După ce s-a dat sentinţa „executaţi-l”, am fost luat cu forţa şi scos din incinta sediului, care se afla lângă un complex alimentar, de care era despărţit de o stradă mărginită de castani. Cineva din mulţime a strigat: „Să-l spânzurăm!”
În jurul orelor 18,00 a fost organizat un marş în centrul oraşului cu lumânări aprinse, iar în timpul trecerii pe lângă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele.
“Preşedintele Comisiei, domnul senator Raymond Luca, a prezentat situaţia dosarelor persoanelor pentru care s-a primit adresa CNSAS, potrivit adresei S.S.P.R nr.42/897/20.09.2010.
În urma discuţiilor purtate, membri Comisiei au hotărât retragerea avizului acordat pentru preschimbarea certificatului conform Legii nr.341/2004, precum şi acordarea avizului pentru înaintarea propunerii de retragere a titlului către Preşedinţia României pentru următoarele dosare: 1. Trosca Gheorghe – erou-martir şi urmaşii acestuia: Loşniţă Andra Cristina (Dosar U 1270), Trasca Georgeta (Dosar U 1269), Trosca Irina Georgiana (Dosar U 1271), Tudorache Maria (Dosar U 462), 2. Ghiţă Mare Ion – urmaş de erou-martir (Dosar U 447), 3. Coman Dumitru – erou-martir şi urmaşul acestuia: Coman Gabriela Ştefania Aurelia (Dosar U 11), 4. Cotună Eugen Trandafir – erou-martir şi urmaşii acestuia: Cotună Ana (Dosar U 1614), Cotună Alexandru (Dosar U 1612), Cotună Carmen (Dosar U 1613). S-a votat cu unanimitate de voturi.”
Militaru l-a ucis pe Trosca! Basescu il mai omoara odata?
Ieri, preşedintele Băsescu a semnat decretele pentru retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pentru Eugen Trandafir Cotună, Dumitru Coman şi Gheorghe Trosca. Decizia sefului statului echivaleaza cu “uciderea” pentru a doua oara, a ofiteriilor anti-GRU, condusi de colonelul Trosca si masacrati de generalul Nicolae Militaru si de KGB in Decembrie ‘89.
Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a decis, în octombrie 2010, acordarea avizului pentru înaintarea propunerii de retragere a titlului către Preşedinţia României pentru Gheorghe Trosca, Dumitru Coman, Eugen Trandafir Cotună, în urma unui aviz primit de la CNSAS.
Nu stim, pentru ca nimeni n-a spus pana acum, explicit, ce contine, cu subiect si predicat, avizul primit de la CNSAS. Adica de ce se fac vinovati, post-mortem, Trosca, Coman si Cotuna pentru a fi dezonorati astfel din martiriul lor.
Ce stim sigur insa este ca Gheorghe Trosca a fost şef de Stat Major la USLA, iar Eugen Trandafir Cotună a fost şeful intervenţiei la aceeaşi unitate. Ei au fost ucisi, pe 23 decembrie 1989 noaptea, în faţa Ministerului Apărării, in baza unui ordin al generalului Nicoale Militaru. legat de trimiterea de trupe în scopul apărării instituţiei.
Colonelul Gheorghe Trosca lucrase la Unitatea anti-KGB si anti-GRU a Armatei si instrumentase Dosarul de agent GRU al lui Militaru, cuprins in celebrele Dosare Corbul I si Corbul II.
După ce Ion Iliescu l-a numit ministru al Apărării, Nicolae Militaru a ordonat uciderea celor care-i dovediseră trecutul de spion. Colonelul Gheorghe Trosca lucrase la dosarul “Corbii”, demonstrând colaborarea lui Militaru cu serviciul de informaţii al Armatei sovietice (GRU). Pentru asta a plătit cu viaţa.
Dupa uciderea lor, KGB-ul a tinut sa-si aniverseze victoria prin masacrarea lor bestiala. Trupurile ofiterilor au fost batjocorite iar COLONELULUI GHEORGHE TROSCA I-A FOST TAIAT CAPUL CARE A FOST PUS APOI, IN BATAIE DE JOC, PE TANCHETA.
Nu stiu daca domnul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, are cunostinta despre aceste fapte abominabile comise din ordinul spionului rus, vanzator de neam si tara, agentul GRU, Nicolae Militaru.
