Posts Tagged ‘spioni tradatori’

Adevărat s-a cedat Basarabia?

Am lasat intentionat, fara alte adaugiri, titlul de mai sus, care produce frisoane oricarui roman, desi este vorba de un editorial scris de Ion Cristoiu in urma cu 20 de ani, la data semnarii primului Tratat al Puterii instalate dupa lovitura de stat din 1989, a “Frontului Salvarii Nationale”, care avea sa fie si ultimul Tratat din istoria existentei nefastei Uniunii a Republicilor Sovietice Socialiste. Un editorial valabil si azi, cu mici modificari onomastice.

Nimic nu e intamplator. Desi Petre Roman a fost primul sef de Guvern din lume care a recunoscut “independenta” Republicii Moldova, o inventie geopolitica stalinista, dupa semnatura pusa ulterior de blestemul Romaniei, Ion Iliescu, alaturi de cea a trilateralului Mihail Gorbaciov, Dumnezeu nu a vrut ca acest Tratat nenorocit sa fie ratificat, pentru a se consfinti oficial de catre romani raptul istoric al Pactului Hitler – Stalin. Ne-a mai dat o sansa: URSS s-a spulberat inainte ca Tratatul sa ajunga in Parlamentul Romaniei. Au mai trecut insa sase ani si tradarea a fost dusa aproape pana la capat de catre alt presedinte nevolnic al Romaniei mici: Emil Constantinescu, originar din Tighina, care a semnat la indemnul “tovarasei colonel” Zoe Petre si a ministrului de Externe Adrian Severin ticalosul Tratat cu Ucraina. Iar zilele trecute s-a completat barbaria si prin semnarea Tratatului de frontiera cu Republica Moldova, de catre ministrul Teodor A. E. Baconschi si premierul moldovean (asa-si zice el) Vladimir Filat, intr-o continuitate perfecta a Pactului amintit, daca tinem cont ca de data aceasta cei doi ministri s-au combinat intr-un gretos cocktail Molotov iar Ribbentrop a fost inlocuit cu brio de frau Merkel (Chiar ii credem pe nemti ca ne vor baga in Schengen si, pe deasupra, vor “rezolva” conflictul din Transnistria? In folosul cui?) Nu degeaba am facut acest pomelnic “romanesc” de mai sus. Toate persoanele implicate in aceste cedari ale Romaniei, dar absolut toate, au legaturi directe, de sange sau obedienta, cu marea putere rosie de la Rasarit. Intamplator?

Public asadar acest editorial din cartea lui Ion Cristoiu care reuneste articolele sale din anii ’90 – O lovitura de stat prost mascata – lucrare care se va lansa sambata, la ora 13, la Targul Gaudeamus. Este chiar o pagina de istorie, o istorie a tradarilor Romaniei, poate uitata de multi dintre politicienii guralivi de azi. De aceea, probabil, se si repeta. Pentru ca ce altceva decat o noua decadere a Romaniei este semnarea Tratatului de frontiera cu inventata Republica de peste Prut, un act contestat vehement chiar si de catre presedintele de la Chisinau, Mihai Ghimpu?! “Întreaga scenă, uşor penibilă, ne dezvăluie, dacă mai era nevoie, atmosfera de amatorism, în care s-a pregătit Tratatul, dacă nu cea de vasalitate în care a fost semnat”, concluziona Ion Cristoiu cu 20 de ani in urma privind actul murdar semnat de Romania cu URSS. Ce s-a modificat de atunci? Se pare ca doar cateva initiale: URSS s-a preschimbat in UE…

Nu ratati in curand aici: Cum analizele Ziua din ultimii zece ani se regasesc in relatarea geopolitica a  lui George Friedman de la Stratfor despre Rusia si rolul Basarabiei la Marea Neagra, un interviu de azi cu Ion Cristoiu si doua editoriale-bomba de ieri: despre maresalul Ion Antonescu si rafuiala gazetarului cu raposatul rabin-sef Moses Rosen. Si, evident, dezvaluirea secretului lui Adrian Paunescu, alt originar din Basarabia. Pana atunci, ramane intrebarea:

Adevărat s-a cedat Basarabia?


S-a stabilit demult că elementele bisericeşti au un efect liniştitor, ba chiar narcotizant, asupra omului.

Acest adevăr explică, poate, de ce în atmosfera de ouă roşii, cîntări line şi lumînări transmise în direct de Televiziunea Română, într-un efort de a înlocui ideologia de partid cu ideologia bisericească, a trecut aproape neobservat unul dintre momentele stranii ale istoriei noastre postbelice:

Semnarea la Moscova a Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi U.R.S.S.

De ce trebuie să apreciem astfel acest eveniment?

Foarte simplu.

Documentul, pregătit de o vizită anterioară a ministrului nostru de Externe, domnul Adrian Năstase, consfinţeşte frontiera dintre România şi U.R.S.S. stabilită prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. Potrivit acestuia din urmă, raporturile teritoriale dintre tara noastră şi Uniunea Sovietică urmau a fi cele hotărîte prin ultimatumul sovietic din iulie 1940, consecinţă directă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939. De reamintit, dacă mai e nevoie, că Tratatul de pace de la Paris confirmă apartenenţa la U.R.S.S. a străvechilor teritorii româneşti, Basarabia şi Bucovina. Altfel spus nedreptatea istorică făcută României în urma înţelegerilor între cei doi mari dictatori ai Europei: Hitler şi Stalin.

