Această carte ar putea “ridica (voievodal!) puricii la nivel de movile-munţi”, dar numai dacă cititorii îşi vor pune întrebarea, în modul cel mai serios: “Ce vor să zică vorbele imnului paşoptist, devenit, acum, Imnul nostru de Neam?!”
Aşadar, preşedintele Traian Băsescu iniţiase, prin 1999-2000, privatizarea S.N. PETROM, dar Parlamentul dominat de P.S.D. „aliat cu inamicul de până mai ieri, U.D.M.R.“, şi Guvernul şi mai ticăloşit – format tot din P.S.D. şi U.D.M.R. – din mandatul 2001-2004 au înstrăinat, efectiv, această unitate strategică a României, subminând grav securitatea energetică a ţării şi, în final, securitatea naţională.
Directorul Servicului Român de Informaţii, George Cristian Maior a declarat, marţi seara, că instituţia pe care o conduce este prima linie de apărare a unui stat, puţin vizibilă prin culegerea de informaţii şi oferirea acestora decidenţilor care trebuie să ia hotărâri pentru interesul naţional. “Sunt mii de nuanţe într-un război al minţii. Secretul de stat […]
Buni actori, innascuti as zice chiar despre unii dintre ei, marii sefi de “triburi” sindicale se pricep de minune sa manipuleze la o adica masele de sindicalisti, inca destul de naivi dar nu prosti, si sa le scoata in strada, la o comanda poltica sau alta, sa strige, cand la stanga, cand la dreapta
Armand Gosu: consilier personal al ministrului Afacerilor Externe al Romaniei, Teodor Baconschi (Baconsky) “pe zona de Est”, cu sotia de asemenea in MAE, ea, Secretar I, el, istoric, cu un doctorat in istoria Rusiei la Universitatea din Moscova (1995-1998)…
Comportamentul României în cadrul Tratatului de la Varşovia, în comunitatea socialistă (în special China), dar şi pe plan internaţional (în special Orientul Mijlociu), încurca strategiile Kremlinului şi ameninţa interesele sovieticilor.
Stalin a creat Patriarhia cu mâinile Liubiankăi! Acest departament a devenit mama sa. Legătura genetică cu KGB-ul este de asemenea un semn de rudenie al Patriarhiei Moscovei…
„Copil fiind, tata îmi spunea că Rusia încearcă să ascundă de români adevărul. Mereu m-a apăsat această întrebare. Care e adevarul pe care ruşii îl ascund? Mi-am dat seama că Moscova şi Kievul aplică un dublu standard împotriva românilor”
Considerat un intelectual de înaltă ţinută şi un diplomat de excepţie, Teodor Baconschi a intrat în ultimele zile în vizorul presei şi al clasei politice ca urmare a eşecului aderării României la spaţiul Schengen. Deşi se declară dispus să îşi dea demisia, Teodor Baconschi consideră că întreaga societate românească poartă responsabilitatea pentru eşecul Schengen. Eu am de gestionat, ca membru al guvernului, tot ce ţinea de implementarea aquis-ului Schengen, deci, nu am, ca minister, nicio legătură cu MCV-ul. Există o coresponsabilitate a întregii societăţi româneşti faţă de întârzierea termenului de acces la Schengen, a spus Baconschi. Chiar dacă aceste lucruri sunt adevărate, ultimul lucru pe care un diplomat de carieră ar trebui să-l facă este să arunce vina pe alţii. Pentru că se ştie doar vorba: „o victorie este întotdeauna a tuturor – politicieni sau societate -, o înfrângere îţi aparţine în totalitate”.
Încercând o rememorare a acţiunilor întreprinse de Teodor Baconschi din perspectiva aderării noastre la spaţiul Schengen, îmi vin în minte câteva declaraţii nu tocmai salutare ale ministrului nostru.
După ce, în primă fază, a păstrat o tăcere nejustificată când Franţa şi Germania au cerut amânarea aderării României şi s-a mulţumit să-şi exprime „regretul” faţă de o astfel de acţiune, Baconschi a ieşit la lumină la începutul lui 2011 cu afirmaţii neinspirate. Cea mai controversată afirmaţie făcută de ministrul de Externe s-a referit la propunerea de denunţare de către România a mecanismului de verificare şi cooperare (MVC) şi sugestia blocării aderării Croaţiei ca replică la refuzul de a fi acceptaţi în Schengen.
