul Legii 298/2008 putem vorbi de simulacrul unui proces democratic, cum explica autoritatile introducerea unor masuri care sfideaza Articolului 23 din Constitutia tarii – “Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile” si Articolul 29 – “Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma”. ZIUA a demonstrat cum se poate impotrivi violarii drepturilor nostre. Un exemplu demn de urmat… ZIUA: Pasi fatali spre o dictatura absoluta de Victor RONCEA …alaturi de cele pe care le stim prea bine!
Grupul Areopag a organizat pe 27 ianuarie 2009 o conferinta publica la Sala Dalles, pe tema cipurilor biometrice si a semnelor vremii, transmisa in direct la https://www.ortodoxradio.ro/. Desfasurata sub titlul „Sfarsitul Lumii – Intre profetii si obsesii”, desi trebuia sa dureze doar doua ore, conferinta a tinut patru ore in fata unei sali arhipline, de sute si sute de persoane, care, la sfarsitul manifestarii au semnat Scrisoarea Areopag catre Sfantul Sinod si formularele impotriva Pasapoartelor biometrice. Au vorbit: Maica Ecaterina, cu mult curaj si daruire, P Ieromonah Ioan Sismanian de la Petru Voda, cu iubire, insufland credinta si tarie, si teologii Danion Vasile si Laurentiu Dumitru, cu mult duh si intelepciune. In timpul Conferintei a fost sunat si Parintele Iustin Parvu care a reconfirmat in direct Apelul sau la mucenicie, de impotrivire la semnele premergatoare pecetluirii finale, realizate prin introducerea obligatorie – fara dezbatere publica – a cipului biomtetric in toate actele de identitate ale romanilor. Dupa prelegeri au fost lansate lucrarile lui Danion Vasile „Stareţii despre vremurile din urmă” şi „Zorii Apocalipsei” cat si cele mai noi aparitii ale revistelor Presa Ortodoxa si ATITUDINI, care s-au raspandit printre credinciosi ca painea calda. In final s-a anuntat mitingul de duminica al Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, care se va sustine la Crucea de la poalele Dealului Patriarhiei, incepand cu orele 12.30. In curand aici si doua filmari din timpul conferintei: interventia telefonica a Parintelui Iustin si Cantecul si Rugaciunea de inchidere a manifestarii.
Părinţii de la Schitul Lacu: RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA! Pentru a da un răspuns scrisorilor primite la redacţie din partea cititorilor noştri care ne-au întrebat care este poziţia Sfântului Munte faţă de introducerea actelor de identitate cu cip, am solicitat un punct de vedere al părinţilor athoniţi cu privire la această problemă. Am primit la redacţie următoarea scrisoare din partea părinţilor români din Schitul Lacu-Athos. Datorită actualităţii subiectului, am hotărât să o facem cunoscută înainte de publicarea ei în paginile numărului 2 al revistei noastre, care va apărea în luna februarie.
RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”(Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale. Cum va putea oare creştinul ortodox de astăzi să călătorească pe calea cea dreaptă în această confuzie uriaşă creată de diavolul şi de oamenii lui? Unde va putea afla odihnă sufletul său, care orbecăieşte în întunericul dens al lipsei de povăţuire şi sfătuire duhovnicească, precum şi al dezinformării promovată de mass-media, fie ea laică, fie uneori chiar cea zis bisericească? Ce fel de strigăt ar putea scoate el pentru a putea deştepta auzul celor care au făgăduit înaintea lui Dumnezeu că îl vor povăţui la limanul mântuirii? Un stareţ athonit spunea că cea mai mare faptă bună a creştinului ortodox de astăzi, faptă care condiţionează mântuirea sa, este mărturisirea ortodoxă a lui Iisus Hristos. Dar pentru a-L mărturisi ortodox pe Hristos, trebuie ca el să fie un adevărat creştin ortodox. Iar a fi un creştin adevărat înseamnă a lucra poruncile evanghelice. Criza şi orbirea duhovnicească la care s-a ajuns astăzi şi, ca o consecinţă, compromisurile grave care se fac până şi în Biserică, au ca principală cauză tocmai nelucrarea de către noi toţi a poruncilor lui Dumnezeu. Lăsând la o parte celelalte probleme grave cu care se confruntă Ortodoxia, să ne oprim la cea a introducerii în România a cip-urilor în paşapoarte şi în permisele de conducere, problemă care a creat multă tulburare în rândul creştinilor ortodocşi. Cu toate că această iniţiativă are în primul rând implicaţii religioase – desigur, pentru cei ce vor să se mântuiască -, fiind o lucrare curat satanică tocmai pentru că este îndreptată împotriva libertăţii omului în gradul cel mai înalt, libertate pe care Însuşi Dumnezeu o respectă, ea este nesocotită, din păcate, de mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a pus să vegheze asupra turmei încredinţate lor. Un singur glas, asemenea „glasului celui ce strigă în pustie”, a răsunat cu tărie şi a tulburat pe “Irod şi tot Ierusalimul”. Ca şi atunci, tot astfel şi acum s-au adunat cărturarii, fariseii şi învăţătorii de Lege să cerceteze cine a slobozit glasul şi pentru care pricină a îndrăznit să tulbure „liniştea” oilor celor cuvântătoare. În loc să-şi plece urechea la omul lui Dumnezeu şi să-i soarbă cuvintele sale insuflate de Duhul, îl nesocotesc şi-l dispreţuiesc, iar prin conferinţele şi interviurile lor savante sfătuiesc oile să doarmă liniştite, căci încă nu a venit lupul, ci au fost numai nişte zvonuri false. Ce bine se potrivesc şi astăzi cuvintele proorocului Isaia: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea”! (Isaia 6, 9) Dar nu este de mirare aceasta. Dintotdeauna proorocul, omul lui Dumnezeu, deşi a strigat cu mare glas, nu numai că nu a fost auzit şi nu a fost luat în seamă, ci, mai degrabă, a fost luat în râs, prigonit şi chiar omorât. Avem atâtea pilde şi totuşi inima noastră împietrită refuză să creadă adevărul dumnezeiesc, amăgindu-se cu nădejdi deşarte şi cu promisiuni de viaţă îndelungată, prosperă şi fericită. Şi aceasta pentru că mentalitatea creştinului de astăzi s-a schimbat. Creştinul „modern” nu mai vrea să-şi asume Crucea, nu mai vrea să fie părtaş la Jertfa Mântuitorului şi, prin urmare, nu mai vrea să fie al lui Hristos. În aceste condiţii de lepădare de credinţă şi de confuzie planificată vin pregătirile pentru instaurarea unui guvern mondial, cu un conducător unic, antihrist, la care va trebui să se supună necondiţionat toată populaţia globului. Părintele Iustin, faţă de care noi, monahii athoniţi români şi nu numai, nutrim o deosebită evlavie şi îl cinstim cum se cuvine, ca pe un om al lui Dumnezeu şi far luminos ce luminează în întunericul dens creat de norii grei a tot felul de compromisuri în materie de credinţă ce s-au abătut pe cerul Ortodoxiei româneşti, a conştientizat pericolul pregătirii domniei lui antihrist ce se apropie cu paşi repezi şi a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut necesar. Nu mai este vreme de discutat, de comentat, de criticat, ci a venit vremea „să luăm aminte” în modul cel mai serios la cele ce se întâmplă în jurul nostru. Evenimentele se desfăşoară cu repeziciune şi, datorită trândăviei şi comodităţii noastre, ne vor lua prin surprindere şi nu vom mai avea vreme nici să ne mai gândim ce se întâmplă cu noi. Părintele Iustin vorbeşte în acelaşi duh atât cu Părintele Paisie, cât şi cu mulţi alţi părinţi contemporani bine cunoscuţi de credincioşii români, care au vorbit atât de clar despre vremurile grele în care trăim, căci s-au adăpat din Acelaşi Duh Sfânt, Care i-a insuflat şi i-a luminat pe Părinţii Bisericii să înţeleagă şi să vadă cele viitoare ca fiind prezente. Părintele Paisie spune clar: „Biserica trebuie să ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua noul buletin de identitate, aceasta va constitui o cădere”. Căderea nu se petrece atunci când accepţi să ţi se implanteze cipul pe mână sau pe frunte, căci aceasta va însemna deja lepădarea, ci atunci când accepţi actele de identitate cu cip, pentru că prin aceasta ne subjugăm de bună voie unui sistem universal de urmărire şi control al fiinţei umane, care prin trăsăturile sale se vădeşte a fi lucrarea lui antihrist. Mulţi „oameni duhovniceşti” spun că vor pune alături o cruce şi totul se va aranja. „Dar lucrul murdar nu se sfinţeşte, spune Părintele mai departe. Apa curată primeşte Harul şi se face agheasmă, dar urina nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar de am pune şi o cruce”. Ce este de făcut? În primul rând, să ne întoarcem la Hristos, să ne simplificăm viaţa şi să ne mulţumim cu puţin. Aceasta este adevărata schimbare şi ea se poate împlini în măsura în care ne apropiem mai mult de Biserică şi de Tainele ei, ceea ce înseamnă: participarea la viaţa liturgică a Bisericii; -împărtăşirea cât mai deasă cu Sfintele Taine, cu pocăinţa şi asceza cuvenite; -rugăciunea, pe care Apostolul Pavel o recomandă a fi neîncetată şi care sparge cercul închis al egoismului nostru; -dragostea faţă de aproapele, care ne scoate din cadrul strâmt al intereselor personale; -curajul mărturisirii până la jertfă a Adevărului, virtute care încununează întreaga nevoinţă a creştinului ortodox. Numai aşezându-ne sub acoperământul Harului dumnezeiesc mintea ne va fi luminată de Sfântul Duh spre a înţelege chipul în care trebuie să ducem până la capăt „lupta cea bună” şi vom primi puterea să înfruntăm cu bărbăţie avalanşa evenimentelor de suflet pierzătoare, mărturisind fără frică pe Hristos înaintea oamenilor, ca şi El să mărturisească pentru noi înaintea Tatălui Său cel ceresc. Dorim să-i încredinţăm pe fraţii noştri ortodocşi români, clerici şi mireni deopotrivă, de toată dragostea noastră, de smeritul nostru sprijin în rugăciunile înălţate către Hristos şi către Maica Domnului ca să caute cu milostivire spre Biserica Sa şi să nu îngăduie să fim înşelaţi de balaurul cel viclean. 14/27 ianuarie 2009 Praznicul Sfinţilor Părinţi ucişi în Sinai şi Rait (aceeasi data cu Apelul la mucenicie al Parintelui Iustin)
Ierom. Ştefan dimpreună cu toţi părinţii Schitului LACU
Tonul dat de declaratia cel putin nepotrivita a purtatorului de cuvant al Patriarhiei, parintele Costel Stoica, privind “habotnicia” Parintelui Iustin Parvu, duhovnic al Ortodoxiei Romane si fost detinut politic timp de 17 ani, facuta unui cotidian central anti-crestin, este reverberat din trei colturi ale Romaniei, intr-o modalitate intristatoare pentru statura emitentilor. Dupa tacerea mormantala cu care au incercat sa acopere Apelul la mucenicie al Parintelui Iustin Parvu legat de cipul biometric, considerat un semn premergator insemnarii finale, ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane intervin prin cateva luari de pozitie pe care, ca ziarist, nu pot sa le calific decat ca cel putin jenante. In loc sa aiba o abordare deschisa, conforma spiritului ortodox, de sacrificiu, si momentului actual, de nevoie, reprezentantii Bisericii oficiale prefera sa lucreze intr-un mod laturalnic, pe dupa colturi, ca – ma scuzati ca o spun franc – niste “baietii de cartier”. Pentru ca nu pot fi altfel considerate aceste abordari mizerabile si taceri lase si vinovate, in acelasi timp. O data cu atacul venit pe la spate, prin manipularea bunului Parinte duhovnic Arsenie Papacioc si denaturarea mesajului sau de catre Arhiepiscopia Tomisului, prin Radioul sau provincial, a aparut si pozitia Arhiepiscopiei de Alba Iulia. Comunicatul de presa prin care Arhiepiscopia Ortodoxa Romana de Alba Iulia “ia atitudine fata de folosirea abuziva a numelui Parintelui Rafail Noica în disputa pasapoartelor biometrice” este ridicol si constituie in sine un abuz la adresa Parintelui Rafail si a dreptcredinciosilor, carora nimeni si nimic pe lumea asta nu le poate lua cuvantul unui duhovnic.