Putem spune astfel că semnarea Tratatului cu U.R.S.S. în dimineaţa zilei de 5 aprilie 1991 reprezintă renunţarea oficială de către România la Basarabia şi Bucovina.

Sau, ca să fim mai exacţi, o nouă cedare a Basarabiei.

O abdicare de către întreaga ţară

Am fi nedrepţi dacă am pune exclusiv pe seama domnului Ion Iliescu povara acestui moment greu al istoriei noastre din ultimul timp. Gestul iscălirii de către mîna preşedintelui n-a fost decît supunerea la un protocol. Noua cedare a Basarabiei şi a Bucovinei cade în responsabilitatea întregi puteri de azi. Să nu uităm că Tratatul a fost pregătit de domnul Adrian Năstase, ministrul nostru de Externe. Executivul e astfel responsabil, alături de Instituţia prezidenţială, în realizarea acestui act greu de imaginat. Răspunzători sînt însă şi Parlamentul, şi toate forţele politice, şi presa care, cu cîteva mici excepţii (România liberă, Dreptatea) n-a tras din timp semnatul de alarmă asupra celor ce se pregăteau în culise.

Responsabili sîntem şi noi toţi.

Nu numai cei ce au votat la 20 mai 1990 Frontul Salvării Naţionale, dar şi cei care au optat pentru alte partide sau nu s-au prezentat la urne. Pentru că domnul Ion Iliescu ar fi ezitat să-şi pună semnătura pe un asemenea document dacă ar fi ştiut că îşi va ridica împotrivă întreaga societate românească. Din nefericire, chestiunea Basarabiei nu pare să fi depăşit în conştiinţa noastră colectivă momentul siropos al îmbrăţişărilor patetice, al podurilor de flori, al lirismului ieftin, al iniţiativelor culturale prăfuite.

Atinsă de o criză profundă, societatea românească n-are forţa de a se pronunţa ferm într-o chestiune de interes general, care depăşeşte interesele de moment. Energia noastră naţională s-a epuizat, pe vreo jumătate de secol, în revolta din decembrie 1989. Ce-a mai rămas din ea se consumă azi în eterna văicăreală cotidiană, în ieftine scandaluri de presă, în dispute balcanice. Trăim cu spaima în sîn la o eventuală pretenţie teritorială a Ungariei.

Cum s-ar crede că am putea sfida un colos de proporţiile Uniunii Sovietice?

Gestul de abdicare de la Moscova nu e numai al domnului Ion Iliescu.

El aparţine ţării întregi.

Păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin

Polemizînd cu unii critici, preşedintele ţării a precizat că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi fost un act iresponsabil.

Sîntem întru totul de acord cu domnia sa. Problema teritoriilor de peste Prut trebuie judecată la rece. Luciditatea politică ne demonstrează limpede că a ridica în acest moment intern şi internaţional problema trecerii la România a Basarabiei şi Bucovinei ar fi sinonim cu un gest de sinucidere naţională. Desigur, sovieticii au declarat nul şi neavenit Pactul Ribbentrop-Molotov. De aici nu decurge însă în mod automat voinţa acestora de a trage şi consecinţele practice ale tezei teoretice.

Ceauşescu a cerut acest lucru la Congresul al XIV-lea. Pretenţia lui i-a grăbit prăbuşirea. E limpede că păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin e obiectivul nr.1 al actualei conduceri sovietice. Desprinderea şi a unei neînsemnate bucăţi de teritoriu din moştenirea lăsată de înaintaşii comunişti ar însemna pentru Gorbaciov sfîrşitul politic, şi poate nu numai. Din punct de vedere economic şi social-politic, preşedintele sovietic poate face orice. El se poate avînta chiar în lupta pentru abolirea comunismului. În nici un caz el nu poate lăsa să se destrame Uniunea Sovietică. Sentimentul de mare imperiu domină istoria Rusiei. El e valabil şi acum. De acesta trebuie să ţină cont orice forţă politică, orice conducător, indiferent de viziunea sa asupra societăţii.

În acest context apare clar că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi declanşat din partea Moscovei o ostilitate greu de prevăzut în consecinţele sale concrete. Iritarea agenţiei TASS în faţa Moţiunii de protest a Convenţiei F.S.N. e un semnal destul de concludent. Mai mult ca sigur am fi asistat la o înteţire a activităţi iredentismului maghiar, Ungaria conturîndu-se în ultimii ani, in pofida declaraţilor sale prooccidentale, ca vîrf de lance al intereselor sovietice în Europa de Est. Cu un serviciu secret încropit în grabă, pe ruinele fostei instituţii, România e un teritoriu la discreţia agenţilor străini. Avînd posibilitatea să opereze aproape nestingherite în spaţiul nostru naţional, serviciile secrete străine ne-ar fi pricinuit multe bătăi de cap. Cine ştie ce momente aberante, imposibil de explicat în chip raţional, ne-ar fi aşteptat în perioada urmînd declaraţiei noastre de revendicare a teritoriilor de peste Prut!

Să adăugăm acestora şi un lucru la fel de important.

Din punct de vedere economic, depindem în continuare de materiile prime venite de la sovietici. Revendicarea Basarabiei ar fi putut duce la o gîtuire a traficului dinspre U.R.S.S. Ceea ce ar fi adîncit pînă la proporţii uriaşe criza noastră economică şi ar fi pus la îndoială înseşi procesele pe care le parcurgem.

