Starea de sănătate a Părintelui Justin Pârvu s-a degradat în ultimele două zile, pe fondul unei insuficienţe respiratorii provocate de pneumonia de stază, inerentă celor ce sînt ţinuţi de boală pe patul suferinţei.
Celor ce îl iubesc pe părintele stareţ le adresăm rugămintea să facă acum rugăciune fierbinte pentru sănătatea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, rugăciunea fiind medicamentul cel mai puternic la care reacţionează sfinţia sa.
Pentru a fi şi mai puternică, rugăciunea noastră trebuie să se însoţească de smerenie şi de pocăinţă. Înainte de operaţie, Părintele Justin i-a întrebat pe cei ce au venit să-l cerceteze în cele cîteva zile petrecute la Mănăstirea Căşiel: “Ce vă este mai de folos ca să vă pocăiţi: să trăiesc, sau să mor?”
Scurtă mărturisire a lui Aime Lema, originar din Congo, despre Părintele Justin Pârvu şi despre Mănăstirile Paltin şi Petru Vodă, via Mănăstirea Petru Vodă
Alte stiri despre evenimentul de la Piatra Neamt la:
Medicii care veghează neîncetat starea de sănătate a sfinţiei sale ne-au transmis că aceasta nu a suferit modificări majore în ultimele zile, deşi sînt şi mici semne de îmbunătăţire a ei, între care este încetarea problemelor respiratorii generate de umezeala din atmosferă.
Îi îndemnăm în continuare pe cei ce îl iubesc pe Părintele Justin să nu înceteze rugăciunile pentru însănătoşire şi avem toată nădejdea că Dumnezeu nu le va trece cu vederea şi îl va ridica din patul suferinţei. Vom mai reveni cu informaţii privitoare la starea de sănătate a Părintelui Justin doar dacă vor apărea modificări majore.
Cei ce doresc să îl vadă pe Părintele Justin vor fi anunţaţi pe această pagină despre ziua în care sfinţia sa va hotărî că poate să primească din nou vizitatori, iar aceasta va veni cu atît mai curînd cu cît rugăciunile vor fi mai cu smerenie şi mai cu zdrobire de inimă. Momentan, cît părintele se află în terapie intensivă şi sub strictă observaţie medicală, nu primeşte vizitatori.
Părintele Justin Pârvu a hotărît, Vineri, 31 Mai a.c., ca următorul stareţ al Mănăstirii Petru Vodă să fie ieromonahul Hariton Negrea, duhovnic la Mănăstirea Durău. Ieri, Miercuri, 5 Iunie, a precizat că, deşi hotărîrea priveşte doar viitorul obştii din Petru Vodă, este dorinţa sa personală ca acest lucru să fie cunoscut tuturor şi să nu se treacă vreodată peste ea, căci a precizat: “nu doresc pe altcineva”. Părintele Hariton Negrea a spus că se va conforma acestei dorinţe, din ascultare faţă de duhovnicul său şi faţă de părintele mitropolit.
Ieromonahul Hariton, actualul duhovnic al Mănăstirii Durău, a intrat în Mănăstirea Petru Vodă în anul 1996 şi a fost călugărit aici în anul 1998 aici şi hirotonit în acelaşi an de către Mitropolitul Daniel Ciobotea, actualul patriarh al României, ca preot slujitor şi duhovnic al Mănăstirii Durău, ascultare în care se află de atunci pînă astăzi. În toţi aceşti ani, ieromonahul Hariton a venit regulat la spovedanie la Mănăstirea Petru Vodă şi cunoaşte bine realităţile acesteia.
luni, 03 iunie 2013 Sîmbătă, 1 Iunie a.c., întreaga obşte a Mănăstirii Petru Vodă a prăznuit cu fast pe Sfîntul Mucenic Iustin Filosoful, iar la Mănăstirea Paltin s-a făcut o foarte frumoasă slujbă de Priveghere cu o seară înainte, urmată de Sfînta Liturghie în dimineaţa primei zile de vară. Părintele stareţ s-a împărtăşit din nou cu Trupul şi Sîngele Domnului, de această dată după rînduiala preoţilor, iar după amiază s-a odihnit foarte bine.
