In plin scandal mondial legat de George Soros si Benny Steinmetz, unul dintre miliardarii israeliani implicati in afacerea Rosia Montana (cititi: ROSIA MONTANA AFRICANA), magnatul maghiaro-evreo-american face un desant operativ in Romania, unde tocmai a aparut si o Compania de stat pentru Rosia Montana. Sub acoperirea unei plimbari la Frumusani prin tiganie, la brat cu presedintele Bancii Mondiale, Jim Yong Kim, caruia i-a facut agenda la noi in tara pentru a prezenta Romania, din nou, drept Tigania (dupa cum se vede; felicitari, SIE!), George Soros se intalneste pe sest cu pionii lui de plumb, Traian Basescu si Victor Ponta. Sursele mele mi-au certificat ca una dintre intalniri deja a avut loc. De ce ascund Presedintele si Premierul Romaniei intrevederea cu controversatul dar altfel foarte generosul – cu unii – miliardar pretutindenar?
Voi reveni!
PS: Cica vizita de la Gradina Romologica din Frumusani a fost asigurata de organizatiile lui Soros Roma Education Fund – REF (adica e de la Roma?; cofinantata de Soros Open Society si Banca Mondiala in cadrul programului de incluziune a tiganilor initiat de Fondul specializat al lui Soros de la Budapesta) si Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială – CEDS.
Maricica Hahaianu, infirmiera romanca de 32 de ani batuta in metroul din Roma a murit vineri seara, anunta conducerea spitalului unde era internata in coma. Primarul Romei, Gianni Alemanno, a anuntat ca municipalitatea va suporta costul repatrierii corpului neinsufletit. Reamintim ca romanca a fost victima agresiunii unui tinar care i-ar fi cerut “sa se intoarca la ea acasa”.
Este de observat din filmarea sinistrului act cum Maricica, dupa ce este apostrofata si injurata de agresor, se duce dupa el sa-si apere demnitatea. Demnitatea de femeie si romanca.
Poate oficialitatile noastre se vor trezi din letargie si nesmtirie, ca sa o primeasca “la intoarcerea acasa” cu onoruri, ca pe orice soldat al Romaniei mort nevinovat pe fronturile strainatatii.
Ca urmare a decesului asistentei, agresorul – Alessio Burtone (20 de ani) – va fi acuzat de omor prin imprudenta. Deocamdata, el se afla in arest la domiciliu, transmite de la Roma Miruna Cajvaneanu pentru HotNews si Romeni in Italia..
Maricica Hahaianu, originara din Focsani, locuia in Roma impreuna cu sotul sau. Copilul lor, in virsta de trei ani, este in Romania. Sa vedem daca “statul roman” se va ingriji de el. Statul care i-a trimis mama la moarte.
Ortodoxia ne-a menţinut ca un neam unitar şi deosebit, cu un rol important între popoarele din Orient şi Occident. Ea ne-a dat puterea să ne apărăm fiinţa faţă de îndelungata ofensivă otomană, constituind un zid de apărare şi pentru popoarele din Occident, deşi, pe de altă parte, ne-a ajutat să ne apărăm fiinţa şi faţă de unele din popoarele vecine din Occident. Am apărat prin ea poarta Occidentului în faţa avalanşei otomane, dar ne-a fost şi o poartă care ne-a apărat de pofta de stăpânire şi de nimicire a unor popoare din Occident. Ne-am apărat, prin Ortodoxie, fiinţa noastră din partea navalei prelungite a otomanilor, dar şi din partea unor popoare din Occident, ajutându-ne să avem şi un rol în apărarea Occidentului.
Fără Ortodoxie istoria noastră n-ar fi dobândit gloria din vremea lui Mircea cel Bătrân, a lui Mihai Viteazul, a lui Ştefan cel Mare şi a altor voieozi.
Dar Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea să ne apărăm fiinţa naţională şi liniştea Occidentului, ci ne-a dat şi puterea să contribuim la menţinerea popoarelor (grecilor şi slavilor) din Balcani. Ţările noastre au adăpostit cultura acelor popoare şi le-au dat puterea să se dezvolte şi totodată să se menţină chiar ajunse sub jugul otoman. Am susţinut mănăstirile din Sfântul Munte, bisericile şi mănăstirile din acele ţări, inclusiv cele din Ţara
Prin Ortodoxie poporul nostru a jucat, ca un fel de centru, un rol apărător pentru Orientul şi Occidentul european. Câtă vreme Europa a stăpânit, prin cruciade şi în alte forme, popoarele din Răsăritul ei, poporul nostru a avut un rol pozitiv şi pentru Apusul şi pentru Răsăritul european. Rolul acesta îl vom putea îndeplini şi în viitor. Ca popor latin ortodox, prin latinitate putem apela la popoarele din Occident să dezvolte relaţiile ecumenice cu creştinismul răsăritean, făcând posibilă o sinteză între spiritualitatea ortodoxă şi naţiunile occidentale, iar celor din Răsărit dându-le puterea să realizeze aceasta între Ortodoxia lor şi spiritul organizator al civilizaţiei occidentale.
Dacă poporul nostru s-ar rupe de Ortodoxie, ar înceta rolul lui de punte vie între Orient şi Occident, dar şi caracterul de sinteză unică a spiritualităţii lui între celelalte popoare, adică identitatea noastră cu totul deosebită, căci n-am format şi nu formăm numai o punte exterioară între popoarele din Occident şi cele din Orientul Europei, ci şi o sinteză spirituală originală între ceea ce le este propriu unora şi altora. Iar aceasta ne distinge nu numai de popoarele din Orient şi de cele din Occident, ci şi de popoarele ortodoxe din Orient.
Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înţelegerea raţională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenţei, propriu popoarelor din Răsăritul Europei. Dar noi, ca latini, aducem în taina lucrurilor şi a persoanelor totodată o lumină, mai accentuată decât popoarele slave, dar o lumină care nu mărgineşte, ci defineşte şi care este proprie popoarelor occidentale. In privinţa aceasta suntem mai aproape de spiritualitatea creştină primară, rămasă prezentă şi în spiritualitatea poporului grec, deşi cu o mai redusă trăire sentimentală a acestei lumini decât în spiritualitatea românească.
Poporul nostru aduce în aceasta înţelegerea accentuată dar şi simţită a tainei ca lumină, o sensibilitate şi un echilibru al înţelegerii şi al simţirii. N-avem în acestea nici o tendinţă spre trezvia, oarecum mai rece, occidentală, pentru că pornirea fierbinte a pasiunii întunecate şi nemărginite se iveşte uneori ca reacţie împotriva primei. Noi avem echilibrul delicateţei în această înţelegere luminoasă şi plină de un respect profund faţă de taina nesfârşită a persoanelor şi a lumii în general, trăită în bucuria comuniunii. Prin echilibrul acesta suntem străini de orice unilateralitate, preţuind toate lucrurile, toate persoanele, toate faptele în importanţa lor, ca să nu mai vorbim de echilibrul românesc general între Orient şi Occident.
Vrem să ne pierdem unitatea noastră în această identitate unică, echilibrată, cuminte, fărâmiţându-ne în tot felul de grupuri neopro-testante, unilaterale, extremiste, care îşi afirmă în mod superficial orgoliul lipsei de păcat şi critică pe ceilalţi ca plini de toate păcatele, necunoscând conştiinţa smerită a imperfecţiunii proprii şi a delicateţei respectului tainei celorlalte persoane?
Sau vrem să ne pierdem în haosul întunecat al confundării tuturor într-o esenţă care nu cunoaşte un Dumnezeu al comuniunii şi iubirii interper-sonale pe care o cere aceasta şi de la noi, lăsându-ne atraşi de confundarea tuturor într-o esenţă indefinită, cum face budismul, şi, în general, religiile orientale care văd fundamentul indistinct al lumii acesteia ultima realitate?
Dar prin ultimele descrieri ale spiritualităţii noastre creştine am trecut de la reliefarea importanţei Ortodoxiei pentru neamul nostru la prezentarea valorii ei în ea însăşi.
Prin Ortodoxie ne-am păstrat credinţa creştină de la început, sau adevărata credinţă, primită o dată cu începuturile existenţei noastre ca neam, această credinţă constituind astfel o componentă esenţială a spiritualităţii noastre.
In Faptele Apostolilor, ucenicul Apostolului Pavel spune că în a doua călătorie misionară, deci după anul 50 după Hristos, ajungând împreună în Troia, noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută. Şi Luca adaugă îndată: Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia… Plecând cu corabia …am ajuns la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei şi colonie romană. Iar în această cetate am rămas câteva zile. Acolo cea mai fierbinte primitoare a cuvântului lui Pavel a fost Lidia, care a rugat pe Pavel şi pe însoţitorii lui să rămână în casa ei (Fapte 16, 9-15).
Din Filipi, Apostolul Pavel şi însoţitorii lui au dus creştinismul şi în alte oraşe macedonene, între care şi în Tesalonic şi Bereea (Fapte, cap. 17) care până azi purtând numele de Veria este locuit aproape în întregime de macedoneni. Aceşti macedoneni erau traci, care purtau şi numele de besi. Besii se întindeau şi dincolo de Bosfor, în Bitia, sub numele de Biţi. Troia era unul din oraşele lor. Ei erau în fond un neam romanic, ca dovadă stă faptul că Enea, nepotul lui Priam, plecând din Troia după ce a fost cucerită de traci, se duce în Italia, unde întemeiază Roma. Dar o dovadă despre romanitatea acestor traci sau besi este şi faptul că numai ei rămân după plecarea armatelor romane din Dacia, şi apoi din sudul Dunării, vorbitori ai limbii romane, câtă vreme în Grecia, Egipt, Asia Mică, această limbă s-a pierdut.
O dovadă a romanităţii acestei populaţii, dar şi a faptului că ea a fost creştinată înainte de Roma, unde Pavel şi probabil şi Petru merg abia mai târziu (Pavel a mers acolo după a treia călătorie misionară), este şi limba latină, dar o limbă latină deosebită de cea răspândită de la Roma în tot Occidentul, care s-a tradus în noţiunile fundamentale ale acestei credinţe pentru această populaţie: Făcător şi nu Creator, Fecioară şi nu Virgo, Inviere şi nu Resurection, Tată şi nu Pater, Dumnezeu şi nu Deus.
Odata cu conflictul dintre Romania si Italia in privinta infractionalitatii, revine in discutie acut termenul de rom. Este chiar o asa de mare problema folosirea lui? N-as vrea sa vorbesc despre acest subiect, dar m-am intors recent dintr-o excursie facuta in strainatate, in care am fost cu niste prieteni. Una dintre familiile de romani (sot si sotie) a avut disconfortul si neplacerea sa aiba in avion locurile, unul in spatele celuilalt. Aflandu-ne intr-un Air France, prietenul l-a rugat in franceza pe ocupantul locului de langa el sa faca schimb de locuri. Inainte de a raspunde, francezul l-a intrebat din ce tara este… Dupa ce i-a spus Romania… barbatul a replicat: “A, roma?” (A, tigan?) si a refuzat schimbul. Sunt convins ca schimbul ar fi avut loc, daca era vorba de alta tara.
De unde vine cuvantul roma?
In 2002, cand eram secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, am citit in Cotidianul un articol luat de pe site-ul unei Universitati din Texas care vorbea despre Romania. Toate referirile din articol la Romania si roman erau scrise: ROMAnia. Atunci m-a preocupat sa aflu de unde vine termenul si am aflat ca ungurii spun la tigani, roma. Fac o paranteza si precizez ca admir talentul ungurilor de a-si promova ideile. Dupa cum stiti, fiecare popor are cate o denumire pentru tigani, dar se pare ca domnul Soros a putut determina Uniunea Europeana sa accepte denumirea de roma, care la inceput continea doi de “r”, ce s-au pierdut intre timp. Ce am facut eu in acest sens? Dupa citirea articolului, am cerut o intrevedere (pe mai multe probleme) cu Adrian Nastase, prim-ministru pe atunci. Printre altele propuneam ca in toate buletinele si pasapoartele, la rubrica nationalitate, prescurtarea de la roman in “rom” sa se schimbe in “ro”, de la Romania. Adrian Nastase a admis-o pe cea de “rou”, care venea de la frantuzescul Roumanie. In acelasi timp am facut o adresa catre Comitetul Olimpic, cu cererea ca prescurtarea Romaniei sa fie “rou”, nu “rom”. Am facut si o adresa catre ambasadorul Statelor Unite, prin care-l informam de aceasta schimbare. Domnul ambasador mi-a multumit, spunandu-mi ca nu avea cunostinta de ea. Anul trecut mi-a plecat in interes de serviciu o salariata in SUA. Eu am o deviza in viata, dupa care ma conduc. Cred, dar verific. Am cerut sa vad ce scrie pe viza americana care i se daduse angajatei mele, si am constatat ca nu s-a schimbat aceasta denumire, propusa de mine, din “rom” in “rou”. Am pus mana pe telefon si am cerut cu consulul Ambasadei SUA la Bucuresti. L-am intrebat daca stie ca in legislatia romana, prescurtarea este “rou” nu “rom”. Mi-a raspuns: “Asta e politica guvernului american”. Am facut din nou o adresa atat catre Ambasada SUA, si alta catre Camera Deputatilor si Ministerul de Externe roman, aratand ca Ambasada SUA din tara noastra nu respecta legile. Nu am primit niciun raspuns pana la aceasta ora. Ideea este ca, daca nu se revine la cuvantul tigan, ceea ce s-a intamplat in avion, se va repeta in viitor si toti romanii vor fi considerati tigani.
Domnule Ion Antonescu, este chiar atat de blamabil sa fii tigan? Eu nu spun ca-i blamabil, dar am constatat de-a lungul anilor ca toate organizatiile nonguvernamentale sau ale minoritatilor, cer numai drepturi si nu vorbesc nimic despre indatoriri. Cand indatoririle vor fi puse in aplicare, adica respectate, conform comportamentului unui cetatean european, nu va mai fi nicio diferenta intre romani si tigani. Si cum ramane cu, (iertat sa-mi fie cuvantul) cu isteria italiana? Nenorocirea este ca ceea ce fac tiganii de multe ori sunt gainarii (cersit, furtisaguri, mizerie) care ies la suprafata, mult mai mult, in comparatie cu faptele foarte grave ale altora. Asta se datoreaza si faptului ca sunt o etnie care deranjeaza prin modul zgomotos si suburban prin care se manifesta. Daca ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, va continua dialogul pe linia inceputa, sunt sanse mari sa mai aplanam o parte din conflict…
Care este dusmanul numarul 1 al politicii culturale, domnule Ion Antonescu?
Guvernantii care, din pacate cu foarte putine exceptii, nu pot lua nota de trecere la un test de cultura generala. O sansa a Romaniei in acest moment? Dupa mine, Romania are o sansa mare de a fi promovat turismul romanesc. Cu Elena Udrea, dar cu o singura conditie: sa-si aleaga mult mai bine consilierii. Ea stie pe ce buton trebuie sa apese, si asta nu este putin lucru.. Iolanda Malamen Integral la Dialogurile ZIUA: In ungureste la tigan se spune roma Foto rom: Jurnalul National