Revendicarea Basarabiei ar fi fost imposibilă şi prin raportare la contextul internaţional. Numeroase semne din ultimul timp ne demonstrează interesul Vestului pentru păstrarea colosului sovietic. Prezenţa lui James Baker la Moscova în chiar zilele referendumului unional a însemnat, în limbaj diplomatic, o aprobare de către S.U.A. a acţiunii puse la cale de U.R.S.S. Echivocul occidental în ce priveşte statele baltice e o dovadă lămuritoare. Dacă acestea, deşi sprijinite în S.U.A. de un puternic lobby, sînt mereu potolite în tentativele lor de independenţă, e dificil de presupus că Basarabia ar fi putut beneficia de vreo bunăvoinţă.

Nici pe planul intern al Basarabiei nu sînt condiţiile unei întoarceri la patria mamă. Istoria a operat pe acest teritoriu românesc mutaţii social-politice şi economice fundamentale. Politica de rusificare dusă de Moscova a adus aici, din altă parte, o populaţie numeroasă, din care provin marea majoritate a specialiştilor din diferite domenii.

În lupta împotriva conducerii actuale a Republicii Moldova, spectrul unirii cu România e un argument forte al rusofonilor.

Uşor de imaginat ce-ar face aceştia în cazul unei revendicări răspicate din partea României!

A cîştigat doar Uniunea Sovietică

(more…)

SCANDALUL SPIONILOR. Cine va fi expulzat de la Ambasada Romaniei de la Kiev?

Presedintele Comisiei pentru securitate si aparare nationala din Parlamentul ucrainean, Anatoli Gritsenko, a declarat miercuri ca Romania a recomandat expulzarea atasatului militar ucrainean la Bucuresti si a asistentului acestuia, informeaza Mediafax.
“Stim ca partea romana a decis sa recomande retragerea de catre Kiev a atasatului militar si a asistentului acestuia”, in legatura cu un diferend, a spus el, citat de Interfax in pagina electronica.
Gritsenko a adaugat ca gestul este neechilibrat si inamical, iar partea ucraineana ar trebui sa dea un raspuns adecvat. El a apreciat ca, daca partea romana a decis sa recomande rechemarea atasatului militar si a asistentului acestuia, “tot doi diplomati militari romani trebuie expulzati” din Ucraina, conform paginii electronice a cotidianului Ukrainska Pravda.
Deputatul ucrainean a adaugat ca recent au mai avut loc gesturi neprietenesti in legatura cu Ucraina. “In particular, declaratii ale presedintelui Romaniei, aceste declaratii nu au fost, din nefericire, evaluate corect si nu a existat un raspuns adecvat din partea presedintelui sau Ministerului nostru de Externe”, a spus Gritsenko. (Z.O.)
PS: Tot ne facem ca nu ne-am lamurit… Qui Prodest?! 🙂

SCANDALUL SPIONILOR. Vot.ro: Spionul bulgar, conectat la afacerişti din anturajul şefilor masoneriei române

Scandalul spionului bulgar, Zikolov Petăr Marinov, arestat luni la Bucureşti pentru spionaj a dus ieri la extrădarea ataşatului militar al Ambasadei Ucrainei, riscând astfel să tensioneze relaţiile diplomatice cu această ţară, aflată în negocieri avansate pentru accederea în NATO. Autorităţile noastre nu au confirmat oficial informaţia extrădării diplomatului ucrainean, însă acest lucru este aşteptat să fie făcut public abia astăzi de Ministerul de Externe. În schimb, SRI a confirmat faptul că bulgarul este agent al unui serviciu secret străin, fiind monitorizat în ultimii trei ani de direcţia de constraspionaj.Traseul afacerilor bulgarului în România, din ultimii trei ani, se intersectează, în mod surprinzător, cu asociaţii unor importanţi oameni de afaceri locali, cu legături la vârf în masoneria română.
Ceea ce poate să arate fie că bulgarul este membru al masoneriei, fie că el avea drept ţintă şi penetrarea acestei organizaţii. Zikolov face afaceri în România de opt ani, după ce un timp a făcut parte din ambasada Bulgariei de la Bucureşti.
Spionul bulgar vindea rahat la Bucureşti
De trei ani este, Zikolov este şi reprezentantul, în ţara noastră al companiei Citron Ltd, o fabrică de dulciuri din Bulgaria. Produsele companiei Citron (napolitane, rahat, turtă dulce, mini prăjituri) sunt distribuite prin două companii: Citron International SRL Constanţa şi Domino International Impex Voluntari, ambele firme fiind înfiinţate în acelaşi an – 2005. În prima firmă, Zikolov apare ca asociat cu un alt cetăţean bulgar, Sadula Aziz, dar şi cu românul Gabriel Mirică. În cea de-a doua a figurat până recent, doar Gabriel Mirică, alături de Alisa Lăzărescu.Partenerul lui Zikolov din Citron, Gabriel Mirică, şi-a cesionat, anul trecut, partea sa din afacerea Domino către Bogdan Lăzărescu. Firma din Ilfov îşi are sediul în casa Aureliei Cacuci, rudă cu Bogdan şi Alisa Lăzărescu. Aurelia Cacuci şi rudele sale apar, în mai multe firme, ca asociaţi ai omului de afaceri Florin Burculescu, care controlează grupul de firme BFA.
Grupul BFA a anunţat, recent, că intenţionează să producă mărci private de mezeluri şi brânzeturi în Bulgaria pe care apoi să le comercializeze apoi în România. Florin Burculescu este asociat într-o firmă din grupul BFA chiar cu şeful masoneriei române, Eugen Ovidiu Chirovici.Alt nume important al masoneriei române, George Radu Serafim (contracandidatul lui Eugen Ovidiu Chirovici la ultimele alegeri pentru funcţia de Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, din 2006) apare şi el ca asociat, într-o altă firmă, cu Florin Burculescu, Aurelia Cacuci, Alisa Lăzărescu, şi Doru Surducan (alt nume vehiculat ca fiind membru al MLNR).
• Sofia neagă
Oficialii de la Sofia au anunţat ieri că Petăr Marinov Zikolov nu lucrează pentru nicio instituţie oficială din Bulgaria.Potrivit documentelor prezentate de procurori în instanţă subofiţerul român, Floricel Achim, i-ar fi vândut lui Marinov Zikolov timp de aproape opt ani, adică din 2001, documente secrete de stat, pe care le-a copiat cu un memory-stick dintr-un computer de la serviciu. La percheziţia efectuată la domiciliul celor doi acuzaţi s-au găsit dosare ale armatei dar şi suportul de memorie extrase de subofiţerul român.

