Intrunirea cu usile inchise a celor 170 de membri ai sectiei Europene a Trilateralei, desfasurata la Bucuresti intre 15-17 octombrie, si masoneria si hotia din Romania, sunt cele doua subiecte ale emisiunii lui Marian Oprea de asta seara, de la OTV, incepand cu orele 21.00. Invitati: masonul Florin Ghiulbenghian si ziaristul Victor Roncea :).
Ca un preambul al emisiunii de asta-seara, prezint aici o noua sarja trasa de Florin Ghiulbenghian pe unul dintre portalurile sale, in care da de inteles ca la confruntarea finala pentru sefia masoneriei, din lupta cu fostul director adjunct de la SRI, Mircea Gheordunescu, “principalul favorit”, va iesi castigator unul dintre contracandidatii sai, medicul Radu Balanescu, director al Spitalului Grigore Alexandrescu. Vom vedea care pe care la alegerile din noiembrie. Iata noile dezvaluiri ale lui Ghiulbenghian, din care nu lipseste un nou act de coruptie la nivel inalt, in Guvernul Adrian Nastase, cu o solicitare de mita de 500.000 de euro (DNA, esti pe-aproape?):
Figuri actuale de masoni: Traian Caramanian si Radu Deac
Voi continua cu prezentarea a inca doua personaje deja celebre in randul Obedientei noastre: Traian Caramanian si Radu Deac. Amandoi membri de baza si de vaza in echipa lui Chirovici.
1. TRAIAN CARAMANIAN
L-am cunoscut pe Traian Caramanian in vara anului 2003, la Constanta. Stabilisem telefonic cu el sa na vedem impreuna cu Maestrii Venerabili din Orientul Constanta pentru a discuta cu ei despre o posibila sustinere a candidaturii lui Chirovici la demnitatea de Mare Maestru al MLNR. M-au primit deosebit de prietenos… dar, in acelasi timp, neincrezatori. Sase ani de influenta a lui Savancea asupra treburilor Ordinului isi pusesera serios amprenta asupra increderii fratesti. Cei prezenti era evident ca erau coordonati de Traian Caramanian. Acesta realizase, mai ales in preajma alegerilor din 2003, un lucru unic pentru Obedienta noastra din acele timpuri. Reusise sa convinga Fratii din Orientul Constanta ca interesle lor vor fi mult mai bine reprezentate la nivelul conducerii MLNR daca vor reusi sa isi coordoneze eforturile si sa prezinte o pozitie comuna in fata asa-numitilor “bucuresteni”. M-au ascultat politicos… si, evident, au cerut timp de gandire. In cursul discutiilor cu Caramanian, acesta a avut o singura cerinta pe care m-a rugat sa o transmit lui Chirovici, si anume ca viitorul asistent al MM pentru Constanta sa fie ales de ei iar Chirovici doar sa-l confirme. Bineinteles ca a dorit sa organizeze el vizita lui Chirovici in Constanta inaintea alegerilor, pentru a avea ocazia de a-l cunoaste personal. Tinand cont de situatia anului 2003 si de modul cum decursesera multe alte intalniri cu posibili sustinatori pentru Chirovici, pozitia lui Caramanian mi s-a parut cea mai rezonabila iar ceea ce reusise sa realizeze intr-un Orient atat de dificil cum este Constanta merita aprecierile tuturor.
In cursul campaniei, i-am cerut explicit lui Chirovici sa se intalneasca cu Caramanian si sa-l desemneze drept Asistentul sau pentru Orientul Constanta. A fost singura cerinta pe care i-am adresat-o lui Eugen… si prima dintre multele promisiuni de care si-a batut joc, tot ca de obicei. Ulterior castigarii alegerilor pentru MM in noiembrie 2003, Eugen l-a chemat pe Caramanian la Bucuresti, au avut o lunga discutie, inceputa initial cu mine de fata, dupa care i-a spus ca il numeste Asistent pentru Orientul Constanta si l-a trimis acasa. Tipic pentru Chirovici, chiar inainte ca Traian sa reuseasca sa se intoarca in Constanta, se semneaza un decret de numire a Asistentului pe Constanta si se trimite, in regim de urgenta, catre MV interesati direct. Numele Asistentului nu era insa Traian Caramanian, ci un coleg de partid al lui Chirovici din noua sa umbrela politica. Nu stiu cum a reusit Caramanian sa treaca peste acest prim contact cu Chirovici… mie si acum imi provoaca dezgust… si a fost motivul primului scandal dintre mine si Chirovici, in biroul acestuia de Mare Maestru, asezat pe scaunul donat de Gheorghe Florea impreuna cu restul mobilierului din actuala Sala de Mare Consiliu. In cursul urmatoarelor luni am continuat sa il presez pe Chirovici sa isi schimbe decizia si sa-l numeasca totusi pe Caramanian drept Asistentul sau. Am reusit dupa aproape un an… si nu stiu nici acum ce anume am creeat in acele zile….
M-am tot revazut cu Caramanian dupa acele momente. Dupa inceputul dezastruos al relatiei lor, brusc Chirovici a decis sa se apropie de Traian. I-a oferit o functie de consilier al sau si la ANIMMC. Ulterior l-a promovat vice-presedinte. Cu exceptia secretarei sale, Chirovici a avut in Caramanian cel mai apropiat colaborator in intreaga perioada cat a fost Presedinte al ANIMMC. Un mic scandal de coruptie a marcat acea perioada. Unul dintre Fratii din Atelierul meu mi-a adus la cunostinta ca un consilier al lui Chirovici de la ANIMMC, fost colonel in MApN, ii solicita o spaga de 500.000 de Euro pentru “rezolvarea favorabila” a unor solicitari de finantare, pretinzand ca o parte din bani sunt destinati chiar lui Eugen. L-am sunat pe Caramanian si l-am rugat sa imi aranjeze urgent o intalnire cu Chirovici si cu consilierul acestuia. La intalnirea din Sala de Sedinte a ANIMMC erau prezenti toti trei atunci cand am sosit cu Fratele nostru.
TRILATERAL COMMISSION
OCTOBER 2010
*Executive Committee
MARIO MONTI – JOSEPH S. NYE, JR. – YOTARO KOBAYASHI
European Chairman – North American Chairman – Pacific Asian Chairman
VLADIMIR DLOUHY ALLAN E. GOTLIEB HAN SUNG-JOO
European – North American -Pacific Asian
Deputy Chairman – Deputy Chairman – Deputy Chairman
MICHAEL FUCHS – LORENZO H. ZAMBRANO – SHIJURO OGATA
European – North American – Pacific Asian
Deputy Chairman – Deputy Chairman – Deputy Chairman DAVID ROCKEFELLER
Founder and Honorary Chairman
PETER SUTHERLAND – GEORGES BERTHOIN – PAUL A. VOLCKER
European Honorary Chairman – European Honorary Chairman – North American Honorary Chairman
***
PAUL RÉVAY – MICHAEL J. O’NEIL – TADASHI YAMAMOTO
European Director – North American Director – Pacific Asian Director
EUROPEAN GROUP (170 de membri – nota mea)
Alexandre Adler, Scientific Director for Geopolitics, University of Paris-Dauphine; Journalist and Commentator, Paris Urban Ahlin, Member of the Swedish Parliament and Deputy Chairman of the Committee on Foreign Affairs, Stockholm Esko Aho, Executive Vice President, Nokia, Helsinki; former Prime Minister of Finland *Edmond Alphandéry, Chairman, CNP Assurances, Paris; former Chairman, Electricité de France (EDF); former Minister of the Economy and Finance Jacques Andréani, Ambassadeur de France, Paris; former Ambassador to the United States Jorge Armindo, Chairman, Amorim Turismo, Lisbon Jerzy Baczynski, Editor-in-Chief, Polityka, Warsaw Patricia Barbizet, Chief Executive Officer and Member of the Board of Directors, Artémis Group, Paris Estela Barbot, Director, AGA; Director, Bank Santander Negocios; Member of the General Council, AEP — Portuguese Business Association, Porto; General Honorary Consul of Guatemala, Lisbon *Erik Belfrage, Senior Vice President, Skandinaviska Enskilda Banken; Director, Investor AB, Stockholm Marek Belka, President, National Bank of Poland, Warsaw; former Director, European Department, International Monetary Fund, Washington D.C.; former Executive Secretary, United Nations Economic Commission for Europe (UNECE), Geneva; former Prime Minister and Minister of Finance of Poland; former Ambassador-at-Large and Chairman, Council for International Coordination, Coalition Provisional Authority, Baghdad Baron Jean-Pierre Berghmans, Chairman of the Executive Board, Lhoist Group, Limelette, Belgium *Georges Berthoin, International Honorary Chairman, European Movement; Honorary Chairman, The Jean Monnet Association; Honorary European Chairman, The Trilateral Commission, Paris Nicolas Beytout, Chairman and Chief Executive Officer, Groupe Les Echos; former Editor of Le Figaro and Les Echos, Paris Carl Bildt, Minister of Foreign Affairs of Sweden; former Chairman, Kreab Group of public affairs companies; former Chairman, Nordic Venture Network, Stockholm; former Member of the Swedish Parliament, Chairman of the Moderate Party and Prime Minister of Sweden; former European Union High Representative in Bosnia-Herzegovina & UN Special Envoy to the Balkans
“În politică, nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca a fost planificat sa aiba loc în acest fel.” – Franklin Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa într-un singur accident de avion?
Eliminat de Trilaterala
Stelian Octavian Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate, o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe net) si pe acest blog, sub titlul: CEA– USESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR, etc…
Jurnalista Miruna Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie 1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie 1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?
Întâlnirea de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale
În ziua de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.
Tocmai isprăvise de mâncat friptura, când Ghiţă Năstrate, agentul, îi aduse o scrisoare. Conul Tase Puricareanu desfăcu, domol, plicul şi citi:
Iubite Tase,
În împrejurări grele, la cine să alergăm? Fireşte, la tine. Afaceri grabnice mă silesc să plec numaidecât. Şi astă-seară, la 8 ceasuri, cred că ştii: sunt cele două întruniri, în despărţirile III şi IV, la care trebuia să vorbesc. Bizuit pe marele tău talent, plec mai mulţumit şi împăcat în mine însumi decât dacă aş fi vorbit eu alegătorilor.
Al tău îndatorat,
Jean Georgescu
P.-S. Iartă-mă că-ţi scriu aşa, pe fugă; mai am jumătate de oră până să plece trenul. Tocmai, semnul buletinelor noastre de vot e Crucea.
De multe ori îi scrisese şeful; dar niciodată nu-i aşternuse rânduri mai călduroase ca aceste. Conul Tase era încântat. Înghiţi o bucată de plăcintă în pripă, sorbi de două-trei ori din cafea şi porunci să-i aducă o trăsură. Erau 7 ceasuri. Îşi îmbrăcă redingota, îşi îmbucă tabachera cu tutun, iar coana Tica Puricareanu îi puse în portofel vreo două scobitori, căci se putea, după întrunire, soţul dumneaei să guste câte ceva, cu prietenii.
Peste câteva clipe trăsura luneca, sprintenă, spre sala Jupiter, unde se ţinea întrunirea despărţirii a III-a. La intrarea oratorului, sala se cutremură de strigătele de bucurie ale alegătorilor; conul Tase Puricareanu era cunoscut şi răscunoscut ca mare vorbitor. Când păşi în sală, faţa conului Tase se rumeni ca floarea mărului; când se aşeză în faţa mesei, se aprinse ca trandafirul, iar când ridică degetul, să facă linişte, obrajii i se înflăcărară ca bujorul. Dar tăcerea se întinse peste capetele celor strânşi să audă, şi conul Tase începu să vorbească. Cele dintâi cuvinte îi ieşiră din gură mai mult suflate decât spuse. Întotdeauna păţea aşa. Vorbele parcă se-necau, se amestecau, se îmbulzeau la poarta dinţilor, până ce, în sfârşit, stăpânirea de sine le rânduia, le făcea să iasă una câte una, curate, înşirate, cu darul pe care, într-o măsură, conul Tase îl avea. Tulburarea ţinuse două-trei clipe doar; alegătorii cunoscură îndată glasul care, şi acum, tuna şi fulgera împotriva tuturor acelor care erau de alte păreri decât ale conului Tase Puricareanu şi ale prietenilor săi… Conul Tase Puricareanu şi tovarăşii săi făcuseră toate… ei orânduiseră ţara; ei alcătuiseră legile cele înţelepte; ei ieftiniseră traiul; numai de la ei toată suflarea putea să aştepte îmbunătăţirile viitoare!…
RealPolitic.ro: Trilaterala se reuneşte discret la Bucureşti, cu Mugur Isărescu amfitrion
Între protestele celor ce plâng după stimulente financiare inaccesibile românilor de rând şi congresul PSD ce precede faimoasa moţiune de cenzură de luni, trece neobservată o reuniune internaţională de răsunet. În acest week-end (15-17 octombrie), Bucureştiul găzduieşte un eveniment discret, dar extrem de important pentru toată Europa, în general, şi pentru ţara noastră, în special: Intalnirea Regionala Europeana a Comisiei Trilaterale.
Un conclav al elitelor pe care organizatorii şi participanţii de oriunde nu-l doresc reflectat în mass-media, chiar se bucură când el trece neobservat, precum pare a se întâmpla şi în presa românească. Nu puţine au fost întâlnirile grupului Bildenberg sau ale Trilateralei la care activişti anti-globalizare din toată lumea au manifestat violent, făcând necesară intervenţia forţelor de ordine.
Puterea reală a celor prezenţi în aceste zile la Bucureşti este, poate, mai mare decât a şefilor de state şi de guverne, aleşi sau numiţi în funcţii vremelnice şi perisabile.
Eminenţele cenuşii, oamenii aflaţi permanent în umbra puterilor trecătoare , oamenii care hotărăsc schimbările majore de trend în centrele de putere naţionale, regionale sau mondiale, vor decide căile pe care le urmează Europa şi lumea în viitorul an. Singurul reprezentant al României în acest conclav al puternicilor lumii este Mugur Isarescu.
Cât despre putere, văzută sau nu, ea are nişte reguli nescrise, dar nu invincibile, care se pot updata la astfel de reuniuni. Deloc întâmplător, powershiftul şi resorturile lui ar trebui să facă obiectul reflecţiei multor politicieni români, avizi după putere şi recunoaştere prin orice mijloace, în stare să arunce România în crah pentru a accede la putere.
Unii îi numesc “iluminaţi”, alţii, “grup elitist al omenirii”… Oficial, poartă numele de Comisia Trilaterală şi, conform propriului statut, trasează din umbră, peste capetele tuturor, traiectoria viitoare a omenirii. Pentru prima oară în istorie, aceşti “împăraţi” se întâlnesc la Bucureşti. Printre cei aşteptaţi se numără şi Bill Clinton.
Ideea de a conduce omenirea peste capetele naţiunilor este foarte veche. Pe la începutul epocii moderne, adică cu aproximativ 300 de ani în urmă, nevoia celor îmbogăţiţi din activităţi industriale şi comerciale de a da jos nobilimea de la conducerea statelor a născut organizaţia secretă numită îndeobşte Masonerie. Adepţii teroriei conspiraţiei susţin că a fost vorba de un adevărat “guvern mondial din umbră” care a tras sforile în toată lumea. După mijlocul secolului XX, masoneria începe să-şi piardă din importanţă, locul ei fiind luat încet de organisme care nu şi-au mai ascuns identitatea şi şi-au asumat oficial rolul de conducător al lumii.
Comisia Trilaterală, din care fac parte cei mai influenţi oameni din diferite domenii, din toată lumea, a apărut în 1973, fiind fondată de bancherul David Rockefeller, pentru a întări cooperarea economică şi politică între continentele american, european şi asiatic – de aceea se numeşte Trilaterală. În componenţa acestei comisii au intrat directori de concerne, bancheri, politicieni (printre care şi foşti preşedinţi ai Statelor Unite), economişti, şefi de sindicate, preşedinţi de fundaţii – în general cei mai influenţi oameni din America de Nord, din Europa şi din Japonia.
Comisia Trilaterală are 390 de membri
Recent au fost invitaţi să adere la ea şi reprezentanţi din China şi din India, cele două ţări asiatice despre care se spune că vor deveni mari puteri economice şi militare în viitorul apropiat. Conform propriului statut, Comisia Trilaterală “transcende şi influenţează sistemele naţionale”, deci conduce lumea peste guvernele naţionale, dar în interesul omenirii. Trilaterala lucrează prin trei echipe continentale. După luarea unei decizii, membrii organizaţiei le transmit guvernelor, iar acestea le aplică la nivelul fiecărui stat. Organizaţia are 390 de membri aleşi pe baza invitaţiilor de la grupurile naţionale şi regionale. Grupul european, cel care vine la reuniunea din Bucureşti, numără 170 de membri şi îl are ca preşedinte pe Mario Monti. Conform surselor noastre, printre cei prezenţi la şedinţele de astăzi, mâine şi poimâine, care se vor desfăşura într- o locaţie ce nu a fost făcută publică, va fi şi fostul preşedinte al SUA Bill Clinton.
«Creierele lumii» vor eficienţă, popoarele vor libertate
Părerile despre acest organism suprastatal sunt împărţite în susţineri şi critici. Unii spun că o decizie politică se poate lua mai uşor într-un grup restrâns, poate fi controlată mai eficient şi poate fi implementată mai rapid. Criticii se întreabă ce rost mai au alegerile libere şi unde mai este democraţia, dacă o entitate suprastatală conduce naţiunile. În aceeaşi ordine de idei, politologii atrag atenţia că o sută de minţi judecă mai puţin corect decât o sută de milioane de minţi. Adică eliminarea maselor din mecanismul de elaborare a deciziilor nu este deloc o chestie bună.
România e reprezentată de Isărescu şi de Tănăsescu
Reprezentanţii ţării noastre în Comisia Trilaterală sunt Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, şi Mihai Tănăsescu, fost director executiv adjunct la Banca Mondială şi fost ministru al finanţelor în România. Poziţia lor, în special a lui Isărescu, se va întări în interiorul organizaţiei în urma întâlnirilor de la Bucureşti. Libertatea i-a solicitat o întrevedere lui Mugur Isărescu pe această temă, dar acesta a preferat să nu comenteze. Nota mea: VOI REVENI
Un eveniment cu adevărat remarcabil va avea loc, chiar sub nasul nostru, în următorul sfârşit de săptămână (15-17 octombrie). Pentru prima dată de la înfiinţare, în anul 1973, întâlnirea europeană anuală a Comisiei Trilaterale va avea loc la Bucureşti. Supranumită de mulţi analişti pe politică externă drept “guvernul mondial din umbră”, de alţi conspiraţionişti drept “sora mai mică a Clubului Bilderberg”, Comisia Trilaterală este o formaţiune cu trei poli, Europa, America de Nord şi Asia, care reuneşte cei mai influenţi politicieni, industriaşi, guvernatori de bănci centrale, profesori universitari, bancheri, reprezentaţi ai organismelor multinaţionale (ONU, Comisia Europeană etc.) şi patroni mass-media din cele trei regiuni dezvoltate ale lumii.
Comisia Trilaterală a regiunii europene are un număr de 170 de membri, toţi aleşi pe sprânceană şi cu acces numai pe bază de invitaţie personală din partea şefilor organizaţiei. 25 de ţări europene sunt reprezentate în Trilaterală, majoritarea din UE. România are şi ea doi membri, din 2004, conform site-ului oficial al Trilateralei (link: https://www.trilateral.org/). Unul este, surpriză-surpriză!, domnul Mugur Isărescu, iar cel de-al doilea, domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Interesant că ambii au o putere aproape discreţionară asupra finanţelor ţării, fiind orchestratorii împrumutului de 20 de milarde de euro de anul trecut şi susţinătorii unuia nou, în valoare similară. Într-adevăr, se pare că susţinerea unor guverne incompetente, dependente de împrumuturi externe, este cea mai bună strategie de afaceri a Fondului.
N-am putea susţine că Trilaterala este o organizaţie secretă, de vreme ce ştim că există, iar membrii săi sunt printre cei mai proeminenţi oameni ai lumii. Însă ceea ce pun ei la cale, de câte ori se întâlnesc, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că această Comisie Trilaterală a fost înfiinţată cu fondurile atotputernicei familii Rockefeller, care şi-a propus să finanţeze o vastă alianţă între America de Nord, Europa de Vest şi Japonia prin care să protejeze marile afaceri multinaţionale de etern fluctuanta viaţă politică. Se spune că ei sunt cei care finanţează campaniile electorale ale politicienilor, astfel încât, atunci când ajung la putere, vor acţiona în favorea lor. Un fel de taxă de protecţie la nivel global. Pentru cei care cred că o astfel de ipoteză este de domeniul SF-ului, reamintesc că, în primele luni de la alegere, preşedintele Obama a numit nu mai puţin de 12 membri ai Comisiei Trilaterale în funcţii-cheie din administraţia americană, printre care şi ministrul de finanţe, Tim Geithner, ministrul de externe, Hillary Clinton, sau directorul Comitetului de Redresare Economică, Paul Volker.
În Europa, Trilaterala are un preşedinte de onoare, în persoana lui Peter Sutherland, un irlandez care este sau a fost membru în atâtea comitete şi comisii încât poţi edita tomuri întregi numai cu funcţiile lui.
October 18th, 2010 
VR 
Posted in 
Tags: 