A afirma ca “toate cuvintele sale” sunt “afiliate drepturilor de publicare ale Editurii Arhiepiscopiei” inseamna a-l transforma pe bietul duhovnic Rafail intr-o marca inregistrata, intr-un simplu produs, exact dupa cum face profitorul Gabriel Liiceanu cu scrierile tatalui sau, filosoful legionar Constantin Noica. In acest stil, maine-poimaine ne vom trezi cu un Comunicat de la Patriarhie ca nu mai putem folosi citate din Noul Testament pentru ca nu stiu cine are “Copyright” pe spusele Mantuitorului. Pana una alta as prefera sa aud exact de la Parintele Rafail care este opinia sa privind Apelul Parintelui Iustin si nu sa primesc o interpretare toxica printr-un tert oarecare care nici macar nu-si asuma identitatea, fie el ierarh al BOR sau simplu slujitor al Trustului Patriarhiei.
In acelasi mod, printr-un alt comunicat, la fel de neinspirat, ni se emite azi de la Mitropolia Moldovei si Bucovinei un set de “precizari cu privire la utilizarea numelui si fotografiei IPS Mitropolit Teofan in dezbaterea referitoare la cipurile biometrice”. Cel putin MMB are cuvinta sa afirme ca este vorba de o “dezbatere” si nu de o “disputa”, dupa cum au interpretat AAI si AZEC. Insa, pare-mi-se, aici se vede ca, indiferent daca expeditorul misivei este de la Constanta, Alba Iulia sau Iasi, mana este aceeasi. Pentru ca cade in acelasi pacat scriitoricesc si anti-jurnalistic, adica, in acest caz anti-adevar, considerand ca “anumite persoane folosesc numele sau fotografia Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Teofan… in mod abuziv”. Exprimare este, pe romaneste, o tampenie. Ca jurnalist sau simplu cetatean am acest drept garantat de Constitutie: libertatea cuvantului. Nu stiu exact la ce caz se refera slujbasul anonim – si de aceasta data – dar insasi ideea la care face referire scribul patriarhal este absurda. Daca, cumva, expeditorul din Dealul Patriarhiei via Bulevardul Stefan cel Mare, se refera la studiul excelent al Parintelui Mihai Valica, publicat deja doar de noua media electronica, România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice. Studiu despre RFID realizat de Pr Prof Dr Mihai Valica cu binecuvantarea IPS Teofan, apoi acesta este adevarul si nu altul: ca este realizat la cererea si cu binecuvantarea Mitropolitului Teofan. Ce vrea oare Trustul din Deal, sa mintim, chiar si prin omisiune si sa ne traga astfel pe toti in iad?
De ce nici unul dintre ierarhi nu are urechi sa auda: ”Regret mult că nu avem un ierarh care să exprime un punct de vedere al Bisericii. Să vină un călugăr din munţi Neamţului să spună?…”
Cititi mai jos si intoxicarea de la Radio Dobrogea “cand preotii-jurnalisti inlocuiesc relatarea cu manipularea, Minciuna are de castigat” … ca sa nu mai vorbesc de tatal ei! Mai bine ar lua aminte: “Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti? Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu”
Demistificarea misticilor…sau despre libertinajul libertăţii de opinie 0 Comentarii Motto: „Când monahii înlocuiesc mistica cu mistificarea, Adevărul are de suferit” Marele adevăr ce trebuie rostit faţă de comunicatul Părintelui Iustin Pârvu este că Părintele, din poziţia de om cu experienţă atât duhovnicească cât şi de rezistenţă anticomunistă, a fost folosit fără ştirea şi binecuvântarea dânsului în lansarea acestui comunicat şi în demararea unei campanii cu iz isteric şi apocaliptic în România, care, pe fond, este binevenită deoarece doreşte punerea în discuţie a unor probleme reale ale societăţii româneşti. Practic (după spusele reprezentantului Mânăstirii Petru-Vodă şi ale Părintelui Iustin la întrunirea organizată de AZEC la Bucureşti), duhovnicul de la Petru-Vodă a fost solicitat de către oameni să aibă un punct de vedere în legătură cu aceste noi documente ce conţin şi cip-uri electronice, dar şi cu tendinţele de restrângere a drepturilor umane la nivel mondial, chestiuni care, desigur, trebuie tratate cu toată seriozitatea. Dânsul şi-a exprimat acest punct de vedere, din persoana unui om care a cunoscut îndelung tirania unui regim dictatorial, asemenea şi Părintelui Arsenie Papacioc (atunci când acesta se exprimă că „intimi, suntem de aceeaşi părere”). După care, a dorit să cunoască şi opinia celorlalţi duhovnici din România, pentru a iniţia o dezbatere în sânul Bisericii. Motiv pentru care l-a însărcinat pe un ucenic să meargă pe la aceştia, spre consultare. Ce a urmat însă ţine de nebunia mistificatoare a altui ucenic al Părintelui Iustin, care, în loc să-şi vadă de treaba lui, s-a apucat să modifice sensul şi conţinutul mesajului Părintelui, să adauge cuvinte după propria părere şi să lanseze acest mesaj pe Internet (ultima acţiune fiind asumată drept „greşeală de tactică” de reprezentantul Mânăstirii Petru-Vodă, şi confirmată în mesajul părintelui Arsenie). Atunci când şi-au dat seama de ceea ce s-a întâmplat, ucenicii, care trebuiau să gestioneze această campanie de atenţionare cu privire la tendinţele restrictive globalizante, în loc să-şi îndrepte gafa, au început să acuze în stânga şi în dreapta de manipulare a celorlalţi duhovnici, doar pentru că aceştia nu erau de acord cu ideile exprimate în mesajul mistificat, mesaj ce a reuşit el însuşi să tulbure lumea credincioşilor. Dovada că lucrurile stau aşa se află tot în înregistrările de la AZEC, unde aflăm că Părintele Iustin nu are niciun îndemn la mucenicie şi luptă, ci doar atrage atenţia cu privire la tendinţele de globalizare, control şi restrângere a drepturilor. Mai mult, reprezentantul mânăstirii la dezbaterea AZEC a reuşit să creeze rumoare şi tensiune în rândul celor prezenţi, declarând, cu un aer senin, că mesajul mistificat este unul „profetic”, iar Părintele este un „Prooroc”, ce nu trebuie contrazis nicidecum. Ca să nu mai spun că mesajul a fost catalogat eronat drept un îndemn la trezire şi trezvie, deci nu de chemare la mucenicie, aşa cum scrie negru pe alb. Aş mai remarca aici şi dezicerea Părintelui Rafail Noica de această acţiune pe care o numeşte „diversiune duhovnicească”, într-un comunicat al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia. Şi uite-aşa, imaginea unor veritabile monumente de integritate şi demnitate românească şi creştină, a doi dintre marii duhovnici ai Neamului, este serios alterată de către mistica mistificatoare a unor monahi, care cred că propria părere este mai presus de dogmele, canoanele, rânduielile şi hotărârile Bisericii. Drept urmare, în mod public, cer smerit iertare celor doi mari duhovnici dacă, prin acţiunile noastre, am aruncat o presupusă neînţelegere între ei… dar asta doar din pricina faptului că, iniţial, asemenea multora, şi noi am dat crezare comunicatului postat iresponsabil pe Internet.
