Ziaristi Online: Parlamentul Romaniei are liber pe 15 si 16 martie in cinstea sarbatoririi de catre unguri a zilei de 15 Martie 1848
15 MARTIE 1848 ŞI ROMÂNII ARDELENI
de Dr. Gelu Neamţu
Cercetător ştiinţific I
Mesajul lui 15 Martie 1848 pare a fi: „lanţuri pentru români!”
Mereu mi-am pus întrebarea ce a însemnat cu adevărat 15 Martie 1848 pentru românii din Transilvania, deoarece istoriografia maghiară şi aceea impusă de Mihail Roller la noi în perioada stalinistă au făcut din această zi un mit. În fapt, momentul 15 Martie a fost expresia împletirii unor idei liberale cu idei conservatoare-naţionaliste cultivate cu mult înainte de 1848 şi care atunci au atins apogeul. Programul revoluţiei ungare elaborat în 15 Martie 1848 conţinea 12 puncte, dintre care 11 se regăseau şi în programul revoluţiei românilor din Transilvania, formulat în 15 Mai 1848 la Blaj. Al 12-lea punct prevedea uniunea Transilvaniei la Ungaria adică anexarea unui teritoriu care nu făcea parte din Ungaria şi care a şi constituit germenele unui război civil nimicitor. Uniunea forţată avea drept scop să salveze dominaţia etnică a aristocraţiei maghiare din Transilvania care se găsea într-o netă inferioritate numerică faţă de români.De altfel, Kossuth Lajos conştient de iminenta prăbuşire a feudalismului, prevestea (încă din 16 august 1846) că „Dacă miile de nobili şi-ar pierde averea, iar naţionalitatea lor s-ar reduce, cea mai mare parte a milioanelor care i-ar ocupa locul, nu va mai fi maghiară”1.Se impunea deci intensificarea deznaţionalizării celorlalte etnii şi concomitent intensificarea naţionalismului maghiar atât în Ungaria cât şi în Transilvania.
Veştile despre izbucnirea de la 15 Martie ajung în Transilvania cam în 6-7 zile. La Cluj, o primă manifestaţie are loc în 21 martie când studenţii maghiari demonstrează cu 12 steaguri roşu-alb-verde pentru a-şi sublinia adeziunea la cele 12 puncte de la Pesta. De atunci încolo, culorile roşu-alb-verde s-au identificat în aşa măsură cu uniunea încât maghiarii şi românii de o potrivă le-au şi numit: „simbolul uniunii”.Exaltarea naţionalistă din oraşele maghiare şi secuieşti nu cunoaşte margini: se fac demonstraţii zgomotoase sub lozinca: „uniune sau moarte!” De cele mai multe ori aceste demonstraţii iau forme şovine; demonstranţii nesocotesc sentimentele naţionale ale românilor şi saşilor, forţând pe români şi pe saşi să-şi pună cocarde maghiare care simbolizau uniunea2. În timpul războiului civil, secuii executau pe loc orice persoană care nu purta cocarda simbolică „roşu-alb-verde”, considerând că respectivul se opunea uniunii3.
Realitatea demonstrată de documente arăta însă că 70 % din populaţia Transilvaniei se opunea la uniunea care la urma urmelor era un act de trădare izvorât din frica de adevărata democraţie care se prăvălea ca un tsunami peste grofii şi baronii feudali ce încălcau de secole orice drept omenesc al iobagilor. Un exemplu relevant de cum înţelegeau autorităţile principiul democratic al libertăţii presei este scrisoarea guvernatorului Teleki care la 23 martie 1848 îi scria cancelarului Jósika: „Unii tineri nechibzuiţi au vociferat pentru libertatea presei dar după ce le-am explicat celor cu mai multă judecată că cenzura nu se poate desfiinţa, din cauza presei române şi germane, chiar în interesul maghiarilor, tinerii s-au liniştit”4.
“Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”, a spus, la final, Csibi Barna
Bogdan Diaconu, vicepreşedinte PC: Extremiştii maghiari au trecut la acţiuni directe de provocare la violenţă prin spânzurarea simbolului naţional Avram Iancu în public
Extremiştii maghiari au trecut la acţiuni directe de provocare la violenţă prin gestul lui Csibi Barna care a spânzurat în public, în centrul oraşului Miercurea Ciuc, în data de 14 martie, simbolul naţional Avram Iancu. Acţiunea a avut loc sub privirile copiilor, după care Csibi Barna a postat înregistrarea pe internet.
Csibi Barna este liderul Plutonului Secuiesc din cadrul Batalionului Wass Albert al Gărzii Maghiare din Miercurea Ciuc, o organizaţie interzisă până şi în Ungaria, dar tolerată de autorităţile române! Acum câteva zile, Csibi Barna, care este, culmea, funcţionar al statului român în cadrul Direcţiei de Finanţe Publice Harghita, a fost iertat de procurori pentru alte gesturi extremiste şi ofensatoare la adresa statului român.
Până când o să stea pasive autorităţile române? Până când şi românii din Harghita, Covasna şi Mureş vor avea soarta simbolului naţional Avram Iancu?
Solicit autorităţilor române anchetarea imediată a fascistului Csibi Barna. Solicit de asemenea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici excluderea lui Csibi Barna, un personaj care se inspiră din crimele de război ale lui Wass Albert şi ale lui Horthy, din corpul funcţionarilor publici ai României.
Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în numele celor 400 000 de români trăitori în judeţele respective, condamnă declaraţiile făcute de preşedintele Parlamanentului Ungar, Laszlo Kover, la 12 martie 2011, la Târgu-Mureș, menite să inducă ideea legitimității autonomiei teritoriale pe bază etnică, a “Ţinutului secuiesc” nu numai ca un drept legal, ci ca pe unul divin!
Apreciem că o asemenea declaraţie reprezintă o imixtiune brutală în viaţa politică a României, practică care contravine uzanţelor diplomatice şi relaţiilor dintre două ţări vecine, membre ale NATO şi a Uniunii Europene.
Ne exprimăm surprinderea faţă de lipsa de reacţie a clasei politice româneşti faţă de această nouă incitare, prin manipulare, a radicalilor din Consiliile Naționale Secuiești şi nu numai, pentru obținerea autonomiei pe criterii teritoriale a unei zone din inima României.
Considerăm că acest episod regretabil are o legătură nemijlocită cu activitatea de fost șef al serviciilor secrete maghiare a domnului Laszlo Kover, recunoscut pentru practicile sale de incitarea și intoxicare a minorităților maghiare din țările vecine Ungariei.
Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, menite a genera acţiuni destabilizatoare cu consecinţe grave, pe termen mediu şi de perspectivă, asupra populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, deopotrivă a românilor, maghiarilor, secuilor şi rromilor şi asupra păcii din această parte a Europei.
Calitatea ţării noastre de membra a NATO şi a Uniunii Europeane este de natură să confere României un plus de stabilitate doar în măsura în care clasa politică românească va înţelege că aceia care au conceput fluturarea autonomiei etnice ca pe o sursă cronică de frustrare şi tensiuni trebuie, în fine, contracaraţi cu promtitudine, fermitate şi eficienţă.
Partidul Civic Maghiar a decis să anuleze Congresul formaţiunii, care urma să aibă loc luni la Târgu Secuiesc, precum şi participarea la manifestările programate la Târgu Secuiesc marţi, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, în semn de solidaritate cu primarul oraşului, arestat pentru luare de mită
Mediafax: Într-un comunicat de presă, PCM a anunţat că, având în vedere că la Târgu Secuiesc s-a creat o situaţie “neaşteptată şi extraordinară”, ca urmare a arestării primarului Racz Karoly, gazda manifestărilor programate în municipiu pentru 14 şi 15 martie, s-a decis anularea Congresului PCM, care urma să aibă loc luni la Târgu Secuiesc. La congres ar fi urmat să participe liderii centrali şi teritoriali, aleşii locali şi judeţeni ai PCM, pentru a marca trei ani de la înregistrarea formaţiunii ca partid.
De asemenea, PCM a anunţat că nu va mai participa la manifestarea principală organizată de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, de la Târgu Secuiesc.
Conducerea PCM subliniază că trebuie să se ţină cont de prezumţia de nevinovăţie şi se declară convinsă că primarul Racz Karoly (PCM) este nevinovat, reprezentanţii formaţiunii declarându-se încrezători în obiectivitatea justiţiei.
Totodată, conducerea PCM susţine că nu exclude ca UDMR să se afle “în spatele arestării” primarului din Târgu Secuiesc, arătând că denunţătorul edilului ar fi un apropiat al UDMR.
În finalul comunicatului de presă, PCM îi îndeamnă pe localnicii din Târgu Secuiesc ca ei să participe la manifestările care vor avea loc în municipiu de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.
În fiecare an, mii de oameni participă, în centrul municipiului Târgu Secuiesc, la manifestările organizate cu ocazia Zilei Naţionale al Maghiarilor de Pretutindeni. Manifestările centrale din Târgu Secuiesc încep, conform tradiţiei, cu parada locuitorilor din comunele aflate în apropierea oraşului, care defilează în căruţe, purtând costume populare şi cântând muzică tradiţională.
Primarul municipiului Târgu Secuiesc, Racz Karoly, a fost reţinut, vineri seară, de procurorii DNA – Serviciul teritorial Braşov, pentru luare de mită, după ce ar fi cerut 41.000 de lei de la administratorul unei societăţi comerciale din localitate pentru a sprijini firma în contractul cu Primăria. Primarul a fost prins, vineri, în flagrant delict de procurorii DNA, în timp ce primea o tranşă de 10.000 de lei de la administratorul societăţii respective.
Potrivit unui comunicat al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), după încheierea, la 15 februarie 2010, a unui acord-cadru de prestări servicii între municipiul Târgu Secuiesc şi o societate comercială (acord ce avea ca obiect furnizarea de produse de carieră şi balastieră), Racz Karoly, în calitate de primar al oraşului, i-a pretins administratorului firmei respective o sumă de bani în scopul derulării fără probleme a contractului, şi anume “emiterea de comenzi din partea Primăriei şi aprobarea cu celeritate a plăţii produselor livrate”.
Astfel, în perioada aprilie 2010 – februarie 2011, Racz Karoly a primit de la administratorul societăţii respective, cu titlu de mită, suma de 41.000 de lei. Societatea a plătit lunar câte 4.000 de lei în perioada aprilie-octombrie, 10.000 de lei în luna noiembrie 2010 şi 3.000 de lei la 17 februarie 2011, potrivit anchetatorilor.
Primarul Racz Karoly se află la primul mandat şi a fost ales pe listele Partidului Civic Maghiar.
Documentare despre sovinulRacz Karoli de la Dan Tanasa:
Noi paşi pe drumul spre autonomia teritorială a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş
În pregătirea adunării generale a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, Centrul Europen de Studii Covasna – Harghita a redactat prezenta sinteză documentară din mass – media maghiară, care trateaza: Ocuparea simbolică a Arcului intracarpatic, Reacţii la Legea educaţiei si Limba română în spaţiul public.
Aşteptăm opiniile, comentariile şi sugestiile tuturor celor preocupaţi de viitorul Arcului Intracarpatic, zonă din inima României, abandonată de clasa politică românească aflată vremelnic la conducerea Ţării, pe cale să devină o enclavă etnică, în care populaţia de naţionalitate română nu are nici un viitor.
Ocuparea simbolică a Arcului intracarpatic
(…) A doua decizie de la Viena, intrarea lui Horthy Miklos în Transilvania au constituit tema unei expuneri susţinute, cu ocazia evenimentului, de istoricul literar Tompo Laszlo jr, în sala mică a Casei de Cultură Vigado din Târgu Secuiesc, în faţa unui public numeros.
Incă din debutul orei neobişnuite de istorie, Tompo Laszlo a declarat că în deceniile care au trecut, manualele din Ungaria au spălat creierele, fiind redactate în spiritul ideii că trebuie să ne consolăm cu decizia de la Trianon, deoarece maghiarul este un cetăţean universal şi nu naţiunea este cea care primează. In opinia istoricului-scriitor, a doua decizie de la Viena nu are o importanţă mai mică decât bătălia din 1456 de la Belgrad şi a constituit, în acelaşi timp, o staţie a drumului unificării părţilor de naţiune rupte la Trianon.
Tompo consideră că pentru a înţelege Trianonul trebuie să ne întoarcem la păcatul originar şi că ruperea părţilor maghiare de naţiune a fost o consecinţă directă a hegemoniei evreieşti.
Potrivit informaţiilor prezentate de conferenţiar, Horthy Miklos s-a străduit, prin consolidarea apărării naţiunii, să restabilească Ungaria Mare şi a redus, în 10 ani, analfabetismul de la 80% la 8%, însă ştia că pentru a-şi îndeplini intenţiile are nevoie de aliaţi internaţionali şi de aceea s-a apropiat de Benito Mussolini şi Adolf Hitler.
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo
Steagul secuiesc nu îi discriminează pe românii care trăiesc în judeţul Harghita, conform deciziei Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD).
Potrivit deciziei CNCD, hotărârea adoptată de Consiliul Judeţean Harghita în 26 noiembrie 2009, cu privire la drapelul albastru-auriu al judeţului Harghita, nu îi discriminează pe românii care trăiesc în acest judeţ. Plângerea a fost formulată de Dan Tănasă, din municipiul Sfântu Gheorghe, şi de dr. Miron Cristea, din Topliţa. Potrivit celor doi, drapelul reprezintă doar comunitatea maghiară , ceea ce este o ofensă la adresa românilor. Din acest motiv s-au adresat Comisiei de Heraldică din cadrul CNCD şi Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, pentru analizarea acestei probleme. Ministerul culturii a comunicat în răspunsul său poziţia Muzeului Român de Istorie, potrivit căreia decizia adoptată de CJ Harghita este calificată drept una politică, având în vedere că este vorba despre simbolurile unui judeţ. Nu s-a făcut recurs la hotărârea adoptată de CNCD, astfel că drapelul secuiesc poate fi folosit în continuare, în mod legal -a afirmat Borboly Csaba, preşedintele CJ Harghita.
Sursa: postul de radio Regio Radio, din 14.12.2010
Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) încurajează autoguvernările de pe Pământul Secuiesc să arboreze steagul secuiesc în toate locurile în care nu au fost arborate până acum.
Presa de limbă maghiară din Transilvania a informat săptămâna trecută că în scaunul Mureş, doar în localitatea Ghindari va fi arborat steagul secuiesc, deoarece la Sovata, steagul amplasat în 15 martie de Toth Ferenc, locuitor din Sovata, a fost luat de vânt de pe frontispiciul primăriei. La iniţiativa Consiliului Secuiesc din Sovata, steagul a fost reamplasat pe frontispiciul Primăriei Sovata, în prezenţa mai multor delegaţi ai Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), filiala scaunul Mureş.
Sursa: postul de radio Sepsi Radio
Reacţii la Legea educaţiei ( materiale din perioada 14.12.2010 – 05.03.2011 )
Adoptarea legii educaţiei e o piatră de hotar în lupta pentru drepturi a comunităţii maghiare din Transilvania
Adoptarea legii educaţiei este pentru UDMR şi maghiarimea din Transilvania una din principalele pietre de hotar în lupta noastră pentru drepturi din ultimele două decenii, deoarece astfel s-a putut desăvârşi dreptul de folosire a limbii materne minoritare; totodată legea ne conduce într-o nouă luptă care se duce pentru drepturile colective, pentru drepturile de decizie, fiindcă aceasta cuprinde deja anumite elemente ale autonomiei – a declarat preşedintele UDMR, Marko Bela, sâmbătă, la şedinţa Consiliului Reprezentanţilor Unionali (CRU) de la Târgu Mureş.
Vicepremierul Marko Bela a numit ca o sarcină importantă a Uniunii crearea condiţiilor aplicării corecte şi cât mai grabnice a legii educaţiei, incluzând aici şi obiectivul de a da copiilor maghiari, încă din această toamnă, manuale de istorie şi geografie în limba maternă, dar şi finalizarea programei şi manualelor speciale pentru învăţarea limbii române.
Marko Bela a arătat că UDMR rămâne alături de partenerul său de coaliţie şi în scurt timp va încheia cu PDL un protocol în care vor fi cuprinse alte priorităţi importante, cum ar fi adoptarea legii statutului minorităţilor, modificarea legilor electorale pentru alegerile locale şi generale, reorganizarea regiunilor de dezvoltare, respectiv aplicarea unui pachet de măsuri vizând stimularea economiei. Preşedintele Uniunii a menţionat că dezbaterea legii minorităţilor în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor va fi reluată chiar zilele şi săptămânile următoare, şi există şanse ca actul normativ să fie adoptat încă în această sesiune parlamentară. Marko Bela a calificat ca foarte importantă pentru comunitatea maghiară şi modificarea legilor electorale, care prin schimbările proiectate ar asigura comunităţii maghiare o reprezentare mai echitabilă, respectând mai mult principiul proporţionalităţii.
Preşedintele Uniunii a subliniat din nou că UDMR nu a jurat şi nu jură fidelitate veşnică nici unui partid românesc, numai comunităţii maghiare, dar respectă acordurile încheiate în interesul înfăptuirii obiectivelor comunităţii maghiare din România. Referitor la relaţiile cu partidele din opoziţie, Marko Bela a subliniat că aşteaptă din partea opoziţiei să-şi clarifice poziţia faţă de legea educaţiei.
Vorbind despre importanţa solidarităţii în interiorul comunităţii şi al UDMR, Marko Bela a evocat procesiunea cu lumânări şi cărţi din 10 februarie 1990 de la Târgu Mureş, pe care a calificat-o ca fiind cel mai important exemplu de solidaritate din ultimii 21 de ani.
Continuarea si toate capitolele monitorizarii laZiaristi Online
Ziaristi Online: Publicam cea de a treia parte a exceptionalului interviu realizat de Costin Cretu cu filosoful Constantin Barbu, unul dintre geniile Romaniei care nu ajung sa fie cunoscute la televizor, la programul de teleshopping al editurii Humanitas cu care este agresat contribuabilul TVR in fiecare duminca. Constantin Barbu este unul dintre elevii lui Noica ramas fidel maestrului si planurilor sale, de la Proiectul Eminescu, realizat in mare parte prin publicarea de catre Academie a manuscriselor jurnalistului, poetului si ganditorului national, la Proiectul Cantemir, pe care filosoful craiovean il duce acum la bun sfarsit. Dupa primele doua parti, PAMFLETUL NEGRU (I). Filosoful Constantin Barbu despre Noica si Proiectul National Mihai Eminescu si PAMFLETUL NEGRU (II). Filosoful Constantin Barbu despre genii dar si despre Plesu si Liiceanu. Fotografii literare despre origini tiganesti, plagiate si Securitate, Constantin Barbu vorbeste in ultima parte a interviului publicat de Ziaristi Online despre Platon, Aristotel, Kierkegaard, Kant, Hegel, Heidegger dar si despre Paltinis, Noica, Cioran si una dintre marile realizari si recuperari ale culturii romane: Integrala Manuscriselor Cantemir.
Printre fanetele filosofiei europene, filosoful isi gaseste timp sa se ocupe si de buruienile ei, cum ar fi Eugen Simion sau capusele lui Noica, “initiatii” sectei “Catarilor de la Paltinis”, dupa cum ii numea Parintele Steinhardt, reorganizati dupa 1989 in “arhitectii” Grupului pentru Dialog Social si Colegiului Noua Europa (numit la origini “Colegiul Invizibil”) cu bratele lor inarmate, succesoarea Editurii Politice a PCR, Editura Humanitas, completata de Editura Polirom a vechiului Komintern resapat.
Constantin Barbu povesteste cum, dupa doua zile si doua nopti de examinare, Noica l-a “promovat” oferindu-i o bursa la Heidelberg (blocata insa de Securitate, dupa cum puteti afla din episoadele anterioare) si marturisindu-i cum in urma dialogului i s-a nascut ideea “Celor 22”.
Este binecunoscut eseul “antrenorului” Noica, “Cei douăzeci şi doi sau despre cultura de performanţă”, prin care fostul filosof legionar care a pactizat cu comunistii sperand in perpetuarea filonului national propunea o selectie a elitelor natiunii, pentru a scapa tara de “lautarism” . Dar ce te faci cand dintre semintele lui Noica a ramas – cel putin in ecranul tv -, in loc de grau, doar neghina, si din neghina au crescut, adapati de securitatea securitatilor doar doi lautari: Plesu si Liiceanu?! Misterul relatiei lui Noica cu cei doi filosofi fara opera pare sa fie lamurit cunoscand metalitatea si planurile conspirative ale “antrenorului”, relevate de camarazii sai din inchisoare. Profesorul Raul Volcinschi povestea adeseori apropiatilor cum Noica ii propusese inaintea eliberarii sa i se alature in planul de “penetrare” a Partidului Comunist si aparatului de securitate. Ceea ce nu putea controla nici macar Securitate e faptul ca “antrenorul” Noica pregatea, de fapt, 22 contra 22.
Pe scurt, pentru a nu lungi povestea, cei doi fii de nomenclaturisti, Liiceanu si Plesu, unul cu tatal in Ministerul de Finante al RSR, altul cu mama in cel de Externe, sub Ana Pauker (ati observat ca niciodata nu vorbesc de parintii lor?!) erau folositi de Noica drept simple “curele de transmisii” ale dorintelor lui spre Partid si Securitate. Sa nu uitam ca “Jurnalul de la Paltinis” a fost publicat – in zeci de mii de exemplare – cu avizul Securitatii, aceeasi care ii plasase pe cei doi pe orbita burselor lui Noica la Bonn si Heidelberg (pe Plesu chiar de doua ori). Revenind la planul informativ post-decembrist, numele reviste “22” a GDS isi are izvoarele exact in aceasta preluare si confiscare a ideii lui Noica, a “Celor 22”, de fapt o intoarcere pe dos a ei demna de experimentul Pitesti, de data aceasta cu perspectiva extinderii reeducarii la nivel national (sa observam ca acum GDS a ocupat cu brio centrul manipularii maselor, TVR).
De altfel, e bine de stiut ca grupul in cauza a fost mosit de Silviu Brucan impreuna cu Andrei Plesu si Ion Iliescu acasa la Ascanio Damian, cumnatul si vecinul lui Plesu din strada Paris, o veriga a retelei pe deplin conspirate a Kominternului in Romania. Operatiunea s-a petrecut chiar in zilele lui decembrie 1989, pe cand grupul de “revolutionari” se retragea “la baza”, intre excursiile de pe itinerariul Televiziune – Guvern – CC – MApN. Obsesia confiscarii “22”-ului lui Noica avea sa urmareasca in continuare grupul de lautari ai tuturor serviciilor, Plesu publicand, impreuna cu Elena Stefoi si… Petre Roman, in 2002, cartea “22 de luni dupa 22 decembrie 1989. Transformari, inertii, dezordini”. Normal, daca nu la Humanitas, la Polirom. Intentia initiala a celulei de baza a “ilegalistilor” GDS a fost ca grupul sa aiba doar 22 de membri. Dar, ce sa-i faci?, se pare ca aici Noica a gresit: sunt mai mult de 22 de “genii” malefice in Romania… si toti tovarasii intelectuali sunt, aproape fara exceptie, fii si nepoti de agenti kominternisti.
In ianuarie 1990, la chemarea lui Brucan, in Bucuresti aterizeaza George Soros, care, impreuna cu o agenta, acum cu acoperire diplomatica a unui serviciu strain, merge direct la sediul “22” pus la dispozitia GDS de FSN in fostul local UTC al lui Nicu Ceausescu din Calea Victoriei 120, unde incepe sa traseze directive “celor 22”, care iau notite ca niste sefi de detasament pioneresc, de la activistul UTC Stelian Tanase pana la informatorul DSS Alecu Paleologu. Sef al GDS si, concomitent, al Fundatiei Soros este instalat Alin Teodorescu, viitorul sef al Cancelariei Guvernului Nastase, pe atunci doar informator al Securitatii si agent al serviciului secret al Republicii Populare Ungare, conform ofiterilor UM 0110 “anti-KGB”. De atunci, tentaculele centrului ideologic GDS si ale Retelei Soros se intind ca un blestem asupra Romaniei prin toate Guvernarile ei, de la Iliescu-Roman la Basescu-Boc, regim care va sucomba exact pe mana Partidului Civililor din Romania (PCdR). Pana la acel moment, sa urmarim ce ne mai dezvaluie Constantin Barbu:
Ziaristi Online: O campanie de mai multe sute de mii de euro se deruleaza in toata tara folosindu-se de texte ofensatoare la adresa romanilor pentru a starni o reactie publicitara dar si pentru a inocula idei negative si generatoare de revolta, ceea ce ar trebui, credem noi, sa intereseze si onor SRI. Cu “gaselnite” de tipul “Romanii n-au valoare” si culori predominante negru si portocaliu, campania aduce aminte de cea lansata de Jurnalul National in decembrie 2010, sub sloganul ‘Degeaba!”. De data aceasta se pare, insa, ca este altceva, de asemenea cu un posibil substrat politic. Sub pretextul unei lansari care va avea loc pe 7 martie, sunt dispuse mesaje cu un continut in care, daca am inlocui cuvantul “romani” cu “tigani”, “unguri” sau alte nationalitati s-ar autosezisa pe loc organele statului si celebrul organism bugetofag de implementat “Corectitudinea Politica” neo-marxista, CNCD. In lipsa unei reactii normale a statului, de a-si proteja si respecta cetatenii, chiar daca sunt majoritari, cetateanul Tociu a trecut la actiune civica, solicitand pedepsirea vinovatilor, conform Legii, si incepand cu principalul responsabil, institutia care a autorizat panotajul, respectiv Primaria Capitalei, in ce priveste Bucurestiul. Este interesant de notat suma imensa folosita pentru aceasta campanie. Se pune intrebarea fireasca: oare ce “produs” se va lansa ca sa acopere aceasta cheltuiala si sa aduca profit si “beneficii”? In nici un caz romanilor, dupa cum se vede.Vom reveni asupra acestui subiect. Pana atunci, prezentam Sesizarea cetateanului Tociu catre CNCD si alte cateva reactii ale bloggerilor romani:
Către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Nr. 1453/01.03.2011
Prin prezenta vă aduc la cunoștință faptul că, în data de 1 Martie 2011, am constatat existența unor panouri publicitare în București, care transmit mesaje ce aduc atingere demnitatii și creează o atmosferă de intimidare, degradare, umilitoare și ofensatoare, îndreptată împotriva membrilor comunității cetățenilor români de naționalitate română, astfel:
la intersecția b-dul Iuliu Maniu cu str. Dezrobirii, mesajele: „Românii n-au valoare” și „Românii nu sunt buni la pat”.
Consider că gravitatea expunerii acestor mesaje este mărită prin faptul că acestea nu sunt asumate, ceea ce induce privitorului ideea că respectivele mesaje au statut de adevăr general valabil, precum și faptul că mesajele sunt accesibile în egală măsură copiilor, inducandu-le sentimentul că apartenența la naționalitatea română presupune un statut de inferioritate, fapta care atrage consecințe incomensurabile asupra dezvoltării personalității și a confortului psihic ale acestora pentru tot restul vieții.
Ținând cont de cele de mai sus, vă solicit să analizați prezenta reclamație cu celeritate și să îi penalizați atât pe inițiatorii acestei campanii, cât și pe cei care au facilitat desfășurarea ei, într-un mod care să devină un element de referință pentru viitor.
Astfel, consider necesar ca rezoluția Dumneavoastră să oblige Primăria București, pe lângă amenda maximă, să finanțeze organizarea unor activități reparatorii eficiente de către organizații care au ca domeniu de activitate afirmarea identității românești, precum și să declanșeze procedurile judiciare de desființare a tuturor organismelor și firmelor care au comandat și care și-au adus aportul la desfășurarea acestei campanii.
Cu considerație,
Mihai Tociu
Cetateanul Tociu mai scrie pe blogul sau:Va suge monstrul UDMR “valoarea” românilor?
Pe când românii erau adormiţi în somnul raţiunii, “democraţia” l-a născut pe micul monstru, denumit Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi l-a dat UDMR-ului să-l crească.
Micul monstru a fost învăţat să se hrănească cu valoarea românilor, dar la un anumit moment cineva a anunţat pe panouri publicitare că aceasta nu mai este.
Să fie adevărat? Nici vorbă! Micul monstru nu trebuie să se teamă că va muri de inaniţie: românii mai au încă valoare, după cum se va vedea mai jos.
“Asta e Romania” – Din ciclul “simt enorm si vaz monstrous” – Romania dupa mintea lui Soros
La inceputul acestui an a aparut un site care, nu-i asa, ne prezinta Romania asa cum este ea. Aveam nevoie de asa ceva, chiar daca la fiecare colt de strada se gaseste cate un profet care sa ne spuna cum arata Romania Reala, “Romania Profunda”.
Continuarea si alte opinii pe aceasta tema la Ziaristi Online
Today, all the leading NGOs are branch offices of the Rothschilds and are entrusted with not only attaining the greatest political influence possible, but also with the psychological shaping of the nation.
Catre: Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucureşti – România;
SESIZARE
Conform Legii in baza careia functioneaza CNSAS in vederea deconspirarii Securitatii si a agentilor ei va rugam sa ne comunicati daca numitul Pacepa Mihai Ion, nascut la data de 28.10.1928, ajuns pana in functia de sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe, a fost agent al politici politice comuniste si a comis infractiuni si atentate la adresa drepturilor omului in timpul regimului comunist si in cadrul aparatului represiv al Securitatii, de la atingerea adusa libertatii cuvantului si a opiniei la cea adusa dreptului la viata privata, violarea domiciliului, a corespondentei si secretul convorbirilor telefonice – dupa cum a fost invinuit de CNSAS si colonelul Gheorghe Trosca, acum fost “erou-martir”, ucis in decembrie 1989 -, dar si alte masuri, inclusiv cele privind eliminarea fizica a unor oponenti ai regimului.
Cerere noastra este cu atat mai intemeiata atata timp cat intr-un act oficial al statului roman actual, respectiv Raportul asa-numitei “Comisii Tismaneanu” girat de presedintele Traian Basescu se subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de numitul Ion Mihai Pacepa.
Insa calitatea pe care a avut-o pana la “defectare”, certificata de documentele existente in Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar al CNSAS si cele aferente primite de la SIE ar putea defini, de asemenea, “rolul excepțional jucat în consolidarea naturii criminale a regimului și a Securității” de catre numitul Ion Mihai Pacepa. Desigur, ne-am intrebat intotdeauna, daca scopul vietii sale a fost distrugerea regimului comunist si a lui Ceausescu personal, de ce nu a facut-o atat de simplu, “salvand” acest popor, impuscandu-l pe dictator cu arma din dotare, pe cand intra zilnic sa-i dea raportul seful statului si, mai ales, sotiei lui, Elena Ceausescu, sau de ce nu-i facea un baldabac pe cand se plimba, singur, cu Nicolae Ceausescu, pe lac la Techirghiol si primea ordine de asasinare a unor oponenti ai regimului comunist din tara si strainatate, conform propriilor sale confesiuni.
In folosul propriei documentari si a emiterii unui raspuns in cadrul perioadei de 30 de zile stabilite de Lege va sta si lucrarea cercetatorului CNSAS, istoricul Liviu Taranu, “Ion Mihai Pacepa in dosarele Securităţii, 1978-1980″.
Ne intemeiem cerere in baza Art 3 a Legii CNSAS care prevede si deconspirarea “analiştilor politici şi asimilaţiilor acestora”, Ion Mihai Pacepa fiind acredidat si cu aceasta calitate prin publicarea extensiva in presa centrala a interviurilor si articolelor sale, in special in presa unde activeaza si Vladimir Tismaneanu, precum si prin publicarea unor carti de presupusa analiza a politicii nationale si internationale la Editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu si prezentarea lui intr-un serial caraghios la postul public de televiziune TVR, semnat de Lucia Hossu Longin, in care este impus drept formator de opinie in spatiul public post-comunist.
Nota grava pe care o da demersul nostru este si marturia privind asasinatul in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, facuta chiar de sotia victimei, Maria Opojevici, sotia disidentului sarb Alexandar Opojevici, asasinat in noaptea de 7-8 august 1975 la Hotelul Dorobanti din Capitala, sub coordonarea numitului Ion Mihai Pacepa, si pe care v-o furnizam mai jos.
In baza raspunsului Dvs vom solicita sefului statului sa ii fie retras gradul de general atribuit pentru presupuse merite nedovedite si fara consultul CNSAS de catre un alt presedinte al Romaniei (*).
(*) Reacordarea gradului s-a facut printr-un ordin al directorului Serviciului de Informatii Externe (SIE), Gheorghe Fulga, emis in data de 15 decembrie 2004, comunicat la 21 decembrie – – ultima zi a mandatului lui Ion Iliescu – si avocatului lui Pacepa, Catalin Dancu
Documentare: O crima de-a lui Pacepa
Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexandar Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii ziarului, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.
IMPOTRIVA LUI TITO
“Sotul meu era comandantul aeroportului Zemun, de la Belgrad, cum e Otopeni la noi. Cu un avion a fugit la Timisoara, pe 19 aprilie 1949. Era militar, fusese partizan timp de cinci ani de zile, de la varsta de 17 ani, fusese printre cei mai aprigi, curajosi si cunoscuti comandanti de partizani, avea gradul de maior. In urma unei tradari, parintii sai si cei sapte frati au fost executati de ustasi. Dar dupa razboi, devenise un oponent al lui Tito, cum erau de altfel majoritatea sarbilor, Tito fiind croat, iar croatii fusesera aliatii nemtilor in al doilea razboi mondial, si sarbii nu prea inghiteau chestia asta! Sotul era nascut intr-o comuna, Atasevzi, aflata la 120 km de Belgrad, spre vest. Nu a mai fost niciodata in Iugoslavia, pana a fost omorat.
Eu l-am cunoscut in 1950, avea 25 de ani. A primit cetatenia romana. In 1951, ne-am casatorit. Aici, in Bucuresti, se formase un nucleu al emigratiei iugoslave. Au avut un post de radio si un ziar. Pe urma, dupa ce s-a impacat Tito cu Hrusciov si pe urma cu ceilalti, s-a desfiintat aceasta organizatie a lor care era sustinuta de Comitetul Central al PCR (PMR). De ei se ocupa Ghizela Voss, ea era la Ministerul de Externe, care se ocupa de emigratie – era evreica, era la Sectia Externa a CC al PCR. Organizatia n-avea o denumire anume, ziarul mi se pare ca se numea “Pentru pace trainica”. Dupa aceea sotul meu a fost trimis la Academia Jdanov, care s-a numit apoi Stefan Gheorghiu. A facut acolo trei ani si pe urma a fost numit lector la CEPECA, pe langa Otopeni, acolo veneau din toata tara si faceau cursuri.
VENIREA LUI DAPCEVICI DE LA BRUXELLES
In 1964, a fost un congres al comunistilor iugoslavi – Verdet a condus delegatia romana. Acolo s-a insistat ca toti sarbii emigranti, care au functii mai mari, sa fie scosi din posturile acelea. Vreo trei au fost scosi, sotul meu, Zvetozar Markusev – a murit recent, si Kojevici. Atunci a vrut sa plece din Romania, dar nu i s-a dat voie. A murit intre timp Dej, a venit Ceausescu si au venit si i-au propus un post la Regiunea Bucuresti, director la Cinematografie. A stat acolo, pe urma a trecut inspector la Centrala Cinematografiei si acolo lucra in 1975, cand a fost asasinat. Sotul meu era prieten din partizanat si pastra legatura cu Vlado Dapcevici, un fost adjunct de-al lui Tito si devenit si el, dupa razboi, un oponent al maresalului. El se stabilise in Belgia, era casatorit si avea o fetita. In 1975, Vlado i-a scris ca vor sa vina aici in concediu, cu sotia si copilul. Si au stabilit ca vor veni pe 3 august. In acel moment, a venit un securist, Petrescu se numea, care raspundea de ei – pentru ca sarbii de aici au fost permanent in vizor -, si i-a spus sotului meu, cam pe 1 august, sa-l anunte pe Dapcevici sa-si amane calatoria in Romania, fiindca s-a aflat ca iugoslavii pregatesc ceva! Sotul meu a incercat, i-a dat telefon, dar el deja plecase, in loc sa plece pe 3, a plecat pe 1 august, insotit de Djoka Stoianovici, un prieten sarb care lucra in Belgia, pe care il cunoscuse acolo, era tanar si era si garda lui de corp. Au venit, dar fara familii. Deci a venit Dapcevici pe 1 august, eu nu eram in Bucuresti, trebuia sa vin pe 3 august, eram la Pitesti, la parintii mei, dar am primit telefon de la sotul meu si am venit pe 1 august. Ei toti, intre timp, s-au dus in vizita la familia fratilor Markusev, alti prieteni sarbi de aici, si ei antititoisti. In tot timpul asta, Dapcevici si Stoianovici erau cazati la hotelul Dorobanti, pentru ca nu aveam voie sa primim oaspeti din strainatate peste noapte.”
ASASINATUL
“In ultima seara, pe 8 august 1975, i-am avut la cina, in casa noastra de pe Grigore Mora. Au venit pe la ora 18, Dapcevici, Stoianovici, Markusev. Markusev a plecat pe la 22. Se facuse 23. Fiul meu era plecat prin oras si cand a venit, a intrat prin intrarea de serviciu. Sotul meu cand a plecat cu invitatii, a plecat pe intrarea principala. I-am spus fiului meu: du-te repede prin fata, sa-ti iei ramas bun de la Dapcevici si Stoianovici, ca pleaca! Sotul meu a spus ca-i conduce pana la hotel! Era troleibuzul 82 pe atunci. Incepuse o ploaie de vara! Eu ies pe balcon. Am vrut sa-i spun baiatului du-te si tu cu tata, dar m-am abtinut.
In timp ce stateau, absolut din intamplare, a venit un tip cu masina, era fiul sefului sotului meu de la cinematografie (erau vecini cu noi) si l-a rugat sa-i duca pana la Dorobanti. Si acel domn i-a dus pana la usa. Nu stiu de ce sotul meu a intrat si el in hotel! Si l-am asteptat, si l-am asteptat. Eu pe urma am vorbit cu acest domn, Vasile Rachita il cheama, era tanar ofiter in Armata si este si acum ofiter.
Domnul Rachita ne-a spus ca i-a dus pana la usa, dupa ce a aflat ca sotul meu disparuse. A doua zi, pe 9 august, vine cineva, la 6 dimineata, cineva care trebuia sa se intalneasca cu Dapcevici la hotel, sa le dea ceva, un pachet. Acest domn era suparat: ce oameni neseriosi, am stabilit sa ne intalnim la 6 dimineata, si de la receptie mi-au spus ca au plecat la 12 noaptea! Pe urma vin fratii Markusev, le dadusem eu telefon, pentru ca stiam si eu ca trebuie sa-i conduca la aeroport pe Dapcevici si Stoianovici. Fratii Markusev s-au dus si ei si de la receptie li s-a spus acelasi lucru. S-au dus la aeroport, acolo nu i-au gasit, iar lista pasagerilor nu au vrut sa le-o arate. Si de atunci, ani de zile, am tot cautat sa aflu ce s-a intamplat cu sotul meu! Toti imi spuneau ca nu stiu nimic. Sau imi aruncau felurite diversiuni, ca a fost o echipa de sportivi sarbi, cu un autobuz si ar fi plecat si ei.
Chiar Doicaru, mi-a spus treaba asta, pentru ca pana la urma m-a primit, deoarece voiau sa afle ce stiu eu. Doicaru m-a primit pe 23 iunie 1976, dupa nenumarate memorii si plangeri. El mi-a spus sa nu port corespondenta cu strainatatea, fiindca mi s-ar putea trimite o bomba cu plastic in plic si sa ma omoare! Dar raspunsurile erau ca nu se stie nimic. La un an de la disparitie, a aparut in presa iugoslava o stire care spunea ca pe teritoriul iugoslav a fost prins Vlado Dapcevici care desfasura activitate antistatala. Pe urma, peste jumatate de an, a avut loc procesul lui. Avocatul belgian al lui Dapcevici s-a ridicat si a raspuns ca rechizitoriul este mincinos, ca Dapcevici a fost rapit din Romania si pentru asta i-a cerut ca martori pe prietenii acestuia, Opojevici si Stoianovici, ca sa declare ca au fost rapiti. Atunci s-a suspendat sedinta publica, si Dapcevici a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. Din ’75 pana in ’87, cand a aparut cartea lui Pacepa, Orizonturi rosii, am tot sperat ca el e in puscarie. In volum, Pacepa descrie o parte din actiunea pe care a condus-o. El scrie ca sotul meu a fost omorat pe loc, si Stoianovici a murit pe drum.”
MARTURIA LUI DAPCEVICI
“A fost lovit de cei de la USLA in cap si a murit pe loc, a facut stop cardiac, pentru ca la expertiza, cand l-am exhumat, acum doi ani, capul nu era spart, dar probabil din cauza socului loviturii a facut stop cardiac. Dapcevici a mai trait pana acum doi ani, pana la varsta de 84 de ani. M-am intalnit cu el in Iugoslavia, in 1992. Mi-a povestit cum s-a intamplat, din ceea ce a putut sa-si aminteasca: “M-am dus la receptie sa le spun sa ne trezeasca la cinci, pentru ca aveam avion spre Belgia la 9. Pe Alexandar si pe Stoianovici i-am lasat in hol. Cand m-am intors, nu i-am mai vazut. M-am gandit ca s-au dus in camera. Cand sa intru in lift, erau niste zdrahoni care se uitau doar si nu spuneau nimic. Am intrat, au intrat si ei si cand am iesit pe etaj, la 13, am fost lovit in cap si mi-am mai revenit intr-o camera necunoscuta. Langa mine, in aceeasi camera zaceau si sotul tau si Stoianovici, dar nu mi-am dat seama ca sunt morti. Cand m-am trezit, mi s-a facut o injectie si m-am mai trezit intr-o celula in Iugoslavia”.
Din ceea ce mi-a declarat Dapcevici, am aflat ca, atunci cand s-a trezit prima data, se aflau in vila conspirativa a Securitatii de la kilometrul 12, la Baneasa.”
Dapcevici, Stoianovici si Opojevici au fost preluati de la Pacepa de catre doi agenti ai securitatii lui Tito si transportati in Iugoslavia, cu “spatele logistic” asigurat in continuare de Pacepa si de oamenii sai.
DEOCAMDATA, PACEPA N-A RASPUNS
Prin intermediul avocatului Catalin Dancu, reprezentantul intereselor generalului Pacepa in Romania, i-am solicitat fostului adjunct al Directiei de Informatii Externe opinia despre marturiile doamnei Maria Opojevici. In plus, l-am rugat pe generalul Pacepa sa ne trimita si eventuale alte amanunte despre aceasta afacere murdara, avand in vedere ca, in celebrul sau volum “Orizonturi rosii”, apar o serie de inadvertente in legatura cu acest caz. Ieri, pana la intrarea la tipar a ziarului, sefa de cabinet a avocatului Dancu ne-a spus ca inca nu primise nici un raspuns de la generalul Pacepa, dar ca este foarte probabil ca o opinie a acestuia sa ne parvina peste un timp. Noi o asteptam.
In urma nenumaratelor sale cereri si investigatii facute pe cont propriu, doamna Maria Opojevici a aflat unde este inmormantat sotul sau. In 1990, a primit primele informatii ca sotul sau, alaturi de Stoianovici, este inmormantat in cimitirul Tomasevsc din orasul Zrenianin, dar fara a i se cunoaste identitatea. Dupa mai mult de zece ani de cereri repetate catre autoritatile sarbe, pe 27 mai 2002, are loc exhumarea. Dupa stabilirea identitatii celor doua cadavre, familiile le-au facut slujbe si i-au inmormantat crestineste in localitatile in care s-au nascut.
Fiul lui Alexandar Opojevici, inginer de profesie, a avut foarte multe necazuri dupa uciderea tatalui sau. Oamenii lui Doicaru au avut grija sa-i faca viata un calvar, deoarece nu se impaca deloc cu gandul ca nu poate afla ce s-a intamplat cu tatal sau. Reuseste, dupa o alta tentativa nereusita, sa treaca Dunarea inot in Iugoslavia, la sfarsitul lunii octombrie 1989. Sarbii il elibereaza de-abia pe 25 decembrie 1989, in ziua executiei lui Ceausescu. De acolo, a plecat in America si s-a stabilit in California.
Pacepa si-a primit inapoi gradul de general si urmeaza sa i se restituie si averea. Nimeni dintre participantii la crimele de atunci sau dintre sefii autoritatilor detinatoare de arhive nu spune nimic. La fel cum a facut si Doicaru.
Va scrie cu intristare un ziarist care a crezut in dvs, inca de dinainte sa fiti presedinte al Romaniei, in primul rand pentru doua lucruri, enuntate cu tarie: Basarabia si redarea demnitatii nationale.
V-am judecat deja cu manie pentru ca ati semnat luni, 28 februarie ac, trei decrete rusinoase pentru demnitatea nationala. Este vorba de retragerea titlului de erou-martir pentru Coman Dumitru, Cotuna Eugen Trandafir si Trosca Gheorghe. Primul, dupa cum sper ca stiti, un specialist in contrainformatii si actiuni antiromanesti intreprinse de vecina noastra Ungaria pe teritoriul Romaniei, a fost ucis cu bestialitate de conationalii nostri maghiari, pe 22 decembrie 1989, la Odorheiu Secuiesc. Conform criminalistului care a constatat decesul, Dumitru Coman “nu mai avea nici un os întreg”. Un alt martor afirma: “Au jucat Ceardas pe trupul lui”. Criminalii, toti de etnie maghiara, au fost depistati. Unii dintre ei au fost arestati si judecati. In urma demersurilor ulterioare, in tara si pe la forurile europene, realizate in special de Gyorgy Frunda, avocat si senator, lider al UDMR, partenerul la guvernare al PDL, ucigasii lui Dumitru Coman au fost pusi, cu totii, in libertate si azi se relaxeaza in statul vecin, “Tara-Mama” lor, Ungaria.
Tot in libertate s-au aflat si se afla si azi, cu o exceptie cunoscuta, decedata de moarte buna, criminalii ofiterilor de elita ai USLA Eugen Cotuna si Gheorghe Trosca, ucisi in cadrul diversiunii KGB-GRU organizate cu concursul tradatorului Nicolae Militaru, complicele lui Ion Iliescu la lovitura de stat din decembrie 1989. Banuiesc ca stiti de ce au fost executati si, pe deasupra, si profanati cu salbaticie, colonelul Trosca fiind decapitat, ca efigie a victoriei URSS asupra Romaniei.
De aceea v-am si judecat cu manie, pentru ca nu pot sa-mi inchipui, asemenea colegilor mei de presa mai blanzi – Dan Badea si altii de la Curentul dar chiar si Radu Tudor -, ca un om instruit ca dvs, fiu si ginere de militar, nu ati stiu cine au fost cei trei. Mai ales cand, in ultimii sapte ani, ati repetat in mai multe randuri ca vreti sa vedeti o data pentru totdeauna solutionate “Dosarele Revolutiei” si ale “Mineriadei”. Desigur, mai e timp, mai ales ca de ele se ocupa la Institutul lui Tismaneanu tot acelasi personaj care le-a si ingropat in ultimii 21 de ani, generalul Dan Voinea, plasat ca acuzator in “Tribunalul Poporului” din 25 decembrie 1989, intamplator, de aceeasi Ion Iliescu si Nicolae Militaru, consiliati de o alta eminenta cenusie, Silviu Brucan.
Intamplator, coincidenta nefasta face ca a doua zi dupa ce v-ati pus semnatura, “ca primaru'”, pe aceste decrete, un alt gest, de data aceasta legat de Basarabia si natiunea romana, sa ramana ca o vanataie pe obrazul bietei Romanii. Este vorba tot de o “ingropare”, de catre onor majoritatea parlamentara din Camera Deputatilor, in baza unei Note de fundamentare elaborata de Institutul la conducerea caruia a fost instalat Vladimir Tismaneanu si semnata de primul ministru al Romaniei, Emil Boc, a comemorarii Masacrului de la Fantana Alba, de la a carui savarsire se implinesc, peste mai putin de o luna, respectiv pe 1.04. 2011, exact 70 de ani.