vot.ro
public investigator

TRADAREA SI (NE)UITAREA. Apa si pamant romanesc. Cum da istoria o palma (pe jumatate) Ucrainei: exact 61 de ani de cand ni s-a furat Insula Serpilor

O victorie pe jumatate, sentinta de la Haga ne da sperante pentru rezolvarea definitiva a tuturor problemelor istorice si diplomatice cu Ucraina. Neindoios, izbanda in lupta juridica pentru lamurirea la nivel international a situatiei platoului continental din jurul Insulei Serpilor, prin contributia decisiva a diplomatului profesionist Bogdan Aurescu, trebuie aplaudata si rasplatita, inclusiv prin numirea sa urgenta ca secretar de stat la MAE.
Dar, sa fim realisti: nu este de ajuns. Ca apa si subsolul Marii Negre din zona coastelor romanesti ne apartin, stim de vreo 2000 de ani si mai bine. La fel cum stim si ca Insula Serpilor este stravechi pamant romanesc. Ne bucuram, ne bucuram, dar sa mai si gandim.
Daca dam filmul inapoi, vom constata ca tot acest efort aproape incomensurabil al micutei diplomatii de la Bucuresti – in comparatie cu leviatanul ex-sovietic de la Kiev – a fost dus, tot pe banii nostri, dintr-o “regretabila eroare”, in urma careia romanii si Romania reala au devenit un fel de “victima colaterala”a intelegerilor murdare dintre Administratiile lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu si cea a dictatorului comunist Leonid Kucima. Toata aceasta nebunie, pentru a carei rezolvare, partiala, ne bucuram azi, a pornit in urma cedarii Insulei Serpilor – prima oara de la confiscarea ei de catre URSS – prin mizerabilul Tratat cu Ucraina, stimulat de Iliescu si parafat de Constantinescu. Dupa cum se stie astazi, putin mai mult decat ieri, Insula Serpilor a fost preluata de URSS printr-un simplu Proces Verbal, act neratificat niciodata in istoria comunista dintre cele doua state, dar, atentie, legiferat, printre randuri, de rusinosul Tratat din 1997.
Micii oameni de stat ai diverselor regimuri, post 1989, si parazitii lor ar trebui sa stie ca istoria nu uita si nu iarta. Insula Serpilor a fost dorita de URSS ca avanpost geopolitic si geostrategic al marii puteri militare de la Rasarit, alaturi de accesul la Gurile Dunarii, realizat, in parte, prin confiscarea Basarabiei. Dupa invadarea si ocuparea teritoriilor istorice romanesti, in 1944, si instalarea comunismului bolsevic in Romania, URSS s-a grabit sa puna mana, legal, pe ce furase cu forta armelor.
La 3 februarie 1948, la Moscova, Petru Groza se intalnea cu Stalin, ascultand umil ordinele tatucului. Profesorul Dominut Padurean, in exceptionala sa monografie “Insula Serpilor”, reda pas cu pas ce a urmat acestei convorbiri ramase secreta. A doua zi, 4 februarie, cele doua dele­gatii au semnat doua documente oficiale, concepute de agenta nr. 1 a Kominternului in Romania, Ana Pauker, si co-autorul Pactului cu Hitler, Veaceslav Molotov. Primul dintre ele a fost “Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutu-ala dintre URSS si RPR”, valabil 20 de ani. Al doilea document – pregatit de V.M. Molotov impreuna cu Ana Pauker, ministrul de Externe al RPR – a fost un “Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”, care stipula, la Anexa II: “De-a lungul fluviului Dunarea, de la Pardina la Marea Neagra, lasand insulele Tataru Mic, Daleru Mic si Mare, Maican si Limba de partea Uniunii R.S.S., iar insulele Tataru Mare, Cernovca si Babina – de partea Romaniei; Insula Serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in cadrul Uniunii R.S.S”. A urmat apoi, la 23 mai 1948, Procesul Verbal semnat chiar pe Insula, intre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul kominternist Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar al Afacerilor Straine, in care se afirma: “In virtutea si in executarea Protocolului Sovieto-Roman semnat la Moscova la 4 februarie 1948, am incheiat prezentul proces verbal, constatand ca astazi la ora 12 (ora locala) Insula Serpilor sau Zmeinii, situata in Marea Neagra la 45 grade, 15 minute, 18 secunde latitudine Nord si 30 grade, 19 minute, 15 secunde longitudine Est de Greenwich, a fost inapoiata Uniunii Sovietice de catre Republica Populara Romana si incadrata in teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste”. Prin acest Proces Verbal, formularea din 4 februarie 1948, “intra in cadrul Uniunii RSS”a fost inlocuita cu “inapoiata Uniunii Sovietice”, o formulare care a generat, ulterior, prin tradarile succesive de la Bucuresti, “inapoierea”ei succesoarei URSS, Ucra­ina portocalei rosii.
Asadar, sa ne bucuram, dar nu intru totul.