Stiu insa ca, daca Trosca, erou martir, post-mortem, al Revolutiei din Decembrie ‘89, a fost demartirizat printr-un decret care poarta semnatura presedintelui tarii, atunci, Ion Iliescu, cel cu sange pe maini si stea rosie in frunte, care l-a numit in acea vreme ministru al Apararii pe rusofilul ucigas Nicolae Militaru, ar trebui sa primeasca de la acelasi presedinte, Traian Basescu, cel mai inalt ordin ce se poate conferi de catre statul roman – Steaua Romaniei .
Asa, ca sa fie “onorata” pe deplin bataia de joc a martiriului romanilor care si-au dat viata pentru acest neam si pentru aceasta tara si nu pentru misei si tradatorii care au vandut-o si o vand.
Ieri, preşedintele Băsescu a semnat decretele pentru retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pentru Eugen Trandafir Cotună, Dumitru Coman şi Gheorghe Trosca, informeaza Mediafax. Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a decis, în octombrie 2010, acordarea avizului pentru înaintarea propunerii de retragere a titlului către Preşedinţia României pentru […]
Iata “teroristii” “de-martirizati” de Traian Basescu:
Cum nu ma mai uit deloc la televizor si nici nu mai citesc ziarele – ceaa ce va recomand si dvs – aflu de la prietenii care primesc zilnic o revista mini-media mai speciala, ca sunt, din nou, vedeta mare in presa! Inteleg ca intamplarea face ca in aceeasi zi sa ocup mintile unor mari curifei ai presei romane: Andrei Plesu si Mirela Curlatan (de ce ti-ai schimbat numele cu un “o” in “Cur”, Mirelusa?, ti-e rusine de origine?). Biata de ea, plina de frustrari ca de cosuri pe piept, are o viata demna de mila: dupa ce a luat un sutulet in curulet din capul la dealul Copoului in jos direct de la Ziarul Lumina si-a incercat norocul la o sectie a unui SRL local, cu o stea in opt colturi (ii plac stelutele de mica). Cum nu facea fata nici acolo (nu s-a uitat niciodata in oglinda?) si-a luat steaua-n dinti si a plicat pi shentru, la Bucale, mai, c-acolo i di dulshe! Aici, alte griji, nevoi, necazuri, rele: lui Bucsu ii placea mai mult melodia “Fetite dulci ca-n SRI” iar apoi, la EvZ, a ratat la milimetru concursul de Miss cea mai frumoasa EvZiliera in favoarea frumusicei cu spume Ioanei Pulea, pardon, ma scuzati: Lupea (m-am redelectat aseara cu Povestea Pulii a lui Creanga si mi-a scapat, involuntar. Oricum, de fapt, ar putea sa se numeasca bine-mersi Povestea Presei…). Si-atunci ce sa faca, mititica Curlateanu? Ea chiar vroia sa fie milionara, sa aiba si ea un viloi pi la Snagovoi, ca toata presa “buna”, “nu-asa”? Cum nu stia cum s-o faka mai bine, a ales “suna un prieten”. Intamplator, copouan de-al ei, acum umflat cu pompulita lui Plesu in orificiu pana ce-a ajuns ca balonul Dictatorului Hitrelica, de sperie si grifonii de pe faianta din baie, omului i s-a facut si lui mila. Normal, cand o vezi asa ca o curca plouata cu cioculetul ei rujat, mu-mu-mu, doar-doar i-o baga si ei cineva ceva in gurita. Saracuta… Si-uite-asa s-a trezit cu al 24-lea salariu, anual, si “s-a ajuns”, latifundiariazata si ea, pe undeva, prin fundul Snagovului. Acum, dintr-odata, a prins aripi curculita noastra: executa in dreapta si stanga, de la Parintele Bartolomeu, eviscerat pe viu, pana la, mai nou, Parintele Justin. Si o doare rau soarta Bisericii. Buna coleguta a unui intarziat cu cioc (ma, dar chiar tuturor le place