Dupa ce, in sfarsit, se incearca repararea unei nedreptati strigatoare la cer, care dureaza de 65 de ani, recunoasterea cetateniei romane celor deposadati abuziv de ea de catre regimul terorist al URSS, iata cum co-autoarea primei sfartecari a Basarabiei continua opera lui Ribbentrop si Molotov, dar acum in UE. Germania, caci despre ea este vorba, partasa Rusiei de ieri si azi, a declansat deja o operatiune de prafuire a initiativei Romaniei. Apeland la zvonsitica si fara a oferi nici o sursa reala, agentia oficiala de presa a Germaniei, DPA, isi permite sa lanseze dezinformari tipice perioadei sovieto-naziste. Va las sa cititi, fara alte comentarii, in afara evidentierii unei alte minciuni crase: DPA sustine ca numai 20% dintre basarabeni sunt romani. Rusine, tovarasi! Luati-va de mana cu Putin! Ah, deja v-ati luat…, uitasem. Noroc cu harta asta, ca mi-am adus aminte. Parca voi aveati un fel de cancelar care acum e slujnicuta la Rodina-n casa…
Comisia Europeana, “nelinistita” de accelerarea acordarii cetateniei romane pentru “moldoveni”
Comisia Europeana nu doreste sa se pronunte deocamdata in privinta deciziei Romaniei de a simplifica procedura de acordare a cetateniei romane pentru cetatenii moldoveni, si asteapta din partea Bucurestiului o informare in acest sens, scrie joi presa de limba germana, citata de NewsIn. Cu toate acestea, in mod neoficial reprezentantii Comisiei Europene se arata ingrijorati de aceasta decizie, potrivit presei germane. Decizia Romaniei de a acorda cetatenie romana populatiei moldovene de origine romana inseamna ca peste 20% din populatia Republicii Moldova sa obtina o cetatenie europeana, observa agentia germana de stiri DPA. De pe urma acestui demers, cetatenii moldoveni eligibili ar beneficia de aceleasi drepturi ca si romanii, precum calatoria fara viza pe teritoriul UE si drept de munca fara a necesita un permis in acest sens. Oficialii de la Bruxelles contactati de agentia DPA s-au limitat la a spune ca decizia privind procedura de acordare a cetateniei este integral o decizie suverana a Guvernului de la Bucuresti. “Nimeni nu este in masura sa ii opreasca!”, a comentat un oficial al Comisiei Europene, citat sub acoperirea anonimatului de DPA. Cotidianul austriac Der Standard scrie, la randul sau, ca UE nu ia deocamdata nici o pozitie fata de intentia Romaniei de a acorda cetatenie pentru sute de mii de moldoveni. Comisia Europeana ar astepta, potrivit publicatiei, sa fie informata oficial de intentiile Guvernului de la Bucuresti, a declarat un purtator de cuvant al Comisiei Europene. “Pana acum am auzit doar explicatii, dar asteptam sa vedem ce decizii se iau”, a spus acesta. “Pana acum nu s-a decis nimic, iar reactia noastra trebuie sa se bazeze pe fapte”, a adaugat purtatorul de cuvant. Potrivit agentiei germane DPA, in contextul mai larg al relatiilor romano-moldovene, diplomatii UE au tratat pana in acest moment foarte precaut disputa dintre cele doua tari, emitand mesaje de solidaritate cu tara membra, Romania, si cerand Republicii Moldova sa reia abordarea constructiva care i-ar spori aspiratiile proeuropene. “Condamnam violentele din partea tuturor partilor implicate si cerem angajarea intr-un dialog constructiv, aceasta fiind singura cale de iesire din aceasta situatie”, a declarat miercuri Amedeu Altafaj Tardio, un purtator de cuvant al Comisiei Europene. Guvernul roman a decis miercuri simplificarea procedurilor de acordare a cetateniei romane si urgentarea unor termene prevazute de normele in vigoare. Premierul Emil Boc a precizat ca modificarile aduse Legii se refera la fostii cetateni romani, care au dobandit cetatenia prin nastere sau adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor, dar si la persoanele carora le-a fost ridicata cetatenia. Potrivit noilor norme, pot dobandi cetatenia descendentii cetatenilor romani pana la gradul III. Normele anterioare permit acest lucru doar pentru descendentii pana la gradul II. In jur de 60% dintre cele 4 milioane de cetateni ai Republicii Moldova au descendenta romana, iar in cadrul Ambasadei Romaniei de la Chisinau s-ar afla la ora actuala in jur de 800.000 de cereri de obtinere a cetateniei romane, potrivit presedintelui Romaniei, Traian Basescu. Konek PS: Mai bine i-ar zice DPTASS 🙂
Ministrul Cristian Diaconescu a evocat posibilitatea primirii de catre Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti, din partea MAE rus, a sute de mii de dosare ale unor prizonieri romani de razboi si ale deportatilor din Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutului Herta, care au fost inchisi de catre regimul stalinist in lagarele de exterminare sovietice. In momentul deportarii de catre NKVD a sutelor de mii de romani din teritoriile ocupate de URSS, acestia aveau cetatenie romana, pierduta ulterior in mod ilegal in urma ocupatiei comuniste. Reamintim ca fostul ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a primit in 2005 din partea Arhivelor de la Moscova, un singur dosar al unui prizonier de razboi roman. Continutul acestor dosare ar putea ajuta romanii din Republica Moldova si Ucraina sa grabeasca procesul de redobandire a cetateniei romane. Integral la Dezghet economic cu Rusia – 2 martie 2009 Vezi si Basescu asteptat la Moscova – 28 februarie 2009 Fotografie www.romaniidinkazahstan.info
În mijloc de noapte şi de Bucureşti, în mare linişte. Duba neagră vine cu farurile stinse. Opreşte lângă o haită de dulăi care dau să urle, dar se abţin. Două arătări coboară şi cercetează atent locul. Nimeni nu mişcă, nimeni nu latră. Oameni şi câini îşi încordează auzul. Cu infinită grijă, arătarea mai mare se întoarce spre arătarea mai mică. Şopteşte fără să-şi mişte buzele: „Veto, să descărcăm acilea”. Brusc, simt pericolul, dar e prea târziu. (va urma) * (urmare) Raport al Unităţii Antiteroriste din Domeniul Alimentar, fostă Sanitar-Veterinară. “În noaptea de, în jurul orei, pe raza tarabelor, Detaşamentul 244 Obor a surprins în flagrant şi capturat doi dealeri de brânză daţi în urmărire internaţională şi judeţeană, după cum urmează: Coropişniţă Gheorghe, 62 de ani, zis “Mielu”, fără antecedente, şi Coropişniţă Elisaveta, idem, zisă “Ţaţa”, recidivistă – condamnată la cinci ani închisoare pentru contrabandă cu magiun. Asupra lor au fost depistate 120 kilograme substanţă halucinogen-culinară (urdă), 3 doze caş la putină şi 8.421 grame tărâţă – utilizate de traficanţi ca precursor pentru borş. Elementele infracţionale au opus rezistenţă verbală, susţinând că transportul era pentru consum personal. Transportul a fost confiscat şi urmează a fi neutralizat în poligonul Matache Măcelaru. În urma cercetărilor a rezultat că gruparea Coropişniţă face parte din mafia lactatelor din comuna Gărăgău, controlată de Sapă “Sile” Vasile. Acesta pretinde şi primeşte de la lumea interlopă sătească diferite sume de bani pentru a executa în laboratoarele proprii operaţiuni de mulgere şi sinteză a laptelui. De asemenea, dispune de aparatura necesară pentru afumare şi smântânire ilegală. Din păcate, operaţiunile de monitorizare pe tehnică n-au dat rezultate: Sapă nu şi-a tras niciodată telefon, n-a auzit în viaţa lui de e-mail, comunicând la distanţă numai prin sunete emise din fluier de os”. * Lipit de zid, în dosul halelor, ţăranul îşi pândeşte victima. O vede cum se apropie, scurgându-se pe stradă. Urmele sevrajului i se cunosc de la 100 de paşi: bale la gură, privire goală. E pradă sigură: de trei ori a fost la dezintoxicare şi de fiecare dată a sărit gardul, aruncându-se în braţele primului dealer. La ultima internare şi-a atacat medicul, vârându-i tratamentul pe gât. Scena a fost oribilă: medicul era să moară sufocat cu iaurtul cu fructe. Narcomana ajunge mai mult moartă decât vie. – Ce-ţi dau? – De oaie. Da mai fără sare. Ţăranul vâră mâna sub cojoc. Scoate doza, înhaţă banii. Marfa e din ce în ce mai scumpă: de când nevastă-sa înfundă Jilava pentru cultivare de caise în vederea compotului, trebuie să se descurce singur. A fost prinsă cu două borcane. Mascaţii au lăţit-o între tarabe. I-au dat zece ani de fiecare borcan. Îşi şterge o lacrimă şi priveşte spre nepotu Marinică. Şade în căruţă, cu feţişoara aia nevinovată. Are trei anişori, da deja ştie să zică “Nu-i brânza mea, nene mascatule. A lăsat-o aci un domn de la oraş”. Pentru el munceşte, pentru el riscă totul. Când va strânge întreaga Sumă, îi va zice: “Na! Să nu treci prin ce-am pătimit io cu mă-ta mare. Du-te de-ţi scoate certificat european de producător”. de la
Ionut GURGU
Primita la Redactie: “CONTRAVENIENTII” DIN ZOOTEHNIE NU AU ACCES LA FONDURILE EUROPENE
Desi incepand cu 1997, conform Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, li se interzicea cresterea a mai mult de 5 vite, daca nu au o distanta de minim 200 m fata de zonele de locuit, crescatorii de bovine, in proportie de 95% nu indeplineau conditiile cerute, putand fi sanctionati contraventional zi de zi, totusi ei au primit subventii, chiar daca incalcau si alte legi, emanand de la ANSVSA-HG 984/2005, art. 2, lit.b, pct.1, sau Mediu-Legea 265/2006, HG 440/2005. Nu este normal ca trei legi sa te sanctioneze pentru o activitate, iar guvernul , pentru aceeasi activitate, sa te subventioneze si sa te incurajeze in ceea ce faci. S-au aplicat si sanctiuni in stil “ruleta ruseasca”, pur si simplu la intamplare. Ne confruntam cu o problema in cazul fermierilor, atat cei mici, cat si cei mari, care vor sa respecte conditiile in care functioneaza si fermele din vestul Europei, dar ei trebuie ajutati pentru a indeplini aceste conditii si in localitate. Dar vin fondurile europene pentru fermele agricole de semi-subzistenta, unde fermele trebuie sa fie autorizate, in timp ce 99% din acestea nu indeplinesc conditiile de eligibilitate a proiectului, din cauza Protocolului cu Mininsterul Sanatatii si Ordinului 536/1997 (inclus in acest Protocol) privind distanta minima de protectie sanitara, care la bovine este de 200 m, pentru fermele care au intre 5 si 500 capete. De exemplu: gospodaria in care crescatorul care are 3 bovine, nivelul minim de acordare al subventiei, va avea dupa fatare 6 capete, depasind astfel plafonul impus de Ordinul sus-mentionat pentru a putea fi autorizat – in acest caz, diferenta de capete trebuie fie vanduta, fie omorata la fatare, in cazul in care crescatorul nostru nu doreste sa fie sanctionat (este oare aceasta cea mai buna solutie?) La fel se intampla si cu indemnizatia de instalare a tinerilor fermieri, care vor sa modernizeze fermele pe care le au, dar marea majoritate nu le pot autoriza, pierzand banii si, in final, vanzand animalele. Ferma de subzistenta si de semisubzistenta trebuie sa devina viabila si rentabila pentru detinator, dar fara ajutor nu se poate. Dorinta disperata de a face bani din impozite determina guvernantii sa impuna o serie de autorizari, iar lunar vor fi controale si sanctiuni pentru a justifica salariul celor ce controleaza. Nu am putea spune ce fermier cu 5 vite, care ara cu calul, coseste manual, de dragul celor 1500 euro pe an, doreste sa fie stresat de Fisc, DSVSA, Mediu si Sanatate Publica, in urma obtinerii statutului de persoana fizica autorizata. Produsul, fie lapte, fie carne, se prelucreaza de procesatori si acolo trebuie urmariti banii ce se cuvin bugetului, TVA-ul fiind reflectat de produsul final si platit integral de consumator. Dar se pare ca este de preferat ca micul fermier sa devina beneficiar de ajutor social si de asistat al statului. In concluzie, crescatorii, carora, de altfel le sunt adresate aceste masuri, si care ar trebui sa le acceseze, se confrunta cu probleme legate de avizare si autorizare (atat Masura 112, cat si Masura 141), conform legislatiei in vigoare, care de cele mai multe ori ii impiedica sa beneficieze de banii europeni (ex. distantele impuse intre exploatatie si casa de locuit, reglementate prin Ordinul 536/1997 al Ministerului Sanatatii).
Persoana de contact Director Asociatia Judeteana a Crescatorilor de Bovine Alba Ing. Moldovan Ioan Radu 0724058123
de Mircea PLATON Cartea profesorului John Gillingham, curajoasa, doldora de informatii, percutanta analitic si memorabila in finetea tusei portretistice (de la Tony Blair, la Silvio Berlusconi, Romano Prodi sau Gerhard Schroeder, nimeni nu scapa), ar merita tradusa si folosita ca baza de discutie asupra integrarii europene a Romaniei. Din ianuarie 2007, de cind Romania a devenit membra a Uniunii Europene, coruptiei bastinase i s-a adaugat coruptia europeana. Retelele mafiote care conduc Romania fura acum dintr-un buzunar mai mare. Pe linga bugetul statului, pot accesa acum “fondurile comunitare”. “Elita” politico-intelectuala de “dreapta” a tarii (partidele si oamenii presedintelui), desi pretinde ca e de “dreapta”, a devenit, cu rare si secventiale exceptii, gardianul ideologic al noii ordini. Discursul eurosceptic e considerat ilegitim, periculos, fantezist sau demagogic. Chestiuni de amanunt se pot discuta, ni se sugereaza, dar in nici un caz nu se poate pune in discutie proiectul UE. Nu avem o opozitie fata de abuzurile megastatului UEuropean, ci doar “disidenti”: oameni care nu contesta UE, ci vor doar un EUrosocialism cu fata umana, asa cum au vrut, ei sau parintii lor, un comunism cu fata umana. Trebuie sa ne intrebam daca, prin aderarea la UE, mafia politico-ideologica din Romania nu a primit, in loc de lovitura de gratie, un balon de oxigen. Trebuie sa ne intrebam daca, dincolo de cifrele vehiculate pe hirtie, pretul platit de Romania nu e mai mare (nu doar financiar, ci si cultural, simbolic) decit beneficiile. Sigur, unele manastiri ardelene au “accesat cu succes fondurile SAPARD”. Dar doar coruptia generalizata a clasei politico-ideologice din Romania ne-a facut dependenti de “fondurile SAPARD”. Nu putem socoti “accesarea fondurilor SAPARD”, oricit de utila in context, coloana verticala a politicii si identitatii nationale romanesti. Prioritatea ar trebuie sa fie nu “accesarea fondurilor SAPARD”, demna de laudat, ci construirea unui climat cultural/teologic/politic care sa ne permita selectarea unei clase politice responsabile, care sa-i poata ajuta pe romani sa duca o viata libera, demna si ferita de ispita de a-si vinde sufletul pentru a avea ce pune copiilor pe masa, sau de a-si abandona copiii pentru a le putea trimite, din UE, bani de rechizite scolare. E deci necesar sa discutam la ce anume am aderat atunci cind am aderat la UE. Unii analisti politici, adica oameni care scriu cu dosul la interesele nationale, argumenteaza ca “90% din vulgus” au vrut sa adere la UE in 2007. Acestora li s-ar putea obiecta ca 88% din romani l-au votat pe Ion Iliescu in 1990. Si ca, intr-adevar, ambele campanii electorale au avut acelasi grad de transparenta. Romanii au fost la fel de informati in privinta UE pe cit au fost de informati in privinta lui Ion Iliescu. In ambele cazuri, opozitiei nu i s-a dat “timp de antena”. Edificatoare in acest sens e si putinatatea cartilor sau materialelor critice la adresa UE aparute la editurile mari sau in ziarele de mare tiraj. Din rindul cartilor netraduse la noi face parte si lucrarea lui John Gillingham, Design for a New Europe, Cambridge, Cambridge University Press, 2006. John Gillingham e profesor de istorie la University of Missouri at St. Louis si autorul a numeroase lucrari despre istoria Uniunii Europene. In Design for a New Europe, Gillingham arata ca UE e de fapt captiva unei birocratii corupte, iresponsabila politic sau fiscal, inchisa si razbunatoare cu cei care indraznesc sa atraga atentia asupra neajunsurilor ei. Rupti de tarile din care au venit, dind socoteala doar sefilor directi, care isi conduc departamentele ca pe niste domenii feudale (baroni nu locali, ci comunitari), izolati unii de altii si mediocri, functionarii comunitari constituie o casta care are privilegiile unei elite, fara a avea si talentele sau obligatiile ei: “Acesti oficiali cistiga pina la 300.000 de dolari pe an, platesc taxe de pina la 16% din salariul de baza si cistiga de trei ori mai mult – si in cazul tarilor mai sarace, cu mult mai mult – decit omologii lor nationali. Pina si beneficiile sint mai bune. Ele includ sporuri in bani gheata (16%) pentru ca traiesc in strainatate, ajutoare pentru chirie si cresterea copiilor (200 de dolari pe luna plus 2% din salariul de baza), scoala particulara gratuita pentru copii (pina la 8.000 de dolari pina la virsta de 25 de ani), bonusuri pentru a deveni parinte (pina la 5.000 de dolari de copil, pe an), plata cheltuielilor de mutare si de instalare. Asigurarea medicala e generoasa si pensiile sint de pina la 70% din salariul cu care ies la pensie. E un venit pe care un director de corporatie multinationala l-ar putea invidia si pe care aproape nimeni nu ar vrea sa il piarda. Acest fapt explica poate ceea ce se numeste la Comisia Europeana “conspiratia politetii: corb la corb nu-si scoate ochii”. Rezultatul acestei culturi e persecutarea oricaror functionari onesti, care au incercat sa-si faca datoria. Gillingham discuta nenumarate cazuri de revizori contabili sau de investigatori OLAF care au fost concediati sumar, ba chiar acuzati de “fascism”, de “Gestapovism”, pentru indrazneala de a incerca sa dea de urma banilor disparuti din conturile europene sau de a aplica o disciplina fiscala. Descriind coruptia din sinul birocratiei europene, europarlamentarul Jens-Peter Bonde spunea ca: “Nu e vorba de un escroc, de doi, sau de cinci, ci de un intreg sistem paralel de finantare”. Din nefericire, coruptia financiara e reflectata si dublata de coruptia politica, si aici Gillingham aduce numeroase dovezi care arata natura dictatoriala a proiectelor UE. Uniunea Europeana, arata Gillingham, e un “empire by stealth”, un imperiu pe furis. Politica facuta in numele Europei, arata Gillingham, “e sustinuta de forta, dar nu e acompaniata de responsabilitate”. De aceea, vorbind despre o posibila forta militara a UE, Gillingham se intreaba: “Cum pot europenii – care nu pot sa controleze nici macar actiunile eurocratilor civili – sa controleze un viitor establishment militar protejat de legi referitoare la secretul operatiunilor si sustinut de o industrie militara multinationala lipsita de competitie si de deschidere fata de public?”. In acest sens, deci, vocile care cer o forta militara UEuropeana, in conditiile in care nu exista o natiune europeana si niste reguli clare referitoare la cine controloeaza si fata de cine e responsabila aceasta forta armata, sunt voci periculoase pentru libertatea cetatenilor europeni.
Spre deosebire de guvernele nationale, UE e o “entitate sui generis care nu e responsabila in fata nimanui”. De aceea, dupa cum spunea profesorul de la Oxford Vernon Bogdanor, “Europa da nastere celui mai periculos dintre divorturi – cel dintre clasa politica si popor”. In conditiile in care noi, in Romania, avem deja un astfel de divort, e legitim poate sa ne intrebam cum anume ne va putea ajuta integrarea in Europa, in urma careia ne vom alege cu un nou sirag de birocrati imbuibati si dispretuitori la gitul Romaniei. Cum ne va ajuta, deci, sa responsabilizam clasa politica romaneasca? Cum va ajuta integrarea intr-un organism parazitat de coruptie, mafie si iresponsabilitate fiscala si politica sa vindecam clasa noastra politica de aceste defecte? Intrebarea devine cu atit mai acuta cu cit, daca luam in considerare solutiile propuse de liderii UE pentru rezolvarea problemelor politice si economice, ne dam seama ca ne paste despotismul luminat. Astfel, Gillingham ia in discutie proiectul socialistului Dominique Strauss-Kahn, fost ministru de finante al Frantei. Sub titlul de “Raport asupra Mesei Rotunde despre un Proiect Viabil pentru Europa de Miine”, Strauss-Kahn propunea in 2003 urmatoarele: “Constient ca un demos european nu exista inca, Strauss-Kahn nu se asteapta ca proiectul sau sa fie popular. Pentru a modifica opinia publica, el sustine intensa aplicare a «metodei comunitare». Aceasta presupune dublarea bugetului european, infiintarea de avanposturi locale si regionale care sa monitorizeze si sa dirijeze un vast program de educatie politica, sa organizeze mass-media «pan-europeana», sa introduca cursuri obligatorii de indoctrinare UEuropeana in programa invatamintului secundar, sa finanteze partidele politice europene si sa le rezerve locuri in Parlamentul European. Procesul de fabricare a unui demos, care se asteapta sa dureze 20 de ani, ar trebui sa inceapa, sustine Strauss-Kahn, cu adoptarea noii Constitutii Europene”. Respinsa prin referendumuri, Constitutia Europeana va fi introdusa pe usa din spate, pe furis, de agregatul franco-german care domina UE. Dupa cum noteaza Gillingham, proiectul lui Strauss-Kahn e “manipulator, autoritar; si consecintele lui ar fi distopice”. Citind aceste rinduri, nu pot sa nu ma intreb daca indirjirea “elitei” noastre de a sustine Constitutia Europeana, chiar cu pretul manipularii, precum si actualul zel pro-EUropean al elitelor noastre si al cicisbeilor ei nu face parte din activitatea unor “avanposturi” eurocrate de genul celor prevazute de Strauss-Kahn. Da, oare, “elita” romaneasca o mina de ajutor la fabricarea, in 20 de ani (termen drag si lui Silviu Brucan), unui demos european? Se simte oare “elita”, platita din banii contribuabilului roman, dezlegata de obligatii fata de statul si fata de poporul roman pentru ca si-a asumat obligatii fata de un imperiu nevazut si fata de un demos care nu exista? Se inchina, oare, elita romineasca, la naluci? Conform lui Gillingham, singura sansa de succes a Europei nu e in directia elitismului dirijist si corupt, ci in directia unei mai mari implicari a cetatenilor in viata politica nationala si continentala, inspre democratie, inspre respectarea vointei cetatenilor. Dirijismul elitist a functionat atit timp cit UE a fost un club economic al tarilor bogate. Dar modelul autoritar nu poate functiona in conditiile in care UE vrea sa devina un superstat implicat in alterarea identitatii cetatenilor lui. Directia Europei trebuie sa fie inspre libertate, nu inspre eurosocialism dirijist. Si libertatea merge mina in mina cu responsabilitatea. Un sistem politic iresponsabil produce sclavi: si la virf, si la baza, manipulati de oamenii-butoane din avanposturi. Cartea profesorului John Gillingham, curajoasa, doldora de informatii, percutanta analitic si memorabila in finetea tusei portretistice (de la Tony Blair, la Silvio Berlusconi, Romano Prodi sau Gerhard Schroeder, nimeni nu scapa), ar merita tradusa si folosita ca baza de discutie asupra integrarii europene a Romaniei. Nu de alta, dar, abia iesiti din “Imperiul raului”, nu vrem sa petrecem urmatorii 45 de ani in desertul “Imperiului nevazut”, asteptindu-i pe “tatari”.
Nota: Conform unui ciudat Comunicat al unei aripi dizidente a AZEC, aflam dintr-un fel de Post Scriptum la o infierare ca: “De asemenea, cei prezenţi au luat act de retragerea din asociaţie, fără explicaţii, a dlui Mircea Platon”. Aferim!, ca sa vorbesc pe limba Asociatiei Ziaristilor Ecumenist-Comunisti…
Zilele trecute, Zoe Petre, fosta consiliera a presedintelui Emil Constantinescu, militanta pentru bombardarea civililor din Serbia si co-autoare a vanzarii Basarabiei de sud, Bucovinei de nord, Tinutului Herta si, da, si a Insulei Serpilor, catre succesoarea URSS, Ucraina, prin Tratatul tradator din 1997, a reusit sa se lateasca pe vreo doua-trei posturi TV. Am prins-o pe fosta secretara de Partid la Realitatea Tv, in timp ce-si sustinea cu sarg pupilul, pe Adrian Cioroianu, cel mai prost ministru de externe roman al tuturor timpurilor. Oare cat tupeu poti sa ai ca dupa ce ai ucis o parte dintr-o natie sa te intorci la locul crimei si sa mai si dai lectii?
Hai sa vedem doua opinii despre “doamna” Zoe Petre, de pe doua pozitii diferite: Valerian Stan cu o scrisoare catre “Romania literara”, nepublicata de redactia lui Nicolae Manolescu, si un mic comentariu, si Ioan Talpes, cu o punere la punct.
Despre Secretarul Partidului Comunist din Facultatea de Istorie
Redactiei “România literara” (un text trimis redactiei la 20 mai 2000)
Domnului Alex Stefanescu
Redactor sef
Stimate domnule Alex Stefanescu,
În numarul 19 al “României literare”, la rubrica “Revista revistelor”, s-a scris ca “Valerian Stan a acuzat-o de curând pe Zoe Petre ca pe vremea lui Ceausescu l-ar fi persecutat oral”. Daca referirea pe care “Cronicarul” dvs o face la mine nu este cumva o ironie, atunci sigur este o formulare din care cititorul nu are cum sa înteleaga ceva. Pentru ca, în definitiv, ce ar putea sa însemne o afirmatie ca aceasta: “Pe timpul lui Ceausescu X a fost persecutat de Y”? Va voi ruga, de aceea, sa fiti de acord cu publicarea rândurilor de mai jos. În vara anului 1989, am sustinut examen de admitere la Facultatea de istorie din Bucuresti. Am fost declarat respins, lucrarile fiindu-mi depunctate sever, atât la istorie cât si la filosofie. Contestatia pe care am facut-o mi-a fost “judecata” de d-na Zoe Petre, care mi-a respins-o si mi-a cerut sa nu mai insist pentru ca “aveam probleme de dosar” (între altele, fratele meu era preot). Pentru ca în ce ma privea decizia “cadristilor” era deja irevocabila, d-na Petre a venit la întâlnirea cu mine fara ca macar sa aduca cu ea lucrarile a caror notare o contestam (recent domnia sa a recunoscut, “cu stânjeneala”, ca regulile de atunci o obligau sa procedeze astfel). Prin urmare, în acest mod am fost “persecutat oral” de d-na Petre pe vremea lui Ceausescu. În toti anii de dupa 1989 am preferat sa nu vorbesc despre acest episod, pâna recent când o interventie publica a d-nei Petre, care ma implica, m-a obligat s-o fac.
Cu multumiri,
Valerian Stan
“Procesul comunismului”: o noua amânare
Raportul si “condamnarea comunismului”: la ce bun?
Într-un articol scris imediat dupa ce Raportul a fost publicat, fostul consilier al presedintelui Constantinescu, Zoe Petre, a sarit sa-l apere “preventiv-descurajator” de “detractorii lui de varii obediente fundamentaliste”. Daca mai e cineva care sa nu stie, Zoe Petre a fost si ea, la Universitatea Bucuresti, o activista de nadejde a Partidului; ba înca si mai mult “si o stiu pe pielea mea “o “cadrista” zeloasa si neînduratoare. De asemenea, un om care a facut mult rau, dupa 1990, partidelor istorice si celor ce încercau sa limiteze consecintele actiunilor antidemocratice ale Sistemului instaurat dupa înlaturarea lui Ceausescu. (Dupa 1989, putine cazuri am întâlnit în care “anticomunismul” sa fie mai sinonim cu impostura decât în cel de fata.) Tatal dumisale, academicianul ceausist Emil Condurachi, a fost un “oportunist aliniat conceptiilor de abrutizare a societatii prin cultura” (ne-o spune un martir al luptei împotriva comunismului, Cicerone Ionitoiu, dar si Paul Goma). Sa nu se îndoiasca nimeni ca gestul doamnei se explica altfel decât prin aceea ca Raportul Tismaneanu nu a retinut absolut nimic din toate acestea, desi ar fi trebuit sa o faca. Din punctul acesta de vedere, Raportul Tismaneanu a multumit pe practic toata lumea la Bucuresti. Pentru cei vii, meritele au fost multiplicate ca sa ajunga la toti iar responsabilitatile au fost trecute cu vederea de nimeni nu a zis nici pâs (Vadim Tudor, sa nu fie nimeni naiv, a fost, ca de fiecare data, diversionistul de servici al Sistemului). Liniste a fost si în tabara celor trecuti la cele vesnice: victimele si calaii nu puteau decât sa taca daca primele au fost uitate “si, vai, cât de mult au fost uitate “iar ceilalti daca o judecata venita prea târziu le-a pus în cârca, poate, si ce facusera cei în viata astazi.
Intre profesorii de morala ai societatii civile din Romania se afla si etern zambitoarea dulceata de la pag. 17 a cotidianului Ziua. Neschimbata fotografia ce-i autentifica “panseurile” o probeaza pe deplin actuala septuagenara Zoe Petre, fosta celebritate a Cotroceniului prin tandemul “vaca si prizonierul” cu care a gratulat în imensa-i bunavointa “hulitul fost Palat de Vara, al Pionierului, al … mai stiu eu cui, din buza dealului taberei lui Tudor Vladimirescu. Cine dracu o mai fi fost si acesta, ca nu-si mai aminteste nimeni! Ingenua si zglobie, ca acum 45 de ani la absolvirea facultatii, respectiva doamna n-are de gand sa paraseasca tribuna de constiinta a altora, desigur; despre a domniei sale, pare a considera ca si-a rezolvat-o prin bunavointa generalului Tanasescu. Exemplu de moralitate si corectitudine familiara, tandemul “vaca si prizonierul” a reusit sa uluiasca pe toti negociatorii si analistii occidentali printr-o performanta greu de egalat. Aflat în celebra vizita la Bucuresti, pentru a-i linisti pe romanii refuzati sa adere la NATO în vara anului 1997, fostul presedinte american, domnul Clinton, garanta cu convingere ca urmatorul val va avea în frunte, pe locul 1, Romania. Cum au reusit, respectiva doamna si fiul, este drept nu numai ei, sa lase Romania, în anul 2000, în afara “valului” numai ei o stiu, este drept nu singuri. As fi lasat-o în plata domnului – rautatile nu ma mai pot deranja chiar si produse de personaje ce nu-si pot clama prostia; fiind obligat sa-mi informez alegatorii asupra adevaratului Ioan Talpes, nu-mi pot permite clementa, mai ales cand este vorba de scorpii inteligente. Deci, stimata doamna profesoara, va rog sa va informati cititorii si pe mine cum l-am servit, fara sa clipesc pe presedintele Basescu: – “în obscura afacere Hayssam”; – “în apriga vendeta contra dlui Patriciu”. Asta, ca si cum dosarele din instanta si “aranjamentele” de la Bursa publicate chiar si pentru ochii dvs., le-ar fi comis presedintele Basescu si Ioan Talpes, într-o “apriga vendeta” contra iepurasului constiintei economice, financiare si politice romanesti, d-nul Patriciu. Trecand peste inspiratul termen de “trabant al d-lui Iliescu” – cu care ma gratulati, nu de altceva dar as fi obligat sa mentionez “trabantuta” d-lui Constantinescu – nu pot sa nu mentionez faptul ca mi-am dat demisia, în scris, de patru ori de la sefia Serviciului de Informatii Externe, de la prima întalnire cu domnul Constantinescu, din decembrie 1996 si pana în iulie 1997. Dupa ce mi-am dat demisia din functia de ambasador al Romaniei la Sofia, m-am alaturat d-lui Ion Iliescu, cu aceeasi simpatie, încredere si respect, fiind convins ca vom reusi sa relansam negocierile pentru NATO si UE, chiar daca aveam mari rezerve fata de moralitatea si patriotismul unor personaje din conducerea Partidului Social Democrat. Nu vad unde, distinsa doamna, gaseste motive de acuza: sa fie oare reusita intrarii în NATO sau recomandarea de deschidere a negocierilor pentru UE, actiuni si momente ce au consemnat si o importanta contributie a lui Ioan Talpes? Cat despre “vendeta” purtata de presedintele Basescu, ajutat de Ioan Talpes, fara sa clipesca, sa fi ajuns respectiva doamna în faza unei amnezii cronice? Sau este vorba de fondurile fundatiilor d-lui Patriciu, Marin si nu numai, acordate distinselor persoane din “elita” purtatoare de zgarda finantata? Sa fie “solutia morala” anularea dosarelor aflate în instanta? Nimic mai usor pentru constiinta fanariotilor, dintotdeauna.
Delegatia oficiala condusa de seful diplomatiei romane a fost primita pe pamant ucrainean cu paine si sare de 1000 de dolari
O politica pragmatica pe spatiul rasaritean, relatii bazate pe pragmatism, o viziune pragmatica asupra viitorului, sunt cateva dintre enunturile ministrului de Externe Cristian Diaconescu, la Kiev, unde se afla in a doua vizita oficiala de la instalarea sa, dupa cea de la Chisinau. Expresia, ca directiva, ii apartine presedintelui Traian Basescu – care este asteptat in februarie in Ucraina – si a tot fost repetata in ultimul timp, inca de dinainte de recentele sale convorbiri cu premierul intregii Rusii, Vladimir Putin. Se pare insa ca ucrainenii au inteles-o mai bine decat romanii, pentru ca primul lor gest la intampinarea delegatiei oficiale a Romaniei a fost sa zeciuiasca la intrarea in tara membrii acesteia, in cap cu ministrul. Practic, de la ziarist si sepepist la sef al diplomatiei, am fost obligati sa platim 50 de dolari (americani) de caciula pentru a putea trece de granita, desi aceasta taxa este practic ilegala, nefiind introdusa in niciun acord bilateral, ba chiar fiind contrara uzantelor internationale si diplomatice. Mai mult, in cazul unei delegatii oficiale o astfel de jecmaneala constituie un afront care se traduce din limbajul diplomatic printr-o injuratura. Nu este singura primita de Romania ieri, aici, in Ucraina. In cursul conferintei de presa comune Cristian Diaconescu – Volodimir Ohrizko, seful diplomatiei fostei republici sovietice, acesta si-a permis sa minta in fata ziaristii si oficialii prezenti. La o intrebare a corpului ziaristilor romani privind drepturile minoritatilor nationale, nerespectate, respectiv a celei romane, Ohrizko a replicat ca in timp ce invatamantul romanesc este asigurat in Ucraina in 90 de scoli, in Romania ucrainenii beneficiaza doar de o singura scoala cu predare in ucraineana. Raspunsul ministrului de Externe este total fals. Ucraina argumenteaza, in interminabilele negocieri pe principiul paritatii si nu al proportionalitatii, numarul romanilor din spatiul romanesc aflat sub administratie ucraineana fiind de sute de ori mai mare decat numarul ucrainenilor din Romania. Apoi, si cifra este inexacta. In realitate este vorba de 77 de scoli din Ucraina in care ar trebui sa se predea in limba romana, dar, conform plangerilor disperate ale comunitatilor romanesti din sudul Basarabiei si nordul Bucovinei, adresate atat MAE cat si Presedintiei Romaniei, limba romana a devenit in scolile de aici o limba moarta. Ohrizko a mai sustinut ca va fi reluata monitorizarea situatiei minoritatilor de catre autoritatile ucrainene, lucru pe care insa Romania ar trebui sa-l solicite Consiliului Europei si Uniunii Europene, ca o conditie a acceptarii Ucrainei la vreo masa a negocierilor. In rest, reprezentantul Kievului a tinut sa ne reaminteasca faptul ca 80% din gazele Rusiei catre Europa trec prin Ucraina si ca Insula Serpilor e “insula” si nu “roca”, dupa cum o va considera Tribunalul de la Haga pe 3 februarie. Daca la Chisinau, presedintele Vladimir Voronin l-a lasat pe Diaconescu sa astepte 10 minute in picioare sosirea sa, in schimb, la Kiev, conferinta de presa comuna a inceput cu 10 minute mai devreme decat era anuntat, in fata unei audiente din care lipseau jurnalistii romani, care au apucat sa ajunga pe final. Cu alte cuvinte, “relatiile pragmatice” ale Romaniei cu Rasaritul ex-sovietic au inceput bine: si injurati si cu banii luati. Victor RONCEA, Kiev Diaconescu a fost jecmanit in Ucraina
Autoritatile de la Kiev au inventat o taxa de 50 de dolari pentru romanii care intra in Ucraina. (Nota autorului: voi scrie “ucraina” cu “u” mic in semn de protest fata de jaful comis de liderii de la Kiev).
Dupa ce la Chisinau “fratii” basarabeni ne-au raportat succesele plenare pe drumul spre integrarea europeana, desi situatia reala a regimului comunistului Vladimir Voronin este catastrofala, a venit randul ucrainenilor sa se joace cu nervii nostri. Vizita la Kiev a ministrului Cristian Diaconescu a inceput sub zodia dolarului. Nestiind cum sa mai irite autoritatile romane, ucrainenii au inventat o taxa de 50 de dolari americani pentru “onoarea” de a le vizita tara. «Taxa de fraier» Oficialii din Ministerul roman de Externe ne avertizasera inca de la plecarea in turneul diplomatic de la Chisinau si Kiev sa avem pregatiti 50 de dolari pentru o taxa, insa nu au putut explica pentru ce anume. “Taxa de fraier”, a scrasnit din dinti un ziarist. Taxa e cu atat mai ciudata, cu cat delegatia oficiala si ziaristii au coborat din avion si au urcat in masinile care i-au transportat la Ambasada Romaniei, fara sa beneficieze de vreun serviciu care sa motiveze solicitarea acelor bani. Badaranii à la Kiev Surprizele nu s-au oprit aici. Dorind sa testeze si mai mult rezistenta nervilor romanilor, ucrainenii au schimbat joi seara, unilateral, de trei ori, programul oficial al intalnirilor ministrului Diaconescu cu liderii ucrainei. Fara nicio explicatie, din nou! Astfel, intalnirea cu presedintele Viktor Iuscenko, programata initial pentru vineri, la ora 10, fusese mutata la ora 14, cand, in mod normal, delegatia romana ar fi trebuit sa decoleze spre Bucuresti. Ministrii de externe Cristian Diaconescu si Volodimir Ogrizko au repetat ieri ca tarile lor vor respecta decizia Curtii de la Haga in procesul pentru delimitarea platoului continental din Marea Neagra si au refuzat sa faca supozitii. “Vom astepta decizia finala a Curtii de la Haga si o vom respecta. Azi suntem vecini, in viitor poate vom fi membri ai aceleiasi Uniuni”, a spus Ogrizko. “Incercam sa propunem ucrainei exploatarea economica in comun a zonei partajate de Curtea de la Haga, lucru ce ar putea aduce avantaje ambelor tari”, a promis Diaconescu. Sa fi aflat deja ca facem jumi-juma cu Kievul platoul ce ne apartine? Expertii sustin ca resursele platoului continental din jurul Insulei Serpilor s-ar ridica la 100 de miliarde de metri cubi de gaz metan si 10 milioane de tone de petrol, ceea ce ar conferi Romaniei o independenta energetica pe o durata de 18 ani. Diaconescu a spus ca Romania a finalizat negocierile cu UE pentru micul trafic de frontiera romano-ucrainean, iar acordul, dupa ce va primi avizul Comisiei Europene, va fi semnat probabil cu prilejul unei viitoare vizite a lui Traian Basescu la Kiev. Ministrul ucrainean de externe a avertizat ca in 2009 se va relua monitorizarea interguvernamentala privind respectarea drepturilor minoritatilor din Ucraina si Romania. “Noi suntem deschisi si transparenti in acest sens si vom face tot ce este posibil pentru ca drepturile minoritatilor nationale in ucraina sa fie respectate. In ucraina exista 90 de scoli in sistemul invatamântului de stat, in care se predau toate materiile in limba romana, iar in Romania, o singura scoala”, a spus seful diplomatiei ucrainene, care uita ca romanii sunt adevaratii autohtoni din teritoriile cotropite de Stalin si oferite apoi ucrainei. Ogrizko l-a plesnit si pe Vladimir Putin, care ii propusese public lui Traian Basescu sa ofere Romaniei tot gazul pe care apoi tara noastra sa-l revanda ucrainei. “80% din volumul gazelor care se livreaza in Europa trece prin ucraina si in viitorul apropiat situatia nu se va schimba radical”. Cetatenia româna Dorin Chirtoaca, primarul Chisinaului, i-a cerut lui Cristian Diaconescu sa faciliteze obtinerea cetateniei romane pentru basarabeni. Cei doi s-au intalnit joi dupa-amiaza. Chirtoaca a subliniat ca vede in Diaconescu un partener sincer, corect si foarte serios, care-si asuma obiectivele, fara sa exagereze. Chisinaul dezvolta deja relatii de cooperare cu municipiile Bucuresti si Iasi. Ministrul Diaconescu a promis ca va sustine initiativa lui Dorin Chirtoaca pentru atragerea finantarilor la nivelul administratiilor locale, dar R. Moldova trebuie sa avanseze in procesul de aderare si sa incheie un acord de asociere. Emil Neacsu
În decembrie 1989, lumea comunistă era în fierbere, protestele faţă de contra guvernele susţinute de Moscova luând o amploare fără precedent. Numai la Bucureşti totul era roz, Congresul al XIV-lea al PCR reconfirmându-l pe Ceauşescu în fruntea partidului. În timpul vizitei lui Gorbaciov la Bucureşti din 1987, s-a mimat prietenia (foto). Aflat la Moscova, la întrunirea Tratatului de la Varşovia, la 4 decembrie 1989 liderul de la Bucureşti a cerut o întrevedere bilaterală cu Mihail Gorbaciov. “Ţarul roşu” s-a îngrozit de proiectele sale – dorea să devină un “bancher roşu”, să crediteze statele în curs de dezvoltare. În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Ion Coman, membru al CPEx în 1989, confirmă această informaţie. Ducându-se la Ceauşescu să-i spună că oamenii se plâng de frig şi că trebuie să dea aprobare pentru căldură, o dată ce se plătise datoria externă, acesta i-a răspuns năucitor: “Avem acum 2 miliarde de dolari aici, în ţară. Mai avem vreo 7-8 miliarde de dolari în creanţe. Cu 2-3 miliarde facem o bancă cu care să împrumutăm ţările în curs de dezvoltare cu dobândă mică”. Datorită documentelor de arhivă şi mărturiilor din cercurile puterii, suntem în măsură să ştim că la Moscova, Ceauşescu şi-a comandat, în 4 decembrie, biletul spre iad. Pe-atunci, el se visa însă fericitul “bancher roşu” al unei bănci mondiale.
Prin tradiţie, primul drum după instalarea în funcţie a liderilor partidelor comuniste din lagărul socialist se făcea la Kremlin. Era un fel de “călătorie de binecuvântare” a noului vasal de către “papa” dogmei comuniste. L-a făcut şi Ceauşescu, uluindu-l însă pe Brejnev cu cererea de-a ne fi returnat tezaurul. Simetric, şi cel din urmă congres al lui Ceauşescu (20-24 noiembrie 1989) a sfârşit tot printr-o călătorie la Moscova.
VIZITĂ LA MOSCOVA
În cei 24 de ani cât a fost la putere, Ceauşescu i-a enervat deseori pe liderii sovietici comportându-se ca un egal. Mai mult de-atât! şi-a afirmat totdeauna public independenţa, egalitatea şi suveranitatea, dar, ascuns de ochii presei şi ai cetăţenilor, în întrevederile de înalt nivel, a clamat obligaţiile asumate propagandistic de sovietici în calitate de “frate mai mare”. Cam aşa s-a întâmplat şi în 4 decembrie 1989, la ultima sa întâlnire cu Gorbaciov.
Culisele ei se luminează abia acum prin documentele arhivelor şi mărturiile din apropierea actorilor principali – Ceauşescu, Gorbaciov, Bush, de care-au depins evenimentele ulterioare din România.
ZIUA: Dosare ultrasecrete Doctrina Budapestei 1989 – Inamicul este Romania Istoricii si analistii de la Bucuresti prefera sa se concentreze asupra evenimentelor din luna decembrie a anului 1989 – insa cele intamplate in decembrie reprezinta descarcarea unei tensiuni acumulate in timp. Multe actiuni din decembrie 1989 de la Bucuresti raman inexplicabile in lipsa informatiilor cu privire la cele intamplate in lunile anterioare. Presa romaneasca a perioadei nu poate fi considerata o sursa precisa de informare asupra a ceea ce se intampla, fiind destinata in principal propagandei de partid. Dezintegrarea blocului sovietic ajunsese la apogeu in anul 1989 – insa in Romania ajunsese la apogeu inghetul politic. Un subiect fierbinte al anului 1989 a fost constituit de relatiile romano-maghiare: in vara acestui an s-a ajuns de la o dezbatere intre istorici la acuzatii directe. Politicienii de la Budapesta au pus in vara anului 1989 sub semnul intrebarii Pactul de la Varsovia, desemnand Romania ca principal inamic si anuntando modificare a doctrinei de securitate a Ungariei. Demontarea acuzatiilor maghiare Analistul Douglas Clarke a demontat pe rand toate acuzatiile Budapestei cu privire la eventuale intentii agresive din partea Romaniei in vara anului 1989: “Este posibil ca ingrijorarea lui Horn legata de posibila amenintare cu rachete sa se bazeze pe un articol aparut in editia din 8 mai 1989 a saptamanalului german “Der Spiegel”care sustinea ca in Romania este in desfasurare un plan de construire de rachete nucleare cu raza medie de actiune, utilizandu-se proiectele furnizate de o companie din Germania de Vest. Niciun guvern sau agentie privata nu a confirmat aceste presupuneri, chiar si presa din Ungaria reactionand cu scepticism la aceste zvonuri. Horn a afirmat insa ca un oficial roman “de rang inalt” ar fi anuntat ca in curand Romania va produce rachete cu raza medie de actiune. Nu este cunoscuta nicio declaratie publica de acest fel, dar este posibil ca ungurii sa fi fost informati de oficialii romani despre acest lucru in timpul summitului Pactului de la Varsovia de la inceputul lunii iulie, de la Bucuresti. Au existat speculatii cu privire la faptul ca Ceausescu este interesat de producerea unor rachete nucleare cu raza medie de actiune, dar nu in folosul Romaniei. Comertul cu armament, in special cu tarile Lumii a Treia, a fost o sursa importanta de venituri pentru economia stramtorata a Romaniei. Rachetele cu raza medie de actiune ar fi foarte cautate pe piata. In decembrie 1937, Serviciul Special de Informatii din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Romane alcatuia o ampla sinteza privind atitudinea Uniunii Sovietice fata de chestiunea Basarabiei.
Marea Neagra “lac rusesc” Raportul Serviciului Special de Informatii din 1937 reprodus in numarul trecut – “Iredentismul sovietic pe tema Basarabiei” contine o serie de concluzii tulburatoare prin actualitatea lor. Ultima fraza a raportului arata ca Rusia doreste prin toate actiunile sale sa transforme Marea Neagra intr-un “lac rusesc” – expresie care a tulburat analistii politici din Romania in ultimii ani. Reproducem in randurile urmatoare concluziile raportului SSI, care poate fi consultat la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, Fond Presedintia Consiliului de Ministri – Serviciul Special de Informatii, dosar 1/1937. (G.D.) “Krasnaia Bessarabia”Sovietul Central al Societatii Basarabenilor, impreuna cu sectiunile sale externe, editeaza si raspandesc un numar mare de brosuri cari ponegresc si insulta Romania in strainatate.
Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile, spunea Stalin, conducatorul URSS. Seful UE, Jose Manuel Durao Barroso, care si eI a cochetat in tinerete cu ideologia comunista, pare sa fie astazi gelos pe puterile lui Iosif Visaroniovici Djugajvili Stalin, cand e vorba de votul Irlandei. “NU inseamna NU!”, spun irlandezii, cetateni europeni egali in drepturi cu orice alti cetateni ai UE. Cu toate acestea, “ingaduitoare” cu ei, Comisia Europeana le spune sa se mai (ras)gandesca. Cunoscutul scriitor anticomunist Vladimir Bukovski, un vizionar in multe privinte – de exemplu, el a previzionat ca migratiile tiganilor vor distruge principiile UE mai repede decat se crede – a prezentat deja proiectia statului supranational european care incearca sa preia rolul fostei URSS, intr-un eseu remarcabil. “Scopul modestei mele lucrari – scrie Bukovski, neimpacatul luptator cu sistemele comuniste mascate sub diverse forme – este de a arata cum sub actiunea acestor forte, o Piata comuna de state libere si suverane s-a transformat incetul cu incetul in schita unei noi URSS, una diferita de cea veche, mai soft si in perfecta adecvare cu ideile dominante ale epocii noastre, pe care le deturneaza in vederea construirii unui sistem final, la fel de patogen si liberticid, precum si modelul ei”. Socialistii UE, “cu fata umana”, se folosesc astazi, spre deosebire de marxisti, de forme mai sofisticate de dominare. Daca teroristii marxist-leninisti “trageau cu mitraliera in obrazul lui Hristos”, in numele proletariatului revolutionar si al egalitatii maselor, in prezent, afirma Bukovski, notiunile acestea au fost inlocuite cu egalitatea in drepturi si conceptul “minoritatilor oprimate”, mai ales a celor sexuale, folosite ca instrumente de tortura asupra statelor conservatoare.
April 17th, 2009 
VR 
Dupa ce, in sfarsit, se incearca repararea unei nedreptati strigatoare la cer, care dureaza de 65 de ani, recunoasterea cetateniei romane celor deposadati abuziv de ea de catre regimul terorist al URSS, iata cum co-autoarea primei sfartecari a Basarabiei continua opera lui Ribbentrop si Molotov, dar acum in UE. Germania, caci despre ea este vorba, partasa Rusiei de ieri si azi, a declansat deja o operatiune de prafuire a initiativei Romaniei. Apeland la zvonsitica si fara a oferi nici o sursa reala, agentia oficiala de presa a Germaniei, DPA, isi permite sa lanseze dezinformari tipice perioadei sovieto-naziste. Va las sa cititi, fara alte comentarii, in afara evidentierii unei alte minciuni crase: DPA sustine ca numai 20% dintre basarabeni sunt romani. Rusine, tovarasi! Luati-va de mana cu Putin! Ah, deja v-ati luat…, uitasem. Noroc cu harta asta, ca mi-am adus aminte. Parca voi aveati un fel de cancelar care acum e slujnicuta la Rodina-n casa…
Posted in Uncategorized 
Tags: 