Cu pace, bucurie şi binecuvântare (?! – nota mea) Pr. Eugen Tănăsescu Director Radio Dobrogea Arhiepscopia Tomisului
PS “abuziv”: Sper ca IPS Teofan sa intervina cu o mult asteptata luare de pozitie intru numele Adevarului, la fel ca si IPS Anania. Eu cred ca “precizarea” cu bucluc e mai curand o “eroare” iar adevaratul cuvant al Inaltului va fi pe inima si crezul micilor robi ai lui Dumnezeu
Vezi si EPISTOLA DE LA SCHITUL LACU, SFANTUL MUNTE ATHOS: RASCUMPARATI VREMEA! RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA (sursa: Presa Ortodoxa) “Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale. Continuare»
Inainte de a da curs unui comentariu pertinent asupra situatiei actuale, anunt ca Petitia https://www.petitiononline.com/NU666/petition.html pornita de la Indemnul Parintelui Iustin Parvu la mucenicie a depasit 10.000 de semnatari in 10 zile de la lansarea acesteia. Iata: , atatia oameni, pana acum, nu doresc Pasapoarte, Buletine si Permise biometrice, un tip de insemnare electronica care ne face sa banuim ca urmeaza si alte fapte grave si grele, ce vor cadea asupra umerilor si fruntilor omenirii. Aceasta reactie in masa, dupa parerea mea, poate fi considerata o victorie reala si o dovada clara ca actiunea noastra trebuie sa continue. Le multumim tuturor semnatarilor, carora, in numele Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, le promitem ca vom merge mai departe, dar mai presus de orice ii multumim Parintelui Iustin si ne plecam in fata exemplului sau de smereniei si mucenicie pentru noi, cei slabi, pacatosi si nevrednici. Vezi siParintele Iustin Parvu contra cipului Fiarei. Interviu ZIUA: O biserica la Aiud este incontestabila. Nu se poate ca o localitate asa de frumoasa, ca si Gherla, plina de jertfe, fara o manastire
“Implinirea rugaciunii inimii duce la mucenicie” “Poate va amintiti situatia petrecuta in viata Sfantului Ioan Hrisostom, cand pustnicii, batrani purtatori de Dumnezeu, ies in cale trupelor imperiale trimise impotriva populatiei. Niste batrani slabi, filiformi, in piei de animale, ciufuliti, cu barbile incalcite, in fata cavaleriei imperiale cu armuri, cu sabii, cu lancii. Cei slabi si desculti, dar purtatori de Dumnezeu, ii intorc inapoi pe soldatii cei puternici, sa-i spuna imparatului ca acesti oameni care ii doreste el morti nu sunt ai lui, nu le-a dat el viata, deci nu le-o poate el lua. Poate va amintiti si de episodul, smerit si slavit, din viata Sfantului Leon ce a fost papa (arhiepiscop) al Romei in sec.V, in care iese singur in fata unei invazii barbare conduse de Attila Hunul si, dupa o convorbire de taina, Attila isi intoarce toate armatele si nu ataca Roma. Cutremuratoare imagine: un mosulet mic de statura, dar purtator de Dumnezeu, drept, smerit, bland sta senin in fata lui Attila “Biciul lui Dumnezeu”, de a carui frica tremura toata Europa, care nu gasise nici o opozitie militara pe masura armatelor sale sangeroase, si dupa cateva cuvinte cu putere multa Attila i se supune si isi intoarce armatele lasand Roma neatinsa. Sigur ca de-a lungul timpului au fost destui cei ce nu au avut loc in sufletele lor sa primeasca cuvintele Sfintilor contemporani lor, nu au avut ochi si urechi de vazut si auzit adevarul, ba chiar i-au ucis pe cei ce au marturisit dreapta vietuire si dreapta credinta, ce presupune libertate si virtute. Insusi Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Izvorul Intelepciunii, este rastignit de cei ce nu doreau sa fie deranjati din confortul sufletesc in care se autoinstalasera, pentru ca le vestea o fericire inconfortabila, o fericire in prigoane, infometare, in plans, in saracia duhului, in ocara si cuvinte rele. Astazi sfinti contemporani noua au marturisit prin viata lor ca au gustat fericirea cea vestita de Hristos. Fericirea prea dulce ca sa mai para amara au gustat-o in puscarii, in prigoane, in denigrari, in marginalizari. Unii au murit in ele fericiti, lasandu-si in urma marturie, oasele binemirositoare si facatoare de minuni. Altii mai traiesc si rugaciunea lor tin tara. Mai trimit cuvinte smerite si cu putere multa poporului lor pe care-l iubesc, si pentru care isi sacrifica si acum la 90 de ani toata vremea, alinand, indrumand, purtand de mana spre Dumnezeu ca unii ce cunosc drumul, ca-l fac mereu. In principiu, acesti sfinti, Parintele Arsenie si Parintele Iustin, indeamna impreuna indemnul evanghelic “Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor“, poate doar accentul cade la fiecare in mod diferit (la Parintele Arsenie mai mult pe “pocaiti-va”, iar la Parintele Iustin mai mult pe “s-a apropiat Imparatia”). Oricum, anii de temnita si suferinta demna pe care ii au in spate amandoi, striga impreuna de la sine. De ce ne-am smintit noi? Cred ca ni s-a “tulburat” confortul sufletesc in care ne instalam autosuficienti. Ca ni s-a vestit ca au venit vremuri de rastigniri, prigoane, plans si saracie. Pentru ca noi credeam ca le putem avea pe amandoua. Si viata duhovniceasca si confort material, caldut. Este la noi un curent care isi doreste Impartasire foarte deasa, dar si mancare de frupt, si isihasm si televiziune cu 100 de canale, si duhul Sfintilor Parinti si masini luxoase, si marturisire ortodoxa si cipuri in pasaport, sa nu ne stricam cu puternicii zilei, sintetizand, un crestinism fara cruce, un eshaton apocatastatic, fara iad, doar cu norisori, un trai roz fara sfarsit. Spectrul apropiat al crucii ne inspaimanta, ne face sa ne indreptatim comoditatile cu orice pret chiar mintindu-ne ca e normal sa fim amprentati, ascultati, urmariti. Toate aceste tehnici de control total al persoanei deschid portile unor abuzuri ale celor puternici asupra celor slabi, fara precedent in istoria omenirii. In fata acestor abuzuri se ridica smerit si demn sfintii contemporani, ca altadata Sfantul Leon si Sfintii Pustnici, indemnandu-ne si pe noi sa nu acceptam cucerirea in pasi marunti, vicleana, perfida a libertatii noastre. Sfintii ne indeamna din dragoste cu duiosie, iar unii dintre noi ii acuza ca ne tulbura rutina caldicica a pravilei de rugaciune, uitand ca Dumnezeu nu e pravila, ci Iubire. Sa urmam sfintilor nostri, fara frica, senini, deschisi spre jertfirea de sine, amintindu-ne ce scriu parintii filocalici (Cuv. Petru Damaschinul talcuind Fericirile) ca varful si implinirea vietii duhovnicesti este cununa muceniceasca, ganduri ce rasuna peste veacuri in viata si cuvintele sfintilor contemporani: “Implinirea rugaciunii inimii duce la mucenicie”- sfantul cuvios mucenic Daniil (Sandu Tudor)”. de Mircea Puscasu Surse: https://www.razbointrucuvant.ro si Grup Ortodoxia
Mircea Puscasu : Am scris articolul de mai jos plecand de la aceleasi interventii ale universitarilor nostri ortodocsi, cu durere fata de lipsa purtatorilor de cuvant ai Ortodoxiei si fata de nevrednicia, neputinta mea de a face ceva.
Angelismul, dispretul si proorociile Este adevarat ca rugaciunea si lupta cu pacatul personal este lucrarea fundamentala a crestinului, dar sa ne aducem aminte ca si noua se potrivesc aceste cuvinte:” În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.”(Evr.12,4) Si iarasi sa ne aducem aminte ca in Sfanta Scriptura in acelasi loc unde zice ”Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.”( I Tes.5,16-18), continua asa ” Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.” ( I Tes.5,20-22) Tot in Sfanta Scriptura gasim si proorocii de netagaduit si de nedispretuit “…sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.”(Apoc.13,15-18) Nu cipul din acte este, s-ar parea, numarul fiarei, dar sunt deja foarte multe situatii in care nu poti cumpara sau vinde daca nu esti in posesia unui numar al unui sistem (bancar, social). Cand se va generaliza aceast tip de identificare numerica a omului, cei ce ar refuza-o, ar putea fi pusi in situatia de muri in lipsuri cumplite. Nu stiu cum se va face aceasta din punct de vedere tehnic, dar nu putem sa nu observam ca exista o preocupare constanta si sustinuta in aceasta directie. In ce scop? Spre a respecta un plan?Poate. Spre implinirea profetiei? De ce? Din cea mai prozaica dorinta de putere, din dorinta despotica, de sorginte demonica, intalnita in toate epocile istorice, de a avea stapanire asupra altora. Doar ca azi stiintele umane, sociale, economice si tehnologia tot mai ingenioasa ofera o putere mult mai mare de stapanire, control si supraveghere celor ce se lasa sedusi de ispita de a-i stapani pe altii. „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” spune Sf.Ap. Pavel, corintenilor si noua peste veacuri. Nu realizam cat de dependenti si biruiti suntem azi de toate cele ingaduite. Toate produsele tehnologiilor recente par a fi ingaduite, cat timp nu ne biruie si ne leaga de ele. Apa curenta, incalzirea centrala, electricitatea, comunicarea electronica (telefon, internet), mijloacele de transport personale sau in comun, pe distante mici sau mari, toate acestea ne apar azi ca stict necesar. Sa ne imaginam cat de greu pare azi lipsa a macar unuia din acesti factori, pentru a intelege cat de biruiti suntem azi de cele ingaduite. Sigur ca la Judecata o sa fim intrebati de talanti, de aproapele, de ne-am bucurat, rugat si multumit pururea. Dar si daca nu cumva am dispretuit proorociile, daca am cercetat toate, daca am tinut si implinit cele bune, dar si daca ne-am ferit de orice infatisare a raului. Nu stiu acum care este „pecetea fiarei”, dar citind talcuirile la Apocalipsa a Sfantului Andrei a Cesareei am remarcat acest pasaj „numele [Antihristului] nu va fi primit de cei insemnati pe fata cu lumina cea dumnezeiasca. Si numele fiarei se va vesti peste tot celor ce vor cumpara si celor ce vor vinde, incat cei ce nu-l vor primi vor suferi moarte cumplita, din lipsa celor trebuincioase. Stiinta cea dovedita a acestui numar, precum si a tot ceea ce s-a scris despre el, o va descoperi vremea si nevointa celor intelepti si treji.” Deci zice ca cei luminati de Dumnezeu nu au primit insemnarea, nu zice ca poti sa primesti ca nu patesti nimic. Cat despre stiinta numarului fiarei, sa-i intrebam si sa-i ascultam pe cei nevoitori, treji si intelepti, oamenii duhovnicesti si sfinti ce traiesc azi. Ce patesc cei ce nu primesc semnul fiarei am aflat: moarte muceniceasca cumplita in lipsuri de cele trebuincioase.Ce patesc cei ce accepta, scrie Sf Ioan Evanghelistul in urmatorul capitol din Apocalipsa: “Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul mâniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se siue in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.” (Apoc.14,9-12) Macar acestea luandu-le in seama, nu putem sa afirmam ca recentele avertismente, fata de aceste sisteme noi de identificare numerica si electronica a persoanelor umane, ar fi nefondate sau ca ar avea o miza mica si ca s-ar face o zarva inexplicabil de mare in raport cu miza lor. Sa ascultam asadar, cuvintele intelepte ale Batranilor nostri, care ne indeamna azi sa fim pregatiti, cu duh de rugaciune, senini, bucurosi, drepti, sa cercetam proorociile si sa ne ferim de orice infatisare a raului, pentru ca să ni se potriveasca si cuvintele: „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” ( I Tes.5,23), amintindu-ne si de aceste cuvinte: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.” (II Cor.6,17- II Cor.7,1) Sursa:https://laurentiudumitru.ro/blog
“Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.”
In ultimii ani s-a constata o accelerare a eforturilor de popularizare a bio-cipului implantabil realizat de Corporatia VeriChip, condusa de un Board de Directori format din Jeffrey Cobb, Barry M Edelstein, Steven R Foland, Scott Silverman si Michael Krawitz. Produsul a devenit o realitatea pe piata americana inca din 2004, cand US Food and Drug Administration – Departamentul american pentru Alimentatie si Medicamente (FDA) a aprobat folosirea bio-cipului ca sistem implantabil care contine tehnologie de identificare prin radio frecventa (prescurtat RFID). Conform prevederilor companiei producatoare, VeriChip, bio-cipul mai mic decat un bob de orez contine o baza de date si un numar de identificare unic si se implanteaza in mana dreapta.
VeriChip Corporation (https://www.verichipcorp.com/), producatorul micro-cipurilor, le face reclama drept cel mai sigur si rapid mod de a accesa informatii medicale de la o persoana, in situatii de urgenta. Dupa cum probabil stiti, Statele Unite au inceput deja sa implanteze aceste bio-cipuri voluntarilor dar si copiilor, bolnavilor, detinutilor si militarilor. Discutia principala din spatiul public american si nu numai, este, in acest moment, inlocuirea cartilor de identitate, in timp, cu aceste bio-cipuri implantate in mana dreapta.
Inca sunt voci, izolate, care reclama, ca si noi acum, faptul ca tehnica permite interceptarea informatiilor, ca avem de a face cu insemnarea cu numarul Fiarei, ca este un atac la libertatea persoanei, etc, etc. Acum, razboiul impotriva terorismului cumulat cu “salvarea mondiala” de criza ce se amplifica, la randul ei indusa, justifica orice masura excesiva. America trebuie perceputa ca un experiment. “Experimentul Pitesti” a fost aplicat, cu succes, intr-o alta forma, neviolenta dar cu acelasi scop si la scara larga, precum comunismul, asupra amestecului de populatii din Statele Unite. Rezistenta este asadar minima si anihilabila. Probabil mai auziti din cand in cand de cate un grup de credinciosi – catalogati rapid de media drept extremisti – care se refugiaza in munti si refuza orice legatura cu statul federal, pentru ca apoi sa aflam ca o razie FBI a reusit sa “repuna situatie in legalitate”, cu ajutorul uzului excesiv al armelor de foc.