Spionul UDMR Zsolt Nagy, stapanul antenelor maghiare din Ardeal

* Membrii UDMR continua sa isi dezvolte institutii media maghiare * Fostul ministru al Comunicatiilor, Zsolt Nagy construieste la Targu Mures un radio public maghiar si o televiziune autonoma maghiara * “Erdely FM” va emite pentru inceput pe frecventele unor posturi partenere, iar televiziunea autonoma a maghiarilor din Transilvania va functiona pe plan local * O parte a banilor necesari functionarii studioului radio provin de la Fundatia Communitas, alimentata de Guvern din bani publici * Pentru Televiziunea maghiara din Transilvania, Zsolt Nagy cauta sponsorizari necesare realizarii postului maghiar cu difuzare nationala * Zsolt Nagy spune ca a fost ales liderul fundatiei Janovics Jeno inainte sa devina ministru al Comunicatiilor.
Fostul ministru al Comunicatiilor, Zsolt Nagy a pus bazele Radio Erdely FM. Printr-o fundatie pe care o conduce, Nagy primeste bani pentru proiectul radioului maghiar din Transilvania atat de la Guverul ungar cat si de la cel roman. In paralel, Zsolt Nagy asteapta sponsorizari pentru construirea televiziunii maghiare din Transilvania.
Centrul media maghiar format din cele doua studiouri completeaza imperiului mediatic construit de liderii UDMR.
Fundatie pentru dedicatie
Epopeea televiziunii si radioului maghiar incepe in anul 2003, cand Guvernul ungar a anuntat ca va aloca 1,2 milioane euro (300 milioane forinti, adica 45 de miliarde de lei vechi, n.r.) pentru televiziunea maghiarilor din Transilvania. Pentru derularea proiectului de infiintare a televiziunii a fost constituita si inregistrata pe 27 aprilie 2004 fundatia “Janovics Jeno”, fundatie privata, condusa de Zsolt Nagy, cu sediul in Targu-Mures. Scopul declarat al fundatiei este “crearea cadrului institutional necesar infiintarii si sprijinirii unor societati de radio si televiziune si realizarii unor emisiuni in limba maghiara”. Printre fondatorii fundatiei sunt presedintele UDMR, Marko Bela, fostul presedinte executiv al UDMR, presedintele curatoriului Communitas, Takacs Csaba si vicepresedintele CNA, Gasparik Attila. Curatoriul este condus de Nagy Zsolt si din el fac parte Jakab Gabor, Marosi Barna, Nagy Agnes, Ungvari Zrinyi Imre, Varga Gabor si Vetesi Laszlo. Potrivit lui Zsolt Nagy, “viitoarea televiziune are ca scop promovarea valorilor comunitatii maghiare din Romania, insa acest lucru nu va fi in defavoarea nici unei alte minoritati nationale si, mai ales, nu in detrimentul populatiei majoritare”.
Radioul intra in hora
Imediat dupa infiintarea fundatiei Janovics Jeno, in luna aprilie a aceluiasi an postul Duna TV anunta ca va sustine infiintarea noii televiziuni, iar postul TV public din Ungaria anunta acelasi lucru, afirmand ca este de acord chiar cu retransmiterea programelor televiziunii pe frecventa sa. De infiintarea postului nu s-a mai auzit mai nimic pana dupa alegerile din 2004, cand UDMR a intrat la guvernare primind in urma negocierilor din Coalitie portofoliul Comunicatiilor cu ministru desemnat Zsolt Nagy. Putin dupa aceea, in luna februarie a anului 2005, Guvernul Romaniei a semnat Memorandumul de cooperare si de intelegere in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor cu autoritatile ungare.
In octombrie 2005, vicepremierul Marko Bela declara la Targu Mures, in cadrul unei
intalniri cu reprezentantii mass media maghiara ca “in perioada care urmeaza este deosebit de important ca televiziunea si radioul maghiar din Transilvania sa devina autonome, iar acest obiectiv poate fi realizat prin infiintarea televiziunii si radioului public maghiar din Romania, precum si prin continuarea sprijinului Ungariei”. La sfarsitul lui 2005, Zsolt Nagy spunea insa ca suma necesara infiintarii televiziunii maghiare din Transilvania este de aproape cinci ori mai mare decat sprijinul acordat de Guvernul ungar – “costurile investitiei sunt estimate la circa 4-5 milioane de euro (undeva in jurul cifrei de un miliard si jumatate de forinti, n.r.)”.
Inaugurarea
In februarie 2006, Nagy Zsolt spunea ca cei 300 milioane de forinti au fost folositi pentru cumpararea unui imobil la Targu-Mures si achizitionarea mijloacelor tehnice de utilare a studiourilor. Potrivit acestuia, centrele media ar fi trebuit sa inceapa sa emita “din a doua jumatate a anului”, insa nu s-a intamplat asa. A urmat in noiembrie 2006 sedinta comuna a guvernelor Romaniei si Ungariei iar in aprilie 2007, UDMR anunta ca “este foarte probabil ca radioul maghiar din Transilvania, va incepe sa emita inca in aceasta vara”. In urma acelei sedinte a curatoriului Fundatiei Janovics Jeno, fostul ministru Zsolt Nagy declara ca “in urmatoarele 2-3 luni se va achizitiona instalatia tehnica si va fi format colectivul redactional, fiind de asteptat ca Radio Erdely FM va incepe sa emita in luna iunie pe frecventele studiourilor de radio partenere”.
Finantare printr-o aplicatie speciala
Contactat telefonic, Zsolt Nagy ne-a oferit amanunte despre functionarea celor doua proiecte ale fundatiei pe care o conduce.
Curentul: – In ce stadiu se afla Radio Erdely FM?