Fiii săi duhovniceşti i-au adus foarte multe icoane, flori, torturi şi prăjituri, cele mai multe dintre ele fiindu-i arătate Părintelui Justin, care s-a bucurat de daruri şi a mulţumit pentru ele. Bucuros că mulţi dintre ucenicii săi mireni au venit să prăznuiască alături de sfinţia sa pe sfîntul său ocrotitor, părintele stareţ a arătat oarecare regret că încă nu-i poate primi.
Doctorul Dan Tudor Eniu a venit pe la orele prînzului pentru o vizită medicală, iar la plecare s-a declarat foarte mulţumit de starea de sănătate a părintelui, nesperat mai bună faţă de momentul externării şi chiar faţă de Sîmbătă, 25 Mai, şi a spus că dacă ajută Dumnezeu şi nu apar alte complicaţii, în cîteva săptămîni de zile sînt şanse ca Părintele Justin să poată înceape să biruie boala, ajutat de tratamentele corespunzătoare. De asemenea, s-a declarat foarte mulţumit de asistenţa medicală profesionistă ce i se acordă Părintelui Justin 24 de ore din 24.
În seara aceleiaşi zile părintele stareţ a cerut să bea nişte lapte şi s-a odihnit relativ bine în vremea nopţii.
Ieri, Duminică, 2 Iunie a.c., s-a împărtăşit din nou la Sfînta Liturghie, preoţii aducîndu-i Sfîntul Disc şi Sfîntul Potir din altarul bisericii, iar după amiaza s-a odihnit. Seara a cerut de mîncare şi a acceptat să facă unele mişcări de gimnastică recuperatorie.
Din păcate, starea vremii s-a înrăutăţit, umezeala atmosferică ajungînd la cote greu de suportat pentru un bolnav imobilizat la pat, chiar dacă instalaţia de dezumidificare a funcţionat fără încetare în ultimele 24 de ore. Părintele Justin Pârvu a exclamat că în ritmul acesta nu ajungem nicăieri şi a sugerat că ar vrea să meargă din nou la Mănăstirea Paltin, în chilia în care a locuit în ultimii ani.
Astăzi, 3 Iunie a.c., după ce dimineaţa cîţiva monahi au încercat felurite soluţii cît mai efective pentru reducerea umidităţii, părintele stareţ a rugat pe cei de faţă să meargă şi să-i pregătească chilia de la spitalul Mănăstirii Paltin, pentru a evita de acum înainte insuficienţele respiratorii. Pe la orele prînzului a cerut din nou să mănînce şi apoi a cerut să vină o ambulanţă care să îl ducă. Mai apoi a chemat patru din părinţii mănăstirii ca să le confirme că este dorinţa sa personală să meargă înapoi şi că vrea ca toată frăţimea să rămînă în pace şi în bună înţelegere.
Astfel, pe la orele 16, părinţii şi mirenii prezenţi în mănăstire l-au putut zări preţ de o clipă pe Părintele Justin. După ce a fost dus în chilia în care a stat în ultimii trei ani şi toată aparatura medicală necesară a fost mutată la etajul doi al spitalului Mănăstirii Paltin, sfinţia sa a mulţumit personal celor prezenţi pentru efortul pe care l-au făcut, iar echipa de pe ambulanţă a plecat sărutîndu-i mîna.
Reînnoim apelul de a continua rugăciunile pentru însănătoşirea Părintelui Justin, îmbunătăţirea stării sale fiind evidentă chiar şi pentru aceia care s-au îndoit că la cei peste 94 de ani ai săi ar fi cu putinţă astfel de minuni. Nădăjduim din tot sufletul în refacerea deplină a sănătăţii părintelui stareţ şi vom stărui în rugăciune pînă cînd Dumnezeu va plini cererile noastre.
Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin
Precizare:
Privitor la anumite dorinţe cu valoare testamentară referitoare la Mănăstirea Petru Vodă ce au fost publicate pe internet în ultimele zile fără consimţământul Părintelui Justin, aşteptăm de la nişte inimi de creştini să şteargă orice postare de acest fel, cu atît mai mult cu cît testamentarul este încă în viaţă şi sănătatea sa se îmbunătăţeşte în fiecare zi.