Pana la faza aceasta, aici, in spatiul european, inca pregatit la o rezistenta in masa datorita crestinismului si a culturii milenare a natiunilor bine inradacinate in arealul lor ancestral, se opereaza cu acest instrument intemediar, actul de identitate cu micro-cip. Dupa cum intemeiat a avertizat Duhovnicul Neamului, Parintele Iustin Parvu, in urma revelatiei sale, acesta este un semn premergator insemnarii fizice cu numarul Fiarei, conform profetiei Apocalipsei, pe mana dreapta si pe frunte. Si iata dovada tehnica, cunoscuta deja la nivelul expertilor: conform unor surse independente de presa, deci neoccidentale, focalizarea discutiei publice asupra VeriChip pune in umbra faza a doua a operatiunii malefice. Conform acestor surse, la ora aceasta s-a edificat deja cel de-al doilea proiect ultra-sofisticat, sub comanda Agentiei de Cercetari si Proiecte Avansate de Aparare (Defense Advanced Research Projects Agency – DARPA) care apartine de Departamentul Apararii Statelor Unite. DARPA (https://www.darpa.mil/) este, printre multe altele, si inventatoarea Internetului.
Inventia care ar putea implini Profetia este un alt micro-cip implantabil, numit Multiple Micro Electrode Array – MMEA (Vezi Multielectrode array si Biochip). Acest cip va fi implantat in cap, in zona fruntii, pe un nerv care va conecta creierul direct la un calculator. Inventia este deja testata cu succes si are diferite aplicatii, in special, momentan, medicale si militare. Concret, aceasta va permite practic teleghidarea unui om de la distanta. Experimentele (publice) de pana acum au demonstrat cum un cobai devine o jucarie vie in mainile specialistilor care detin telecomanda. Sigur, totul pare de SF. Dar la fel era pentru stramosii nostri posibilitatea zborului in spatiu. Acum totul este normal, asa cum va parea, poate, si urmasilor nostri folosirea acestor micro-bio-cipuri, pentru “beneficiile” aduse de acestea in “situatii de urgenta”.
De aici, nu va mai fi decat un pas, pentru americani, pana la implinirea Profetiei, doi, probabil, pentru romani. Poate dura 10, 20 sau 30 de ani, poate dura mai mult – in functie de gradul de “civilizatie” al zonei -, dar in tot cazul, suntem foarte aproape. “Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice”, afirma Parintele Justin in Apelul sau la trezire. Un clevetitor infiltrat in Biserica noastra, fragmentata deja, in cea oficiala si cea reala, se intreba cu glas tare de ce trebuie sa mai respectam niste canoane “invechite”, in cazul scandalului apostaziei lui Corneanu. Acum, pentru a fi luat in deradere demersul de avertizare profetica venit din partea Parintelui Justin Parvu, se spune acelasi lucru despre scrierea sfanta a Apocalipsei. Si totusi, ea se intampla.
“După pornirea campaniei „NU CĂTUŞELOR ELECTRONICE”, pe 21 ianuarie 2009, am primit de mai multe ori, chiar de zeci de ori, mesaje similare privitoare la posibilitatea caterisirii părintelui Justin Pârvu la prima adunare a Sfântului Sinod, ca urmare a poziţiei sale în problema microcipurilor.
Înainte să ia cuvântul la întâlnirea AZEC (din 22 ianuarie 2008), reprezentantul Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Eugen Tănăsescu, mi-a spus că el consideră că textul iniţial, apărut sub semnătura părintelui Justin, nu poate fi autentic, întrucât conţine multe erezii. I-am cerut să îmi dea exemple. A răspuns: „Cum ar fi putut părintele Justin să vorbească în locul Sinodului? Cum ar fi putut să se pună deasupra Sfântului Sinod?” I-am răspuns: „Părinte, dar nu s-a pus deasupra Sinodului, doar a avut curajul unei poziţii personale, deoarece Sinodul nu a analizat problema la timp.” (La timp ar fi fost înaintea emiterii primelor carnete de conducere biometrice, în decembrie 2008). Răspunsul a fost neconvingător: „Nu, apelul nu este autentic, părintele nu putea spune mari erezii.” (De altfel, părintele Tănăsescu şi-a exprimat şi public, în dezbaterea AZEC, părerea potrivit căreia textul nu este autentic, spunând că ar aparţine unor ucenici ai părintelui stareţ.)
Citind şi recitind cuvântul părintelui nu am găsit aceste mari erezii. De altfel, în apelul său părintele Justin spune clar că vorbeşte în calitate de „biet monah”, nici măcar de arhimandrit: „Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.“
Nu există în această poziţie nicio tentativă de substituire a autorităţii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Mai mult chiar, apelul părintelui Justin a fost analizat în raportul „România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice?“, realizat cu binecuvântarea Mitropolitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de către pr. prof. dr. Mihai Valica.
„Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009:
a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666 şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport ca o vreme «premergătoare acestei profeţii», deci nu derularea însăşi a profeţiei.
b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi «o capcană a vrăjmaşului». E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar o dată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-aperceptiv şi mental, acţiunea finală: pecetluirea.
c. În acest context, Părintele Justin îi îndeamnă pe credincioşi să fie vigilenţi şi, dacă e nevoie, chiar jertfelnici: să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească «inofensiva» acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte.
d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria «arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici», însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi, din dragoste pentru neam şi Biserică, trage un semnal de alarmă, considerând ca acest «proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea» şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire.
e. Cuvintele: «Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!» vor să marcheze acest lucru şi vor să spună că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu.
f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură, şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă.”
(Din păcate, acest raport a fost trecut cu vederea de către vorbitorii de la dezbaterea AZEC, deşi organizatorii îl deţineau. Raportul, care circulase iniţial pe e-mail-uri, a fost postat, cu aprobarea autorului – pr. Mihai Valica, pe blogul lui Razvan Codrescu – vicepresedinte AZEC – nota mea. Tot nota mea: Raportul mi-a fost transmis de autor cu o zi inainte de dezbatere si publicat aici imediat fiind si trimis pe lista mea de e-mail. Practic, el se afla in posesia tuturor membrilor AZEC de la dezbatere. El a si fost invocat doar de Cristian Curte, insa din public. Atat Codrescu cat si Bucuroiu l-au ignorat.)
Iată o părere autorizată: „demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic“. Pentru un astfel de demers, părintele Justin nu poate fi caterisit. De altfel, dacă s-ar fi pus problema caterisirii, părintele Justin ar fi fost judecat mai întâi de comisia mitropolitană, nu direct de Sfântul Sinod.
Şi chiar dacă apelul părintelui Justin ar fi fost dezbătut de Sfântul Sinod, şi chiar în eventualitatea în care ierarhii l-ar fi considerat greşit, tot nu s-ar fi ajuns la caterisirea părintelui. De altfel, în cazul Corneanu, deşi împărtăşirea mitropolitului Banatului la heterodocşi contravine canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu s-a pus oficial problema caterisirii. Ba chiar, după decizia Sinodului de a-l ierta, invocată fiind pocăinţa mitropolitului, acesta a făcut declaraţii şocante: „M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia după aceea vor deveni normale.” Şi fiind întrebat de jurnalista Francesca Strazzari: „Preasfinţia voastră, vă simţiţi nevinovat?” a dat următorul răspuns: „Da, în mod absolut. Acum furtuna a trecut. Cred că, pe moment, totul s-a terminat. Cel puţin aşa sper. (…) Gestul rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă“.
Cred că astfel de mesaje, panicarde, privitoare la o eventuală caterisire a părintelui Justin nu fac altceva decât să stârnească o adversitate faţă de Sfântul Sinod. Ele trebuie privite cu reticenţă, fiind stârnitoare – neintenţionat sau nu, nu discutăm aici – de zâzanie şi tulburare.
Totuşi, în astfel de mesaje există un singur element cu care sunt de acord: îndemnul la rugăciune pentru părintele Justin. Părintele şi-a asumat un demers mucenicesc. (De altfel, pe părinţii veniţi de la diferite mănăstiri sau parohii, care l-au întrebat: „Ce să facem dacă ierarhii ne vor mustra că vorbim împotriva microcipurilor“”, el a răspuns: „Daţi vina pe mine, spuneţi-le că eu v-am sfătuit să vorbiţi aşa…“)
Curajul părintelui Justin se aseamănă curajul marilor mărturisitori din istoria Bisericii. Crucea lui este foarte grea, şi e foarte important să ne rugăm pentru el. Ispitele sunt mari, niciun om nu e infailibil, şi pentru aceasta e nevoie să ne rugăm pentru părintele să poată duce până la capăt lupta pe care a pornit-o.