Zsolt Nagy: – S-a discutat in curatoriu si functioneaza la Targu Mures, urmeaza sa fie preluat de posturile partenere.
Curentul: – Iar televiziunea maghiara?
Zsolt nagy: – Nu avem inca fonduri suficiente pentru demararea proiectului initial, vom porni de la o initiativa pe plan local, regionala, urmand sa se extinda pe masura ce vom gasi finantatori.
Curentul: – Care ar fi suma necesara demararii acestui proiect?
Zsolt Nagy: Este nevoie de mai multe milioane de euro.
Curentul: – Care este sursa de finantare a radioului?
Zsolt Nagy: – Fondurile provin de la Guvernul maghiar.
Curentul: – Prin memorandumul romano-maghiar in domeniul comunicatiilor?
Zsolt Nagy: – Nu, este o aplicatie pentru finantare speciala, deci nu este nici un memorandum.
Curentul: – Care este aria de acoperire a radioului?
Zsolt Nagy: – Nu dispune de emisie, este doar un studio.
Curentul: – Aveti o conceptie pentru postul de radio si pentru televiziune?
Zsolt Nagy: – Pentru radio – stiri, emisiuni de tip cultural in functie de cerinte, iar la televiziune se lucreaza la un concept.
Curentul: – Ati stabilit componenta personalului radioului?
Zsolt Nagy: – Da, exista o echipa redactionala
Curentul: – Care sunt posturile partenere care va prelua Erdely FM?
Zsolt Nagy: – Deocamdata avem trei radiouri partenere din judetele Harghita, Arges si Satu Mare.
Communitas cofinanteaza un an Erdely FM
Presedintele curatoriului fundatiei Communitas, fostul presedinte executiv al UDMR, Takacs Csaba ne-a spus ca “exista un program de colaborare in baza statutului fundatiei de a sprijini aceasta initiativa, de a sprijini un astfel de radio. Intrebat ce inseamna programul de colaborare, Takacs a spus ca “este un program de colaborare, de cofinantare, de logistica, pe termen de un an, dupa aceea consiliul director va analiza rezultatele si in functie de rezultate, vom discuta mai departe”. Cat despre finantarea televiziunii maghiare transilvanene, Takacs Csaba a spus ca “cel putin pana la ora actuala fundatia nu s-a implicat in sprijinirea proiectului”.
“Pompa” clujeana
Erdely FM nu este singurul proiect sustinut financiar de Communitas – cotidienele “Uj Magyar Szo”, “Kronica”, sau “Lato” (al carui redactor-sef este presedintele UDMR, Marko Bela) ar fi primit ajutoare financiare din partea Communitas, sustineri semnalate in presa. Fundatia Communitas este cunoscuta drept principala “vaca de muls” a liderilor UDMR. Din 2001 incoace, a primit de la Guvernul roman sute de milioane de lei. Numai in acest an, fundatia administrata in totalitate de UDMR a primit 10.770 RON, adica peste 100 de milioane de lei vechi. Fundatia care functioneaza in sediul UDMR din Cluj a fost condusa pana in 2005 de liderul UDMR Marko Bela. Ultimul curatoriu al fundatiei, prezentat pe site-ul Communitas, este constituit din Takacs Csaba – presedinte si membrii Kelemen Atilla, Kelemen Hunor, Kerekes Gabor, Kovacs Peter, Lakatos Andras, Szep Gyula si Verestoy Attila. Presedintele UDMR, Marko Bela conduce comisia insarcinata cu bursele acordate de Communitas.
Caracatita mediatica a UDMR
Unul din mijloacele prin care UDMR isi asigura monopolul politic este dezvoltarea unei retele mass media prin care poate controla informatiile si opiniile care ajung in mediul maghiar. Din mai multe anchete aparute in mass media reiese ca cel mai bogat politician UDMR, senatorul Verestoy Attila, controleaza televiziunile si ziarele din Harghita si Covasna. In Odorheiul Secuiesc, al doilea oras ca marime din judetul Covasna, Ferenczy Karoly, cumnatul lui Verestoy, detine postul local Digital 3 TV precum si statia locala de limba maghiara Radio Star. In Sfantu Gheorghe, resedinta judetului Covasna, firma Trinvest SA, in care senatorul UDMR este actionar, a infiintat televiziunea locala prin cablu Selektronic TV, vanduta ulterior companiei UPC Romania. Cat despre ziarele de limba maghiara, “Uj Magyar Szo” si “Erdelyi Riport”, ambele cu acoperire nationala, apartin firmei Editura Scripta SA, cu sediul in Oradea, la care Verestoy detine 84% din actiuni. Un alt ziar de limba maghiara cu acoperire nationala – “Kronik” – este gestionat de firma Casa de Editura Kronika SA, in actionariatul careia s-a implicat si Verestoy Attila.
Cat despre presa online, cel mai important portal de stiri si comentarii de limba maghiara din Romania, Transindex, este al presedintelui executiv al UDMR, deputatul Kelemen Hunor.
Incompatibilitate au ba?
In martie 2006 i s-a cerut ministrului Comunicatiilor sa raspunda acuzatiilor potrivit carora postura sa de presedinte al fundatiei (beneficiara fondurilor de 1,2 milioane de euro alocate de Guvernul Ungar pentru infiintarea televiziunii maghiare) este incompatibila cu cea de ministru al Comunicatiilor. Zsolt Nagy a raspuns interpelarii in Parlament, unde a explicat ca fundatia Janovics Jeno “este condusa de un comitet director al carui presedinte am fost ales in luna martie 2004, data la care eu nu am detinut functia de ministru. () In privinta presupusei situatii de incompatibilitate, raspunsul este foarte simplu. Nu ma aflu intr-o asemenea situatie”.