În plan extern, esenţial pentru succesul oricărui demers este adecvarea mesajelor fiecărui reprezentant al statului cu poziţia şi rolul său. De exemplu, europarlamentarii români pot fi vocali în a critica de la tribuna Parlamentului European ceea ce consideră a fi o acţiune neconformă cu practicile europene a Germaniei şi Franţei. Ministrul de Externe este însă obligat de funcţia deţinută să aibă poziţii mult mai rezervate şi echivoce. În cazuri extreme, poate apela la declaraţii mai dure sau la critici. În nici un caz însă la ameninţări voalate. Una este să spui că MCV nu este o condiţie pentru accesul în spaţiul Schengen şi alta este să vorbeşti despre denunţarea MCV. Sunt nuanţe care pentru opinia publică pot părea neimportante, dar ele sunt extrem de importante, mai ales în discursul unui ministru de externe.
În plus, lăsând la o parte fondul declaraţiilor, ele au fost lansate într-un moment extrem de delicat pentru România, moment în care ţara noastră ar fi trebuit mai mult ca oricând să se folosească de toate canalele diplomatice pentru a rezolva problema Schengen şi nicidecum să se aşeze pe o poziţie de forţă.
Degeaba a încercat Teodor Baconschi să drege ulterior busuiocul, degeaba a susţinut că spusele sale nu au fost înţelese corect. Degeaba a încercat şi Traian Băsescu să-l corecteze public pe ministrul român de externe, subliniind că nu intră în politica ţării noastre să blocăm aderarea unei ţări sau a alteia la UE. Gafa a fost făcută, iar oficialii europeni au atras atenţia, extrem de categoric, că nicio ţară membră a UE nu poate denunţa unilateral MCV. Este genul de eroare diplomatică care poate fi evitată şi care, după ce este făcută, te face ţinta unor replici de penalizare.
Larry L Watts: „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” – „Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”
Important e să nu confunzi guvernul cu gaşca şi cu servitorii, să nu se traducă „omul meu de încredere” prin „prostul meu, sluga mea”. Mi-e teamă că Baconschi nu se califică nici măcar la categoria asta — „prostul meu, sluga mea”. El îşi închipuie, probabil, că a prins încă o sinecură.
FT Asia informed that China could accept Korean unification. A progressive new generation of Chinese officials is telling international counterparts that Beijing could ultimately accept the Korean peninsula unifying under Seoul’s control, according to leaked US diplomatic dispatches.
Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, a declarat azi că România sprijină aderarea Croaţiei la UE şi a apreciat că nu există nimic în declaraţiile sale anterioare care să certifice contrariul. El a calificat toate comentariile care au urmat interviului său luat de Ovidiu Nahoi pentru ziarul Adevărul drept „speculaţii gratuite” şi „aberaţii”, scrie EvZ. Baconschi a subliniat că respinge speculaţiile potrivit cărora România ar condiţiona susţinerea aderării la UE a Croaţiei de intrarea ţării noastre în Spaţiul Schengen, mai consmneaza EvZ. „Toate acestea sunt pur şi simplu aberaţii, nu există în declaraţiile mele nimic care să certifice acest lucru.”, a spus Baconschi pentru Agerpres. “Toate aceste speculaţii nu au avut ca bază reală de pornire ce am spus, ci tot felul de tentaţii senzaţionaliste care, după cum se vede, nu fac decât să genereze confuzii”, a adăugat inca ministrul de Externe. Dupa cum observam, inca ministrul uita sa se refere si la gafa tampa privind“denuntarea unilaterala” a MCV, probabil tot o interpretarea aberanta a presei dar si a Comisiei Europene, care i-a dat un raspuns in doi peri, pe loc.