Duşmanii lui au fost, sunt şi vor fi mulţi, şi nu se bucură deloc de roadele lucrării sale. Dar ucenicii, apropiaţii şi prietenii săi sunt mult mai mulţi. Şi au datoria să se roage, cu zdrobire de inimă, pentru părintele Justin. Să se roage şi pentru cei care îl defaimă şi îl dispreţuiesc. Să se roage şi pentru părinţii care îi sunt aproape, să se roage pentru toată obştea Mănăstirii Petru Vodă. Şi să se roage pentru preoţii, ca să atragă poporului atenţia asupra pericolelor care bat la uşă. Şi să se roage, mai ales, pentru ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca să fie luminaţi de Dumnezeu pentru a face faţă acestor pericole… “ Sursa:https://www.razbointrucuvant.ro/
Cuvantul Parintelui Justin Parvu la conferinta organizata impotriva sa de AZEC, mai jos, aici. Inainte, cititi va rog o relatare pitoreasca de la evenimentul cu pricina transmisa de corespondentul special al Blogului Victor Roncea, in timp ce subsemnatul se bucura de Basarabia strabuna. Deci: Cine sapă groapa altuia cade singur în ea – cu o epigrama la zi in final Razvan Bucuroiu, vizibil afectat, a deschis lucrarile cu o mina de premiul Nobel, in cazul in care ar fi fost primul barbat care ar fi trecut prin chinurile nasterii, chiar atunci, pe loc, sub ochii trimisilor Patriarhiei pentru a putea consemna evenimentul mondial in Cartea Recordurilor. Altfel, se dorea ca invitaţii din partea Palatului Patriarhal să vorbească în afara oricărei dezbateri, şi apoi sa plece, ceea ce s-a si întâmplat cu decanul Facultatii de Teologie, Ştefan Buchiu, in prezenta postului anti-crestin ProTv, care a parasit sala la brat cu oficioşii. Dar lucrurile nu au decurs, apoi, dupa planul organizatorilor, asa cum le-a iesit figura spre temperarea reactiilor credinciosilor in cazul Documentului de la Ravenna prin care a fost recunoscut primatul papal. Echipa de soc Bucuroiu-Codrescu si sclavul lor fericit Tarziu a fost taxata la fiecare greseală. Asa cum la infiintarea FOR-ului se simtea un duh strain, apasator, in sala, de data aceasta se auzea zumzet de aripi, ale emisarilor lui Dumnezeu trimisi sa se amuze de prostia omeneasca… De altfel aliatii nostri inaripati i-au si aratat pisica nebucuratului. Cand a pomenit de mesajul Parintelui Justin Parvu si cei care l-au prezentat pe internet, cartonul ce-i purta scris numele si calitatea de presedinte al AZEC a zburat si cazut la pamant. Un semn, fara indoiala…, pe care l-a inteles si el. Aproape toti cei prezenţi în sală erau împotriva lor. Dupa brambureala lingvistica a lui Bucuroiu, decanul Facultăţii de teologie din Bucureşti, Ştefan Buchiu, a afirmat ca tehnica nu trebuie sa ne afecteze: „Nu de tehnică trebuie să ne teme noi, că tehnica nici nu te mântuieşte, nici nu te coboară-n iad, ci depinde cum o foloseşti. Este străină de ortodoxie orice viziune apocaliptică. Că au fost mulţi profeţi mincinoşi dea lungul timpului care au anunţat sfârşitul şi totuşi sfârşitul nu a venit”. El a mai sustinut, impotriva revelatiei Parintelui Justin Parvu, ca „nu sunt încă semnele vremurilor!”. „Se prooroceşte că va fi o mare cădere din credinţă la sfârşitul veacurilor. Ceea ce nu e adevărat. La noi este o mare creştere în credinţă. Să fim echilibraţi, pentru că contextul în care ne aflăm este plin de libertate. Deci nu este nici un context apocaliptic acum. Steinhard spune că în închisoare fiind era mai liber decît temnicerii lui. Un duhovnic este bun dacă este în ascultare faţă de biserica lui. Asta este ascultare. Nu va supăraţi pe mine. Nu există instituţia duhovniciei. Sunt trei trepte – episcopi, preoţi şi diaconi. Să ascultăm mai bine de duhovnici decât de biserica în sine? Noi spunem că numai Biserica e infailibilă, nu omul”, a afirmat acesta intr-o evidenta necunoastere sau reavointa. “Nu te mântuieşte duhovnicul dacă nu te mântuieşti tu. Să zici că eşti prooroc sau să laşi pe ucenicii tăi să te creadă teolog, iata aici e discutabil. Sfântul care spune despre el că este sfant, nu este…”, a mai aruncat decanul. La auzul acestor blasfemii la adresa stalpilor ortodoxiei, duhovnicii neamului, din sala a intervenit un credincios, revoltat, pe drept cuvant: “Eu am văzut ierarhi care au sărutat mâna unui ierarh! Părintele Patriarh Teoctist mergea la Parintele Paisie Olaru şi îi săruta mâna!”, a spus acesta. Si alte voci s-au ridicat sa-l combata. “Crestin rezonabil” cum e el – s-a vazut si in cazul Ravenna! – Razvan Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat a intervenit sugerand – scuzati termenul – sa fie lasate comentariile pentru mai tarziu, pentru la sfarsit, cand nu mai e nimeni, eventual… Cristian Curte, un baiat bun pe care l-am mai auzit pe la Radio cu emisiuni faine in miez de noapte (mi se pare ca e si oleaca vanator) a intervenit si a amintit la timp de foarte bine documentatul studiu-raport al Părintelui Mihai Valică, întocmit cu binecuvântarea Înaltului Teofan, pe care l-ai publicat matale in premiera si in care se scrie ca doar Civic Media a reactionat in timp ce AZEC-ul clevetea impotriva Parintelui Justin. Cristi Curte a oferit argumente din lucrarea atat de bine intemeiata in care se arata ca duhovnicii nu pot fi separati de ierarhie dar aceasta trebuie obligatoriu sa se indrepte spre ei caci au darul revelatiei si al inainte-vederii. Amin! Aici s-a ridicat si cel prin a carui gura vorbeste de multe ori Sfantul Duh, teologul infocat Danion Vasile, care a avut cea mai bună şi hotărâtă atitudine, vorbind despre curajul Părintelui Justin şi tăcerea asurzitoare a ierarhilor… Exact asa cum ziceai si matale ca o sa se invoce ca pretext pentru implantarea cipului biometric, decanul a inceput sa vorbeasca despre “beneficiile cipului”, care te ajuta sa-ţi găseşti copiii!!! Aici n-a mai putut sa rabde prea bine vorbitoarea maica Ecaterina Fermo – facuta “isterica” si “penibila” de prietenului lui Tarziu, “credinciosul” Codrescu, pe blogul lui – si care a intervenit categoric observand intemeiat: “cum ne-am trezit peste noapte cu aceste cipuri în paşapoarte, tot aşa ne vom trezi şi cu implanturile de cip!” Parca vad ca da Boc o Ordonanta de Urgenta ca e obligatoriu sa ne punem cip ca altfel nu ne mai da pensia… si asta doar ca sa-si gaseasca el amanta aia unguroaica prin ungherele Guvernului – asta este nota mea personala, sefu’ 🙂 Decanul, din ce in ce mai nervos ridica tonul: “Nu ni se va fura credinţa prin tehnică, nu li s-a furat celor din închisoare… Ce se face fără ştirea mea nu are nici o valoare asupra sufletului meu. Sufletul meu nu depinde de tehnica” a mai spus enervat ridicandu-se pentru a parasi sala. El a fost urmat, dupa cum v-am spus, de cortegiul ProTv, plin de… tehnica.
Urletul duhului
Părintele Coman si-a inceput alocutiunea întrebandu-se, chipurile naiv, ce caută la această dezbatere. A avut o atitudine mai echilibrată decat decanul, dar si foarte vicleană. Adica şi-a manifestat respectul şi dragostea faţă de P. Justin si a declarat pentru urechile noastre, ale celor prezenti, ca ia in considerare apelul Părintelui, dar…… că se exagerează şi că nu reprezintă adevărul absolut. Pe masura ce vorbeau reprezentantii Patriarhiei veniti sa-l incolteasca pe singurul trimis al Manastirii Petru Voda – de unde a pornit alerta 666 – care mai era si inconjurat de restul invitatilor speciali ai lui Bucuroiu, un militian si-un sociolog al bunelor servicii, atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata. Parca ingerasii nostri nu prea mai faceau fata atacurilor duhurilor negre. Si totusi… Coman, perfid, a tinut sa ridiculizeze ultimul cuvant al P. Justin, cel dat pentru a confirma autenticitatea mesajul sau afirmand ca pentru el “pericolele nu sunt pasapoartele biometrice sau masonii sau iudeo-masonii sau Europa sau nu stu’ ce” (normal ca pentru el, nu…). A stat totusi până la capăt, spre deosebire de Bughiu. In rest abureli: că ispita noastră este că ne preocupă mai mult dracul decât Dumnezeu; că un gest exterior nu poate compromite actul interior; face o teribilă greşeală dogmatică separând entitatea trupului de cea a sufletului, cand ele fuzionează împreună. Adică el spune că gestul trupesc al cipării nu are cum să impieteze actul lăuntric. O tampenie, iertare, ce sa zic… Deci, ca sa concluzionez cu oamenii Trustului din Deal, parerea mea e ca sunt niste teologi cam de 2 (doi) bani. Mai spune o bazaconie, facând pe naivul, ca dacă te uiti de fapt in ochii d-lui Iliescu sau Băsescu nu poti să vezi răutate si că teoria conspiraţiei pentru el este o invenţie, nu există. Adica Iliescu e un ucigas bland, sau ce sa inteleg?! Se vede treaba ca tocmai cand se straduia mai bine sa invoce inexistenta maleficului in aceste bio-cipuri care vor subjuga omul si-i vor da numarul Fiarei, undeva, in lumea nevazuta din jurul nostru, ori se ducea o lupta, ori stradania sa a trezit un duh negru. Caci chiar in timp ce ironiza “grupul” din Biserica ce se preocupa de aceasta problema afirmand ca s-ar bucura ca Parintele Filotheu sa faca trimitere la duhul care s-ar ascunde in acest cip – ca si cum n-ar fi facut-o! – sau in spatele pasapoartelor biometrice, duhul i-a si raspuns! Daca ascultati inregistrarea video de la crestinortodox.ro Pasapoartele biometrice – Pr. Prof. Constantin Coman veti auzi cum urla acest duh la minutul 7 si 10 secunde! Doamne miluieste si pazeste! Dupa asta, Bucuroiu si-a pus sa traga un alt pistol cu gaze, un baiat pe care am inteles ca-l stii si matale de cand erati mai tineri, unul Dan Pungaciu sau cam asa ceva. In timp ce Bucuroiu facea 13-14, se-ncrunta, se scobea, se intrista, Danutz a inceput sa schiteze un “peisaj religios” mai mult suprarealist: despre cei ce fac biserica ortodoxă mai mult românească (?!), despre cei ce vorbesc depre Biserică fără să trăiască în biserică si alte bazaconii: „discutăm despre o problemă care a apărut între stat şi cetăţeanul stat…. Statul nu mai este demult perceput ca un instrument de mântuire…. Problema care se pune este în ce măsură o acţiune a statului ii periclitează mântuirea cetateanului, etc, etc… Il invocă pe P. Cleopa care zice ca pecetea este de fapt un simbol, de lepadare sufleteasca, si nu 666 dupa care face si o afirmatia de toata stupiditatea: „oglindă oglinjoară cine-i cel mai bun duhovnic din ţară?”. “Daca facem o actiune impotriva statului, problema este unde o sa ne oprim?”, intreaba ca o portavoce a organelor statului invitatul lui Bucuroiu. Un singur adevar a spus: ca oamenii vor avea reticienta in a privi la AZEC dupa astfel de dezbateri.
Interventia ingerilor
Discursurile de până acum se indreaptau clar împotriva bunului Dumnezeu, a Ortodoxiei Romane si a Parintelui Justin. Eu cum sunt mai pacatos trageam mai mult cu ochiul prin sala, ca deja ma plictisisem. Cel cu darul marturisirii, Danion de care v-am zis, se tot sucea si invartea, ca astia nu-i dadeau voie sa vorbeasca (cica e “extremist”, dupa cum l-am auzit pe Codrescu ca-i susotea lui Bucuroiu). Parintele Filotheu, un monah inalt ca o sulitia, cu o barba lunga si-o privire scaparatoare de om liber (albastri ca aia, fremenii din Dune, adica) prezentase cu blandete cuvantul intru sustinerea vorbei cele adevarate a P Justin. Langa Danion o maicuta, spiridus, la fel, cu o privire de scan-laser ce trada cam multe conexiuni neuronale intre circumvolutioni pentru varsta ei frageda, se cam foia si ea. La un moment dat a plecat din sala si cand s-a intors era toata numai o bucurie. Deodata il vad pe nebucuratul ca coboara de pe podium si aproape ii sare in cale maicutei. Trag cu urechea si aud o exclamatie: “A! Maica Fotini!?” Dupa care aud si numele Parintelui Justin si al lui Danion. Bucuroiu ba aproba ba o contrazicea, si se uita lung si cam speriat la maicuta plina de har. In timpul asta, de la tribuna, M Filotheu profita de ocazie si il invita pe avocatul Cezar Axinte de la Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni din Constanta să ia cuvântul. A avut rezonanta. A fost trezvitor, cum se zice, si pentru mine, chiar daca nu sunt prea dus la biserica. Si foarte bine documentat. Spunea că noi avem o constituţie făcută praf. Face o abordare juridică din care, ca sa inteleg mai bine, mi-am notat mai mult. Iaca-ta: „Domnii comisari şefi au vorbit de ordonanţe, ne-au spus că acea ordonanţă s-a dat pe 25 decembrie. Aveam un Guvern de trei zile. Deci pe 25 decembrie, când noi ne pregăteam să-l prăznuim pe Mântuitorul, s-a dat această ordonanţă. Pe data de 31 decembrie paşaportul acela – biometric – a fost pe masa de la Bruxelles; era o obligaţie asumată. Practic este o obligaţie asumată în tratatele de aderare. Printre altele, în tratatul de aderare, s-a pus în discuţie şi modificarea Constituţiei. Schimbarea textului constituţional a dus la apariţia articolului 148, care spune aşa: aderarea României la tratatele constitutive ale U.E. în scopul transferării unor atribuţii către instiuţiile comunitare, precum şi a exercitării în comun cu celelalte state membre. Ce s-a întâmplat de fapt? S-au transferat atribuţiile dreptului de stat român unei alte entităţi… Si asta ma face sa cred că statul gestionează foarte prost viaţa noastră duhovnicească şi prin acţiunile sale aduce atingere liberului arbitru… Se are in vedere si se are mare grija de libertatea de circulatie a persoanelor, marfurilor si superficiilor, dar sigur ca toate acestea in schimbul unor renuntari la niste drepturi : art. 22 din Constitutie (intimitate, familie s.a.m.d) pentru ca aceste date sunt personale, inclusiv amprentele sunt atat de intime si personale… In momentul acesta asistam la o noua era de drept international, in care Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Europeana si toate celelalte conventii privind Drepturile Copilului sunt abolite! De ce ? Pentru ca iata, toata lumea va fi amprentata, nu mai exista intimitate, nu se mai respecta conventii care s-au respectat de la razboi incoace si pentru care sigur ca s-au facut marile revolutii pentru marile drepturi. Vom asista acum la o rescriere a Declaratiei Universale a Drepturilor omului si a Conventiei europene pentru ca, sigura ca da, ele trebuie modificate potrivit cu aceste noi masuri. Ce se va mai intampla, Dumnezeu stie“. Obosit putin, am luat o pauza. Cand m-am intors in sala, minune!
Cuvantul Parintelui
Bucuroiu vorbea la telefon cu prea bunul duhovnic marturistor precum Maxim, P Justin. “Părinte, ne auziti? Blagosloviti, Părinte staret!”, zice Bucuroiu. Parintele: “Maica Domnului cu voi!” Bucuroiu, rusinat, cred: “…nu vreau să vă mai întreb nimic, pentru mine lucrurile sunt foarte clare”… dupa care Parintele face ordine: P. Justin: Dragii mei, eu am aici de-a face cu foarte multă lume. Şi în chilia mea intră zilnic oameni care mă întreabă: Părinte, ce facem cu carnetele auto, cu buletinele, ce facem cu paşapoartele? Am primit telefoane şi din Occident, Canada şi din alte locuri ale globului şi a trebuit să le dau un răspuns, pentru că ne-au europenizat carnetele auto, buletinele şi mi s-a părut acest lucru alarmant. De aceea am dat toate aceste lucruri ca să fie cunoscute lumii noatre ortodoxe. Eu eram de vreo 7-8-10 ani, dragii mei, când se punea problema aceasta încă de pe atunci. Ţăranul nostru care mergea pe la mănăstiri, pe la preoţi, duhovnici, discutau lucrurile acestea, spuneau încă de pe atunci că va veni secetă mare, va fi cutremur, ploi şi nu se va mai şti cine are pecete şi cine nu. Mereu socoteam lucrurile acestea o poveste, istorii de domeniul fanteziei, dar iată că am ajuns astăzi să le trăiesc. Eram prin 1948, ’50 şi mai târziu, când membrii de partid aveau livezile lor, grădinile lor, magazinele lor, aveau echipament de iarnă, echipament de vară – erau cu tate bine puşi la punct. Ţăranul nostru însă necăjit tot cu pogonul lui de pământ… Şi iată că am ajuns acum ca nu mai pot vorbi. Trebuie sa arunc telefonul pentru că e controlat, la fel trebuie să renunţ la o carte pe care o primesc, pentru că are in ea un cip, trebuie să nu mai cumpăr din magazin o haină, pentru că are acest cod de date. Oare aceasta este libertatea noastră? Acesta este oare dreptul omului nostru să meargă cu traista goală în Occident iar noi să ne mâncăm ca ciorile aici în ţară? Au împânzit ziarele cu tone de cerneală şi nu ştiu care mai de care să fie mai victorios pe seama celuilalt. Ei, bine, eu sunt aici bătrîn în munţii Neamţului şi regret că încă nu avem un glas al Bisericii care să spună un cuvânt. Nu eu, un nebun din munţii Neamţului care gândeşte înapoi/inainte, şi care este anulat de toată lumea. Dar dumneavoastră ca oameni întelepţi care v-aţi adunat la această conferinţă, să judecaţi limpede lucrurile şi să vedeţi ce faceţi, pentru că acestea vor avea o urmare asupra copiilor dumneavoastra, a nepoţilor şi strănepoţilor. Tot ce faceţi dumneavoastră aici va fi asupra lor. Nu cred că se referă numai la mine, sau numai la vecinul meu sau la părintele de la mănăstirea cutare. Eu mă gândesc la o urmare mult mai importantă. Dacă lucrurile acestea sunt atât de banale cum le considerăm noi, şi despre care spunem că nu trebuie să fim informaţi încă asupra lor, de ce nu este întrebat omul? D’apoi eu mă duc în Dobrogea, mă duc să fac un sondaj în judetul Neamţ, mă duc să fac în Basarabia alt sondaj… Dumnezeu să vă binecuvanteze şi să lucraţi în numele Domnului şi al Maicii Domnului care patronează neamul acesta de 2000 de ani. Aşa să ne ajute Dumnezeu!” După aceste cuvinte pline de duh şi emoţionante, toţi cei din sală şi-au făcut cruce şi au căzut pe gânduri. De aici ai noştri prind curaj şi de-abia de acum se începe cu adevărat dezbaterea. Sub privirile critice, ca de gheatza, ale Parintelui Filotheu, comisarul şef Pandele se scuza si el: “Eu nu reprezint o putere în statul ăsta, eu slujesc cetăţeanul. Pentru mine paşaportul reprezintă un document cu care cetăţeanul poate să călătorească în străinătate”. In timp ce vorbeste ii cade si lui cartonul cu numele si functia. Poate ramane fara post, ca si Bucuroiu… Mai zice: “Paşaportul pentru mine are o evoluţie firească a gradului de securizare a unui document”. Normal că este combătut de toţi, cum au fost sparte aceste coduri etc, etc, cum ai scris si matale…, că spre deosebire de celelalte paşapoarte acestea se pot modifica de la distanţă. Şi comisarul este redus la tăcere totală. Apoi se ridica si Danion Vasile ca sa vorbeasca despre semnele vremii: “Cartea la care a făcut referire Părintele Coman, din păcate are următorul rezumat: Un model de neurmat îl constituie acea interpretare care a inteles sau intelege continutul Apocalipsei privind evenimentele istorice concrete ca aplicându-se la evenimentele unei epoci ulterioare. Altfel spus, după aceasta carte, este de neurmat să crezi că Apocalipsa se referă la viitor. Cea mai clară dovadă că această carte ne îndepărtează de la modul ortodox de înţelegere a Apocalipsei…. ar spune Coman că profetul Ioan se referă aici nu la timpuri indepărtate. In paralel cu înmulţirea desfrâului asistăm la o înmulţire a ereziilor. După cum ştim Biserica ortodoxă este puternic confruntată de acest curent după care se consideră Biserică şi cei care hulesc icoanele şi cei care calcă în picioare sinodul II ecumenic şi învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt. Sau sunt considerati biserică şi monofiziţii care sunt sub anatema Sfinţilor Părinţi”. Apoi vorbeşte despre multele profetii referitoare la vremurile actuale: „A minţit sau nu proorocul Iona când a anunţat că cetatea Ninive va fi distrusă? Ninivitenii s-au pocăit şi cetatea nu a fost distrusă atunci. Dar până la urmă Dumnezeu a pedepsit cetatea întrucât ninivitenii au revenit la păcatele lor. A minţit Sf. Calinic de la Cernica atunci când a spus că va fi sfârşitul? Nu, nu a minţit. Dumnezeu vorbeşte celor aleşi ai săi, aşa cum a vorbit ninivitenilor prin sf. Proroc Iona, aşa ne vorbeste prin cuvioşii secolului XX. Pentru că semnele sfârsitului sunt aproape!”
In cele din urma, parintele Andrei Mihai Aldea i-a rugat pe cei de la AZEC sa facă o Petitie către UE in care sa prezinte drepturile romanilor ortodocsi. La care Bucuroiu a preferat sa-şi dea demisia, sclavul mic intarziat pe urmele lui iar Codrescu a tacut chitic. Cam asta a fost schema. Ce am mai auzit pe-acolo e ca vroiau sa te excluda pe mata de razbunare da’ si-au dat seama ca n-au cum ca ai fost ales prin vot. Duca-se pe pustii de tradatori cu sapte fete!
Si asa, pe scurt, sa-ti fac o revista a presei unde si-a bagat aghiuta coada, suparat ca a fost suprimat la conferinta de cetele ingeresti: Adevarul (adica Scanteia) – Popii, paşaportul biometric şi Apocalipsa articol ticalos preluat si de Realitatea.net si de ProTv.ro (ca sa vezi cum se pupa trusturile media rivale cand e vorba de lucru’ dracului…) Semnul diavolului in pasaport! Fricosii scuipa-n san – Stirileprotv.ro, e de vazut filmarea odioasa, care conchide pe placul Patriarhiei: “Salvarea si concluzia intalnirii a venit tot de la o fata bisericeasca: “Nu de tehnica trebuie sa ne temem noi, ca tehnica nici nu te mantuieste, nici nu te coboara in iad, ci depinde cum o folosesti. Chiar asa de fricosi am devenit noi ortodocsii?”, se intreba profesorul si preotul Stefan Buchiu.”, in timp ce Dan Dungaciu de la Dilema, Adevarul si Foreign Policy-ul lui Andrei Plesu isi umecta buzele din abundenta, gandindu-se cum o sa faca sa-l laude mai bine celebrul teoretician al stramba-dreptei de cartier, de pe Aleea Bucşeneşti. Din aceeasi categorie, postarile lui Razvanel de la Rostuletz https://www.rostonline.org/blog/razvan/2009/01/o-dezbatere-euat.html si Blogul lui Claudiu Târziu: O dezbatere care spune aproape totul … As putea spune si io: O postare care spune chiar totul…
Pentru matale, iata si inregistrarea audio a conferintei, daca ai rabdare sau sa o pui pe Trilulilu
Dezbaterea AZEC impotriva Parintelui Justin Parvu si pro Bio-Cipuri 666
La inchiderea Editiei, mi-a mai parvenit o epigrama tematica de la acelasi autor omni-Prezent:
“Doctor” teoro-genit-olog Dupa ’90 incoace Voind dreapta a o naste Adolf Crivat veneticul Vru sa taie ombilicul; Nestiind anatomie Caci facea poliloghie A lovit, subtil, ca “Chioru” Taind AZEC-ul cu toporu’…
Interviu cu parintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta Cipul biometric, o chestiune mult discutata in ultimele zile atat in presa cat si din vorba in vorba. Impotriva introducerii cipului biometric in acte si a urmaririi mijloacelor de comunicare a cetateanului apar tot mai multe voci, mai ales din lumea monahala. Primul care a ridicat glasul a fost parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda, jud. Neamt care i-a indemnat pe cetatenii Romaniei sa ceara autoritatilor statului abrogarea acestei legi. Pentru a vedea care este opinia unui monah l-am rugat pe parintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta sa ne raspunda la cateva intrebari: -Sunteti licentiat al facultatii de electronica din Oradea, in viata laica ati fost inginer. Cum vedeti comunicatul parintelui Iustin catre romani? Cum il comentati din punct de vedere tehnologic? -Asa cum e, necesar. La prima vedere am avut impresia ca e prea devreme dar cand am aflat de noile legi cu scop de supraveghere si control a individului mi-am pus intrebarea daca nu e prea tarziu. Parintele Iustin nu va reusi singur sa scoata aceasta lege si de aceea a inaintat aceasta petitie de sustinere prin semnaturi pe care o gasim in mai multe bloguri si siteuri pe internet. Din punct de vedere tehnologic, tinand seama de mersul lumii ceea ce se urmareste este posibil cu mare usurinta, adica supravegherea si controlul populatiei prin mijloace electronice. Initiativei parintelui Iustin i s-au alaturat si multi intelectuali dar si unii duhovnici precum parintele Savatie Bastovoi si altii. -Unii spun ca ar fi doar teama unor monahi fata de tehnica? -Si ce ar mai fi putut spune? Trebuia sa zica si ei ceva pentru a-si face treaba mai departe. Si eu sunt monah, am internet si calculator, am aparate electrice si nu ma tem de tehnica. Problema e la ce folosesc unii tehnica. Tot ce se petrece cu impunerea prin lege a introducerii cipului biometric face parte din planul de supraveghere si control a unei noi dictaturi, de data asta la nivel mondial. Acest lucru e tot o chestiune demonica. Cu siguranta nu e de la Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu le ingaduie, nu inseamna ca El e si sursa. -Au mai fost dictaturi, au mai fost oameni urmariti, nu e pentru prima data… -Acum e altceva. Cu siguranta, nici o dictatura nu e de la Dumnezeu, nici comunismul si nici capitalismul, dar nici nu a fost asa de intensa si de adanc infipta in viata omului. Credeti ca intamplator s-a dat si legea cu urmarirea telefoanelor, a SMS – urilor, suprafegherea postei electronice si toate celelalte? Nu intamplator. Nimic nu e intamplator. Totul decurge conform unor planuri dirijate de sus, de la cei ce conduc lumea din umbra si decid asupra vietii individului si a popoarelor intregi. Nu avem fonduri pentru sanatate si cultura dar avem, in schimb, pentru aparatura sofisticata prin care sa urmarim viata omului. Nu intamplator cei ce se afla in spatele acestei miscari pe plan global au introdus in codul de bare si in sistemul electronic numarul 666. Biserica Greciei a cerut Uniunii Europene sa se schimbe acest numar dar nu a primit nici un raspuns. Puteau la fel de bine sa puna 777 sau 555 sau orice alt numar dar nu au vrut sa il schimbe. Asemenea si cu ecumenismul, sau cu moneda internationala. Si acestea fac parte dintr-un sistem de globalizare fiecare in planul sau, una in plan religios si alta in plan economic. -Cei care au dat aceasta lege spun ca s-a dat pentru o mai buna organizare si protectie a cetateanului. -Aceasta dorinta de stapanire si control asupra vietii omului e o chestiune demonica mascata sub bune intentii. Multi dintre cei de la evidenta populatiei vad problema doar asa cum li s-a prezentat, fara a pune la socoteala si aspectul religios. Chestiunea cu teroristi, cu nevoia protectiei si alte motive vehiculate oficial nu e tocmai cea mai potrivita in Romania. As intelege in America sau in Israel dar la noi nu. Cu toate astea, din cate stiu, suntem prima tara in Europa care a introdus aceasta lege si a doua din lume dupa Americani. Nu trebuia sa ne grabim. -Spuneati de un aspect religios al chestiunii. La ce v-ati referit? -La semnul fiarei si la tot ce e legat de acesta. -E aceasta lepadare de Dumnezeu? -Cand ma inchin banului e lepadare de Dumnezeu. Cand ma inchin sefului sau vreunei persoane e lepadare de Dumnezeu. Cand ma inchin lui Dumnezeu e bine, asta nu mai e lepadare. Din pacate multi se leapada in acest fel de teama sa nu isi piarda functiile sau salariul bunicel marturisindu-si convingerile dupa cum li se dicteaza si asta nu doar in viata laica ci chiar si in cler. Altii accepta orice fel de compromis pentru a merge pe litoral, sau pentru a beneficia de anumite avantaje materiale lumesti. Aceasta este o forma a lepadarii ce o precede pe cea a profetiei din apocalipsa cu referire la insemnarea cu semnul fiarei. Nu sunt deloc apocaliptic ci chiar incerc sa fiu cat se poate de sincer si realist. Daca as fi cu idei apocaliptice nu mai avea rost sa ne deranjam ca si asa sfarsitul ar fi aproape. Ceea ce se face acum e o etapa de inceput a lepadarii din profetia apocaliptica. Pentru o acomodare cat mai eficienta a individului cu toata aceasta indosariere, s-a introdus treptat codul de bare, apoi buletinele si permisele auto sub forma cartonata, cardurile, apoi biocipul la animale, in prezent sub forma experimentala si la om, urmeaza in viitor cipul in buletin si o sumedenie de forme cu avantaje administrative. Lepadarea propriu-zisa e atunci cand vor implanta semnul fiarei pe frunte si pe mana dreapta, asa precum e si profetia din Apocalipsa. Semnul fiarei fiind 666. -Cand se va intampla aceasta? -Nu stiu cand, nu am de unde sa stiu o data certa dar ce pot sa va spun ca spre acolo se tinde in viitor. Deja sunt unii care incearca falsificarea cardurilor, altii spun ca au si reusit acest lucru. Sub pretextul ca aceste vor fi pierdute sau falsificate in viitor se va renunta la aceste carduri si cipuri in documente si se va incerca implantarea in corpul uman, tocmai pe frunte si pe mana dreapta, si aceasta nu intamplator. Toate acestea sunt bine mascate sub forma unor proiecte internationale de protectie si securitate a individului, ca si cum, vezi Doamne, pe cineva l-ar intereseaza de omul simplu. Prof. Cristian Marc
Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini 23 decembrie, 2008 – Părinte, Sf. voastră cum vedeţi cinstirea acestor martiri anticomunişti înainte de canonizarea propriu-zisă, prin facerea de icoane şi acatiste? Eu văd în aceste manifestări un lucru foarte bun, pentru că viaţa acestor martiri este deja cunoscută în sfinţenia lor, prin faptele lor, prin toată conduita lor; ei au trăit şi încă mai trăiesc în mijlocul acestui popor. Ei au dovedit, în sfârşit, că din frageda lor tinereţe s-au jertfit pentru adevărul acesta ortodox. Acum, pentru noi, cel mai important este să ne apropiem de jertfa lor cât mai mult, ca să putem avea şi noi îndrăznire la Dumnezeu prin ei. Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei sfinte moaşte, n-aveau sfinţi, n-aveau icoane făcătoare de minuni, însă au intervenit şi aşa am obţinut pe cuvioasa Paraschiva, aşa am obţinut icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut în decursul timpului, moaşte şi icoane care au acoperit pământul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor. Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tineri care au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi martirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri. Toate popoarele acestea din Răsăritul Europei au trecut prin cenzura asta bolşevică, şi bulgarii, şi sârbii, şi cehoslovacii, şi polonezii, şi ungurii, naţiuni care au opus şi ele, întradevăr, un efort puternic împotriva ateismului. Dar ceea ce s-a remarcat îndeosebi la noi, a fost faptul că România a avut un tineret foarte înţelept şi foarte pătruns de esenţa acestui adevăr ortodox, încât prin jertfele lui, cred eu, am depăşit cu mult toate aceste ţări din jurul nostru. De aceea şi obiectivul nr.1 al pedepsei şi al persecuţiei Ortodoxiei în Balcani a fost şi este ţara noastră, este România ortodoxă cu tineretul acesta de jertfă care, în sfârşit, a luat de coarne taurul comunismului şi al tuturor străinilor care şi-au vândut conştiinţa şi neamul. Însă nu este suficient să admirăm ostenelile şi nevoinţele lor, ci mai trebuie să le încercăm şi noi, pe pielea noastră, căci aşa s-a plămădit ortodoxia asta până astăzi.
Experimentele anti-crestine din Romania – Nu vedeţi că acum fac experimente pe noi cu vaccinul Gardasil…, despre care se spune că ar avea drept efect sterilizarea… – Experienţele care se fac pe noi, încât au ajuns să ucidă şi tineretul şi copiii aceştia, sunt asemenea experimentelor iudaice făcute pe poporul evreu. Nu vedeţi cu câtă ură s-au pornit asupra pruncilor noştri? Întocmai ca la Naşterea Mântuitorului când iudeii căutau să-L ucidă pe Hristos şi au omorât atâţia prunci nevinovaţi; îl luau de la pieptul mamei lor, îl treceau pe sub sabie fără pic de milă, şi asta numai pentru ura şi mânia lor împotriva lui Hristos. Astăzi asistăm la acelaşi fenomen. Distrug viţa română din pântece, să nu cumva să se mai perpetueze ortodoxia în lume. Este aceeaşi metodă dar sub altă formă, cu aceeaşi ură, aceeaşi răutate, sălbăticie şi până azi. Aici se vede cât îi doare sufletul pe cei din guvernul României, că în loc să ofere copiilor din şcolile noastre altfel de bunuri, cărţi, ajutoare materiale, îmbunătăţirea şcolilor, să se ocupe de formarea lor culturală care să fie cât mai aproape de adevărul istoric şi de tradiţia poporului nostru creştin – aşa ca să le dea o mângâiere şi materială şi spirituală – ei îi omoară. Dacă ei nu au avut acest interes până acum, s-au trezit deodată acum mari protectori ai copiilor – că pe de o parte ei apar ca nişte îngeri, dar pe de altă parte sunt nişte demoni împieliţaţi. De ce n-ar veni sub o formă umană în ajutorarea familiilor care au câte 5-6 copii, care suferă în mizerie şi multe lipsuri, că ni s-a dus buhul în toată lumea? Dacă ar face acest lucru, într-adevăr ai crede că urmăresc ceva bun. – Păi cum să ajute familiile cu copii dacă ei vor să decimeze populaţia? – Întotdeauna aşa a şi fost, din vremea partidului comunist. Cum se recrutau membrii de partid, de pildă? Într-o şedinţă se discuta despre unele elemente care ar fi foarte potrivite de recrutat în partid, dar dacă erau cumva creştini care merg la biserică… „Cutare membru de partid este bun, dar nu vezi că merge la biserică, îşi botează copiii, îşi cunună feciorii?” – şi nu-l mai puteau înscrie în partid. Pe de altă parte, noaptea, de pe la ora unu, îşi cununau copiii lor în mănăstirea Bistriţa, în paraclisul Sf. Ioan de la Suceava, membrii de partid, şi nu membrii oarecare, erau oameni de elită ai partidului, cu mare răspundere. Se făceau şi cununii, se făceau şi botezuri. Mi-aduc aminte, veneau, erau anumite zile frumoase aşa pe care le sărbătoreau ei şi aveau icoane acasă, sechestrate de la diferite mănăstiri, biserici, muzee, veneau cu nişte cadouri de rămâneai uimit de câte o icoană veche de vreo 5-600 de ani. Printre camerele securităţii era şi un depozit pentru icoane şi obiecte de cult de mare valoare luate de prin mănăstiri. – Şi ce s-a întâmplat cu aceste obiecte? Au mai fost recuperate? – Nu, nici vorbă, s-a făcut comerţ cu ele peste hotare. Mi-aduc aminte, într-una din zile, i-au adus unui stareţ de la o mănăstire, cea mai veche şi frumoasă icoană luată de la mănăstirea Putna şi dată acestui stareţ, care era omul de petreceri şi de mese şi omul lor. Ei, securiştii, preferau să se adăpostească şi să se distreze aici, la mănăstiri, unde era totul gratuit şi călugării obişnuiţi cu „duhul ascultării”. În sărbătorile Crăciunului, în mănăstiri, se tăiau câte doi-trei porci, doi mergeau la securitate, şi unul care rămânea pentru zilele în care veneau ei la mănăstire, cu tot cu familii.
Daca sunt nesocotite canoanele Sfinţilor Părinţi, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră – Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoască colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor morală sau mai multă sminteală s-ar face? Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului – pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii. Dar pe de altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa tulbure a comunismului. E o defăimare a harului lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu cred că a trecut cu vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor noştri din închisori şi de prin munţi. Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. Ce se citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei – astăzi le trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului nostru. Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, mizeria şi criza financiară – mamele n-ar trebui săşi lase copiii să se ducă de la 16-17 ani prin ţările occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani de copilul lor plecat de acasă. Şi iată asta este urgia, crima şi pacostea asta venită peste noi – răutatea acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de ani. Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului. – Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii… – Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră… – Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid. – Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor.
Sfintele mame – Cu prilejul acestor sărbători doriţi să transmiteţi ceva mamelor?… – Mamele au fost şi rămân creştinele care au contribuit la realizarea sfinţilor, savanţilor, a oamenilor de creaţie. Ele sunt cele care au umplut bisericile, au umplut mănăstirile cu feciori, cu preoţi care slujesc neîncetat liturghia în bisericile şi mănăstirile noastre. Ele sunt cele care au ostenit zi şi noapte, la pieptul lor au ţinut copiii, acolo i-au întors cu ochii spre Maica Domnului în rugăciune, i-au îndumnezeit şi iau crescut în duhul acesta ortodox, aşa după cum şi creştinismul nostru se naşte astăzi în peştera Betleemului, în sfânta familie a Fecioarei Maria şi a dreptului Iosif. Ele, mamele, duc mai departe toată frumuseţea, în obiceiurile, colinzile, cântecele lor de doruri, de noapte şi de zi deasupra copilaşului, aşa ca să le cânte tradusă Evanghelia în doinele şi cântările poporului nostru. Mamele care au refuzat să vaccineze copiii, deşi nu au prea multe cunoştinţe medicale, dar prin experienţa lor practică şi bunul lor simţ, şi-au dau seama că tot ceea ce apare aşa deodată nu e lucru curat şi simt că nu e bun pentru copilul lor, pentru că au această experienţă frumoasă de zeci de ani şi se opun la tot ce apare aşa în afara lucrurilor normale cu toată puterea lor, să apere cu tărie sănătatea pruncilor lor, şi sănătatea trupească, şi sănătatea sufletească. Pentru că cine socoteşte să ia viaţa aceasta trupească prin ucidere, prin mizerie, prin lipsuri… sunt dispuşi să ia şi viaţa sufletească. Şi de aceea mamele au acest bun simţ şi intuiţie duhovnicească de a apăra cu toată puterea viaţa şi frumuseţea acestor tineri, lăsaţi de Dumnezeu ca să umple raiul cu ei.
Pangarirea pamantului sacru – Cum vedeţi întoarcerea tinerilor români în ţară odată cu criza aceasta financiară care a cuprins toată lumea? – Poporul român poartă azi nişte asemănări cu istoria poporului evreu. Poporul evreu a fost în robia egipteană, a fost în robia babiloniană, a fost în toate greutăţile şi conflictele pentru că este singurul popor din istorie care mereu a arătat o nemulţumire până în zilele noastre. Au cerut la început să li se dea conducători – li s-au dat bătrâni să-i sfătuie. Au cerut după aceea judecători – bătrânii nu sunt buni – le-a dat Dumnezeu judecători. N-au fost buni nici judecătorii – au cerut să aibă prooroci. Lea dat Dumnezeu prooroci – n-au fost buni nici proorocii. Apoi au cerut să aibă regi. Le-a dat Dumnezeu regi şi împăraţi – dar n-au fost buni nici împăraţii. Au cerut de la Dumnezeu să continue în istorie să stăpânească lumea. Iată că Dumnezeu le-a dat să stăpânească lumea, pentru că unde este un evreu, acolo este şi pofta de stăpânire, pentru că acesta a fost idealul şi în viaţa, şi în visele lor – să stăpânească. Pentru că ei mereu au fost şi sunt într-o nemulţumire continuă. Reluând ideea de mai înainte, tot ei au născut şi revoluţia franceză, ei au născut şi naţionalismul şi ideea de naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi deznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia franceză să spunem omului despre egalitate, fraternitate şi libertate”, aceste principii care nu sunt decât utopie. Sigur că nu se poate vorbi de egalitate, pentru că una este tata, alta este mama, altul este feciorul mai mare. Că stea de stea se deosebeşte în strălucire… alta este slava lunii, alta este slava stelelor, alta este în sfârşit viaţa societăţii din lumea noastră. De aceea ei au venit şi au născocit comunismul, au născocit revoluţia din 1918 din Rusia, au născocit marxismul şi au măcinat creştinismul rusesc. Ortodoxia rusească a fost decimată de această concepţie iudaică, concepţie care vine şi până în zilele noastre.
Acum sigur că tânărului acesta al nostru, scos din rădăcinile fireşti ale credinţei, ale ortodoxiei, punându-i-se la dispoziţie farmecul acesta al televizorului, al calculatorului, aceste tehnici răufăcătoare pentru om, pe lângă binefacerile lor – sigur că a devenit un om răzvrătit, un om dezrădăcinat din ascultare, din dragoste faţă de familie, de părinţi. Iată acum, la 18 ani, copilul, aduce în casă pe iubita lui, mama îl primeşte şi de aici încep căsătoriile acestea dezastruoase, de probă. Trăiesc câte şase-şapte ani, zece ani aproape şi în cele din urmă, poate se iau, se căsătoresc cu mare greu. Şi fac şi ei cununia religioasă datorită presiunii părinteşti. Ce iese din aceşti doi tineri consumaţi, epuizaţi, după o trăire de viaţă de la 15-16 ani? Ce oameni pot să mai iasă din ei? Şi iatăne, poporul nostru, un popor babilonian. Şi a venit Dumnezeu cu mânia Lui astăzi şi ne-a împrăştiat în toată lumea, ne-a împrăştiat în lumea întreagă şi am ajuns să nu mai trăim nici măcar într-o unitate, cum trăia poporul evreu, – ei erau oarecum într-o conservare permanentă; ei totuşi îşi păstrau identitatea lor religioasă şi naţională. La râul Babilonului, cântarea acesta pe care o avem noi în Biserică, şi plânge foarte frumos înstrăinarea noastră de patria pământească şi cerească. „Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine”.
Ei bine, vedeţi dumneavoastră, acest tineret al nostru a uitat de tot – nu mai are Ierusalim, nu mai are biserică, nu mai are şcoală, nu mai are armată, nu mai are regi, nu mai are împăraţi, nu mai are cărturari, nu mai are învăţători, nu mai avem conducători… Toţi netrebnici ne-am făcut – şi atunci mânia lui Dumnezeu vedeţi cât este de mare! Iar aceste fenomene de acum în care străinii ne iau şi ne aruncă în graniţele noastre poate să fie şi o revenire, şi un început de pocăinţă de toate fărădelegile şi răutăţile pe care le-am făcut şi le facem şi acum. Păi se vede şi de la distanţă planul acesta diabolic pe care îl fac asupra noastră. Unde s-a mai pomenit ca o ţară ortodoxă ca România să mărşăluiască pe străzile Bucureştiului, capitala noastră curată şi sănătoasă de altă dată, cu obiceiurile şi frumuseţea lui ortodoxă – să găzduiască acum aici toate blestemăţiile pământului, să transformăm pământul acesta de sfinţenii, de rai, în loc de pângărire şi de spurcăciune a fărădelegilor?!
Şi faptul că acum vin copiii noştri de dincolo, îi sfătuiesc să vină mai cu grijă, mai cu atenţie, şi să dea cu adevărat cinste şi valoare acestui pământ sacru de unde ne tragem şi hrana noastră şi sănătatea noastră. De aceea socotesc că e o binefacere de la Dumnezeu ca să revenim aici, să ne putem lucra pământul cu mai puţini dolari sau euro şi să ne putem găsi aici în sărăcia noastră, aşa cum au lucrat şi strămoşii şi părinţii noştri de altădată, că nu s-au dus peste hotare să cerşească la unguri, să cerşească la germani, să cerşească în ţările galice existenţa lor. A stat aici, a muncit pământul, a creat doina lui Eminescu, aici a creat poezia lui Alecsandri, amintirile lui Creangă, suferinţa cântată în versuri de Radu Gyr, Nichifor Crainic şi toţi marii noştri oameni de cultură, toţi cântăreţi ai vieţii noastre creştine ortodoxe. De aici ar fi bine să reînnodăm firul acesta şi să reluăm mai departe viaţa în pregătirea noastră pentru veşnicie. Masoneria stă la pândă să vadă când se prăbuşeşte muntele acesta, bastionul Ortodoxiei – au răbdare. Se pare că suntem printre ultimii supravieţuitori ai Ortodoxiei.
January 27th, 2009 
VR 
Iata ca dupa ce a trecut ca prin branza in Parlamentul Romaniei o lege anti-democratica, indreptata impotriva libertatilor fundamentale ale omului, cum este Legea 298/2008, a trebuit sa se ridice un ziar in apararea cetatenilor tarii. Aceasta pare sa fie ultima speranta a romanilor, dupa Biserica: o presa cu adevarat libera, care sa dea la cap ticalosilor reprezentanti ai clasei politice tradatoare a intereselor nationale, aflati mana in mana cu beneficiarii afacerii interceptarilor, unde zangane euro pe euro de vreo cateva zeci, ba poate chiar sute de milioane de ori.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