Curentul dezvaluie: Tentaculele Ungariei din CNSAS (I). Nu lipsesc personaje ca Plesu, Dinescu, Patapievici si o "budapestoloaga" – Andrea Varga

Scris de Mihail Marin

Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a avut de la bun început ocazia să încalce legea CNSAS în folosul unui grup de interese. Deşi iniţial “Legea Ticu” prevedea că este interzis ca membrii Colegiului să fi făcut parte dintr-un partid politic, oricare ar fi fost acesta, interdicţia a trebuit ridicată pentru câţiva foşti comunişti de marcă, actualmente oengişti şi vocalişti.
Primul caz: Andrei Pleşu. El s-a înscris în PCR de la 19 ani, iar după scandalul “Meditaţia Transcendentală” s-a rugat în două scrisori către Nicolae Ceauşescu să fie iertat pentru că informase organele Securităţii, prin persoana maiorului DSS Vasile Mălureanu.
Al doilea: Mircea Dinescu, activist UTC, absolvent al Academiei de Partid “Ştefan Gheorghiu”, care era urmărit de unitatea anti-KGB 0110.
Al treilea caz s-a dezvoltat până la a deveni penal: Horia Roman Patapievici, despre care se spune că este o creaţie de-a lui Virgil Măgureanu, a recunoscut după ce s-a transferat la Institutul Cultural Român (ICR) că a studiat dosarele şi a avut cunoştinţă de colaborarea mai multor personalităţi ale Grupului pentru Dialog Social cu Securitatea, printre care şi prietenul său Sorin Antohi, care turna dizidenţii din Iaşi. El nu le-a deconspirat tocmai pentru că făceau parte din acelaşi grup de interese cu el – GDS, încălcând grav atât morala şi deontologia, cât şi legea CNSAS, fapt pentru care în prezent este cercetat penal. Cei doi “filosofi” care preferă însă remuneraţiile bugetare grase s-au transferat amândoi la ICR, unul preşedinte, altul în Colegiul Director, angajându-se în acelaşi timp la moguli: unul la trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în cazul Patapievici, al doilea la Dinu Patriciu, în ce-l priveşte pe Pleşu.
Şi aceasta chiar dacă Patriciu i-a cerut lui Pleşu să-şi dea demisia dacă se simte atât de ultragiat şi perplexat pentru că l-a categorisit pe prietenul său Patapievici drept un “piţigoi psihopat”.
De unde se vede că morala lui Pleşu, când vine vorba de bani, nu mai este atât de “îngerească”.
Dacă ultimii doi s-au refugiat în alte activităţi lucrative, Mircea Dinescu, “poetul portofel”, a rămas la CNSAS, de control, chiar dacă şi acum încalcă legea prin prezenţa sa în acelaşi timp la postul de televiziune al lui Vîntu. În faţă, pentru a încasa castanele şi a semna deconturile, a fost plasat Ladislau Csendes (foto dreapta). Persoana care învârte cheiţa din spatele lui Csendes este, după cum veţi vedea mai jos, tot în sfidarea legii româneşti, un cetăţean al Ungariei: o anumită Andrea Varga, budapestoloagă (foto stanga, cu Mircea Mihaies, politrucul ICR, si restul gastii).

Cvartetul “Arpego” cântă în struna Budapestei

Din iulie 2007, conferenţiarul universitar dr. în muzicologie Antoniu-Ladislau Csendes (născut la 25 aprilie 1964, absolvent al Conservatorului de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, Secţia Instrumente cu Coarde, cunoscut mai bine ca membru al Cvartetului “Arpego”, din care face parte şi soţia sa) este preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. A. L. Csendes a fost desemnat ca membru al CNSAS chiar de la înfiinţare, ca reprezentant al UDMR. Sub preşedinţia istoricului Onişoru, muzicologul Csendesi a trecut neobservat, deoarece avea preocupări mult prea importante, pentru a ieşi în vreun fel în evidenţă.
Potrivit surselor noastre, “Centrala secretă” din spatele cortinei UDMR i-a stabilit lui Csendes misiuni din categoria spionajului de mare anvergură, între care:
– identificarea şi transmiterea în exterior, potrivit unei tematici de cercetare minuţioase, a întregului volum de date privind activitatea fostelor organe ale securităţii statului în problema maghiară;
– acţiunile serviciilor speciale ale Ungariei în România (ce s-a cunoscut şi cât?);
– surse de informare folosite de Securitate;
– persoane urmărite şi modul în care acestea au fost depistate;
– cauzele eşecurilor înregistrate;
– vulnerabilităţile identificate de Securitate în acţiunile spionajului ungar şi baza de sprijin a acestuia în România;
– factorii favorizatori ai neorevizionismului reflectaţi în evaluările Securităţii;
– foşti agenţi ai Securităţii care, pe baza elementelor din dosare, ar putea fi determinaţi să colaboreze cu servicii secrete străine;
– persoanele importante din România care au dosare în arhivele Securităţii preluate de CNSAS;
– erori de prelucrare a dosarelor predate CNSAS care permit conexiuni cu “dosare de securitate naţională” rămase la serviciile de informaţii.
(Va urma)
Integral in Curentul:

Ne-au cocosat spionii

Descarca documentul.
Potrivit raportului CSAT pe anul 2007, integrarea in NATO si razboaiele din zona au transformat tara noastra intr-o tinta
Potrivit raportului Consiliului Suprem de Aparare a Tarii privind activitatea desfasurata anul trecut, serviciile secrete din anumite state si-au intensificat activitatile de spionaj pe teritoriul Romaniei.
Din documentul aflat in posesia ziarului Ziua expansiunea gruparilor teroriste internationale si a organizatiilor de crima organizata catre Europa de Sud-Est reprezinta un alt pericol la adresa sigurantei nationale.
In urma analizelor furnizate de serviciile secrete, membrii CSAT au stabilit in timpul sedintelor din 2007 ca participarea militarilor romani la conflictele din Irak si Afganistan reprezinta un factor de risc major pentru climatul de securitate nationala. Razboiul din Georgia, din aceasta vara, a fost anticipat de membrii CSAT si a fost inclus pe lista factorilor de risc in apropierea tarii noastre. Concurenta acerba pentru controlul resurselor energetice si a traseelor de distributie a acestora au constituit premise favorabile dezvoltarii, in cursul anului trecut, a unor alte posibile pericole la adresa Romaniei.
De asemenea, in document se specifica faptul ca pericolele la adresa securitatii nationale au aparut si ca urmare a prezentei pe teritoriul tarii noastre a unui numar mare de cetateni straini (arabi, chinezi, sarbi, persoane din spatiul ex-sovietic) care proveneau chiar din zone active in domeniul terorismului. In baza rapoartelor serviciilor secrete, membrii CSAT au constatat ca numarul mare de reprezentante diplomatice si economice ale unor state membre NATO au captat atentia unor organizatii teroriste sau servicii de spionaj.
Serviciile secrete s-au plans in nenumarate randuri de faptul ca nu au bani suficienti pentru a-si cumpara sisteme si mijloace de supraveghere. Raportul CSAT trage un semnal de alarma si asupra problemelor grave aparute la sistemele de paza si aparare ale depozitelor de munitii si armament, care se pot constitui in tinte pentru cei interesati. Nu in ultimul rand, membrii CSAT au primit date de la serviciile secrete ca foarte multe firme cu capital strain si-au stabilit sedii in zone de interes militar. Si pentru ca asta nu ar fi suficient, in cadrul firmelor respective s-au angajat foarte multe persoane suspectate de colaborare cu servicii de spionaj sau alte entitati ostile statului roman.

Continuarea la Bataiosu’
Sursa: ZIUA/Doru Dragomir

Cand cadrele tradatoare din SIE isi dau mana pentru bani murdari cu dusmanii Romaniei. Cazul Ghibernea-Paszkany

Cum îşi împart spionii Capitala

Andreea Pocotilă

Mihai Munteanu
Luni, 12 Mai 2008
„Harta imobiliară“ a Bucureştiului e divizată între două mari grupări de afaceri, ai căror membri provin din serviciile secrete. Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene. Azi, „Evenimentul zilei“ prezintă al cincilea episod din serialul „Cupola“.

Două mari grupări de afaceri îşi împart piaţa imobiliară din Bucureşti. Oamenii lor cheie provin din fosta Securitate şi din nomenclatura comunistă.

Doina Nadia Popoviciu. Căpitan (r) contraspionaj. E fiica fostului prim-vicepremier ceauşist Ion Dincă „Te-leagă“ şi soţia magnatului imobiliar Gabriel „Puiu“ Popoviciu. A activat în Direcţia a III-a (UM 0625) din fosta Securitate, pe contraspionaj. Specializată în dialecte arabe.

Liliana Badea. Căpitan (r) contraspionaj. A fost soţia lui Nicolae Badea, preşedintele clubului Dinamo. E fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“. A predat la Şcoala de ofiţeri de Securitate Băneasa. Specializată în dialecte arabe.

Dan Marcel Ghibernea. Surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE.

OMUL LUI PASZKANY

Medicul Securităţii clujene Iuliu Mureşan, preşedintele CFR Cluj, a fost secretarul Asociaţiei Studenţilor Comunişti şi doctorul Securităţii Cluj timp de cinci ani, până în decembrie ’89. Mureşan a ieşit în rezervă în 1999, cu gradul de colonel. Imediat, Arpad Paszkany l-a cooptat într-una dintre firmele sale imobiliare. (Mihai Şoica)

GRUPAREA „TRIGRANIT“

Diplomatul Ghibernea de la Londra

Budapesta, 1997. Se înfiinţează TriGranit Development Corporation, o multinaţională care investeşte miliarde de euro în proiecte imobiliare din centrul şi din estul Europei. Acţionar majoritar e Sandor Demian, cel mai bogat om din Ungaria (cu o avere de peste 1,03 miliarde de euro).

Continuarea anchetei coordonate de Mihai Munteanu la

Cititi de Mihai Munteanu si

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova