Nistorescu: scandalul, condus de serviciile secrete şi de Cotroceni Liviu Iolu / EvZ Miercuri, 05 August 2009
Într-un interviu pentru „Evenimentul zilei”, Cornel Nistorescu vorbeşte despre relaţia lui cu „Cotidianul”, cu jurnaliştii acestui ziar, cu colegii din trustul Realitatea-Caţavencu, cu Sorin Ovidiu Vîntu şi cu Securitatea.
Cornel Nistorescu le mulţumeşte tuturor celor care l-au înjurat în ultimele zile, pentru că au ajutat la relansarea, fără bani, a ziarului „Cotidianul”. El crede că furtuna stârnită de hotărârea sa de a şterge, de pe ediţia on-line a ziarului, un articol despre colaborarea cu Securitatea a prietenului său Petre Romoşan a fost o operaţiune pusă la cale de serviciile secrete şi de alte instituţii, precum preşedinţia.
Despre „Cotidianul”, Nistorescu spune că a fost „un ziar cuminte, dar fără pariuri mari în societate”, iar pe unii dintre angajaţii pe care-i conduce îi bănuieşte că sunt „infiltraţi care execută ordine”. Directorul ziarului afirmă că nu mai vrea să publice „lălăielile” jurnalistului Cristian Pătrăşconiu şi nici „gângăvelile lui Ioan T. Morar”. Iar pe Robert Turcescu spune că-l va mai lăsa să publice „după ce mai învaţă meserie, după ce mai progresează”.
Cu Securitatea, Cornel Nistorescu afirmă că a avut o relaţie inteligentă: „Am scăpat în aşa fel încât să nu semnez nimic, să nu am niciun fel de angajament”.
Când a părăsit redacţia „Evenimentului zilei”, ultimul editorial a fost scris la maşină. Pe biroul de director al „Cotidianului” are deschis în faţă un laptop: „Folosesc şi acum maşina de scris. Ieri am transpirat de ciudă că n-am avut-o la îndemână, pentru că mi-a dispărut un text din calculator, şi dacă o aveam, în cinci minute rescriam. Am pierdut editorialul şi a trebuit să-l rescriu de mână, cu pixul, am crezut că înnebunesc. Dar aduc eu o maşină şi-aici, pentru că este strictamente necesară. De acolo sigur nu dipare”, spune Cornel Nistorescu, jurnalistul care se consideră naiv la capitolul calculatoare.
În acelaşi timp, internetul şi calculatoarele au făcut ca, în ultimele zile, scandalul „Cotidianul” să ajute la relansarea ziarului abia preluat de Nistorescu.
„Toate ideile care mi-au venit costau bani, nu avem bani acum, nu ştiam ce Dumnezeu să fac. Mulţumesc frumos pentru această ticăloşie, pentru că ea are şi partea ei bună. Ne-au ajutat să relansăm ziarul!”
EVZ:„Furtuna de pe net”, cum aţi denumit-o, ajută la relansarea „Cotidianului”? Cornel Nistorescu: Deja a relansat „Cotidianul”, această isterie, născută din nimic, şi promovată de oameni care au probabil motive şi interese, a făcut ca ziarul să se relanseze. E însă nefiresc să devină o problemă naţională faptul că am scos un articol de pe net, amânându-l pentru că ştiam foarte bine subiectul şi voiam să-l tratez la modul foarte serios, fiind o chestiune de viaţă şi de moarte pentru un om. Mi s-a zis „am luat legătura la telefon cu el şi ne-a înjurat”. Nu este nimeni obligat să-i răspundă unui ziarist oricând, orice şi pe orice subiect. Poate să se apere sau să nu răspundă.
Dar de la amânarea unui articol şi până la cenzură este o mare distanţă. Uneori, avem sute de articole pe care le amânăm, toţi jurnaliştii fac asta. Se întâmplă un lucru care ţine de o confuzie voită sau de o incultură crasă: asemenea decizii editoriale sunt considerate cenzură. Cenzură este atunci când o instituţie a statului intervine în conţinutul unei publicaţii sau al unui canal media. Asta nu este cenzură, este o decizie profesională. Să publici orice fără să te asiguri, să fundamentezi şi fără să evaluezi toate consecinţele, inclusiv pagubele sau nenorocirile pe care le poţi produce, mi se pare iresponsabilitate jurnalistică, nu libertate de exprimare.
Petru Romoşan este prietenul dumneavoastră. Este prietenul meu, ştiu foarte bine această poveste şi cred că se întâmplă ceva cu totul nedrept. Dar nu cred că există cineva în cazurile importante de investigaţie să nu primească dreptul la apărare. Altfel nu e jurnalism, e dictatură a cuvântului scris sau dictatură a presei.
Este o coincidenţă faptul că acest articol, despre un prieten de-al dumneavoastră, a apărut în ziua în care aţi intrat în redacţie? Mă tem că nu e coincidenţă. N-am nicio dovadă şi, de fapt, nici nu mai contează pentru că toate exagerările, până la urmă, duc la greşirea ţintei, duc la ratarea scopului. Scopul a fost să mă incrimineze pe mine, efectul a fost strălucit. Ne-a ajutat, fără să cheltuim nimic, de fapt, să relansăm „Cotidianul”. Să-l repunem ca ziar de atitudine şi nu ca ziar prăfuit, şi sclifosit, şi preţios, care dormea în chioşc şi care dormea, de fapt, şi în faţa suferinţelor şi necazurilor din societate.
Tot bombardamentul de comentarii pe site-uri, cea mai mare parte de o agresivitate ieşită din comun, arată mai degrabă ca opera unor profesionişti din serviciile secrete şi de la partide, decât ca reacţie de public şocat că un articol a dispărut. Din păcate, foştii mei colegi de la „Evenimentul zilei”, pentru că au băut şampania cu Traian Băsescu în ziua în care a câştigat alegerile şi au crezut că au câştigat alegerile împreună, au continuat şi continuă să facă o ziaristică de serviciu, au rămas înfeudaţi. Şi de asta chiar nu pot să mai citesc şi să mă mai uit pe textele lui Mircea Mihăieş sau Vladimir Tismăneanu. Ei nu sunt decât un comando politic răsfirat în presă sau în cercetare, pentru a servi interesele preşedintelui.
Dar, în afară de opoziţia colaboratorilor EVZ, aţi avut o opoziţie chiar în redacţia „Cotidianul”. Cu unii oameni din redacţia „Cotidianul” cred că nu ne potrivim ca spirit, ca model de a face jurnalism. Eu nu mă scarpin două zile pe seama tremuratului unei frunze. În acelaşi timp, şi în redacţia „Cotidianul” există infiltraţi care execută ordine. Ştiu sigur că la nivelul aproape al tuturor redacţiilor din România există oameni ai serviciilor secrete în poziţii importante, nu neapărat simpli redactori.
Valeriu Turcan îşi permite să dea telefoane în redacţii pentru a afla cum evoluează atacarea şi abordarea scandalului „Nistorescu”. Fapt care mă face să cred că e o operaţiune pe care n-o conduc numai serviciile secrete, este condusă şi de către cei de la Cotroceni. Eu cred că Traian Băsescu are şi el un mic rol în această operaţiune.
Un „Cotidianul” făcut liber, cu jurnalişti buni, este o publicaţie periculoasă. Sigur că foarte mulţi, inclusiv Traian Băsescu, sunt îngroziţi că am putea deveni foarte repede un fel de „Evenimentul zilei” de altădată. E posibil să şi redevenim, pentru că acest scandal a scos „Cotidianul” din anonimatul în care plutea.
DESPRE UN FIN ŞI DESPRE SOV
„Turcescu să mai progreseze”
Scandalul a fost premeditat? Mă tot gândeam cum Dumnezeu să fac ceva să se vadă, să se schimbe ceva, să se trezească ziarul ăsta. Toate ideile care mi-au venit costau bani. Mulţumesc frumos pentru această ticăloşie, pentru că ea are şi partea ei bună. Ne-a ajutat să relansăm ziarul!
Cum descrieţi linia editorială pe care o veţi imprima? „Cotidianul” a fost un ziar foarte frumos scris, care n-a avut curajul să ia taurul de coarne niciodată. A fost un ziar cuminte, calofil, dar fără pariuri mari în societate. Fără mize mari. Ce va fi? Şansa ziarului va fi capacitatea de a surprinde realitatea şi problemele oamenilor. E educaţia şi conformaţia mea de reporter.
Circulă o listă cu oamenii pe care urmează să-i daţi afară. Nici dacă ar citi cineva în subconştientul meu n-ar găsi o asemenea listă. Unii vor pleca dacă nu vor putea să se adapteze la un stil de muncă. Nu l-am dat afară pe Pătrăşconiu, nici n-am drept de semnătură încă. Nu vreau să mai public comentariile lui lălăite şi teziste. Un fel de limbi la limbile lui Băsescu. Nu l-am dat afară, dar aici nu va mai scrie cât sunt eu.
Nu vreau să mai public gângăvelile lui Ioan T. Morar. Nu ăsta este locul în care să se exprime. Banii sunt puţini, ei încasau sume destul de bune, mai mari decât miniştrii sau oamenii pe care-i acuzau că primesc mulţi bani. Şi ei îmi dădeau mie nişte sfârâiace.
Aţi spus că vă subordonaţi doar lui Sorin Enache. Dar Emil Hurezeanu este preşedintele Grupului Realitatea-Caţavencu (GRC). Da, pentru că boardul s-a autodizolvat. Am înţeles că mă subordonez direct directorului acestui grup. Preşedintele are o activitate de coordonare de ansamblu, mult mai vastă, şi nici n-am apucat să mă întâlnesc cu el, pentru că la respectiva şedinţă în care am fost numit el nu era. Aşa că el, săracu’, nici nu ştie ce s-a decis acolo. N-am hotărât eu să-l dau afară pe bietul Pătrăşconiu, şi bolnav, că o fi bolnav omul, dar aici n-o să mai scrie nici el, nici Ioan T. Morar şi nici aceia care au mai fost şi au mai contribuit cu câte un pic la îngropatul „Cotidianului”. Nici Turcescu şi nici toţi ceilalţi.
Dar Robert Turcescu este unul dintre foştii colaboratori ai dumneavoastră de la EVZ, aveţi şi o relaţie de naş-fin. Am mai mulţi fini şi naşi şi mai multe rude. Şi am oferit mai multor oameni posibilitatea să scrie, dar asta nu înseamnă că am putut să fac din ei mai mult decât au putut fi ei. Unii chiar mă înjură, dar fără înjurăturile celor cărora le-am dat o pâine şi o slujbă nici nu cred că ar fi avut farmec, şi dramatism, şi frumuseţe.
Robert Turcescu şi-a suspendat comentariul până se clarifică lucrurile, aflând că el aici nu mai publică. A vrut să mi-o ia înainte. O să-l las să mai publice după ce mai învaţă meserie, după ce mai progresează.
Mi se pare amuzant să anunţe lumea că se retrage până se clarifică aici ceva. Vezi, Doamne, de parcă el ar înţelege când e clarificat şi când nu e clarificat. Dar, în acelaşi timp, vrea să mă duc la Realitatea FM să-i fac emisiune, că poate îi măresc audienţa. Dacă aş fi fraier, m-aş duce şi aş munci pentru el.
Ce relaţie aveţi cu Sorin Ovidiu Vîntu? Suntem vecini. Am ajuns vecini gard în gard. Absolută întâmplare. Şi, uneori, ne-am văzut de trei ori într-o săptămână şi odată nu ne-am văzut doi ani. Ce pot să spun? Şi am ajuns acolo pentru că un om m-a înşelat vânzându-mi un teren care nu avea ieşire la stradă. Pe un preţ foarte modest, este drept, dar apoi am cumpărat un alt teren, care nici el n-avea ieşire la stradă, şi aşa m-am chinuit până am reuşit să ies la stradă, ca oamenii. Aşa am ajuns vecin cu Sorin Ovidiu Vîntu. Am cumpărat de pe marginea şoselei o barză şi un pui. De-astea kitsch, decorative, din plastic. Am venit seara, le-am pus lângă gard şi, dimineaţa, femeia de serviciu îl chema pe încă unul să-i zică: „Haide, domne’ că iar au trecut lebedele sau gâştele lui Vîntu la noi, să le dăm înapoi”. Stăm gard în gard, dar nu m-am uitat niciodată peste. M-aş simţi atât de prost să întorc privirea ca să mă uit peste gard înăuntru încât nu aş putea să mai dau ochii niciodată cu un asemenea om.
TRECUT ŞI VIITOR
„Relaţia mea cu Securitatea a fost una, sper eu, inteligentă”
Care a fost relaţia dumneavoastră cu Securitatea? Odată cu cazul „Romoşan” s-a alimentat ideea că vreţi să ascundeţi, de fapt, propriul trecut. Publicăm zilele următoare (de maine – nota mea) tot dosarul „Romoşan”. Relaţia mea cu Securitatea a fost una, sper eu, inteligentă. Am scăpat în aşa fel încât să nu semnez nimic, să nu am niciun fel de angajament. Am glumit cu ei, am spus bancuri, am băut şi bere cu unii dintre ei, am spus şi prostii – la alţii le-am spus diverse lucruri contrariante, dar e sigur un lucru.
Când va scoate cineva hârtia scrisă de mine, angajament sau raport despre cineva, mă retrag frumos, că am unde mă duce, şi Dumnezeu să-i ajute pe ai lui Tismăneanu şi pe ai săi luptători împotriva Securităţii şi a Comunismului. Pentru că l-au servit cu neruşinare şi acum vin şi dau lecţii altora. N-am semnat nimic, îmi pare rău. Şi nici nu m-a băgat Securitatea în diverse instituţii, n-am fost printre cei acoperiţi pe-afară, cum sunt alţii care s-au întors după aia. Dacă scoate cineva o dovadă, e în ordine.
Contestatarii vă consideră depăşit, prea bătrân ca să mai conduceţi un ziar cu succes. Dan Tăpălagă, un om căruia i-am dat o slujbă când îi era greu, i-am dat-o şi a doua oară când îi era greu, a scris despre mine că sunt un mort. Alţii au scris despre mine că sunt un ratat, o nulitate lustruită. Am îndurat, în anii ăştia, de la acuzaţii de homosexualitate până la cele de alcoolism, toate aberaţiile posibile. Nu mă deranjează nimic din ce s-ar putea spune pe seama mea, important este să iasă acest proiect, proiectul „Cotidianul”.
Ce se va întâmpla cu blogurile celor care vă contestă chiar pe site-ul „Cotidianul”? Să mă conteste. Nu sunt pe site-ul „Cotidianul”, sunt pe diverse site-uri şi au un link aici. Să mă înjure şi probabil că, în tr-o bună zi, s-ar putea să încep să le răspund. Devine interesant că, în România, ei înţeleg democraţia fără bunsimţ, adică vor să te înjure la tine în dormitor sau la tine acasă. Nu e nicio problemă, este interesant aşa. Poate că asta îi califică şi în acelaşi timp arată cât de mare cenzor şi demon sunt eu. Mai aveţi ştiinţă de ziare care găzduiesc bloguri pe prima pagină a site-ului în care este înjurat chiar cel care conduce instituţia? Nu uitaţi că asta se întâmplă aici şi tot eu sunt cel acuzat de cenzură şi de îngrădire a libertăţilor de exprimare a unei persoane. Minunat, sunt în cea mai frumoasă situaţie posibilă.
Nota mea: Cotidianul “de elita” cu care se lauda micii sobolani aruncati de Nistorescu la groapa de gunoi a presei a avut, in cativa ani, 7 (sapte) redactori sefi si ditamai consiliul “fetzelor Cotidianului”. Cu totii au bagat ziarul la apa, sub linia de plutire. Aventura ne-a costat pe noi, cititorii, nervi, de la inhalarea polutiei profitorilor, si pe SOV milioane bune de euro. Cine plateste?
DAN BADEA: In cazul Romoşan, Nistorescu a luat decizia corectă
Am citit zilele astea, cu atenţie, toate criticile importante aduse lui Cornel Nistorescu după aşa-zisul act de “cenzură” comis de el în favoarea lui Petru Romoşan. Am citit, cu oarecare efort, şi textul incriminat “comis” de Mirela Corlăţan pentru Cotidianul.
Opinia mea este că deşi derapajul moral al lui Nistorescu, din ultimii ani, părea definitiv, de această dată a decis corect.
Şi eu aş fi procedat la fel cu privire la cârpeala de presă intitulată “Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu”.
Motivele mele ar fi fost însă diferite de cele ale directorului Cotidianul şi ar fi ţinut exclusiv de profesia de jurnalist. Nu nerespectarea principiului “audiatur et altera pars” (“să fie ascultată şi cealaltă parte”) e reproşul fundamental ce poate fi adus jurnalistei Mirela Corlăţan (MC), ci, pur şi simplu, lipsa de coerenţă şi credibilitate a afirmaţiilor însăilate în articol.
Nimic din ceea ce dezvăluie MC nu poate fi folosit cu adevărat împotriva lui Petru Romoşan şi asta nu pentru că, spre exemplu, acesta n-ar fi culpabil moral în cazul în care ar fi semnat, de dragul “artei”, un angajament pentru fosta Securitate. Chiar şi în acest caz, problema care se pune este însă următoarea: a semnat Romoşan, cu adevărat, un angajament cu Securitatea? Dacă da, de ce a făcut-o? A fost şantajat? A făcut-o din patriotism? A făcut-o din oportunism? Nu ştim. Din textul jurnalistei MC nu aflăm altceva decât ceea ce şi-a propus ea să transmită cititorilor care nu gândesc cu capul lor: Romoşan a fost turnător! Fără nici o argumentare.
Ziarista aduce, e drept, nişte citate în sprijinul afirmaţiei făcute, dar ele nu au nici o relevanţă. Din cine citează MC? Evident, din ofiţerul care l-ar fi racolat (pe 26 septembrie 1987) pe Romoşan, numitul lt.col Ştefan Budecă. Aşadar, dovada că Romoşan “a turnat” stă într-o afirmaţie făcută anterior racolării, în 1984, de către ofiţerul amintit: “Din câte ştie Romoşan Petru, cel în cauză (n.r. Gherasim) este prieten cu Horia Bernea, care de asemenea are preocupări mistico-religioase”. Asta este dovada că Romoşan l-ar fi turnat pe Horia Bernea.
De unde a dedus autoarea textului de presă că Petru Romoşan i-a spus personal ofiţerului de securitate amintit că Gherasim şi Bernea erau prieteni şi aveau preocupări mistico-religioase? Expresia “din câte ştie X…” poate să însemne orice cum ar fi: “X i s-a confesat lui Y, de la care am aflat că…”, sau “din TO existentă în casa lui X am aflat că…” etc etc. Siguranţa cu care ziarista MC pune ştampila în acest caz mă pune serios pe gânduri cu privire la intenţiile ei reale.
Mai departe. O altă enormitate publicată de MC este, cum altfel?, un alt citat din ofiţerul Budecă. “Faptul că provine dintr-o familie modestă, că este conştient că numai în România poate să se dezvolte ca poet, că este interesat să fie cunoscut şi apreciat bine de organele noastre (…) prezintă garanţia că va accepta colaborarea cu unitatea noastră”. Aberaţia vine din faptul că individul despre care ofiţerul afirma că “este conştient că numai în România poate să se dezvolte ca poet”, abia aştepta să plece din ţară. El avea să şi părăsească ilegal România, un an mai încolo. I-a cam tras-o, cum se zice, ofiţerului care l-a racolat. Să fi fost o lipsă de vigilenţă din partea ofiţerului care l-ar fi racolat pe Romoşan? Să fie un raport făcut pe genunchi, pentru a justifica altceva? Ziarista nu observă însă această ciudăţenie şi trece mai departe.
Pentru a demonstra că Petru Romoşan (foto, dreapta, alături de Mihai Pelin) l-ar fi turnat pe criticul literar Ion Negoiţescu, jurnalista foloseşte anumite citate dintr-o anchetă poliţienească făcută, în 1977, cu scopul de a dovedi că Ion Negoiţescu (asociat cu mişcarea Goma) era homosexual. Trec peste acest aspect deoarece din citatele utilizate de ziarista de la Cotidianul nu se înţelege nimic. Totuşi, se sugerează că Romoşan ar fi fost acuzat de homosexualitate, iar el s-ar fi dezvinovăţit în faţa autorităţilor.
Cum spuneam, nimic din cele scrise de Mirela Corlăţan nu se poate constitui într-un act de acuzare la adresa lui Petru Romoşan. Nu există nici măcar certitudinea că documentele citate sunt reale şi nu inventate, câtă vreme autoarea n-a prezentat un facsimil, ceva, pentru credibilitate.
Totul pare a fi un atac de presă, aşa cum s-au obişnuit să producă, de altfel, în ultimii ani, ziariştii făcuţi la apelul de seară.
Pentru cei care nu sunt convinşi de asta, le recomand să citească atent textul “În malaxorul Securităţii” apărut în 6 iulie 2009, în Jurnalul Naţional. Textul conţine un Plan de Măsuri al Securităţii din iunie 1989 şi este centrat pe compromiterea/decredibilizarea prin orice mijloace a lui Petru Romoşan. (Adica exact ceea ce face “gasca inrolata” prin executantii de la Cotidianul – Nota mea)
Acolo sunt toate argumentele care-l pot convinge pe orice om cu liceul la bază că articolul “cenzurat” de Nistorescu este, de fapt, o făcătură ordinară a unor indivizi care folosesc presa pentru a-şi regla conturi personale.
Citind acel Plan de Măsuri, din care jurnalista MC a preluat doar un fragment nesemnificativ, înţelegem că, de fapt, Petru Romoşan a fost o victimă a aparatului represiv. Este acelaşi aparat care, un an mai încolo, se mobiliza şi punea la cale compromiterea în Occident a fugarului Romoşan prin lansarea de zvonuri false şi documente plastografiate în laboratoarele serviciilor secrete.
Cunoscând toate acestea, orice ziarist cu o minimă responsabilitate ar fi fost circumspect în a lua de bune documente despre care există bănuiala că ar putea fi falsificate.
Iată de ce consider că Nistorescu a luat, indiferent de motivaţia reală sau invocată, decizia corectă prin scoaterea din Cotidianul a textului referitor la Petru Romoşan.
Ar mai fi, poate, de făcut o precizare. Cei care mă cunosc ştiu că, după experienţa Evenimentul Zilei, aş fi ultimul care i-ar lua apărarea lui Cornel Nistorescu. Numai că o gaşcă de impostori bine aliniaţi/grupaţi, culmea, sub aceeaşi pălărie aurită a lui Sorin Vântu, lucrează de zor la distrugerea a ceea ce a mai rămas din presa românească. Tonomatele au început să tropăie periculos de tare pe moşia lui SOV, speriate de apariţia intrusului Nistorescu. Frica e firească pentru cei care n-au fost, nici măcar pentru o secundă în viaţa lor, ziarişti adevăraţi. Câţiva şmecheri din această categorie, despre care aflu, azi, că primeau un salariu de 5000 de euro de căciulă, în condiţiile în care ziarul avea pierderi de câteva milioane de euro, ţipă ca apucaţii că a venit cenzura peste ei. Lor li s-a adăugat, tot azi, şi “apostolul” de serviciu, ong-istul Toma, speriat şi el de viitură. Mircea Toma, susţinător al cauzelor tot mai strâmbe, e întotdeauna acolo unde trebuie să fie, chipurile, interesul “bizonului”. Impostura peste care stăpânesc şmecheraşii lui SOV este totală. Tonomatele Turcescu, Hurezeanu, Ursu şi Buşcu s-au retras deja în coteţul lui Vântu fără să priceapă că vine o vreme în care acelaşi “bizon” începe să înţeleagă cum stă treaba cu manipularea. Salariile de zeci de mii de euro, cu care le-au fost cumpărate conştiinţele papagalilor de serviciu, încep deja să pârâie zgomotos în burţile lor tot mai flămânde. În definitiv, chiar dacă a rătăcit, ca orbetele, ani buni pe spinarea mafioţilor, Nistorescu este singurul ziarist adevărat dintre ei. Ori asta îi sperie pe impostori. Este şi motivul pentru care am decis să pun degetul pe această anomalie.
UPDATE: Petru Romoşan afirmă că materialul apărut sub semnătura Mirelei Corlăţan reprezintă de fapt un atac declanşat împotriva sa, cu mai mulţi ani în urmă, de Andrei Pleşu (“şeful operaţiunii”) care l-a folosit în această afacere, “ca mână de lucru”, pe Mircea Dinescu.
Iată un fragment din ceea ce ce mi-a declarat, concret, Petru Romoşan:
“(Cei de la CNSAS)n-au putut să dea decizie de colaborare a mea cu Securitatea până la povestea cu Dan Voiculescu şi cu Andon, pentru că trebuia să decidă ei în interior şi conform documentelor existente, în sensul că nu au decât o singură probă împotriva mea, iar singura probă e un angajament din 29 septembrie 1987, pe trei rânduri, în care apare un nume conspirativ şi care nu a fost onorat niciodată, pentru că nevastă-mea pleca a doua zi cu paşaportul şi, altfel, îi ridicau paşaportul. Ei au ajuns să se răzbune pe mine, pentru tot chinul pe care-l provoc pentru ei de zece ani, trimiţând chestia asta, după noua lege, la Curtea de Apel, şi în felul ăsta au ajuns documentele în ziar. Nu-i interesau pe ei deciziile, înţelegi? Sunt trei probleme esenţiale în această poveste. Prima problemă o reprezintă anchetele la care am fost supus începând din 1973, de la 17 ani, până în 1980, dintre care cea mai dură a fost cea din 1977. Acestea nu au avut legătură cu Securitatea pentru că sunt anchete poliţieneşti. A doua poveste, cea cu Paul Gherasim şi cu Bernea, este o porcărie sinistră, pentru că nu e adevărată. Oamenii erau urmăriţi cum eram şi eu şi n-am dat nimic despre ei. Iar ce spune ăla (ofiţerul de caz) e o banalitate, că ăsta e pictor mistic şi nu ştiu ce. Păi toată lumea ştia chestia asta. Dar în orice caz, turnura aia de frază nu este nici a mea, nici a ofiţerului de caz. Este a cuiva de acolo, din zona atelierelor. A treia parte a operaţiunii este povestea cu angajamentul din 29 septembrie 1987, despre care am amintit deja mai sus. Oricum, Curtea de Apel va stabili adevărul. Eu o să dau în judecată inclusiv statul român. Ca să pot să ating CNSAS-ul eu trebuie să dau în judecată statul român. Mă rog, eu răspund la unele chestiuni, dar răspund punctual. Pentru că răspunsul este chiar în documentarul lor…”
Citiţi, mai jos, “Planul de măsuri în cazul Petru Romoşan din Franţa”, publicat în 6 iulie 2009 de Jurnalul Naţional:
Ministerul de Interne Departamentul Securităţii Statului Nr. 0027882 din şş. 06.1989 Strict secret Exemplar unic
Plan de măsuri în cazul Petru Romoşan din Franţa
Petru Romoşan, în vârstă de 32 ani, fost membru al Uniunii Scriitorilor, a trecut ilegal frontiera de stat în Ungaria în septembrie 1988, stabilindu-se ulterior în Franţa, la Paris. După rămânerea în străinătate, Petru Romoşan s-a situat pe o poziţie ostilă ţării noastre şi a intrat în contact cu elemente reacţionare ale emigraţiei române intelectuale de la Paris.
În luna mai a.c., a acordat un interviu denigrator postului de radio „Europa liberă”, în conţinutul căruia a făcut referiri tendenţioase la statutul artiştilor plastici din România. De asemenea, a participat – ca invitat – la mai multe emisiuni ale postului maghiar de televiziune Budapesta-1, în cadrul cărora a comentat de pe poziţii ostile aşa-zisele măsuri luate de autorităţile române pentru a împiedica fuga unor persoane în Ungaria.
Pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea activităţilor ostile ţării noastre desfăşurate de Petru Romoşan, va fi întreprins un complex de măsuri informativ-operative, vizând:
I. – Completarea studiului operativ în caz şi folosirea datelor obţinute pentru acţiuni de influenţă şi contracarare
1. Verificarea rudelor şi relaţiilor din ţară ale elementului şi ale soţiei acestuia, a persoanelor cu care mai întreţine legături şi documentarea exactă a activităţii desfăşurate de Petru Romoşan înainte de plecarea din ţară. Se va acţiona asupra acestora în scopul determinării lui Petru Romoşan să renunţe la activităţile cu caracter denigrator şi să adopte o poziţie corectă faţă de RS România.
Termen: 15.07.1989 Răspunde: U.M. 0610
2. Obţinerea de date privind situaţia personală şi profesională a lui Petru Romoşan şi a soţiei acestuia, cu accent pe: – identificarea domiciliului din Paris al elementului (amplasarea imobilului, intrări, colocatari, mijloace de acces în zonă, număr de telefon etc.); – stabilirea preocupărilor, cercului de relaţii, a persoanelor care îl vizitează la domiciliu sau cu care întreţine legături apropiate, elemente din emigraţie care nu agreează acţiunile acestuia sau cu care a avut diferite neînţelegeri, etc.; – stabilirea locului de muncă al soţiei lui Petru Romoşan şi a programului de lucru al acesteia; – identificarea canalelor folosite de soţii Romoşan pentru menţinerea legăturii cu rudele şi relaţiile din ţară.
Datele obţinute în urma completării studiului operativ în caz vor fi folosite în scopul iniţierii unor acţiuni de descurajare şi timorare a acestuia.
În realizarea acestor sarcini, vor fi folosite în mod diferenţiat sursele: „Filip”, „Ruxandra”, „Călin”, „Donici”, „Prodan”, „Barbu”, „Gabriel” şi „Hornaru”, precum şi posibilităţile specifice pe linia U.M. 0544.
Termen: 30.08.1989 Răspund: U.M. 0610, U.M. 0544/225 şi U.M. 0195.
3. Stabilirea legăturilor pe care Petru Romoşan le are la Budapesta şi care îl sprijină în realizarea acţiunilor ostile RS România (persoane contactate, adrese vizitate, locuri de cazare etc.).
Termen: 30.08.1989 Răspund: U.M. 0544/225 şi U.M. 0195
II. – Măsuri combinative de contracarare
1. Pentru compromiterea lui Petru Romoşan în mediile maghiare de informare în masă, va fi expediată din Franţa, în numele pictorului de origine română Viktor Roman, o scrisoare adresată Ministerului Culturii şi Televiziunii maghiare în care sunt prezentate profilul moral descompus al acestuia, sprijinul şi colaborarea sa cu autorităţile române pentru urmărirea şi condamnarea criticului Ion Negoiţescu, în prezent redactor la postul de radio „Europa liberă”, întărindu-se astfel acuzaţiile că acesta este agent provocator manipulat de autorităţile de la Bucureşti.
Termen: 05.07.1989 Răspunde: U.M. 0544/225
2. Pe adresa Ministerului ungar de Interne şi a Televiziunii maghiare va fi trimisă o scrisoare ca provenind din partea unei persoane, în prezent aflată în Austria şi care ar fi fost reţinută la graniţa română împreună cu grupul în care se afla şi Petru Romoşan, în conţinutul căreia se va preciza că acesta este agentul Securităţii române, iar la arestarea grupului a făcut public acest lucru pentru a evita suportarea tratamentului aplicat celorlalţi fugari.
Termen: 05.07.1989 Răspunde: U.M. 0544/225
3. Va fi expediată din Ungaria, organelor de poliţie franceze, o scrisoare în care Petru Romoşan va fi prezentat ca agent al Securităţii maghiare, iar cu ocazia călătoriilor pe care le face la Budapesta realizează şi întâlniri cu ofiţerii de legătură pentru instructaj.
Termen: 15.07.1989 Răspunde: U.M. 0544/225
III. – Măsuri de compromitere în rândul emigraţiei române
1. În numele unui scriitor român din ţară, care, pentru a evita eventuale consecinţe doreşte să rămână anonim va fi trimisă o scrisoare lui Virgil Ierunca, cunoscut că nu-l agreează pe Petru Romoşan, în care autorul dezvăluie rolul jucat de acesta în arestarea criticului Ion Negoiţescu şi persecutarea de către autorităţi a altor oameni de cultură şi artă din România.
Termen: 15.07.1989 Răspunde: U.M. 0544/225
2. Va fi plastografiată şi expediată din Franţa o scrisoare adresată lui Dorin Tudoran, semnată de Petru Romoşan, prin care acesta solicită să-i publice în revista „Agora” un material în al cărui conţinut sunt atacaţi Virgil Ierunca, Monica Lovinescu şi chiar Dorin Tudoran.
Precizăm că în „Agora” se publică astfel de materiale, ulterior autorii fiind atacaţi foarte violent de Dorin Tudoran în articole-replică.
Termen: 30.07.1989 Răspunde: U.M. 0544/225
3. Sursa „Dinu”, care urmează a se deplasa în Franţa, va fi instruită să acţioneze pentru determinarea lui Virgil Ierunca să ia atitudine publică împotriva lui Petru Romoşan şi să îi creeze greutăţi în afirmarea pe plan literar în Franţa.
Termen: 30.06.1989 Răspunde: U.M. 0544/225
4. Sursele cu posibilităţi în mediu, ce urmează să se deplaseze în Franţa în perioada următoare, vor fi pregătite să susţină versiunile de dezinformare difuzate prin mijloacele specifice şi să acţioneze pentru compromiterea şi discreditarea lui Petru Romoşan în rândul emigraţiei şi mediile culturale autohtone.
Sarcină permanentă Răspunde: U.M. 0544/225 şi 0610
Informaţiile obţinute privind evoluţia situaţiei operative în caz vor fi analizate periodic de şefii unităţilor centrale cu atribuţiuni în acţiune, care vor raporta conducerii D.S.S. rezultatul măsurilor întreprinse şi concluziile reieşite, în vederea stabilirii unor noi acţiuni de contracarare a activităţilor ostile desfăşurate de Petru Romoşan.
Mirela Corlatan informeaza: Emil Hurezeanu: “Cazul Negoitescu imi este foarte familiar, pentru ca am fost buni prieteni. Intimplarea a facut sa locuim amindoi, de la un moment dat, in acelasi oras, la München, pina la moartea lui, in 1993. Am fost unul dintre putinii oameni care l-au asistat pina in ultimul moment. Sint executorul lui testamentar, de altfel. I-am cunoscut bine universul foarte special, foarte aparte. Inclusiv homosexualitatea lui mi-a fost familiara, in sensul ca ii cunosteam obsesiile si problematizarile. […]Oricum, Negoitescu era un star intelectual, cu o carisma irepresibila. In plus, era un om de o onestitate intelectuala si umana extrem de atragatoare. Pe el il frecventau foarte multi tineri, frumosi, uriti, baieti, fete, care nu aveau de gind sa fie homosexuali si care nu au devenit homosexuali nici frecventindu-l pe Negoitescu. Prostia imensa a fost prejudecata ca Negoitescu trebuia sa-i seduca pe toti baietii frumosi care ii calcau pragul.
Asa i s-a creat faima de initiator al unei intregi generatii.
Din aceasta cauza, eu insumi m-am ales cu o aura de homosexual pe care nu o merit. As vrea poate uneori, cind ma gindesc la artistul din mine, semiesuat, sa am un registru senzorial, intelectual, in acest sens. Din pacate nu-l am. Asa s-a intimplat probabil si cu altii. Fiind apropiat de Negoitescu, fiind prietenul lui din Romania, prietenul lui din tinerete, din tineretea mea, am aflat multe lucruri despre el, despre trecutul si relatiile lui. E de stiut ca Negoitescu avea un fel de suveranitate foarte agresiva cind era vorba de relatiile personale. Accepta, respingea, cu pasiune. Se vede asta si in jurnalul lui, al carui unic cititor sint.[…]”
Război de bun venit! de Cornel Nistorescu Trebuie să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la această furtună pe net. Unii au fost ironici, alţii nedrepţi, unii au exagerat, alţii au lansat aberaţii. Să fie primit!
Toate la un loc au făcut ca ieri-dimineaţă Cotidianul să se epuizeze de la prima oră într-un tiraj pe care nu l-a mai avut de mult (fără carte sau DVD). Unii sunt bloggeri cu audienţă, alţii sunt postaci de profesie. Tuturor un gând bun, chiar dacă între bloggeri sunt unii care au lucrat la Cotidianul, chiar dacă au condus publicaţia şi au avut o contribuţie la situaţia de acum a ziarului. Alţii pot fi aşezaţi pe căprării. Se crede că lucrează în subsolul unor partide politice.
Pe unii însă trebuie să-i bănui de apartenenţă la SRI, SIE şi SPP. Dar cei mai violenţi au fost băieţii dintr-o gaşcă înrolată.
Îi puteţi găsi uşor pe blogul lui Vladimir Tismăneanu. Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului. Lor li se adaugă unii care au fost obligaţi să plece la venirea mea. Nu vom putea lucra niciodată împreună, pentru că producţia lor nu-i decât o flecăreală de tavernă şi n-are nici o legătură cu jurnalistica. Oricum, cu tot veninul şi cu toate înjurăturile, ne-au ajutat fără voie la relansarea ziarului. Să fie primit!
Cenzura? Subiectul supărării generale nu există! N-a fost decât o amânare a unui material incomplet, realizat din câteva hârtii şi fără o discuţie cu cel acuzat de cele mai cumplite lucruri. După câte ştiu eu, nimeni nu poate fi îngropat fără apărare. Drept pentru care un dosar complet al scandalului Romoşanu va apărea în zilele următoare.
Trecem toată furtuna de pe net şi în paginile de ziar. Se adună un document despre limbajul de pe net, despre găşti şi despre cum lucrează partidele şi serviciile. Şi despre cum se face presă în 2009.
De azi înainte, dacă operaţiunea relansării Cotidianului nu va capota, vom fi pe net mai mult decât alţii, iar opera şi „operele“ confraţilor noştri din virtual vor fi tipărite în Cotidianul. Nu de alta, dar unii riscă să piardă eternitatea. COTIDIANUL
Rogozanu protesteaza gen Ajutor, putin viol la Patrasconiu! si se pliaza prin cateva limbi (date tot pe jumatate) – ca si Vintilescu – la adresa lui Nistorescu:
ei, prima zi de muncă… abia acu apuc sa spun si io citeva chestii:
– e o nedreptate ca pleaca asa, dupa un simplu anunt in sedinta, Cristi Patrasconiu – nu e normal ce s-a intimplat azi, am discutat-o cu noul director care a tinut sa-si asume responsabilitatea fara sa ofere explicatii. Sînt oameni pe care nu-i poţi înlătura aşa după o muncă de ani de zile. E mare pacat ca pleaca si Liviu Antonesei. O mare lecţie a acestor zile este fragilitatea incredibila a meseriei – jurnalistul corect a pierdut si bruma de incredere pe care o avea in sine. El este prins intre capricii manageriale şi ceilalţi jurnalişti vînduţi care acum chirăie de fericire de pe margine
– e mare pacat ca ziarul isi ia lovituri de la presa fara coloana, gen Mircea Badea & Roncea, dupa gesturi necugetate facute de Cornel Nistorescu. Tot incerc sa descopar omul care a facut atita bine la EVZ, care ne-a tinut spatele in multe situatii nasoale si care a facut posibila una dintre cele mai tari echipe jurnalistice din ultimii 20 de ani. E si motivul pentru care nu judec pina nu aud macar niste incercari de explicatii din partea d-sale, asta daca un jurnalist (fie el tembel sau fara putere) mai merita sa primeasca vreo explicatie atunci cind intreaba ceva…
– toată chestia cu scandalul Romosan a luat proportii aiuristice. Nistorescu a deschis azi ziarul cu fetele unor ziaristi care au lucrat la Coti şi care i-au criticat deciziile. ma rog, pina la urma le-a dat opiniile criticilor în ziar, e o chestie. Problema e că redacţia nu mai contează în ecuaţia asta. Sînt deciziile unui om şi atît.
– restul se discută în redacţie, după aia pe bloguri.
Singurul articol care analizeaza atent un destin de jurnalist si care chiar mi-a placut e acela al lui Dan Tapalaga. Măruţă a fost echilibrat şi, ca de obicei, interesat sincer de fostii colegi din ziar. restul, bîrfă şi isterie.
Nistorescu ar fi bun de redactor şef în Coreea de Nord. Ar fi o ocazie pentru el! Cornele, sper sa nu parafrazezi titlul ăsta, mîine, la tine în ziar!
Cornel NISTORESCU: O vorbă pentru doi ciumeţi
Nu poţi sări peste garagaţa făcută pe net de două personaje neîmplinite. Este vorba despre Mihnea Măruţă şi Cristian Grosu. Amândoi au lucrat la Cotidianul şi amândoi, fără să se poarte ca nişte ziarişti (adică să verifice), s-au băgat în zarva cu cenzura! Ba guralivul de Grosu mai zice că ar fi necesare comitete de sprijin pentru apărarea ziarelor abuzate psihic. Cine vorbeşte! Coane, vezi că ai condus acest ziar şi l-ai făcut praf! Şi tu, şi Mihnea Măruţă aveţi în cont eşecuri răsunătoare şi pe la alte instituţii. I-aţi vrăjit pe mulţi şi aţi lăsat găuri importante. Două dintre publicaţiile conduse de M. Măruţă s-au şi închis. Aşa că faceţi bine şi mergeţi la biserică şi rugaţi-vă pentru mine şi pentru reuşita acestei încercări. Nu de alta, dar s-ar putea ca Realitatea-Caţavencu să vă dea în judecată şi să vă ceară despăgubiri. Şi aveţi pe conştiinţă experimente jurnalistice cu care intraţi direct pe lista rateurilor costisitoare.
In rest, noul Cotidianul preia modelul mei de mai jos si face o Revista a e-isteriei ziaristilor cu fusta si femeilor cu barba din subpresa de pi shentru:
Înjurătura nu moare şi nici nu se predă Azi – 19:14 0 comentarii „Vai de banii patronilor!“ Azi – 19:35 0 comentariiComentariile „tehnice“ au înţesat blogurile şi site-urile care au scris despre schimbările de la Cotidianul. Apocalipsa după Romoşan Azi – 19:31 0 comentariiMihnea Măruţă, mihneamaruta.ro: Prima decizie importantă a lui Cornel Nistorescu în calitate de director editorial la Cotidianul a fost să scoată de pe site articolul intitulat „Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu“, care fusese postat cu mai puţin de o oră înainte, ca material de deschidere, adică subiectul numărul 1 al zilei (de sâmbătă). „Cenzorul“ Nistorescu şi procurorii presei Azi – 20:13 0 comentariiCotidianul a inventariat reacţiile stârnite de instalarea noului director editorial, Cornel Nistorescu, precum şi de către decizia acestuia de a retrage de la deschiderea site-ului cotidianul.ro articolul referitor la relaţia lui Petru Romoşan cu Securitatea. Startul a fost dat de blogurile jurnaliştilor. Blogosfera, moare de grija Cotidianului Azi – 19:29 0 comentariiComentariile internauţilor la postările de pe blogurile jurnaliştilor care au relatat venirea lui Cornel Nistorescu la Cotidianul, precum şi retragerea articolului despre relaţia lui Petru Romoşan cu Securitatea.
Paradoxul maimutei: “Se spune ca un ziar bun e cel in care te regasesti, care-ti confirma opiniile. Si cred ca asta era Cotidianul din ultimii ani pentru generatia mea. O sa-mi spuneti ca nu avea vanzare…Stiu, habar n-am de ce! Totusi era cel mai bun!” – Catalin Striblea (?!)
În câteva ore, cotidianul.ro publică zeci de pagini despre nebunia stârnită de amânarea unui articol şi de venirea lui Cornel Nistorescu la direcţia ziarului Cotidianul. Isterii, opinii, comentarii, bârfe, acuze şi profeţii, toate într-o antologie palpitantă şi aiuritoare care va fi tipărită şi în ediţia de print. Nistorescu le va răspunde într-un editorial celor care îl acuză de cenzură ori au postat pe bloguri comentarii referitoare la această decizie controversată.
HotNews: Cornel Nistorescu i-a anuntat astazi pe jurnalistii de la Cotidianul ca publicistul Cristian Patrasconiu, senior editor, nu va mai scrie la ziar nici un text si ca atunci cand se va intoarce din concediu va primi preaviz, au declarat pentru HotNews.ro surse din ziar. Patrasconiu urma sa scrie astazi un comentariu. Ziaristii l-au intrebat pe Cornel Nistorescu care este motivul concedierii lui Patrasconiu, iar explicatia noului director editorial ar fi fost ca nu se conformeaza genului de ziar pe care vrea sa-l faca. Cornel Nistorescu a refuzat sa-si explice decizia. Contactat de HotNews.ro, a declarat: “N-am nici o treaba cu HotNews.ro. Te rog sa nu-ti mai permiti sa suni la mine cu acest tip de gazetarie la telefon.”, relateaza Camelia Moga de la HotNews.
Treptat-treptat, internetul s-a inflamat cu ga-ga-urile cardului de deontologi, asociind preavizul lui Patrasconiu cu “cenzurata” (maine-i gata) Corlatan si cazul Romosan. Voi prelua din balivernele lor mai jos, nu inainte de a da stirea pe scurt.
Plecarea lui Patrasconiu urmeaza totusi si dupa insultarea lui Adrian Paunescu, unul dintre poetii preferati ai lui Vintu (si nu numai), pe care, intr-o postare recenta, il categoriseste – desigur intelectualiceste si deontoligeste – drept o LICHEA. Parca asta era, totusi, Liicheanu!… Valul de abia de acum incepe sa se piarda in nisipul plajei media. Si, pe el, sunt, pana acum: Patrascoiu, IT Morar, Turcescu, Istodor, Fumurescu, Corlatan, Ilie, Teodorescu, Vintilescu, Vighi, Baconsky, Avram, Rogozanu, Oprea, Antonesei, Sutu, Lucescu (daca nu a zburat deja), etc., etc…
N-am fost aproape de computer de cînd am aflat de concedierea abuzivă a lui Cristian Pătrăşconiu de către fostul ziarist Cornel Nistorescu. Aşa că reacţia mea poate părea tîrzie. Dar nu e aşa. Mă solidarizez total cu Cristian Pătrăşconiu. Gestul concedierii este o mişelie! Cornel Nistorescu va păti pentru toate astea. Mai devreme sau mai tîrziu. Protestez împotriva acestui gest discreţionar, ilogic şi anti-democratic! După victimele din rîndul motocicliştilor, Cornel Nistorescu a ales să facă victime şi în rîndul ziariştilor!
Fara motiv a fost dat afara Patrasconiu. Nu se poate sa nu reactionez. Cotidianul renascut de Catavencu a murit. Si se asteapta trei zile ca scandalul sa moara, ursii sa traga la miere. Ba, unde se duc ziaristii? Ciriie cit ciriie, trece! Pai, ei nu-si stiu limitele? Ei fac stirile, ei sint o stire. Totul trece. Le trece. Se adapteaza. Si postul asta miine nu mai e ca altul vine in loc, doar nebun sa fii sa sustii aceeasi cauza mult timp, doar nu esti nebun, nu? Asa ca Patrasconiu e dat afara aberant. Dupa cenzura pe Romosan. Cine uita la fel pateste.
Noul director al “Cotidianului” a anunţat redactorii şef adjuncţi şi şefii de secţie că a decis să-l concedieze pe senior editorul Cristian Pătrăşconiu, care gestionează paginile de Comentarii, pe motiv că este incompatibil cu noua linie a ziarului. Cristian Pătrăşconiu e în concediu şi a aflat de la un coleg, telefonic. ACTUALIZĂRI: 1. Nistorescu a motivat doar cu faptul că Pătrăşconiu nu se “conformează” ideii sale de ziar. Cei prezenţi la şedinţă au cerut explicaţii aproximativ o oră, dar n-au primit nimic concret. Nu-l vrea şi gata. Îi va da preaviz la întoarcerea din concediu. 2. “Primul lucru la care mă gândesc este să evaluez dacă ceea ce mi-aş dori eu să continue la acest ziar poate fi realizat cu oamenii care sunt”, declară Nistorescu într-un interviu acordat pentru paginademedia. 3. “A fost decizia boardului, nu am fost consultat, mi s-a comunicat şi am fost de acord”, susţine Sorin Ovidiu Vântu într-o declaraţie pentru EvZ, referindu-se la numirea lui Nistorescu. “Mie mi-a venit ideea”, afirmă noul director în interviul citat mai sus. Oare ambii mint? 4. Întrebat de unul dintre şefii de secţie care sunt criteriile pe baza cărora a evaluat activitatea lui Cristian Pătrăşconiu, Nistorescu a răspuns: “Niciodată n-am avut un criteriu. Sper să nu urmezi tu.” 5. “Stăm cu ochii mari şi nu ne vine să credem”, spune un om din redacţie. “E o tristeţe maximă”, zice altul. 6. Concedierea lui Pătrăşconiu e o decizie “pe care nu am înţeles-o, nici eu, nici colegii mei”, scrie Cristian Şuţu, şeful secţiei Politic, pe blogul lui. 7. Nistorescu a dat dispoziţie ca blogul lui Cristian Pătrăşconiu să fie scos de pe cotidianul.ro. 8. “Domnul Nistorescu e amintirea tot mai îndepărtată a unui fost mare ziarist”, scria Cristian Pătrăşconiu anul trecut, pe blogul său. 9. Potrivit unor surse din RealitateaTv, Nistorescu ar avea-o în vedere pe Nicoleta Savin pentru postul de redactor-şef. “Nu ştiu nimic despre această poveste”, declară ea pentru reportervirtual. 10. Consiliul Director al grupului Realitatea-Caţavencu se întruneşte pentru a discuta despre scandalul numirii lui Nistorescu. 11. “Da, am fost dat afară de la Cotidianul de domnul Cornel Nistorescu!”, acesta e titlul mesajului postat de Cristian Pătrăşconiu pe blogul său, ca răspuns la decizia de dimineaţă. “E cel mai dificil, mai absurd şi mai nedrept moment al carierei mele”, scrie el. 12. “Fără motiv a fost dat afară Pătrăşconiu. Nu se poate să nu reacţionez”, scrie Eugen Istodor pe blogul său, găzduit încă şi de cotidianul.ro. 13. “Gestul concedierii este o mişelie! Cornel Nistorescu va plăti pentru toate astea. Mai devreme sau mai tîrziu. Protestez împotriva acestui gest discreţionar, ilogic şi anti-democratic!”, reacţionează şi Ioan T. Morar. 14. Şi Robert Turcescu renunţă să mai semneze în “Cotidianul”. (Mulţumesc, Alex C!) 15. În numărul de azi al “Cotidianului”, din caseta tehnică a fost scos aşa-numitul Consiliu Editorial (Buşcu, Dinescu, Hurezeanu, Ursu), cu tot cu fotografiile aferente. Acel Consiliu era o formă fără fond, însă dizolvarea sa transmite, totuşi, un semnal edificator.
LOVIN: Indepartarea de Cornel Nistorescu
Inainte de toate: Nistorescu il da afara pe Patrasconiu, aflat momentan in concediu (vedeti ultimele postari si veti intelege). Via Mihnea Maruta. Este doar primul de pe o lista lunga. Macelul e abia la inceput. Rogozanu a sarit sa-i ia apararea, iar Nistorescu i-a amintit ca l-a adunat de pe strada si nu-i permite. In a treia zi de sefie peste Cotidianul, Cornel Nistorescu a ajuns deja persoana non-grata in redactia pe care ar trebui sa o pastoreasca. Costin Ilie – redactorul sef de la cotidianul.ro- s-a intrebat daca trebuie sa-l mai mire ceva (evident se referea la numirea stranie a lui Nistorescu), iar noul sef al ziarului l-a lamurit printr-o miscare facuta chiar inainte de a-si intra in atributii: a scos de pe online un articol. Costin a fost amenintat ca de luni este cazul sa-si faca bagajele pentru ca-i va fi desfacut contractul. Motivul: si-a permis sa reposteze articolul despre “amicul Petru Romosan”, amicul maestrului. Si intr-adevar cel amenintat a plecat, dar nu de luni, ci de duminica, si nu pentru ca i-a zis boss-ul, ci pentru ca a intrat in concediu. Tot in concediu se afla si autoarea articolului cenzurat: Mirela Corlatan, care continua pe blogului ei sa dea de peretii virtuali cu Nistorescu si Romosan. Blogurile de la Cotidianul au inceput deja opozitia mai pe fata, mai mascata. Catavencii se vor retrage in grup, iar Liviu Avram, redactorul sef adjunct si unul dintre cei mai buni gazetari de investigatie, s-a desolidarizat de actiunea lui Nistorescu: “era un material publicabil”. Revin ca vad o stire la Mihnea (e sus deja). Istodor sustine ca demisia lui Nistorescu ar fi binevenita. Ioan T. Morar refuza sa mai colaboreze cu ziarul din trust. Il vor urma si altii, iar Nistorescu va ramane tot mai singur. Mi-a placut si Teodor Tita, care face revista presei la Cotidianul. Un tip cu/de caracter. Sunt curios in cat timp va injumatati redactia Nistorescu sau daca el va fi demis asa cum am cerut: ca un simplu cititor care considera ca ziarul Cotidianul este cel mai bun de pe piata si-n vremuri grele. Conducerea trustului are de luat astazi maine (s-a amanat sedinta board-ului) o decizie extrem de dificila: sa parieze tot pe mana lui Cornel Nistorescu, vecin de vila si partener vechi de-al lui Vantu, cu riscul de a ramane fara oameni, sau sa renunte la el si sa-i pastreze cei care au ridicat gazeta. De ce l-ar pastra? Pentru ca este un gazetar bun, pentru ca-l dusmaneste pe Basescu si ar putea face jocul PSD, pentru ca este vechi amic de-al lui Vantu. De ce nu l-ar pastra? Pentru ca a inceput cu stangul si a terfelit deontologia de care facea vorbire prin interviuri, pentru ca este partizan politic, pentru ca oamenii vor sa plece, pentru ca impresia cititorilor este anti, pentru ca are probleme mult mai mari decat a oricarui sef de gazeta. Update1: Sutu scrie despre demiterea lui Patrasconiu si puncteaza foarte bine ce se intampla acolo: “Cotidianul a făcut un preinfarct“.
In cat timp il putem demite pe Nistorescu?
Tiberiu Lovin 3 August 2009, 1:20 am · Categoria: Campanii RV In cateva cazuri, internetul si-a aratat forta. Mi-as dori si acum sa o faca. Propunerea: solicitam demiterea lui Cornel Nistorescu din functia de director editorial al ziarului Cotidianului. Noi, cei care citim ziarul sau suntem interesati de respectarea deontologiei profesionale. Motivul principal: cenzurarea articolului despre Petru Romosan, considerat turnator dupa documentele de la CNSAS, dar amic de zeci de ani cu noul sef si platit ca publicist comentator pentru Foaia de Transilvania (publicatie editata de Qmedia, firma lui Nistorescu). Directia: toate postarile de pe bloguri vor fi trimise conducerii Trustului Realitatea-Catavencu, care deja a pus la cale o sedinta azi pe acest subiect. Credeti ca puteam sa-l demitem pe Nistorescu? In cat timp? Cred ca mobilizarea noastra ar face posibil acest lucru in cateva zile. Doar daca binevoiti sa va inhamati pentru o idee in care credeti: libertatea de exprimare. In cazul in care sunteti prea ocupati, situatia e simpla: postati o stire in care scrieti ca subscrieti cu link aici. Ehe, acum sa vedem daca putem schimba ceva. Cineva imi spunea ca este o utopie ceea ce vreau. Evident ca nu noi il demitem, ci doar inclinam balanta. Si se poate! Mai jos aveti o serie de articole care va pot convinge ca Nistorescu merita sa fie demis. A avut o sansa, dar a ratat-o in trei zile. Reporter Virtual. “Prima masura a lui Nistorescu: cenzura” (primul articol despre poveste). Mihnea Maruta: “Articolul scos de Nistorescu de pe Cotidianul.ro” (al doilea, potrivit google reader, si cel cu link catre materialul ascuns pe site). Mirela Corlatan (autoarea articolului cenzurat). “Romosan catre mine: Va asigur ca ca scot din presa“. Ioan T.Morar. “Un bezmetic acru: Cornel Nistorescu” si “M-a sunat Nistorescu” (despre caracterului lui Nistorescu si refuzul lui Biju de a lucra in continuare pentru Cotidianul). Evz. “Fantoma lui Nistorescu” si “Sedinta de spiritism” de Mircea Mihaes, apoi “Nistorescu, start cu scandal la Cotidianul” (despre caracterul lui Nistorescu, cenzura si amenintarea redactorului sef de pe online ca-l demite pentru ca a pus pe site articolul scos de el, respectiv Costin Ilie). Istodor: “Biju, nu uita, sunt de partea ta“- catavencul care crede ca demisia lui Nistorescu ar fi un gest normal (de aici si ideea campaniei). Dan Tapalaga pe Hotnews: “Nistorescu, libertatea si cenzura“. De citit obligatoriu . Dan Andronic: “Scrisoare deschisa catre Nistorescu” (2004), mesaj in care aflati despre bogatia gazetarului si cum a facut-o, dar si despre presupusa colaborare cu securitatea sub numele Camil. Ion Cristoiu: “Scrisoare deschisa ” (2004). E trist ce spune Cristoiu. Sa fi fost in locul lui Nistorescu…cred c-as fi fugit in lume. Saptamana Financiara: “Averea lui Cornel Nistorescu“. Caricatura: Bogdan Petry. Nota: In seara de vineri, 31 iulie, cand am scris in exclusivitate despre cenzura de la Cotidianul, nu mi-am imaginat ce taraboi va iesi. Mi-ar fi placut ce-i drept sa vad “sursa Reporter Virtual” pe toate site-urile si blogurile care au publicat informatia, apoi o revenire pe fagasul jurnalistic a lui Nistorescu. El n-a avut taria insa sa renunte la amicia de zeci de ani cu Petru Romasan, care este si colaboratorul sau la Foaia de Transilvania, apoi informatiile ne conduc catre acelasi drum in ambele cazuri: CNSAS. Petru este informatorul “Robert”, iar Cornel ar fi “Camil”. Vom vedea.
SI DEMENTA – Proteste la Cotidianul?
Tiberiu Lovin 3 August 2009, 13:51 pm · Categoria: Bârfoteca Update1: Pana una alta, Nistorescu doreste sa preia controlul asupra cotidianul.ro si cat de repede sa- zboare din pagina virtuala pe catavencii Ioan T. Morar si Istodor. Update 2: Mihnea Maruta scrie ca surse din Realitatea tv o vad pe Nicoleta Savin viitor redactor sef la Cotidianul. Bineinteles c-am sunat-o: “Sunt surprinsa. Nu stiu absolut nimic de aceasta poveste”. Deci nu. In sfarsit, presa a inceput sa se miste, iar ziaristii sa fie solidari. Ultimele zvonuri: vom avea o actiune de protest la Cotidianul. Azi. Astept cu nerabdare sa vad cine o sa mai scrie la ziar daca toti jurnalistii vor pune pixul jos. Sper ca aceste discutii se vor concretiza nu doar pe holuri. Nistorescu nu poate scrie mult de un editorial, iar Mihaela – o tipa de la Documentarea din cadrul Realitatea tv – va umple patru pagini despre cazul Petru Romosan si numirea noului boss la gazeta lui Vantu. NOTA: Daca se intampla ceva, va rog sa trageti un semnal aici. Eu voi lipsi 30 de minute. E 14.00 acum. PS Intre timp, am citit la Grosu (fost redactor sef la ziarul in cauza) despre cum Cotidianul isi devoreaza propriul brand, iar la Istodor cum a fost dat afara de la Realitatea si de la Cotidianul in doar trei saptamani, apoi a mai ramas si cu leafa bucatelita.
Pentru ca nu mai insemna nimic pentru nimeni si pentru ca Doru Buscu si Adrian Ursu erau incapabili sa ia decizii logice si sustinute de realitatile presei, VAntu a adus la Cotidianul un dur. Unul destul de nebun si destul de prost pentru a vrea sa se bage in troaca si sa ia porcul (nu de paunescu e vorba) de coarne. Nistorescu e ala. Si asa nu are nimic de pierdut. Si asa lumea crede despre el ca e securist/prost/jigogie. Deci? Imi pare rau, Tiberiu, dar nu intelegi ca moartea Cotidianului e un lucru bun. Lumea s-a saturat de cocosei cu pretentii de maresali. Tapalaga spune ca ziaristii de la Catavencu vor lupta sa isi recupereze influenta in trust. Vantu a fost baiat destept si i-a pus pe toti cu botul pe labe. Na, ma, emisiune! Ah, nu esti destul de bun sa faci audienta? Hai ca te tin aici, poate mai am nevoie de tine. Hai, pupa mana. Ia mah ziar si condu. Ah, nu poti sa faci perfomanta, vrei mai multi bani? Bine, hai pupa mana si ia de aici. Tu? Vii din print de la alt trust. Ia, baga-te aici si condu printul. Ah, nu te pricepi. Bine, treci la quality. Nici aici. HAi pupa mana si te fac sef la online. Ziaristii coiosi de la Catavencu de alta data sunt acum mieluşei. Tot trustul e condus de mielusei multumitori stapanului Vantu ca baga bani in curul lor de manageri incompetenti. Pentru ca presa sa mearga mai departe, Cotidianul trebuie sa moara.
HOTNEWS conchide:
Astazi este programata si o sedinta a board-ului Realitatea-Catavencu, unde se va decide daca va fi sanctionat Costin Ilie, redactor sef la Cotidianul.ro, editia online. Costin Ilie a refuzat vineri sa scoata de pe prima pagina o ancheta realizata de Mirela Corlatan despre colaborarea lui Petru Romosan cu Securitatea. Romosan este bun amic cu Cornel Nistorescu. Alti jurnalisti de la Cotidianul se asteapta sa fie concediati de Cornel Nistorescu, numit vineri director editorial. Fostul director, Doru Buscu, a refuzat sa comenteze atat oprirea anchetei despre Romosan, cat si concedierea lui Patrasconiu. Liviu Avram, redactor sef adjunct: Nu inteleg decizia lui Cornel Nistorescu cata vreme nu stiu care este conceptul viitor al ziarului. Dupa ce a luat decizia si a anuntat-o, a spus ca ziarul va avea mai putine opinii si mai multe informatii.
Obae: Tot în interviul pentru paginademedia.ro spuneaţă că ziarul Cotidianul este „o sumă de opinii, de bună calitate, unele scrise foarte frumos şi foarte inteligent, unele partizane, dar o sumă, o însumare de opinii.(…) Putem admite că în Cotidianul sau în alte ziare sunt treizeci de opinii sclipitoare, asta nu înseamnă jurnalistică.” Nistorescu: Îţi răspund scurt: Nu o să mai fie o sumă de opinii. Pentru că 20-30 de opinii şi editoriale nu fac un ziar, fac o adunătură de opinii şi editoriale. Ziar nu înseamnă colecţie de opinii. Obae: Dar ce o să fie? Nistorescu: Ceea ce trebuie să conţină orice ziar de referinţă: investigaţii, reportaje, anchete, dosare. Nu cunosc alte forme noi de exprimare în presă decât cele care sunt consacrate. Depinde cum le aplici.
Traian Băsescu are o îngrijorare. Se împuţinează ospătarii. Să-l înţelegem. Între Biserică, Şcoală, Bibliotecă şi Cîrciumă, Băsescu va alege întotdeauna Cîrciuma. Şi Traian Băsescu mai are o îngrijorare: se înmulţesc periculos filosofii. Aici se înşală grav. Din cei trei („avem trei filosofi de serviciu în România”, zice Mircea Dinescu) care primiseră autorizaţia instituţiei tutelare să presteze public filosofia n-a mai rămas nici unul care să nu-şi fi pus şorţuleţul alb şi şervetul de ospătar. Primul, fiind şi cel mai talentat dintre cei trei, a servit discret la cîrciuma din dealul Cotrocenilor. E vorba, bineînţeles, de Andrei Pleşu. Filosoful-ospătar a acceptat cu distincţie în 2005 postul de consilier. În subordinea directă a jupîniţei Elena. A fost totuşi un exces şi, pînă la urmă, a cedat nervos. Patapievici, ultimul venit între maeştrii cîntăreţi – pardon, între filosofii-ospătari – şi-a pus şi el de la început şorţuleţul corespunzător. Plus un papion. Şi nu şi le-a mai scos pînă astăzi. Deh, a fost numit şef peste Restaurantul găştii subintitulat filosofic Institutul Cultural. Serveşte mai ceva ca meşterul Apostol la Capşa pe vremuri. Un desăvîrşit filosof-ospătar. Al treilea filosof cu autorizaţie, Liiceanu – un caracter mai irascibil – serveşte şi el, dar numai la ocazii solemne, în acord cu natura sa: în Piaţa Universităţii, la tîrguri de carte, în campanii electorale. Dar serveşte la greu. Desigur, mai există şi ceilalţi băieţi, picolii. Sînt mulţi şi sînt plasaţi în puncte strategice. Dar e greu să-i identifici pe toţi şi să poţi face astfel un pomelnic exhaustiv. Totuşi, cîţiva s-au detaşat din pluton: Mircea Mihăieş, Traian Ungureanu, Cristian Preda, Sever Voinescu şi destui alţii. Cu toţii sînt filosofi-ospătari în devenire. Aşteaptă autorizaţia. Care s-ar putea să nu vină niciodată, iar ei să rămînă pentru totdeauna picoli. Emil Constantinescu, care a fost un preşedinte infinit mai onorabil decît Traian Băsescu, îi invita ieri pe intelectuali să se elibereze de „fascinaţia bădăranului” şi să scape urgent de „răul absolut” pe care l-a identificat cu actualul preşedinte. Soarta sa tristă de Don Quichote va face că, nici de această dată, nu-l va auzi nimeni. Oare vizita televizată pe care i-a făcut-o Întîiul Client al ţării Primului ei Ospătar, măreţul Emil Boc, la Cîrciuma din Piaţa Victoriei, să fi avut scopul de a-i stresa pe bancherii şi pe investitorii occidentali prezenţi în România sau interesaţi de ea? În orice caz, reuşita e totală: a mai dat o lovitură de cîteva miliarde economiei româneşti. Dar originalul preşedinte român nu e la prima încercare. Nu a dat el foc portului Rouen, în Franţa? Şi nu a reuşit el să facă dispărută flota României? România? Frumoasă ţară…
Filosoful îmbîrligat a provocat un tărăboi cumplit. Culmea este că nici el nu ştie de ce. După ce ani buni a fost socotit o minte luminată, o speranţă, o referinţă morală, el s-a trezit supus unei re-examinări necruţătoare ce tinde a deveni nimicitoare. Cînd Iosif Sava ni-l recomanda cu căldură, românii îl credeau pe Iosif Sava, convinşi că ştie el ce spune. Articolele şi cărţile lui H.R. Patapievici erau prea sofisticate şi de aceea mai toţi cititorii lui Patapievici s-au lăsat păgubaşi. Cînd acelaşi filosof a fost luat în braţe de tandemul Pleşu-Liiceanu, românii l-au socotit de îndată egalul acestora. Şi la operă şi la caracter! Ani întregi, lumea a luat de bune spusele lui H.R. Patapievici fără a le cîntări cu atenţie. Cumpăra cărţile şi le aşeza în bibliotecă, fără a le parcurge şi fără a ajunge la sfîrşitul uneia dintre ele. Eu unul nu m-am dat în vînt după producţia sa intelectuală. Nu este pe gustul meu, scrie greoi şi contorsionat. I-am cumpărat însă toate cărţile, fiind şi eu unul dintre cei care s-au păcălit straşnic. De fiecare dată, după primele pagini, am renunţat la lectură, iar cînd am dat peste cîteva rînduri pe post de recomandare la privire şi meditaţie, publicate pe foaia de gardă a unui album foto, am rămas şocat. Parcă erau opera unui copil cretin, nu a unui filosof instalat confortabil în fotoliul de înţelept al neamului. Spre Patapievici am întors capul mai atent abia cînd el a coborît de pe soclul iluzoriu de clasic în viaţă la rolul de ţuţăr politic al lui Traian Băsescu. S-a aruncat într-o luptă ce părea una de idei şi care încet-încet s-a dovedit a fi doar forma de manifestare a unei „canalii de facto”. Biografia sa plină de suferinţe politice se dovedeşte a fi o scorneală. Cel care huiduia de mama focului din balconul parlamentului atunci cînd Traian Băsescu citea Raportul de condamnare a comunismului (provocat şi de Apelul iniţiat de Sorin Ilieşiu, Apel pe care, de bună credinţă şi fără să ştiu ce pregătea, l-am semnat şi eu) era totuşi un beneficiar al acestuia. Horea Roman Patapievici şi Vladimir Tismăneanu nu aveau acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document, necum să stea în fruntea unei asemenea operaţiuni. În panseurile sale imbecile, Patapievici scria cîndva despre român: „Canalie de facto, românul este un colaboraţionist bovarizat de ipocrizia aspiraţiei la disidenţă”. Şi Tismăneanu, şi Patapievici nu sînt decît „canalii de facto”. Şi ei, şi părinţii lor, după ce au pus osul şi mintea la consolidarea comunismului, au dorit să pară şi victime ale acestuia. Lui Patapievici, anticomunismul a început să-i aducă şi burtă, şi funcţii. Pîrlitul de asistent universitar din anii ’90 a sărit ca titular de curs la Filosofia ştiinţei (unii zic că ar fi chiar conferenţiar, deşi nu are doctoratul) la Facultatea de Filozofie din Bucureşti, a ajuns şi director la Institutul Cultural Român, iar nevasta lui, cea care a condus catastrofal finanţele Editurii Humanitas (vezi datele Ministerului Finanţelor, cu reeşalonări cu tot!), a promovat repede în ierarhia profesională, devenind nu demult consilier al guvernatorului BNR (unde tatăl lui Patapievici, după servicii aduse sovieticilor la Viena, s-a înţepenit şi el ca unul dintre directori!). Cu o sută de milioane de la BNR, cu lefuri, premii şi drepturi de autor de la îndatorate edituri, Casa Patapievici începe să arate altfel şi să trădeze beneficiile de pe urma slugărelii politice. „Canalia de facto” emite mereu judecăţi importante, fiind autorul uneia absolut penibile. El socoate că ziua poate fi şeful Institutului Cultural Roman, iar seara îl poate pupa în fund, apăra şi justifica în ce face pe patronul său şi la propriu şi la figurat. L-am numit pe Traian Băsescu. Un atare comportament a determinat o relectură şi o reprivire la rece a operei şi biografiei sale. Părerea mea este că examenul critic al impostorului e pe cale să determine şi o relectură a cuplului Pleşu – Liiceanu! Ce vrea Patapievici? Se plînge de un linşaj mediatic şi vrea ajutor din partea instituţiilor statului şi a înţelepţilor de rasă, mai ales din partea celor care îl admiră şi-l susţin fără să fie capabili să-i citească patru-cinci pagini de carte. Cum se apără directorul ICR de propoziţiile cretine din propria-i operă? Cică nu-l mai reprezintă! „Canalie de facto”, Patapievici vrea să ascundem sub preş enormităţile pe care le-a scris despre români, România şi istoria naţională. Nu pentru că i-ar fi ruşine, nu pentru că a terfelit imaginea unui popor ce pare a-i fi cu totul străin, ci pentru că textele sale, ca un scuipat pe obrajii României, îl încurcă în raport cu slujba pe care o deţine şi la justificarea banilor pe care îi încasează. Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici ( „mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”) aş putea spune şi eu: mă simt personal jignit ca un căcănar cu tupeu, autor al unor panseuri fără logică, să bată cîmpii pe seama poporului său şi apoi, pe banii acestuia, să conducă operaţiuni de reprezentare în lume şi tot el să-i dea lecţii şi note de bună purtare! P.S. Le rog pe toate coniţele şi pe toţi studenţii care se dau în vînt după filosoful scribaci şi îmbîrligat să se supună mai întîi unei lecturi a „Omului recent” şi a volumelor „Zbor în bătaia săgeţii” şi „Cerul văzut prin lentilă”. Dacă, la sfîrşit, rămîn cu aceleaşi convingeri, le sugerez prieteneşte să continue sau să consulte un psihiatru! Cornel Nistorescu Foaia Transilvana
Neobositul grafoman „anticomunist” Vladimir Tismaneanu o vampirizeaza de cîtava vreme pe regretata Monica Lovinescu, sub ochii negocianti, complici, ai celor care s-au însarcinat, din interese similare – vom vedea în continuare -, sa-i protejeze memoria. Nu m-ar mira ca beizadeaua bestiei comunsite poreclita Ciungu’ (Leon Tismaneanu, agent sovietic) sa ne propuna curînd si seriale (tot în Evenimentul Zilei) despre luptatorii din munti, urmate de seriale despre puscariile din vremea lui tac-su. Dupa o metoda bine verificata, beizadeaua îsi rescrie propria istorie. Ca si colegul sau Pacepa, zis Sobolanul, va începe curînd sa pretinda ca el, si numai el, ne-a scapat de comunism.
La sfîrsitul anilor ’70 si începutul anilor ’80, cînd tinerii intelectuali români încercau sa se strecoare prin arcanele cenzurii, Vladimir Tismaneanu tot grafoman era, dar unul ardent comunist. Colectiile revistelor Viata studenteasca, Amfiteatru si alte gazete de partid din epoca pot fi consultate de toti cei sincer interesati. Prelegerile lectorului de partid Tismaneanu (fiu de lector de partid) sînt însa mai greu accesibile. Toate acele texte pot fi strînse astazi si tiparite în cîteva volume, sponsorizate eventual de ICR-ul condus de Patapievici. La o repede socoteala, vom observa ca, dintre scriitorii care combateau la începutul anilor ’80, cei care fac cel mai mare zgomot azi sînt, coplesitor, mediocrii, falsii, netalentatii de atunci. *** În aceeasi vreme, H.-R. Patapievici scria poezii adolescentine în calitatea lui de cercetator stiintific principal la IFA Magurele. Rezultatul cercetarilor sale de atunci a ramas un mister. Revista Vatra (2003 – accesibila si pe net) ne-a oferit, în schimb, generos, cîteva mostre ale „talentului” patapievicist : „Doamne, si cînd si-a sprijinit de tot sînii de mine / pîna la capat / toata suflarea mi-a ramas în gît / ca-ntepenisem ca varga-n cep si tremuram tot”. Si, fiindca tot veni vorba de Patapievici, iata ca fostul presedinte al ICR, Augustin Buzura, ne anunta o continuare a scandalului poneiului roz : „a aparut nu demult – sponsorizata cu aproape 32.000 de euro – revista Aooleu a grupului Zacuska Senzual” („Despre rentabilitatea diplomatiei culturale”, în Cultura, joi 28 august 2008). Cum PD-L n-are program, nu se situeaza nici la stînga, nici la dreapta, ar fi, poate, oportun sa-si însuseasca poneiul roz ca simbol. Ar avea, în acest fel, o identitate – l-am putea numi Partidul Poneiului Roz. S-ar putea justifica si activitatea beizadelei Patapievici, si banii cheltuiti. *** Ion Iliescu, survivor-ul din vremea lui Stalin, el însusi o beizadea comunista, i-a tras din nou presul de sub picioare „prostanacului” hopa-mitica, Mircea Geoana. Într-adevar, Constitutia României, buna-proasta, nu poate fi reasamblata ca o trotineta la un capriciu al beizadelei generalului Geoana. La întrebarea regretatului Octavian Paler („cum scapam de Basescu ?”) se poate adauga o întrebare la fel de metafizica: cum scapam de Mircea Geoana ?, adica de beizadeaua de cauciuc. *** Din toate partile ni se propune monarhia constitutionala ca o fericita forma de guvernare pentru tarisoara noastra atît de prost condusa azi. Batalia pentru „tron” dintre cele doua ciudate beizadele – Duda de Hohenzollern-Veringen (plus principesa Margareta) si Paul de România (plus printesa Lia) – se anunta crîncena. La o manipulare de un asemenea calibru, e sigur ca alegatorul român ar privi, ca si Parlamentul, ca la dentist. Cu Paul de România ca rege, de pilda, Basescu are toate sansele sa fie amarnic regretat. Doar daca nu cumva Basescu devine atunci prim-ministru, desi Geoana, Tariceanu si Stolojan (acesta din urma, în slip, iesind din baie) si-au anuntat disponibilitatea. Numai Boc a fost lasat în afara jocului.
August 5th, 2009 
VR 
Cotidianul publică întreaga poveste a cazului Petru Romoşan: documentele găsite în arhiva Securităţii de către CNSAS, un interviu cu Petru Romoşan, în care acesta relatează istoria relaţiei sale cu Securitatea, începând cu anii ’70, când a fost anchetat în dosarul arestării criticului Ion Negoiţescu sub acuzaţia de homosexualitate, până la sfârşitul anilor ’80, când a reuşit să fugă în Franţa. Plus mărturia unui fost ofiţer de Securitate (col Victor Achim), care l-a anchetat pe Romoşan, şi a pictorului Paul Gherasim, al cărui nume se regăseşte în notele informative atribuite lui Petru Romoşan.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