Oare, dupa exemplul Poloniei, nu ne putem cinsti si noi, cel putin cu aceeasi demnitate, victimele oribilului Masacru de la Fantana Alba? Un Katyn romanesc cu mult mai macabru, tinand cont ca au fost ucisi nu militari, impuscati in cap, ci bieti refugiati romani din Basarabia ocupata, batrani, femei si copii, mitraliati si, apoi, tarati de cozile cailor in gropi comune peste care s-a aruncat var nestins, cat inca multi mai zvacneau, muribunzi…
Domule Presedinte, sunt acte care, chiar daca sunt realizate “conform legii”, la nivel simbolic raman in istorie ca o infrangere umilitoare, o ingenunchere a demnitatii nationale, o re-ucidere cu valoare ritualica, un blestem asupra intregii natiuni, care ne va urmari din neam in neam. Nu stiu daca peste 50 sau 100 de ani se va mai sti ca zilele acestea a avut loc in Romania nu stiu ce scuturare de orgolii prin PDL sau ca ambitioasa “reformare a statului” a dat gres. Dar in mod sigur va ramane scris ca, la 21 de ani de la asa-zisa cadere a comunismului, statul roman de azi a intinat, oficial, memoria celor care si-au dat viata pentru apararea Romaniei, ucisi, intamplator, de persoane care se incadreaza printre dusmanii clasici, “dusmanii naturali”, ca sa-l citez pe Take Ionescu, ai tarii noastre: ungurii si sovieticii, respectiv rusii.
Tot cu totul si cu totul intamplator, putem constata ca actul prin care s-a realizat “demartirizare” celor trei eroi a trecut pe la CNSAS prin mainile lui Mircea Dinescu, recunoscut agent sovietic, conform datelor UM 0110 “anti-KGB”, aflate in prezent in Arhiva SRI, cu un socru ungur si o soacra cetatean al URSS, respectiv a Federatiei Ruse. La fel de intamplator este si faptul ca de la Comisia parlamentara “responsabila”, avizul “demartirizarii” a plecat din mainile lui Raymond Luca, cu totul intamplator nascut in URSS, unde, la fel de intamplator, parintii sai se aflau la studii, asemenea lui Ion Iliescu si Nicolae Militaru cu sotiile lor, ca sa luam doar doua exemple… la intamplare. Daca mai adaugam si ca, intamplator, Decizia CNSAS este semnata de Ladislau Csendes, normal, cred ca ne putem face o imagine de ansamblu asupra trainicei prietenii ruso-maghiare, cu totul si cu totul intamplatoare.
La fel de intamplator este si faptul ca cel care, cu o vehementa viscerala (si, adaug, cu analfabetism cronic, plasand Fantana Alba in Republica Moldova intr-un act oficial al Romaniei) s-a opus cinstirii victimelor facute de Armata Rosie in Basarabia si Bucovina este Vladimir Tismaneanu, cu totul si cu totul intamplator chiar fiul celui mai bine platit agent NKVD din structura Kominternului din Romania si apologetul celui mai longeviv agent sovietic, “defectat” spre incununarea misiunii sale de dezinformare strategica la americani: Ion Mihai Pacepa. Sa fie tot o intamplare faptul ca “profesorul” Tismaneanu e membru de frunte al Grupului pentru Dialog Social, organizatie infiintata de Silviu Brucan si George Soros si al carui prim presedinte, simultan si la GDS si la Fundatia Soros a fost un agent dovedit al serviciului de informatii maghiar?
Domnule Presedinte, degeaba ne ocupam de mica si marea coruptie si de cei care ne fura legal aluminiul si petrolul din tara, daca nu-i avem in vedere si pe cei care fura si spurca ceea ce are o natiune de nepretuit: demnitatea nationala si sufletul mortilor ei.
Sunt gata sa admit ca am gresit judecandu-va grabit si ca Valeriu Turcan a semnat in locul dvs decretele rusinoase, din exces de zel. Dar, asa cum va stiu, dvs sunteti omul care isi recunoaste greseala cu franchete, ceea ce este un dar rar, al conducatorilor. Sa revenim putin asupra Legii. Asa cum in cazurile lui Mircea Dinescu si Andrei Plesu s-a incalcat Legea Ticu – s-a facut o exceptie! – si, desi au fost amandoi membri rasfatati ai Partidului Comunist, au fost lasati sa-si consume anii de creatie literara si filosofica robotind la CNSAS pentru popor, poate se gaseste o portita si pentru niste amarati de eroi-martiri. Altfel, cine stie, maine-poimaine, dincolo de faptul ca familiile le sunt vitregite de un minim ajutor, ne-am putea trezi ca Institutul lui Tismaneanu le cere acestora sa scoata si osemintele parintilor din Cimitirul Eroilor! La groapa de gunoi cu ele!
In tot cazul, ce va rog, nu gasiti ca rezolvare sa le dati in schimb, post-mortem, Ordinul “Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989”. Si l-a atribuit, siesi, si Ion Iliescu, in ultima sa zi de mandat din 2004 si tare ma tem ca nu le-ar placea sa impartaseasca, intamplator, aceleasi onoruri cu cel care l-a instalat in functie pe Nicolae Militaru la ordinul lui Evgheni Tiajelnikov.
Domnule Presedinte, daca materiile prime care ni se scurg printre degete mai au un pret, demnitatea nationala, in schimb, nu are pret. Dvs, printr-un gest prezidential, puteti sa o redati natiunii, indreptand o strambatate, in cazul celor trei eroi-martiri.
Priviti cum, dintr-o mare de profitori ai tuturor regimurilor, independent unul de celalalt, trei ziaristi, care nu au beneficiat de nimic din victoriile democratiei, ba chiar dimpotriva, cu totii participanti la evenimentele din decembrie fara sa pretinda, la fel, absolut nimic, va cer, acum, pentru sufletul celor trei morti si demnitatea nationala, doar acest simplu lucru: faceti dreptate!
O intrebare suna trist, din “off”: Dar oare o veti face?
Retragerea titlului de erou-martir pentru doi dintre luptătorii antiterorişti care au fost ucişi la datorie în decembrie 1989, colonelul (post mortem) Gheorghe Trosca şi locotenent-colonelul (p.m.) Eugen Trandafir Cotună, reprezintă un gest asupra căruia îl rog pe preşedintele României să mai reflecteze şi, dacă este un om drept, să revină asupra lui.
Nu ştiu dacă Traian Băsescu e pe deplin conştient de răul făcut. Dacă sfetnicii domniei sale în materie de securitate naţională l-au avizat despre consecinţele gestului său. Dinadins ori ba, preşedintele României a semnat unul dintre cele mai controversate decrete din mandatul domniei sale. Dacă generalul Nicolae Militaru mai trăia, ar fi închinat azi un pahar de votcă în cinstea acestui eveniment important.
Asa cum spunea un student basarabean care a asistat la mascarada din Parlament “toti romanii omorati de sovietici in Basarabia si Bucovina s-au rasucit in mormant”!
Asa, ca sa fie “onorata” pe deplin bataia de joc a martiriului romanilor care si-au dat viata pentru acest neam si pentru aceasta tara si nu pentru misei si tradatorii care au vandut-o si o vand.
Preşedintele Băsescu a semnat decretele pentru retragerea titlului de Erou – Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pentru Eugen Trandafir Cotună, Dumitru Coman şi Gheorghe Trosca, ucisi la ordinele agentului GRU Nicolae Militaru
March 15th, 2011 
VR 
Ziaristi Online: Parlamentul Romaniei are liber pe 15 si 16 martie in cinstea sarbatoririi de catre unguri a zilei de 15 Martie 1848 
Posted in 
Tags: 