ciocul?) merge pe urmele Papesei societatii civile, Purceluta de aur, si critica bolsevic, pardon!, mensevic, “profunda neadaptare spirituală a unor preoţi la vremurile actuale”. Mai departe, micuta Cecurai, steaua coltoasa a presei proletare, se revolta cu aceeasi manie de avorton iesit din diavol tasmanian corcit cu filo-ungurean: “Până la urmă, Petru Vodă a devenit un fel de stat în statul BOR, un loc unde Constituţia României are infinit mai puţină trecere decât literatura legionară. “Duhovnicul neamului” Iustin Pârvu săvârşeşte slujbe de cununie în absenţa actelor de căsătorie civilă, pentru a vorbi doar de evenimentele devenite publice prin însăşi infatuarea personajelor ce s-au considerat astfel “alese””, scrie fetita cu scamele de la EvZ in “infierarea” ei de ieri careia nu pot sa nu-i admir titlul extrem de inspirat, probabil singurul rand adevarat: Oaza verde de la Petru Voda. Pai ce, vroiai sa fie o oaza maro, ca la GDS? Of, of, of, ce sa-ti fac Mirelusha curca mea!? Inteleg ca singura problema a ei e ca nu sunt un “ales” al “poporului ales”. Micuta Cedeepthroatai se pare ca stie bine, dupa masuratorile facute de operatoarele SIE si SRI pe cai “specifice”. Ca doar, vorba fostilor ei colegi de la Cotidianul, e “Filosemita” sub acoperire. Nu prea mai am ce sa zic. Cele 287 de comentarii de la EvZ spun totul, asa cum o spuneau si cele de la HotNews, care le dadeau atata in gurita deontologilor lui Soros ca le-au si suprimat, democratic. Daca le rad si EvZilierii ca pulifricii de la Hotnews, la gasiti AICI.
Si colega ei de unitate, de la gaoaza* maro (*termen prezidential) a GDS, Sabinuta Fati – nume de cod Maimuta, se intreaba Pentru cine se cântă “Sfântă tinereţe legionară”. Pentru BOR?. Micuta maimutica transcedentala decreteaza: “Ascunzându-se sub patrafire aurite, dar soioase, după atâtea greşeli nerecunoscute, Biserica Ortodoxă îşi pierde nu doar credibilitatea, ci şi enoriaşii, fiindcă din ce în ce mai mulţi se duc spre alte culte, mai apropiate de realitatea secolului 21.” Cum ar fi Cultul Oazei Maro? Cred ca, raspunsul potrivit sta in intrebarea clasica pe care ar trebui sa si-o puna insa gastii ei de la GDS: Pentru cine trag clopotele, Mi(ti)tica? Oare nu simtiti că va cuprinde frigul si întunericul?
Acum ar trebui sa ma ocup putin de Plesu, dar ma grabesc. Pe scurt, ma bucur ca am lansat o noua tema de dezbatere nationala, din moment ce ocupa si svaiterul cu mucegai adapostit in cutia craniana a “Tulceanului”: Liiceanu, de la Liicheanu si Liigheanu la Filosofeanu. La articolul Dupa ce l-a facut pe Patapievici “pitigoi psihopat” Patriciu sterge pe jos si cu “filosofeanu” Liiceanu. Iar Plesu recunoaste ca a luptat cu regimul comunist “prin mancare” si se vede deja in rai, unde “ii pune pile” lui Michnik. Dumnezeule mare! Plesu raspunde in “Melancoliile” sale scoase sub patronatul lui Patriciu cu: “Nu e treaba mea să mă amestec în antipatiile oamenilor. Nici să-l cocoloşesc pe Gabriel Liiceanu. şi nu mă preocupă veghea războinică a câte unui băieţel inconsistent, care se trezeşte pavlovian din propria sterilitate, oridecâteori miroase a „boierii minţii”. Mă întristează însă reacţia pe cât de pripită, pe atât de radicală a dlui Dinu Patriciu…” Bla, bla, bla. Da, asa e, “Maestre”, ai dreptate! Mai putin la chestia cu “boierii mintii”. Eu am scris “limbricii mintii”!
Dupa care ii plange de mila cocoselului Liiceanu si o da din nou cu persecutia saracutului posesor al lui Marcello si Siegfried pe motiv de “basescianism”. Plesulica se face ca uita ca Liicheanu si-a dat demult demisia din functia de “intelectual cu staif” al lui Basescu. Mai precis, dupa ce Boc a refuzat sa-i reesaloneze datoriile pana la anulare, dupa cum au facut-o toate guvernarile trecute. Atunci, INAINTE DE ALEGERI, Liigheanu s-a declarat “cetateanul invins si obosit de regimul Basescu” si a plecat de la dezbaterea organizata cu Basescu la GDS inainte ca acesta sa-si termine raspunsul pe care i-l adresa, lasandu-l pe presedinte sa se intreba ca prostul: “Domnul Liiceanu a plecat?”. Apoi, mai recent, tot Persecurtatul de la Ateneu s-a “lepadat de Basescu”, in direct la MIX2TV nume predestinat celor doua jucarii stricate. Poate voi reveni asupra celor doi curmanosi.
In the end, my friend, remarc dementa “intelectuala” a lui Tismaneanu, care, dupa ce Michnik l-a facut bolsevic pe Liiceanu pentru a reveni, cu indulgenta, la termenul de mensevic, acum Volodica explica pe blogusorul lui ca e de bine: mensevicii erau baieti buni. Bai, tasmaniene, eu credeam ca doar te prefaci tampit, dar, saracutule, m-ai facut sa-mi fie mila si de tine: tu chiar esti tampit, tampitelule!
PS: Daca tot au cazut in melancolie Plesu si Liiceanu, cele doua doua jucarii stricate ale cui plateste mai bine, ar trebui sa-si aminteasca ca-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana curvele intelectuale par papusi automate, date jos din galantare… Iata-le:
Această carte ar putea “ridica (voievodal!) puricii la nivel de movile-munţi”, dar numai dacă cititorii îşi vor pune întrebarea, în modul cel mai serios: “Ce vor să zică vorbele imnului paşoptist, devenit, acum, Imnul nostru de Neam?!”
Aşadar, preşedintele Traian Băsescu iniţiase, prin 1999-2000, privatizarea S.N. PETROM, dar Parlamentul dominat de P.S.D. „aliat cu inamicul de până mai ieri, U.D.M.R.“, şi Guvernul şi mai ticăloşit – format tot din P.S.D. şi U.D.M.R. – din mandatul 2001-2004 au înstrăinat, efectiv, această unitate strategică a României, subminând grav securitatea energetică a ţării şi, în final, securitatea naţională.
Directorul Servicului Român de Informaţii, George Cristian Maior a declarat, marţi seara, că instituţia pe care o conduce este prima linie de apărare a unui stat, puţin vizibilă prin culegerea de informaţii şi oferirea acestora decidenţilor care trebuie să ia hotărâri pentru interesul naţional. “Sunt mii de nuanţe într-un război al minţii. Secretul de stat […]
Buni actori, innascuti as zice chiar despre unii dintre ei, marii sefi de “triburi” sindicale se pricep de minune sa manipuleze la o adica masele de sindicalisti, inca destul de naivi dar nu prosti, si sa le scoata in strada, la o comanda poltica sau alta, sa strige, cand la stanga, cand la dreapta
Domnule George Cristian Maior, mă cunoaşteţi foarte bine.
Şi nu mă impresionează, deloc, postura dumneavoastră actuală, de “Capo di tutti capi”, în serviciul de informaţii al statului român.
Un S.R.I. compus din oameni profesionişti, punctuali, eficienţi, care merită respectul real, nu mimat, al conaţionalilor momentan îngenuncheaţi de un regim pe care îl detestaţi tacit.
Nu vă reproşez nimic.
Doar informez opinia publică, dezinteresat,
pentru că mi s-a umplut paharul,
că aţi avut şi momente de demnitate antologice.
Primul a fost acela când aţi afirmat, în şoaptă,
că un anumit ministru al apărării se vedea deja cu un al doilea mandat. Însă, demagogia nu i-a folosit la nimic.
A plecat, de la M.Ap.N., cu coada între picioare…
Al doilea l-a constituit momentul când m-aţi întrebat dacă este normal ca şeful Statului Major General să primească raportul comandantului unei gărzi de onoare, în locul superiorului său. Secretarul de stat.
Am spus NU.
Şi v-am admirat răbdarea, cu care aţi îndurat umilinţa.
Al treilea a fost clipa când aţi acceptat iniţiativa utecistă a altui secretar de stat, ca să poposiţi la hotelurile militare, patronate de eternul Zisu, logofătul armiei române, doar pentru a lua act că unii doreau şi alţii profitau să fie acolo.
Imaginile de arhivă arată clar nemulţumirea dumneavoastră, pentru modul pompieristic în care a fost concepută acţiunea, deoarece eraţi adeptul unui demers discret, nu hei-rup-ist, precum al celui care a avut naivitatea – asta ca să fiu elegant – să vă invite acolo.
La Colorado Springs i-aţi uimit pe americani cu lejeritatea, deloc mimată, a dialogului purtat pe temele Summitului NATO. Iar trimişii Pentagonului au exclamat: “This is the man!/Acesta este omul!” Moment în care ministrul apărării a rămas fără…aer.
Este bine să se mai ştie că, la aeroport, nu aţi acceptat barbarismul unor vameşi americani, graşi, agramaţi, vulgari, care ne-au obligat să ne descălţăm, să ne scoatem centurile, să nu vorbim unii cu alţii, parcă am fi intrat în ţara lui Hitler.
Atunci aţi fost singurul oficial român, care mi-a spus, cu demnitate: “Aşa ceva nu este de tolerat! Scrieţi despre mojicia asta!”
Am scris. Aţi citit. Cu un gust amar.
La scurt timp, guvernatorul statului, în care a avut loc Summitul NATO, de la Colorado Springs, a venit expres la Bucureşti – la Casa Albă fiind clară gafa tâmpiţeilor locali – pentru a vă oferi dumneavoastră, ministrului apărării şi şefului Statului Major General, medalii care, sincer, nu prea aveau o motivaţie publică. Decât una compensatorie.
A umilirii de pe aeroportul din Colorado.
Vă mai aduceţi aminte?
Urma o conferinţă de presă, în sala pregătită pentru aşa ceva, la parterul ministerului. Recunosc că, înainte de a veni dumneavoastră, un consilier american m-a rugat ceva anume.
Aţi sosit. Mi-aţi zâmbit. N-am ezitat să mă apropii de dvs.
Fără nicio explicaţie, printr-un gest spontan, am îndrăznit să vă aranjez cravata, pe care, ştiţi foarte bine, vă plăcea să o purtaţi cam…liberal.
Replica dvs. a fost promptă: – Asta este indicaţia americanului, nu-i aşa?
Am tăcut.
Aţi surâs.
Şi aţi intrat în sala plină de jurnalişti.
La câteva minute distanţă, consilierul american mi-a mulţumit…
Dar, cea mai frumosă amintire este legată de popasul comun la Kandahar.
Atunci aţi fost ceea ce toţi aşteptau de mult.
Şi poate dă Dumnezeu să fie aşa.
Aidoma unui premier echilibrat.
L-aţi copleşit pe guvernatorul din Kandahar.
Un afgan imprevizibil. Ce avea 60 de colonei în garda personală!
Şi care, uluit de gentileţea dvs., a trimis câţiva colonei să îi aducă un cadou simbolic, ce dorea să vi-l ofere.
Mi-a plăcut atunci dialogul dvs., amical, cu generalul Ioan Sorin, omul care a pregătit venirea trupelor române în Afganistan – azi exilat de Tatăl Pensionarilor Militari, alde Gabriel Oprea, pe o funcţie de consilier oarecare… – şi cu Sorin Frunzăverde, cel care ar putea reda PDL demnitatea acum pierdută.
Proba altitudinii dvs. spirituale a fost în Turkmenistan. Calm. Relaxat. Fără vreo urmă de aroganţă. Aeronava trebuia să facă escală. Cu un tact irepetabil aţi sugerat generalului Sorin Ioan să se ocupe de detalii.
A reuşit să obţină prezenţa delegaţiei, care vă însoţea, în aerogara capitalei turkmene. Acolo am fost toţi uluiţi de faptul că sticlele de la bar, indiferent ce conţineau, aveau pe etichetă fotografia şefului statului…
Punct.
Excelenţă, sincer, am obosit.
Scriu, ca Rică Venturiano, de vreo doi ani, la gazete unde anumite personaje, pe care nu le numesc, cred că le creşte tirajul permiţând postacilor unor servicii de informaţii să îşi bată joc de colaboratori, la adăpostul unor pseudonime de tot râsul.
Ştiţi prea bine că a existat un ministru liberal, al apărării, care a pus ofiţeri ai DGIA să voteze pe calculator, non stop, astfel ca să fie el cel mai iubit dintre pământeni…şi de nevasta mai tânără, decât predecesoarea.
Şi mai cunoaşteţi că postacii de azi, în majoritatea lor, nu sunt decât umili scribi ai unor indicaţii imunde.
Dacă vă semnalez, astfel, această situaţie, înseamnă că aceşti puştani, fascinaţi de zona de intelligence, au ajuns la limita de jos a penibilului uman.
Eu pot să înţeleg că un jurnalist, sau altul, nu sunt agreaţi. De Putere.
Pricep şi naivitatea unor editori, care, dacă observă aparenţa unui mesaj, trimis “special de peste Ocean”, îl lasă, ca papagalii, la comentarii, în virtutea…libertăţii de expresie a DGIA, SRI, STS, SPP, SIE etc.
Totuşi…
Nici jurnaliştii, nici cititorii articolelor lor nu sunt naivi!
Vă sugerez, cu deferenţa de rigoare, să mai strângeţi…cravata tâmpiţeilor care pretind a fi evrei, americani, anticomunişti, liber cugetători, capitalişti pur sânge şi naţionalişti, de ziua a şaptea.
Dintr-un singur motiv.
Nu au stofă de condeieri!
Iar dacă un serviciu serios, de informaţii, plăteşte scalpaţi intelectual pentru a hărţui oameni cu opinii pertinente, am o glumă la îndemână.
Aceea a postului de Radio Erevan, oferită unui ţăran autohton.
Omul cu pricina întreba: – Cum să scap de şobolanii din şopron?
Răspunsul crainicului a fost prompt: – Îi iei pe rând. Unul câte unul…
Armand Gosu: consilier personal al ministrului Afacerilor Externe al Romaniei, Teodor Baconschi (Baconsky) “pe zona de Est”, cu sotia de asemenea in MAE, ea, Secretar I, el, istoric, cu un doctorat in istoria Rusiei la Universitatea din Moscova (1995-1998)…
Comportamentul României în cadrul Tratatului de la Varşovia, în comunitatea socialistă (în special China), dar şi pe plan internaţional (în special Orientul Mijlociu), încurca strategiile Kremlinului şi ameninţa interesele sovieticilor.
Stalin a creat Patriarhia cu mâinile Liubiankăi! Acest departament a devenit mama sa. Legătura genetică cu KGB-ul este de asemenea un semn de rudenie al Patriarhiei Moscovei…
„Copil fiind, tata îmi spunea că Rusia încearcă să ascundă de români adevărul. Mereu m-a apăsat această întrebare. Care e adevarul pe care ruşii îl ascund? Mi-am dat seama că Moscova şi Kievul aplică un dublu standard împotriva românilor”
O stire de ieri, care a ramas cam neobservata de presa de azi dar e importanta pentru credulii si credulele care iubesc dusmanii Romaniei mai mult decat propria tara: Faimosul agent dublu din cadrul Agenţiei Centrale americane de Informaţii (CIA), HJN, încarcerat din 1997 pentru spionaj în favoarea Rusiei, a primit o pedeapsă suplimentară de opt ani, pentru că acesta continua să livreze ruşilor secrete din închisoare, prin intermediul fiului său.
Fost şef al biroului CIA în România, Harold James Nicholson, în vârstă de 59 de ani, condamnat, deja, la 23 de ani de închisoare, a recunoscut că, în perioada 2006-2008, l-a utilizat pe fiul său ca intermediar cu Rusia, în timpul vizitelor la închisoare, în statul Oregon, în nord-vestul Statelor Unite.
Potrivit Departamentului Justiţiei, este pentru prima dată când un spion deja încarcerat este condamnat încă o dată pentru spionaj în favoarea unei ţări străine, transmite Mediafax.
Nicholson a recunoscut că, “prin intermediul fiului său, a acţionat în favoarea Rusiei, a livrat informaţii Rusiei şi a primit sume de bani în numerar pentru vechile sale activităţi de spionaj”, precizează Departamentul.
“El l-a văzut pe fiul său, Nathaniel, de mai multe ori (la închisoare) şi i-a încredinţat informaţii destinate Rusiei”, potrivit aceleiaşi surse.
Din 2006 şi până în decembrie 2008, Nathaniel a călătorit la San Francisco, Ciudad de Mexico, Lima şi Nicosia, unde s-a întâlnit cu agenţi ruşi, potrivit justiţiei.
Deţinutul i-a “explicat, de asemenea, lui Nathaniel cum să călătorească având fondurile ruseşti asupra sa, fără să fie observat, şi cum să distribuie banii membrilor familiei sale”, potrivit Departamentului.
Pedeapsa suplimentară de opt ani de închisoare a fost stabilită în urma unei înţelegeri cu Nicholson, care a pledat vinovat la acuzaţiile de complot în vederea acţionării ca agent al unui stat străin şi complot în vederea spălării de bani.
“În prezent, fostul agent CIA, Harold Nicholson, ispăşeşte o pedeapsă pentru o nouă încălcare a jurământului său de a proteja securitatea Statelor Unite”, a declarat adjunctul secretarului Justiţiei, David Kris.
Ancheta americană dovedeşte că “spionajul internaţional rămâne o ameninţare pentru America, după decenii de la sfârşitul Războiului Rece”, a adăugat agentul Biroului Federal de Investigaţii (FBI) în Oregon, Arthur Balizan, adăugând că “la nivel personal, acest lucru arată pagubele pe care un tată le poate produce prin manipularea fiului său, antrenându-l într-o lume a dezonoarei”.
Oare cand o sa vedem si noi in Romania un tapsan de agenti dubli si tripli judecati pentru tradare? Sau la noi exista tradare dar fara tradatori?
Mihai Razvan Ungureanu, seful SIE, primeste o lectie despre CIE de la Liviu Turcu. Serviciile secrete: între mit şi realitate (V)
În amplul interviu dat Jurnalului Naţional de şeful Serviciului de Informaţii Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, domnia sa utiliza, atunci când s-a referit la Serviciul de Informaţii Externe din timpul fostului regim comunist, acronimul de DIE (Direcţia de Informaţii Externe)
Kalugin şi Dorobanţu lucraseră amândoi la Washington D.C. în anii ’50, perioadă în care DSS se subordona complet şi direct KGB-ului. Dorobanţu l-a avertizat pe şeful Departamentului de contraspionaj al KGB să nu „se încreadă în zâmbetele oficiale” şi i s-a plâns că Ceauşescu a ordonat ca aceea să fie ultima dată când avea să ia legătura cu KGB.
Reţeaua lui Volodin avea un nucleu în redacţia organului de presă al Frontului Unităţii şi Democraţiei Socialiste, România liberă. Acest nucleu a racolat câteva zeci de persoane şi a editat, prin mijloace nu tocmai improvizate, primul număr al unui ziar de front clandestin, în cea mai fidelă replică a glasnostului şi perestroikăi.
Consilierul prezidenţial Eckstein Kovacs Peter a declarat la o emisiune de la Realitatea Cluj că este de acord cu solicitările privind “autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc”.
Cei 270 de delegaţi prezenţi la şedinţa Consiliului Naţional Secuiesc, organizată în clădirea Parlamentului din Budapesta, şi-au reînnoit jurământul depus în anul 2003 şi s-au obligat faţă de susţinerea înfăptuirii autodeterminării.
Jurnaliştii spun că Băsescu ar fi primit un ultim raport alarmant pe această temă şi că a şi convocat toţi consilierii pe probleme de apărare cu care a avut o discuţie secretă. Constantin Degeratu, mai aflam, ar avea la dispoziţie “efectivele” destul de mari care compun Federaţia Militarilor din România, o organizaţie civilă a militarilor, alcătuită “din 11 asociaţii reprezentative”.
În urmă cu mai puţin de doi ani primarul comunei Snagov a împroprietărit pe insulă mai mult de o sută de cetăţeni ai comunei ori moştenitori ai acestora. Toţi cei puşi în posesie au vândut terenurile către „vecinii” Remus Truică şi Sorin Roşca Stănescu, pe o suma de nimic.
Ceea ce face diferenţa serviciilor secrete occidentale în raport cu cele ce acţionează în regimurile autoritare este continua preocupare a societăţii civile pentru a crea un mecanism de coordonare şi control care să preîntâmpine derapaje nedorite.