Deci, intelegem de la inca ministrul Baconschi ca toata presa – roman si straina – e cretina si a inteles gresit ce ingaima el dintre pulpele lui Plesu cu Nahoi tinandu-i strans microfonul. Bine, bine, dar si Traian Basescu, presedintele Romaniei, e la fel de cretin? Pentru ca iata ce scrie tot EvZ, intr-o alta relatare:
Preşedintele Traian Băsescu l-a contrazis pe ministrul de externe Teodor Baconschi în privinţa propunerii ca România să denunţe mecanismul de verficare şi cooperare și să blocheze aderarea Croației ca ripostă la refuzul de a fi admiși în Schengen.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat azi la şedinţa de Guvern că România nu poate denunţa unilateral mecanismul de cooperare şi verificare agreat cu autorităţile europene. “Ce vă propun să avem ca abordare comună, în primul rând ce vă propun să nu facem: România nu poate denunţa Mecanismul de Cooperare şi Verificare. De asemenea, România nu poate condiţiona sau nu este în politica noastră – poate s-o facă, dar nu este în politica noastră, pentru că am face exact ce ni se întâmplă nouă acum – nu este în politica noastră să blocăm accesul Croaţiei. Dimpotrivă, politica noastră externă susţine fără rezerve că statele din Balcanii de Vest trebuie să devină membre NATO şi UE“, a spus Băsescu.
Astfel, şeful statului l-a contrazis pe ministrul de externe Teodor Baconschi care declarase recent că România ar putea denunţa MCV ca ripostă la refuzul Franţei şi Germaniei de a ne admite în spaţiul Schengen. Recent, şeful statului l-a mai criticat pe ministrul Baconschi pentru declaraţiile sale. După ce şeful dipomaţiei afirmase că va pregăti o vizită a preşedintelui la Paris, Traian Băsescu a ripostat spunând că Baconschi a avut o iniţiativă nefericită.“Cred că a avut o iniţiativă nefericită, pentru că nu i-am cerut acest lucru. Nu i-am cerut să-mi aranjeze o vizită la Paris”, l-a taxat Băsescu pe şeful diplomaţiei.
Acum sa vedem ce zice si presa internationala, probabil la fel de “aberanta” si “senzationalista”:
În disputele privind aderarea la spaţiul Schengen, România ameninţă Croaţia”, titrează EUObserver cu referire la declaraţiile făcute de ministrul de externe român. “Lărgirea spaţiului Schengen nu are nici o legătură juridică cu mecanismul de verificare, scrie publicaţia de la Bruxelles, dar Olanda şi ţările nordice cred că o accelerare a lărgirii zonei fără frontiere ar anula stimulentul pentru continuarea reformelor şi ar ajuta bandele crimei organizate din România şi Bulgaria să pătrundă şi în alte state membre ale Uniunii”. “România este gata să denunţe tot, în cazul în care nu va fi admisă în spaţiul Schengen”, conchide ziarul ungar Nepszabadsag.citat de Rador.
Cotidianul “Sofia Azi” spune: “România acuză Bulgaria, fără niciun temei, de întârzierea aderării la Schengen. Însă românii uită că ceea ce spune ministrul de externe Baconschi este exact opusul atitudinii avute de guvernul bulgar, care nu şi-a criticat partenerii din UE- aşa cum a făcut Bucureştiul, ci încearcă să-şi îmbunătăţească criterii de aderare la Schengen”.
Nici presa din Croaţia nu a rămas indiferentă la spusele lui Baconschi, scrie si Cotidianul. De exemplu, cotidianul „Fokus” din Zagreb spune că “România încearcă un târg necinstit cu UE: aderarea României la spaţiul Schengen, contra votul României în favoarea aderării Croaţiei la UE”. Şi agenţia de presă croată Hina sancţionează România pentru ameninţările ridicole proferate de ministrul Teodor Baconschi: “”Prietenii” români încearcă să intre în Schengen via Croaţia”.
Şi mass-media din Franţa, Germania, Olanda, Belgia şi Marea Britanie mustră România din cauza interviului de ieri acordat de ministrul de Externe român. „Le Parisien” ironizează tactica lipsită de viziune şi de diplomaţie a puterii de la Bucureşti: “Pentru a forţa decizia în privinţa aderării la Schengen, Bucureştiul apelează în mod previzibil la ultracunoscuta «Nu schimbaţi regulile în timpul jocului!»”. Iar site-ul de informaţii EurActiv spune că “România vrea ca statul croat să plătească pentru întârzierea aderării României la spaţiul Schengen. Înfuriaţi pe germani şi pe francezi pentru că se opun aderării ţării lor la Schegen, românii ameninţă UE cu blocarea aderării Croaţiei la UE şi cu denunţarea unilaterală a Mecanismului de Cooperare şi Verificare din domeniul Justiţiei”.
“Ar fi extrem de nechibzuit ca România să recurgă la metodele de represiune pe care le-a propus de ministrul român de Externe. Cred că această tactică de negociere s-ar putea să antagonizeze celelalte state membre”, a declarat si Richard Lewis, expert politic pentru Institutul de Studii Europene din Bruxelles. Lewis crede că declarațiile lui Teodor Baconschi referitoare la faptul că România ar putea bloca intrarea Croaţiei în UE, pe motiv că românii trebuie să respecte Mecanismul de Cooperare și Verificare, pe când, în cazul croaţilor, nu a fost nevoie de acest mecanism, nu reprezintă un argument în sine. “Ce face o altă ţară candidată (Croaţia) nu are nici o legătură cu ceea ce se aplică în cazul României. Mi se pare că observaţiile sale sunt făcute să împace un public român, dar există riscul ca acestea să aibă efecte inverse”, a mai spus expertul de la Bruxelles.
Ce sa-i faci… o lume de cretini si-un singur intelectual.
Bine-bine, si, totusi, daca toata lumea ii spune ca e prost, de ce nu pleaca acasa?
Dupa cum ati observat, ceea ce era de asteptat s-a intamplat: UE si la gara cu Schengen. Asta ma obliga pana la urma sa scriu comentariul pe care il tot aman despre “Esecul planetar al diplomatiei romane, de la Moldova la Schengen. Falimentul statului roman pe mana agentilor Soros”. Cam lung titlul dar am vrut si eu sa “dau un semnal”. Pana atunci, sa revenim la oile noastre, albe si negre:
Daca mai tineti minte (ma indoiesc ca a uitat cineva 🙂 ) exact in urma cu o saptamana facea mare tam-tam si la noi stirea internationala cu “discriminarea romilor” de catre romani, care vor reintroducerea termenul corect de TIGAN in actele oficiale si corespondentele cu alte state ale Romaniei. Basescu tocmai daduse un interviu in Financial Times, in care, de gura si mai ales, pentru urechile Occidentului, afirma ca nu va promulga legea privind revenirea la cuvantul corect de TIGAN, considerand-o “o mare greseala”. Cu ceva timp in urma, la Radio Romania Actualitati afirma exact contrariul, anume ca a fost “o mare greseala” introducerea cuvantului ROM (inventat de Soros in cadrul unei operatiuni complexe anti-Romania, inceputa de Andrei Plesu si Petre Roman si perfectionata de GDS si bursierii Soros infiltrati in structurile statului – nota mea). Retineti: FT, 13 decembrie. Explicam atunci De ce e Basescu obligat sa accepte tiganii romi. Santajul Schengen. Santajul Schengen executat de Soros si oamenii lui din politica bucuresteana si din presa internationala, livrat apoi pe masa presedintelui tot de oamenii Soros, respectiv de Baconschi si ai lui (sa numaram si bursierii Soros si ai Colegiului Noua Europa al lui Plesu plasati ca pitici de gradina in curtea Cotroceniului?!…).
Iata cat de simplu este manipulat presedintele: ca sa ajunga santajul in mapa presedintelui, cineva trebuie intai sa scrie cel putin un articol in presa internationala. Si atunci se gaseste un oarecare Rupert Wolfe Murray care scrie nu unul ci chiar doua articole, in doua publicatii occidentale diferite, cu ceva prestigiu. Este vorba de cotidianul de stanga britanic The Guardian, unde acesta scrie – retineti data – pe 8 decembrie There’s room for ‘Roma’ and ‘Romanian’ si – tot pe 8 decembrie – in Economist, o variatiune pe aceeasi tema, Ire of the Tigan (va recomand comentariile savuroase si inteligente din baza celor doua articole-comanda). Ideea este cea de mai jos. Citez din murraytura:
“If the Romanian state were to do away with this term it might strike a chord with nationalists but it would insult the Roma population and send an international signal that Romanians are prejudiced – not the kind of message that is needed when delicate negotiations about Romania’s entry into the EU’s visa-free Schengen area are underway.”
Acestea fiind aranjate, apoi, in mapa de care va spuneam a aparut o nota in care, cu bold, s-a putut spune: “MAI MULTE publicatii occidentale au sanctionat initiativa legislativa privind revenirea la termenul de TIGAN in loc de ROM, avertizand ca exista riscul serios al diminuarii sanselor Romaniei de a fi acceptata in spatiul SCHENGEN, o prioritate zero a tarii noastre. Propunem un semnal puternic la nivel international, prin intermediul unui alt cotidian occidental, prin care Romania sa dezavueze energic acest proiect de lege”. Adica, Soros da cu capul (in Occident), Soros plaseaza (pe masa presedintelui) si apoi, tot Soros centreaza (in FT). Oare trebuie sa mentionam ce Serviciu de Informatii al Extraterestrilor s-a laudat cu “reusita interviului din Financial Times” si al cui bursier si membru in Consiliului Director al carei Fundatii a fost seful lui? Bleah…
A, uitam sa va zic: Murray asta e un linge-blide pe la Plesu si ale lui, un freaca-menta ca strain prin Romania pentru ca in tara lui ar fi doar ceea ce este de fapt: un nimeni. Pe-aici se da producator de filme si, chiar de curand, prin octombrie, a pregatit pentru “guru”-ul tiganilor, Nicolae Gheorghe, cuvantul de deschidere la o Conferinta a Comisiei Europene desfasurata la Bucuresti, Cluj si Iaşi despre “Contributia fondurilor Uniunii Europene la integrarea romilor” unde s-au “manifestat plenar” Mircea Toma, Tatiana Mungiu si restul austro-ungurenilor lui Soros (vezi foto mai jos). Desigur, e de-a dreptul amuzant – dintotdeauna – cum “societatea in civil” a muncit din greu vreo doua zile planuind cum sa se cheltuie mai bine “fondurile saracilor romi” infulecand doua zile icre negre la Hotel Intercontinental. Pana si Murray recunoaste, sarcastic: “The lunch provided by the Intercontinental was excellent”. Si plata “gazdelor” si participantilor la fel!
Pai poate ar trebui sa amintesc si ca “ziaristul independent” Rupert Wolfe Murray, care combate energic si deontologic pentru drepturile sorosiste ale tiganilor este si… producator al unui film realizat, intamplator, (tot) pentru Fundatia “Societatii Deschise”, chiar despre bursierii Soros? 🙂 ))))
Pai nu era mai corect ca Guardian, acolo unde il descrie pe “independent” ca “a freelance writer based in Bucharest” sa adauge si o *: “freelance” pentru Soros. Ca sa stie bietii cititori cum devine povestea cu tiganiada “soroslance”-rul de trei parale.
“Lupta pentru libertate” a “fondatorului WikiLeaks” – prin a carui arestare se doreste inflamarea opiniei publice si crearea imaginii sale de erou anti-sistem perfect – ar putea avea ca efect, la nivel international, tocmai limitarea libertatii de expresie, pe internet, problema cea mai mare cu care se confrunta guvernele si societatile totalitariste mondiale, care percep arma cuvantul liber ca pe un adevarat atac la “noua ordine mondiala”.
Senatorul democrat Jay Rockefeller, nepot al lui David Rockefeller si stranepot al marelui oligarh John Rockefeller, deja s-a exprimat public in acest sens (vezi video mai jos): pentru interzicerea sau limitarea internetului. Rockefeller e coleg in mai multe cluburi “discrete” – gen Trilaterala si CFR – cu patronul – “front-man” al retelelor din interiorul retelelor si al retelei retelelor deschise, George Soros. Avocatul Retelei Soros in Marea Britanie, Mark Stephens, este si avocatul “homeless”-ului Julian Assange (vezi video mai sus). “Pro-bono”, probabil.
Consecinta directa a intreprinderii masive a WikiLeaks pare sa fie, pe termen lung, tocmai invocarea necesitatii controlului internetului si stabilirii unei conventii internationale in acest sens, “spre binele omenirii, al securitatii planetare si luptei contra terorismului” (un fel de “pentru pace in lume”). Pana una-alta s-a vazut cat de usor e sa dispari cu totul de pe fata internetului, cel putin in Statele Unite ale Americii, indiferent de legalitatea demersului WikiLeaks si ilegalitatea actului eliminarii.
In plan politico-militar, asa cum detaliau atat Corneliu Vlad cat si Ion Cristoiu, doi grei ai presei romane, documentele diplomatice aparute pana acum (din care lipsesc cele cu calificativul “Top Secret”) nu arata nimic nou despre Statele Unite de care colaboratorii si concurentii lor sa nu stie. Dimpotriva: le umfla muschii pe plan mondial. Este de mentionat – fapt omis din orice analiza pe care am vazut-o pana acum – ca autorul scurgerii de informatii, manipulatorul de fise, in varsta de numai 23 de ani, Bradley Manning, este arestat de peste 190 de zile si detinut la o baza militara din Virginia. Practic, CIA cunoaste exact, de 190 de zile (si cel mai probabil cu mult dinainte), continutul tuturor notelor remise WikiLeaks, avand asadar suficient timp sa le diminueze amploarea, daca s-ar fi dorit acest lucru. Dar nu se doreste. Probabil fiecare dezvaluire va tinti (tot) un obiectiv al CIA.
Interesant ca si “fondatorul WikiLeaks”, “idiotul util” – dupa cum bine l-a caracterizat analistul basarabean Petru Bogatu – desi detine acest set de documente tot de 190 de zile, a ales ca “timing” aceasta perioada, a “dezvalurilor de iarna”. Ceea ce demonstreaza ca acestea nu sunt date publicitatii “intamplator” tocmai acum si ca este vorba de un plan mult mai larg, cu etape atent construite.
Corneliu Vlad: WikiLeaks: împăratul nu e chiar gol puşcă
Cele 251.287 de documente diplomatice americane date pe faţă n-au dat lumea pe spate. „Armaggedoanele“ livrate, mai anii trecuţi, pe piaţa romånească erau parcă mai cu palpit, chiar dacă trebuiau luate cu beneficiu de inventar.
Operaţiunea Cablegate e ori ceva mai subtil, ori praf în ochi. Nu se prea ştie deocamdată care ar fi profitorii, care partea vătămată. Oricum, instituţia numită WikiLeaks, tartoră dezvăluirilor, exagera la 22 noiembrie cånd avertiza, cu surle şi tobe, (de fapt cu turle şi sobe, cum ar fi spus profesorul meu de literatură rusă şi sovietică Mihai Novicov) că „în lunile următoare vom vedea o lume nouă, una în care istoria mondială va fi redefinită“. Deocamdată, toptanul de texte, dintre care doar 7 la sută „secrete“ şi 40 la sută „confidenţiale“, ne confirmă doar că lumea-i cum este. America rămåne marcată de sindromul terorismului, vrea înţelegere cu Rusia, nu ştie de unde să apuce China, şovăie în privinţa Iranului, nu-şi prea pierde timpul cu Europa. Geopolitic vorbind, mare lucru nu aflăm (doar eventual, noi romånii, că Washingtonul i-ar îngădui Moscovei să tragă cu coada ochiului la proiectul de scut spaţial în Europa).
Pentru amatorii de bårfe, producţia de scurgeri WikiLeaks este însă un regal. Distinşii diplomaţi apar ca nişte mahalagioaice prin ce debitează sub antet de ambasadă sau Departament de Stat. Angela Merkel e poreclită Teflon, pentru că nimic nu se lipeşte de ea, Berlusconi – un chefliu afemeiat ce-şi pierde nopţile, Putin – un mascul dominator, iar Medvedev – unul palid şi şovăielnic, Sarkozy – susceptibil, iritabil şi autoritar, dar şi cel mai proamerican preşedinte postbelic al Franţei, Khaddafi – un ipohondru cochet care-şi injectează botox pentru piele-ntinsă, preşedintele Yemenului – un musulman care nu pregetă la whisky, dar numai dacă e bun etc. Mai şifonată ar putea ieşi eventual Hillary Clinton, care le-a trasat diplomaţilor sarcini de serviciu ce revin mai degrabă serviciilor secrete, dar cine nu ştie că diplomaţia şi spionajul sunt fraţi siamezi.
Şi toate acestea ni le-au prezentat cariatizi ai presei mondiale ca „The New York Times“, „Le Monde“, „The Guardian“, „El Pais“, „Der Spiegel“, mă mir cum nu şi „Jenminjibao“ sau „Pravda“. Artizanii operaţiunii ar fi un australian cam ciudăţel, un fel de homeless şi un tånăr militar american, hacker iscusit. Oare de ce toată această tevatură cam de bålci?
Între altele, zic eu, şi pentru că presa lumii şi cititorii ei trebuie să fie mereu ocupaţi cu ceva, iar nutreţul de pe piaţă nu e prea convenabil mai marilor lumii. Trebile, în lume, s-au cam împotmolit. Cei 20 nu au dat de cap, nici la Seul, crizei, nici la Cancun nu iese nimic cu reglementarea încălzirii globale, pånă şi summitul OSCE a dat chix. Obama nu confirmă, ca superman salvator, ce vor liderii Chinei, Rusiei, Iranului sau Coreii de Nord nu ştie nimeni. Nu ni se spune ceva nici măcar despre starea de sănătate a lui Bin Laden. Şi atunci? Să nu dai o alună, o măslină, publicului larg, dependent de ceva ce aduce a informaţie?
Ce e exagerat nu e demn de crezare, spunea Talleyrand. „Dezvăluirile“ cu pricina nici măcar exagerări nu sunt, cele mai picante sunt bårfe cu aer de deja vu. Din niciuna nu vedem în stare de goliciune împăratul, împăraţii lumii de azi. Ni se arată doar peticuţe de epidermă. Furtună-ntr-un pahar cu apă. Mult zgomot pentru nimic. Dar să mai vedem…
Ion Cristoiu: De ce n-am încredere în aşa-zisele scurgeri Wikileaks
În 28 noiembrie 2010, după o campanie publicitară deloc diferită de cea premergătoare punerii în vînzare a unui nou produs Coca-Cola, website-ul Wikileaks a început publicarea a peste 200.000 de documente confidenţiale şi secrete (atenţie, nu însă şi Top secret) din corespondenţa dintre Departamentul de Stat al SUA şi ambasade ale SUA din întreaga lume.
Scandalul se prefigurează mult mai mare decît cel provocat anterior de o altă lovitură a website-ului: deconspirarea a numeroase documente ale Pentagonului vizînd războiul din Irak.Principalele note ale tărăboiului se referă, aproape exclusiv, la semnificaţiile politice ale scurgerilor de documente.Fiind vorba de o corespondenţă confidenţială între ambasadele SUA şi Departamentul de Stat, în premieră mondială, opinia publică ia cunoştinţă de acţiuni şi puncte de vedere care intră în conflict, de cele mai multe ori, cu acţiunile şi declaraţiile oficiale ale Departamentului de Stat şi ale ambasadelor şi chiar ale preşedintelui american.
Guvernul este de acord cu schimbarea denumirii de rom in tigan, anunta Iulian Urban zilele trecute, dupa trei ani de munca asidua pe acest subiect. Adevarul este ca asa l-am descoperit eu pe Iulian Urban: in campania pentru schimbarea denumirii de rom la loc, in cea de tigan. Totul a pornit de la un studiu al Civic Media, pe care il reproduc integral mai jos, din 7 noiembrie 2007, intitulat Romania in plin razboi axiologic: cum au devenit romanii romani/romi/tigani, in care se sustinea un DEMERS PENTRU PROTEJAREA IDENTITATII NATIONALE, si pe care l-am regasit cu placere pe site-ul senatorului PDL ceva mai tarziu. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. Alti senatori si deputati – dintre care se remarca Adrian Gurzau sau fostul secreatr de stat in ministerul Culturii Ion Antonescu – au inteles gravitatea apelului de acum trei ani si au constatat urmarile unei decizii ticaloase a ministrilor de Externe Andrei Plesu si Petre Roman, sprijiniti la nivel european de Reteaua Soros. Si astazi, iata, succesorul si pupilul celor doi, Teodor Baconschi, invoca acelasi ticalos Memorandum MAE (obtinut de Civic Media si publicat mai jos) pentru a nu se da curs initiativei aprobate de Boc. Urmare a actiunilor noastre, atat Urban cat si eu am intrat in vizorul CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii), unde un palc de secretari de stat ne ciugulesc leii din buzunare ca pe seminte in timp ce dau pe banda sentinte de condamnare a libertatii de exprimare (cu care nu prea avem ce face ca nu mai suntem pe “vremea lui sefu'” ca sa le folosim la buda). Acum inteleg ca Urban e urmarit simultan si de tigani si de homosexuali, care stau calari pe dosurile lui Mircea Toma si Victoras Alistar sau mai stiu eu ce societar in civil, si urla ca din canal alaturi de sclavii de la Vox Pulica lui Vintu. Am descoperit iata, cum ne musca de fund unul dintre ei, speriat, la ora desfasurarii popoexhibitionistului “GayFest”, ca dupa tigani s-ar putea sa le vina si randul homosexualilor. Da, e adevarat! Cum de-ai ghicit, gaozar mic (vorba Presedintelui)? :). Reproduc cu mare amuzament ravasul alarmist pana la lacrimi al publifriciului lui Vintu, urmat de analiza mentionata mai sus, care, spre deosebire de maculatura Vox Publica, chiar e destul de serioasa. Si a generat, cu ceva efort si coalizare, o decizie inteleapta (poate singura) a Guvernului Boc: revenirea la termenul normal, din toate limbile europene, de TIGAN.
Homosexuali, broaşte, pravoslavnici, Urban, România
Nu-mi propusesem să scriu despre homosexuali în această Săptămînă Mare a lor, cînd are loc GayFest, sărbătoare ONG-istă încununată de Parada Diversităţii. Asta pentru că GayFest este şi trebuie să fie un eveniment normal într-o societate normală, în care e loc pentru toţi, care-i priveşte pe membrii şi simpatizanţii comunităţii şi de care se pot bucura, din multe puncte de vedere, şi ne-membrii sau non-simpatizanţii minorităţilor sexuale.
Filipica agramată a avocatului-senator Iulian Urban mă obligă, însă, la cîteva precizări – unele cu repetiţie. Nu voi comenta inepţiile alesului, Costi Rogozanu s-a ocupat deja.
Senatorul dă măsura realei lui surse de inspiraţie revenind, pe blog, cu un apel al lui Victor Roncea – un personaj pe care l-aş caracteriza mai degrabă în franceză sau engleză, pentru că limba română nu are destule cuvinte din familia celor pe care le-aş folosi. Un triumf exaltat al prostiei retrograde.
Homosexualii sunt pentru societate ceea ce broaştele sunt pentru un ecosistem – indicator de sănătate. Balta curată şi sănătoasă are broaşte suficiente – şi pentru prins libelule, şi pentru servit ca snack de către şerpi, şi pentru plăcute “madrigali amorosi” nocturne. Invaziile de alge, poluarea, seceta afectează imediat, şi în primul rînd, coloniile de broaşte.
La fel, cu cît societatea are o atitudine mai tolerantă, chiar apropiată faţă de comunitatea LGBT, cu atît se va arăta mai sănătoasă. Numesc societate sănătoasă una bazată pe principii şi instituţii ale democraţiei liberale, care se raportează la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ca reper moral şi juridic, cu instituţii funcţionale şi transparente, cu leadership responsabil. Evident, nu prea e cazul la noi, din varii motive expuse în nenumărate feluri, aici şi aiurea. Cu cît e mai mare deficitul de democraţie (nu cel din legi şi instituţii, cel din capul oamenilor), cu atît membrii comunităţii LGBT vor avea mai mult de suferit. Cu cît vor fi mai marginalizaţi, cu atît societatea se îndepărtează de normele modelului social european.
Am remarcat că, aşa cum se temea, la un moment dat, Teodor Baconski (pe vremea cînd încă sprijinea “turnul înclinat” din Dilema Veche), românii adoptă euroscepticismul înainte de a deveni europeni. O sumedenie de voci, în sărăcirea accelerată dată de criză, se exprimă tot mai puternic împotriva sistemelor de valori adoptate de societatea românească în drumul ei către aderarea la Uniunea Europeană – din care decriminalizarea homosexualităţii şi condamnarea discriminării practicate la adresa acestora au devenit, totuşi, realităţi. Nu spun că a fi homofob înseamnă a fi automat duşmanul Europei (şi restul continentului e plin de homofobi), spun însă că a-ţi da singur cu barda-n ştiţivoiunde, ca societate, negînd un cîştig social evident (Iulian Urban fix asta face) înseamnă să fii maestru al artei tăiatului crăcii de sub picioare.
Derapajele extremiste de tipul celor invocate de tandemul Urban-Roncea sunt, din fericire, tot mai rare – doresc, totuşi, să atrag atenţia apologeţilor acestui tip de discurs că:
February 16th, 2011 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