Cu dragoste şi supunere fiască, atît cinul monahal de la Petru Vodă, cît şi mulţimea ucenicilor Părintelui Justin respectă şi vor respecta, cu întreagă conştiinţă şi evlavie, ORICE porunci, rânduieli şi dorinţe ale sfinţiei sale, ca unele ce arată Voia şi Darul lui Dumnezeu, apărându-le cu toată binecuvîntarea sa de învăţăturile răstălmăcite şi de rău-voitori. Ca şi Evangheliile, ele sînt pentru cei ce cred şi le împlinesc, nu pentru cei ce le contestă.
În conformitate cu preţuirea discreţiei pe care orice ucenic al lui Hristos o lucrează, după porunca Domnului Însuşi, publicarea unor informaţii de către persoane din afara mănăstirii fără acordul explicit al părintelui stareţ este o ofensă la adresa cinstirii cuvioşiei sale.
Ieri, Joi, 30 Mai a.c., starea de sănătate a Părintelui Justin Pârvu a rămas neschimbată, adică destul de fragilă, pe fondul unei mari slăbiciuni trupeşti. În chilia sa de la Mănăstirea Petru Vodă părintele a petrecut neîncetat în rugăciune, ascultînd slujbele şi odihnindu-se. Spre seară a avut cîteva momente de insuficienţă respiratorie, pe fondul umezelii din atmosferă, dar au putut fi depăşite cu bine spre miezul nopţii, după dezumidificarea aerului din chilie.
Astăzi, Joi, 31 Mai a.c., după terminarea Sfintei Liturghii, părintele stareţ s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi s-a odihnit cîteva ceasuri. Pulsul i-a fost stabil şi respiraţia bună.
La orele 17 Înalt Prea Sfinţitul părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei, a venit şi a săvîrşit Taina Sfîntului Maslu în faţa chiliei Părintelui Justin.
La sfîrşit, părintele mitropolit i-a cerut părintelui stareţ cîteva cuvinte de folos, dintre care vom redăm cuvîntul adresat poporului român şi arhiereilor Bisericii:
Mitropolitul Teofan: – Pentru poporul român ce cuvînt lăsaţi, părinte?
Părintele Justin: – Poporul român… pentru poporul român e un cuvînt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpîn. Poporul e fără stăpîn, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată, în care…
Mitropolitul Teofan: – Ce să le spun fraţilor arhierei: prea-fericitului, fraţilor arhierei din Sfîntul Sinod?
Părintele Justin: – Au o răspundere cum nu a existat şi nu există în lupta aceasta a noastră duhovnicească. Nu există o potrivire pe care să o aduci, să se facă o comparaţie în periodul istoric cu ceea ce a fost şi ceea ce este în istorie şi toate celelalte care vor veni. Dar dacă noi sîntem… în starea aceasta de sărăcie, de lipsă, de mizerie, de prigoană… Ei trebuie să trăiască o vreme de prigoană care n-are soluţie, nu există … rezoluţii şi situaţii. Din noaptea aceasta şi pînă mîine noapte să rezolvăm problemele pe planul cel duhovnicesc, spiritual şi administrativ. Dacă nu va exista această unitate şi înţelegere, atunci nu putem face nimic. Nu putem face nimic. Să fim mulţumiţi, bucuroşi, să stăm drepţi, chivernisitori, cu răspunderea înaintea lui Dumnezeu de ceea ce am realizat, cîte le-am făcut în viaţă. Dumnezeu să-i ocrotească.
Cititi si Primul interviu al Părintelui Justin Pârvu – Iulie 1991
CONTINUAREA CONCEPTELOR PAISIENE DRAGOSTEA TOATE LE RABDĂ 3 INTERVIURI CU PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU, UN DUHOVNIC AL ROMÂNIEI CONTEMPORANE
“Dragostea. .. toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă ” (1 Cor 13:4, 7)
PRIMUL INTERVIU: AM PRĂZNUIT ÎNVIEREA LUI IISUS HRISTOS LA 800 DE METRI SUB PĂMÎNT
Mănăstirea Secu, Iulie 1991, de Monahia Nina
Fiind convertită la ortodoxie şi călugăriţă, am avut binecuvîntata ocazie să vizitez şi să stau în mănăstirile din România timp de 2 ani. O profundă dragoste faţă de această ţară şi de locuitorii ei a crescut în mine şi am învăţat multe; unul din ele este adevărata natură a ospitalităţii creştine. România a fost o ţară ortodoxă de la începuturi şi a fost evanghelizată de Sfîntul Apostol Andrei. Tradiţia ortodoxă s-a păstrat aici de-a lungul secolelor. Am întîlnit mulţi oameni: monahi şi laici, a căror sfinţenie, dragoste pentru Dumnezeu şi apropiere, deci, m-au transformat, m-au impresionat.
Unul din cei pe care i-am cunoscut şi care a avut o profundă influenţă asupra fiinţei mele a fost Părintele Justin Pârvu. L-am întîlnit prima dată cînd era părinte duhovnic la Mănăstirea Secu, unde sînt aproximativ 50 călugări.
Gazda noastră minunată, Părintele Ioanichie Bălan, autorul Patericului Românesc, ne-a luat pe două dintre cele cu care am venit în ţara să-l cunoaştem. Prima dată cînd l-am privit am început să plîng. Ceva din profunzimea mea a fost atins, deşi nu ştiam nimic despre părintele. Am simţit sfinţenia şi profunzimea lui, am simţit o atracţie şi o dragoste duhovnicească pentru părintele şi am dorit să ştiu cît mai multe despre el. Apoi, am început să întreb oamenii despre părintele şi am aflat că a fost închis 16 ani (1948-1964) în timpul comuniştilor. Mi s-a spus că niciodată nu face focul în chilia de iarnă şi mulţi ani a fost în pustie, de aceea mulţi oameni vin să-i ceară sfatul şi să afle mîngîiere, alinare.
M-am hotărît să-i iau un interviu şi am găsit ajutorul unui prieten, Ştefan, care mi-a tradus.
Văzînd cum oameni din toate colţurile ţării şi de toate categoriile vin la chilia Părintelui Justin, mi-am amintit de situaţiile în care pelerinii mergeau să-l vadă, să se sfătuiască şi să se spovedească părinţilor sfinţi şi înţelepţi ai Mănăstirii Optina.
Am aşteptat personal aşa cum de obicei oamenii aşteaptă la uşa chiliei părintelui. Toţi aduceau părintelui daruri: cartofi, ulei, pîine sau altele şi părintele le dăruia următoarei persoane care intră la dînsul. Părintele primeşte fiecare persoană cu dragoste deplină.
Fiii duhovniceşti ştiu multe situaţii în care părintele i-a ajutat. Mulţi spun despre părintele că e un sfînt. La prima vedere părintele pare simplu, dar în acelaşi timp ceva extraordinar întîlneşti la el. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la părintele e imensa suferinţă născută de dragul Domnului, Care-l sfinţeşte, şi de aceea orice povară adusă şi lăsată pe umerii lui, fie că e uşoară sau grea, părintele o suportă ca fiind a lui proprie. Am putut să văd cum durerea ascunsă în cuvintele oamenilor loveşte în centrul fiinţei lui.
Părintele stă liniştit şi suferă, şi apoi din gura lui iese exact ceea ce îţi este necesar – adevărat şi simplu.
Totdeauna străluceşte în ochii lui o bucurie liniştitoare.
Părintele Justin este acum la o nouă mănăstire înfiinţată de el, numită Petru Vodă.
Cînd o prietenă a mea din Bucureşti a citit primul interviu luat Părintelui Justin la Mănăstirea Secu, s-a hotărît să-l intervieveze pentru un ziar ortodox creştin din Bucureşti. Acesta e al doilea interviu. În al treilea interviu, Părintele Justin mi-a relatat o minune întîmplată în perioada în care era deţinut politic, despre păcatul de a fi laş şi despre ispăşirea acestui păcat. Ni le-a relatat cu cîteva nopţi înainte ca eu să părăsesc România.
Monahia Nina
Schitul Sfînta Cruce, Mănăstirea Sfîntul Paisie, Forestville – California – Februarie 1994
LA ORA ACTUALĂ MONAHISMUL PRESUPUNE A PIERDE SINGURĂTATEA
Părintele Justin: – Viaţa monahală contemporană e total diferită de ceea ce era în trecut. La această oră, monahismul e chemat să apere adevărul credinţei. Monahului i se cere a-şi părăsi singurătatea şi izolarea. Să discutăm despre viaţa Sf. Vasile. Viaţa lui sfîntă a trăit-o în mijlocul suferinţelor oamenilor. Spitalele create de el şi toate celelalte realizări arată că ştia despre multele suferinţe ale vieţii.
Monahul e singura fiinţă umană oarecum avantajată: el trebuie să fie prezent şi să muncească oriunde e nevoie, fără a fi plătit material. Munceşte din greu pentru alinarea sau uşurarea suferinţelor umane şi ale vieţii, singur. De aceea, ce fac monahii e respectat foarte puţin. Noi cu greu trăim viaţa ce o avem de trăit, cu greu mai facem ceea ce ar trebui să facă monahii. Sîntem depăşiţi de evenimente. Nu părem a percepe sărăcia spirituală cu care se confruntă fraţii din lume. Monahul trebuie să trăiască intens propriul monahism, dar în acelaşi timp trebuie să poarte de grijă şi lumii. El trebuie să fie un martor rugător, o lumină arzătoare în ochii lumii, un martor sacrificat pentru adevărul creştin.
O mănăstire e într-adevăr un loc de rugăciune. Dar mănăstirile noastre sînt îngrijorate şi preocupate ca proprii monahi să-şi menţină starea de rugăciune. Şi chiar noi, monahii, sîntem reci, lipsiţi de trăire, nerugători din acest punct de vedere. Şi atunci cum putem să-i ajutăm pe cei din lume care caută adevărul, pe mirenii care sînt din ce în ce mai mulţi?
Desigur, mirenii doresc să vadă sfinţenia monahilor, acum, aici, pe acest pămînt. Şi nu există nici un mod să-i minţi. Noi, monahii, nu le putem doar spune că există Dumnezeu şi că trebuie să credem în El. Trebuie să fim icoane rugătoare arzătoare de dor de Dumnezeu, lumini, pentru că oamenii de care noi ne ocupăm sînt foarte pregătiţi intelectual (chiar intelectuali culţi) şi care caută adevărul.
Sîntem lipsiţi de credinţa şi de curajul Sfinţilor noştri Părinţi.
Pe pămînt minunea noastră este să trăim o viaţă sfîntă în mijlocul atîtor lucruri la care trebuie să renunţăm. De fapt noi, românii, am trăit oarecum izolaţi, fără a avea parte de multă bunăstare şi tehnologie şi această situaţie a fost benefică pentru nivelul de înţelepciune spirituală. De exemplu viaţa de familie: sănătatea vieţii de familie e necesară pentru orice fiinţă umană. Ceea ce vreau să spun este că atunci cînd nu eram fericiţi din punct de vedere material, nu eram consideraţi mai puţin buni creştini. În vest, spiritualitatea creştină a slăbit foarte mult din cauza dezvoltării tehnologice foarte puternice, începută în special de la Revoluţia Franceză.
Să vă spun ce este monahismul: este singura armă a unei naţiuni care trebuie să lupte întotdeauna în linia întîi a bătăliei. E adevărat că acum noi, monahii sîntem slabi şi mijloacele noastre sînt sărace. Am devenit aşa după primul război mondial, cînd francmasoneria ne-a invadat ţara. Biserica a devenit din ce în ce mai supusă. Carol al II-lea a avut un caracter corupt. A omorît figurile remarcabile ale ţării, a învrăjbit partidele politice între ele, a lucrat ca să discrediteze şi să dezonoreze partidele şi le-a făcut să lucreze împotriva intereselor ţării. Biserica a fost mereu subordonată politic, supusă acţiunilor şi capriciilor politice. Învăţătura noastră religioasă a fost foarte săracă. Noi am avut numai un seminar pentru monahi la Mănăstirea Cernica, dar şi el a fost desfiinţat după 1940 din motive politice.
Ascunzîndu-ne în spatele cuvintelor “supunîndu-ne oficialităţilor, ne supunem lui Dumnezeu Însuşi”, ierarhia noastră s-a supus în faţa cezarului acestei lumi. Acest lucru ne subminează existenţa noastră. Nu vreau să spun că trebuie să fii nerespectuos, dar acest mod de a deforma versetul biblic ne-a înrobit pe noi monahii, politicienilor. Din nefericire, sîntem lipsiţi de credinţa şi curajul Sfinţilor noştri Părinţi, care au coborît din sihăstrie şi au mers pe străzi şi în pieţele Constantinopolei ca să prevină distrugerea sfintelor icoane cu propria lor viaţă. Şi dacă am avea minimum din această credinţă a sfinţilor în Domnul nostru Iisus Hristos, am putea cu siguranţă schimba soarta acestei ţări. Vedeţi voi, noi am tăcut prea mult, ne-am făcut prea mult că nu vedem sau nu auzim. Noi încă dormim. Să ferească Dumnezeu să dăm socoteală de aceia care şi-au trădat credinţa!
CEA MAI INTERESANTĂ EXPERIENŢĂ A VIEŢII: A TE CUNOAŞTE PE TINE ÎNSUŢI
Monahia Nina: – Vă rugăm, părinte, povestiţi-ne ceva din timpul anilor de detenţie.
miercuri, 29 mai 2013 18:47
Ieri dimineaţă, Marţi, 28 Mai a.c., Părintele Justin s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi a fost foarte liniştit şi tăcut pe tot parcursul zilei. Pe la orele amiezei a cerut să fie dus la Mănăstirea Petru Vodă, de călugări. Şi-a întărit dorinţa şi în faţa cîtorva maici din Mănăstirea Paltin, încă o dată, seara, spunînd că vrea să îi mîngîie cu prezenţa sa şi pe părinţi, iar cei de faţă i-au cerut un pic de răgaz ca să îi poată pregăti chilia.
Azi dimineaţă, Miercuri, 29 Mai 2013, a fost întrebat încă o dată dacă vrea să meargă şi a confirmat: “Păi da, măi, să mergem!” În scurtă vreme aparatura medicală necesară a fost dusă la Mănăstirea Petru Vodă şi pe la orele 10-11 dimineaţa, într-o atmosferă emoţionantă, înconjurat de toate maicile Mănăstirii Paltin, care au început să cînte încet “Hristos a înviat!”, părintele a plecat la prima sa chilie, construită aici în anul 1992.
La sosire, părinţii din mănăstire l-au înconjurat şi ei cu multă emoţie, împreună cu cei cîţiva mireni care se aflau de faţă. Cu toţii sîntem bucuroşi şi recunoscători pentru această mare binecuvîntare ce ni s-a dat.
Starea sănătăţii sale nu a suferit modificări majore în ultimele două zile. Există, însă, şi cîteva foarte mici semne de îmbunătăţire. Momentan Părintele Justin are nevoie de rugăciuni, de linişte şi de înţelegere, pentru a putea să-şi recupereze sănătatea pe care cu toţii i-o dorim. Pînă cînd voia şi pronia lui Dumnezeu va hotărî nişte schimbări majore în bine, îi rugăm pe toţi cei ce vor să-l vadă pe duhovnicul nostru să-şi amîne vizita propusă; părintele stareţ va hotărî singur cu privire la fiii duhovniceşti ce doresc să îl vadă, dacă şi cînd se va simţi în putere pentru a-i primi.
La Mănăstirea Paltin se va săvîrşi în continuare Sfîntul Maslu după slujba de seară (ora 18), iar la Mănăstirea Petru Vodă se va face Sfîntul Maslu de două ori pe zi, după slujba de dimineaţă şi după cea de seară. Toţi cei ce îl iubesc pe Părintele Justin sînt aşteptaţi să ni se alăture în rugăciune, fie aici, fie în orice alt colţ al lumii în care se află, pînă cînd Dumnezeu îi va reda însănătoşirea pentru care cu toţii ne rugăm.
Două scurte cuvinte de întărire în rugăciunea pentru însănătoşirea Părintelui Justin, ţinute Duminică, 26 Mai 2013, la Mănăstirea Petru Vodă (m. Filotheu) şi la Mănăstirea Paltin (Danion Vasile).
După ce astă noapte a trecut prin cîteva ceasuri de insuficienţă respiratorie, în cele din urmă astăzi dimineaţă, Duminică, 26 Mai 2013, Părintele Justin a putut să se odihnească destul de bine, tratamentul administrat făcîndu-şi pe deplin efectul.
Prin mila lui Dumnezeu şi pentru rugăciunile tuturor celor ce îl iubesc, aceste complicaţii s-au micşorat vizibil, iar astăzi părintele stareţ a avut o poftă de mîncare cu mult mai mare decît în ultimele două luni de zile şi a mîncat un pic mai mult decît de obicei. Acestea ar putea fi primele semne clinice de biruinţă asupra bolii, chiar dacă pînă la restabilirea sănătăţii mai este încă mult.
Ca şi observaţie asupra acestei pagini de prezentare a mănăstirii noastre şi a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, în ultimele 24 de ore au avut loc mai multe zeci de atacuri informatice asupra sitului nostru. Dacă atacatorii sînt români, îi rugăm să îşi încerce măiestria pe alte situri, neavînd nimic de cîştigat din lupta împotriva Părintelui Justin şi a mănăstirilor sale.
Actualizare 6 (Luni, 27 Mai 2013, ora 14:10):
Părintele Justin a reuşit să doarmă destul de liniştit după ora 3 noaptea şi s-a odihnit bine pînă aproape de prînz, trezindu-se uneori. Este mai limpede decît ieri şi mai liniştit, respiraţia fiind bună şi neavînd nevoie de oxigen. În general, este cu puţin mai bine decît ieri.
Se vede, astfel, că Dumnezeu nu trece cu vederea iubirea de fii a celor ce se roagă pentru Părintele Justin. Crucea acestei boli pe care şi-a asumat-o duhovnicul nostru pentru fiecare din noi începe să fie cu mult mai uşor de purtat pentru sfinţia sa cu cît fiecare dintre noi înţelegem cît de mare este importanţa rugăciunii cu pocăinţă şi cu smerenie. Cu atît mai grabnică va fi, aşadar, însănătoşirea Părintelui Justin Pârvu, cu cît mai grabnic cei ce se roagă pentru el se vor spovedi curat şi se vor împărtăşi.
Astăzi Părintele Justin a primit întreaga obşte de 160 de maici şi surori a Mănăstirii Paltin. Deşi foarte slăbit şi fără putinţa de a vorbi tare, s-a bucurat de fiecare dintre cei ce l-au cercetat.
În vizită la părintele stareţ a fost astăzi şi doctorul Dan Tudor Eniu, medicul care l-a operat în săptămînile din urmă, şi care ne-a declarat că, medical vorbind, nu poate să explice cum analizele Părintelui Justin sînt de două ori mai bune decît în ziua externării, şi cum se poate ca un organism atît de slăbit să aibă o vitalitate atît de puternică. “E limpede că ceea ce se întîmplă acum cu Părintele Justin este lucrarea şi puterea lui Dumnezeu”, a spus domnia sa. Privitor la acuzele nefondate ce i-au fost aduse, dr. Dan Tudor Eniu ne-a confirmat că în absolut toate aspectele clinice (intervenţiile chirurgicale, tratamentul, etc), deciziile i-au aparţinut Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, şi nu domniei sale, şi că afirmaţiile sînt documentate şi semnate de Părintele Justin şi se pot găsi în arhiva spitalului.
Medical vorbind, părintele stareţ acuză de cîteva ori pe zi insuficienţe respiratorii (pentru care a început să primească tratament), este foarte slăbit şi are nevoie de rugăciuni şi de înţelegere. Cu toţii aşteptăm să treacă efectele post-operatorii şi nădăjduim că puterea rugăciunii smerite şi cu pocăinţă, împreunată cu aceea a Sfintelor Liturghii şi a Sfintelor Masluri vor aduce însănătoşirea pe care şi Părintele Justin şi-o doreşte.
Primind pe fiii şi fiicele sale duhovniceşti, părintele stareţ a refuzat să se despartă de sufletele mai slabe care au venit să-şi ia rămas bun. Neputînd să le vorbească şi să le explice că alta este voia şi dorinţa sa, s-a întors dinspre cei ce veniseră pentru aceasta, dar s-a bucurat, de multe ori cu lacrimi, împreună cu cei ce i-au urat sănătate şi viaţă îndelungată.
June 16th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
