Senatorii juristi si cei din comisia drepturilor omului au dat raport favorabil marti la legea de functionare a Agentiei de Integritate insa au operat modificari semnificative. Comisiile de cercetare a averilor pe langa Curtii de Apel au fost eliminate din lege iar declararea bijuteriilor si a colectiilor de arta a caror valoare insumata depaseste 5.000 de euro vor ramane confidentiale. Senatorul UDMR, Gyorgy Frunda a impus cele mai importante modificari, informeaza HotNews.
Senatorul PDl Iulian Urban este revoltat: Astazi 11 mai 2010, legea ANI a fost facuta praf in Comisiile reunite ale Senatului, Juridica si de Drepturile Omului. Majoritatea covarsitoare a amendamentelor mele au fost respinse de colegii senatori.
Ba, m-am trezit ca la votul dat pe disparitia Comisiei de Verificare a averilor care trebuia sa apara pe langa Curtile de Apel, sau pe probleme legate de nesecretizarea averilor alesilor, ori in cazul declaratiilor de avere/interese ale liderilor de sindicat, votam de unul singur PENTRU in vreme ce toti ceilalti colegi tau impotriva. “Mistoul” suna cam asa ” Cine sustine amendamentul d-lui senator Urban ? Dl. Urban, binenteles. Cine este impotriva ? Toti ceilalti senatori sunt impotriva”.
Si astfel, legea ANI merge catre plenul Senatului intr-o forma in care se incearca de fapt smecherirea Comisiei Europene.
Adica majoritatea senatorilor au impresia ca vom reusi sa prostim CE aratandu-le ca avem o ANI, care insa, este practic echivalentul unui pekinez batran, orb si fara dinti in gura pus sa apere o turma de oi de o haita de vreo 100 de lupi hamesiti.
Va dati seama ce sanse are ANI sa mai lupte cu coruptia politicienilor in Romania. Sfidator.
Cu un telefon pus pe inregistrare sau lasat deschis undeva prin sala, Antena 3 a reusit sa obtina continutul convorbirilor de azi de la Parlament, dintre presedinte si senatori si deputati ai puterii. Difuzata cu mare tam-tam si titrata asijderea, ca exclusivitate, stirea data de Antena 3 pe tv si internet pierde insa, dupa parerea mea, esenta. Si anume declaratia dinspre final, foarte importanta, ca Basescu se asteapta la al doilea val al crizei: “Va rog sa aveti in vedere ca se pare ca va veni un al doilea val de criza. Spun se pare fiindca nu am elemente sa spun ca ‘da’.” Din înregistrare românii pot afla că s-ar putea închide aproape jumătate din spitalele din ţară. Aceeaşi soartă o vor avea şi mai multe şcoli din ţară.
Audiati mai jos:
UPDATE: “Exclusivitatea” Antena 3 se pare ca este si “exclusivitatea” HotNews, care reda pe larg discutia. FOTO: EvZ
Italia a intrat in anul in care va celebra unificarea tarii. Un an intreg vor dura aceste manifestari, si ele au girul sefului statului si al bisericii. Presedintele Republicii, Giorgio Napolitano (altfel, fost comunist – nota mea), a afirmat ca “lumea catolica” a fost “un protagonist important al vietii publice si a influentat profund procesul de formare a Constitutiei republicane”. Liderul democrat crestin Ferdinando Casini a subliniat si el rolul Bisericii in unitatea tarii: “Sa nu uitam, fie ca suntem sau nu credinciosi, ca Biserica este un mare factor de unitate a tarii si aceasta are cu atat mai multa importanta in perioada de dezorientare si de aparitie a corporatismelor, inclusiv teritoriale, pe care o traversam acum”.
Referinta la tendintele centrifuge ale Ligii Nordului, aliata la guvernare, este clara. Cativa dintre ministrii ligioti au anuntat ca refuza sa participe la manifestari, iar fondatorul partidului, Umberto Bossi, a declarat insolent: “Celebrarea a 150 de ani a unitatii italiene este un eveniment inutil si cam retoric. Nu stiu daca voi participa”.
Ce au acesti domni, pe deasupra si la guvernare, cu unitatea nationala a propriei lor tari? Vor federalism. Vor ca Nordul sa nu mai plateasca, iar Sudul sa nu mai arunce bani pe fereastra”, cum explica unul dintre ei.
Muzeul Naţional de Istorie a României anunţă vernisarea expoziţiei internaţionale „The Lost World of Old Europe”, ce prezintă bunuri de patrimoniu arheologic din categoria „Tezaur” din colecţii muzeale româneşti, dar şi piese din colecţii muzeale din Bulgaria şi Republica Moldova. Acest important eveniment cultural va avea loc la Oxford (Marea Britanie), în data de 18.05.2010, în cadrul celui mai vechi muzeu britanic, Ashmolean Museum of Art and Archaeology al Universităţii Oxford, instituţie universitară şi de cultură cu reputaţie internaţională.
Expoziţia „The Lost World of Old Europe” este rezultatul unui fructuoase colaborări între Institute for the Study of the Ancient World al New York University şi Muzeul Naţional de Istorie a României, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, principalii organizatori ai acestui ambiţios proiect cultural româno-american, semnalat si de New York Times: Civilizaţia europeană a început la poalele Carpaţilor. Expoziţie prezintă —în premieră în Marea Britanie— 175 de piese arheologice de valoare excepţională, datând din perioada neo-eneolitică, din colecţiile a 19 muzee româneşti. Acestora li se adaugă o serie de artefacte din aceeaşi epocă, provenind din colecţiile Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie al Moldovei de la Chişinău (Republica Moldova) şi ale Muzeului Regional de Istorie Varna (Bulgaria).
E bine intotdeauna sa stai cel putin cu un ochi pe Moscova, analizand situatia de ieri si urmarind, la Chisinau, reverberatia de azi ca sa stii ce se va intampla maine la Bucuresti. Cu o luna in urma, Vlad Cubreacov, unul dintre cei mai fini analisti de peste Prut, atat a spatiului profund romanesc cat si a celui slav si, chiar daca nu-i place sa se spuna asta, unul dintre artizanii reactivarii Mitropoliei Basarabiei, avertiza asupra unei incercari de compromitere a ortodoxiei, pe care eu am titrat-o O analiza ingrijoratoare: Noul KGB planuieste crearea unui miscari nationalist-crestine in Basarabia care sa preia inclusiv energii din Romania si BOR. La Chisinau se-aprinde scanteia. Este vorba de o initiativa pretins ortodoxa, de sustinere a religiei in scoli, pritocita impreuna cu mitropolitul moscovit, colonelul Vladimir Cantarean, de nimeni altul decat de fostul sef al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) de la Chisinau, Valeriu Pasat, un instrument al magnatului rus Anatol Ciubais, fost sef al Administratiei Prezidentiale a ultra-coruptului Boris Eltin, fost vicepremier al Rusiei, ajuns chiar si prin board-ul JP Morgan. I-a apucat credinta! Mai stim noi pe unul la fel, care sta de mana cu un membru al Clubului de la Roma, Grupului Bilderberg si Trilateralei…
N-a trecut mult si, la Bucuresti, pentru a lansa un balon de incercare, o grenada fumigena, vocalul navetist de Bruxelles Cristian Preda (cristian doar cu numele) sustine, dintr-o data, de pe o pozitie de “dreapta”, eliminarea religiei din scoli. Cica asa e “european”. Desi vocalizele euro-politrucului sunt ignorate de opinia publica, gurul lui, Andrei Plesu, intervine doct in dialogul inventat pentru a trasa directivele: Da, Religiei in scoli!, dar numai unei Istorii a Religiilor, fara “indoctrinare”, asa cum vrea muschii si barba mea. Ce treaba are un agnostic, din secta catarilor, dupa cum a afirmat Parintele Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, un “indepartat de neam” si “tare strain de credinta”, dupa cum a spus Parintele Staniloae, cu religia in scoli? Asemanarea cu Pasat este izbitoare, din mai multe punct de vedere: unul sclavul oligarhului rus Ciubais, altul servul corespondentului lui, Patriciu.
La Chisinau se incinge mamaliga: Vladimir si Pasat propun chiar un referendum. Peste 10.000 de basarabeni ies in strada. Ziaristii alerti din Basarabia observa imediat riscurile si le semnaleaza, cu ingrijorare: Religia în şcoală – DA! Referendum consultativ – NU! Deja s-a creat o disputa. Acum, aflam de la talentatul scriitor si calugar basarabean Savatie Bastovoi, o minte extrem de iscusita, ca, de fapt, “intamplator sau nu, campania de la Chisinau se suprapune cu campania care se face acum in Federatia Rusa pentu introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisa “Bazele culturii ortodoxe”. Campania ruseasca are sustinerea guvernamentala si, dupa cum se exprima chiar autorii ei, se face cu o graba disperata”. “Cursul nostru este o incercare disperata a Rusiei de a se salva pe sine. In joc este viitorul nostru”, se afirma pe www.pravmir.ru. Parintele Savatie sintetizeaza dilema in care este aruncat romanul: “Intrebarea este: ne angajam si noi in lupta disperata pentru salvarea Rusiei?”
Ce sa faca romanul, fie el basarabean sau nu? De-o parte Rusia kaghebisto-“crestina”, de cealalta Europa oficiala, mai mult anti-crestina, dar altfel infratita, pe sub garla, la toate energiile “Noii Rusii”. Viitorul “suna” sumbru. Vorba ‘ceea: “Vai de biet român saracu/ Ca-ndarat tot da ca racul/ Fara tihna-i masa lui/ Si-i strain în tara lui”…
Raspunsul sta in intrebarea cu care isi incheie Parintele Savatie avertismentul: “Sau incepem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoasterea adevarului istoric despre soarta Bisericii in acest tinut in care ne-a lasat Dumnezeu sa traim?”.
UPDATE: Ortodoxia, singura cale de salvare
Comentariul luiCalin Mihaescu
Intr-adevar, ortodoxia este o problema de salvare sau moarte pentru Rusia.
Intr-adevar, si pentru noi revenirea la valorile ortodoxiei este singura cale de salvare.
Sorin Rosca Stanescu, mogulul mediu de Snagov, a avut astazi termen intr-un nou dosar cu trustul lui Michael Ringier, fostul patron al “Evenimentului Zilei” si mega-mogulul european care “Libertatea” ne-a adus, pentru a-i cere sa puna in practica ceea ce deja a castigat printr-un proces cu acesta, finalizat cu obligatia Trustului Ringier de a publica decizia judecatoreasca in trei ziare centrale plus cel faptuitor. Desi, teoretic, nu reprezinta patronatele de presa din Romania, pentru aceasta existand alte doua structuri, respectiv Patronatul Presei Romane (PPR) si Clubul Roman de Presa (CRP), in apararea Trustului Ringier si a “libertatii de exprimare” a sarit saptamana trecuta Conventia Organizatiilor de Media din Romania (COM).
In Comunicatul oficial emis joia trecuta, se arata, printre altele: “Conventia Organizatiilor de Media, fidela principiilor libertatii de exprimare, considera ca potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului publicarea integrala a celor 9 pagini in regim de publicitate este o sanctiune disproportionata la adresa libertatii de exprimare si are un efect inhibitoriu major atat asupra editorului cat si asupra jurnalistului care a scris articolul incriminat. (…)
Consideram ca in cazul de fata sanctiunea poate produce acest efect descurajant, fiind disproportionata astfel incat publicarea dispozitivului hotararii ar fi suficienta si in masura sa satisfaca exigentele CEDO si ale practicii judiciare in materia art. 10 privind libertatea de exprimare.” (Ne-cenzurat.ro)
Intr-un interviu acordat blogului Pagina de Media, avocatul Trustului Ringier, Doru Costea, folosea cam aceleasi cuvinte: Potrivit acestuia, decizia contravine și legislației Curtii Europe a Drepturilor Omului “care spune că, în mai toate deciziile, sancțiunea trebuie să fie proporțională ca să nu aibă un efect inhibitoriu asupra jurnalistului în a trata teme publice”.
Conform HotNews, in aceeasi zi “Ringier Romania saluta atitudinea Conventiei Organizatiilor Media fata de o decizie disproportionata si fara precedent a Justitiei din Romania.” Aceeasi publicatie online acorda spatiu larg si avocatului care reprezinta Trustul Ringier si care declara:
“Curtea Europeana indeamna instantele judecatoresti sa fie foarte blande in privinta sanctiunilor, astfel incat sentintele sa nu inhibe presa in activitatea sa. Sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu fapta, dar in cazul delictelor de presa trebuie avut in vedere faptul ca aceasta sanctiune poate avea un efect inhibitoriu, asa incat este de preferat ca ea sa fie cat mai blanda. In cazul de fata, sanctiunile si costurile sunt uriase, pentru ca avem in vedere atat componenta infamatorie a acestei sanctiuni (publicarea), cat si componenta pecuniara (costurile publicarii in regim de publicitate). In concluzie, sanctiunea este vadit disproportionata prin raportare la practica CEDO si de natura sa creeze un precedent periculos.”
Sa revenim putin cu picioarele pe pamant: instanta nu a obligat vreun biet jurnalist sau vreo asociatie de media, non-profit, ci un miliardar elvetian patron al unor lanturi de presa in intreaga Europa. Decizia instantei nu are valoare de precedent, care se poate aplica si unui simplu jurnalist, in Romania fiecare complet avand libertatea sa judece dupa propria consideratie, chiar daca unele cazuri sunt asemanatoare. Cainarea mogulului l-a facut pe Rosca Stanescu sa-l ironizeze pe blogul lui: Ringier plange pe umarul organizatiilor de media. La randul meu, trebuie sa-l contrazic pe distinsul avocat al bietului Michael Ringier si pe “nedocumentatii” raspandaci ai lui: deciza chiar nu este “fara precedent”. Tot Sorin Rosca Stanescu a castigat, acelasi lucru, intr-un caz similar avut cu mini-mogulul Marius Locic. Care s-a executat. Fara atata fas si proteste ale “societatii civile”.
Apoi, intr-un alt caz asemanator, Liiceanu vs subsemnatul, instanta a decis, intr-o prima faza, trambitata pe toate canalele ca fiind una definitiva, mult mai mult decat este silit acum saracul Ringier, respectiv: sa public in 10 (nu 3!) ziare centrale hotararea judecatoreasca plus daune de… 300.000 Roni, pretentie valabila pentru mine, ca autor al articolului, cat si pentru Ziua si… Rosca Stanescu, directorul de atunci al fostului ziar.
In cazul meu, spre deosebire de Rosca vs Ringier, era vorba de un delict de opinie, dupa ce imi exprimasem intr-un singur si simplu editorial convingerea, probata prin expunerea faptelor, ca Liiceanu a fost un “profitor al tuturor regimurilor”, sintagma care l-a ultragiat pe cel caruia statul comunist si Securitatea i-a platit salariul 15 ani la un Institut, fara sa faca absolut nimic, i-a avizat naveta anuala pe ruta Bucuresti-Paris, l-a rasplatit cu extragerea sevei occidentale printr-o bursa la Heidelberg alaturi de tovarasul sau, Andrei Plesu, si i-a publicat cu generozitate “Jurnalul de la Paltinis” in zeci de mii de exemplare; pe cel caruia Ion Iliescu i-a daruit Editura Politica a Partidului Comunist Roman; pe cel caruia Radu Vasile si Emil Constantinescu l-au iertat de datoriile impresionante la stat; pe cel care s-a varat pe sub pielea lui Traian Basescu pana cand, crezand ca o sa piarda alegerile, s-a aratat “obosit si invins de regimul Basescu” . Teapa: Basescu a castigat, din nou. 🙂
Marturisesc ca, in sine mea, imi doresc sa pierd procesele ca sa ajung la CEDO si cele doua cazuri sa ramana in analele justitiei europene, intru apararea libertatii presei si a dreptului la libera exprimare a urmatoarelor generatii de jurnalisti romani. Astfel, la viitorul “Comunicat de Protest”, colegii mei de la COM vor putea da exemple “locale”, care ar putea suna asa:
“In acest sens, practica Curtii este constanta: echitatea procedurii si garantiile pe care le ofera aceasta sunt elemente ce trebuie luate in considerare atunci cand trebuie apreciata proportionalitatea atingerii aduse libertatii de exprimare garantate de articolul 10 al Conventiei (Roncea c. Romania), natura si severitatea pedepselor aplicate sunt elemente ce trebuie avute in vedere atunci cand trebuie determinata proportionalitatea unei atingeri aduse dreptului la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 (Civic Media c. Berindei), masurile sau sanctiunile luate de autoritatile nationale sunt de natura sa descurajeze presa (Ziua c. Stoica).
Curtea a subliniat de multe ori faptul ca o atingere adusa libertatii de exprimare poate sa aiba un efect descurajant cu privire la exercitiul acestei libertati (Roncea c. Liiceanu)”.
Desi nu sunt nici patron de presa, nici miliardar iar, culmea!, Asociatia Civic Media este membra fondatoare a Conventiei Organizatiilor de Media, pana acum nu am avut nespusa sansa sa primesc acelasi sprijin, probabil din… nebagare de seama (sau s-or fi gandit ca e “conflict de interese”? 🙂 ). Ma bucur, totusi, ca solidaritatea de breasla se manifesta, chiar si dupa trei ani, mai ales ca saptamana trecuta am avut termen cu Liiceanu iar saptamana aceasta, pe 13 mai, am un nou termen in procesul cu Berindei. Avocatii mei vor fi foarte fericiti sa foloseasca in apararea mea un asemenea Protest elevat al societatii civile.
Pentru ca ma intrebau niste cititori care este stadiul proceselor mele, pe langa cel pe care il am cu Ziua, public aici informarea primita de la Casa de avocatura ce sunt onorat sa ma reprezinte, Tuca Zbarcea & Asociatii:
Prezenta informare se refera la litigiile care formeaza obiectul dosarelor (i) nr. 14976/299/2007 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, in faza procesuala a recursului (litigiu vs. Gabriel Liiceanu) si (ii) nr. 23033/299/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, in faza procesuala a apelului (litigiu vs. Mihnea Berindei).
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (i), va informam ca dosarul a primit termen pentru data de 10 iunie, ca urmare a cererii de amanare formulata de dl. Spanu, cerere incuviintata de instanta. Totodata, instanta a respins cererea de suspendare a cauzei solicitata de Ziua, motivata de imprejurarea ca impotriva societatii in discutie s-a deschis procedura insolventei.
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (ii), la termenul anterior instanta a dispus amanarea cauzei pentru ca Ziua sa fie citata prin administratorul judiciar. Termenul acordat este 13 mai.
Marti 15 decembrie
Cand ma intorc de la dentist (abcesul) il gasesc acasa pe Gabriel Liiceanu. (…) Plesu a scris un articol impotriva patriotismului, el, de cand e in Germania, n-a putut scrie un rand de filosofie.
Miercuri 30 decembrie
Toata ziua la noi, G. Liiceanu.
Totul in jurul lui Noica cu Jurnalul de la Paltinis pe care l-a tinut L. Fabulos dialog socratic si nu mai putin fabuloase sofisme. Dar cand e gresit, eronat, primejdios prin capacitatea intelectuala de a sustine orice, Noica din acest Jurnal seduce, subjuga si-si lasa regretul de a nu-l fi intalnit cand avea intre 25 si 28 de ani, singura varsta cand admite sa-ti fie “antrenor”. L. se zbate de fapt acum intr-o recunostinta si o rebeliune amara.
1983, Paris
Duminca 8 mai
Seara, Liiceanu cu sotia.
Miercuri 11 mai
Seara la Liiceanu (varul sau plecat, i-a lasat casa) la cina cu Stoichita. Cateva stiri din tara. Ulea atacat de V. pentru felul cum s-a purtat cu Plesu si evitat apoi de toata lumea, a fost internat la Marcuta.(Interesant! – nota mea)
Vineri 13 mai
Seara Liiceanu cu sotia la noi. Sorin Marculescu i-a scris ca Jurnalul de la Paltiniss-a intors de la cenzura doar cu cateva pagini taiate si lasandu-i-se lui Balaita raspunderea publicarii. S.M. crede deci ca va fi publicat. Si brusc ne intrebam impreuna – dar cu cea mai mare infiorare tot Liiceanu se intreaba – cum va reactiona Eliade la paginile atat de dure impotriva lui, dar nu numai Eliade, ci si Noica insusi, care poate fi furios de repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade si de dezvaluirea continutului scrisorilor acestuia din urma, al carui egoism absolut il deplange Liiceanu in Jurnal. (E. da vesti despre el si nu cere niciodata de la Noica).
Acum Noica spune ca s-a terminat in Romania cu cultura pe treizeci de ani. Cum se inseala in toate pronosticurile, poate fi un motiv de speranta. (Si cat de mare dreptatea avea Noica! Faceti calculul – Nota mea)
Duminica 2 octombrie
De la trei dupa amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. (…) Ii telefoneaza la Heidelberg lui Andrei Plesu in clipa cand acesta chiar a intrat in casa. E cu Ujica, si Liiceanu scurteaza convorbirea. Dupa ce ne intoarcem de la restaurant, il recheama si vorbim si noi cu el. I-au dat drumul cu copilul.
Vineri 30 decembrie
Seara telefon Culianu – Plesu – Liiceanu. Au sosit la Paris. (…) Liiceanu imi spune ca au venit toti trei cu masina de la Hedeilberg… (Pentru a face Revelionul la Paris)
1984, Paris
Duminica 1 ianuarie
Daca exista semne pentru un in ceput de an, acesta a fost cu adevarat fast. De atata vreme ne doream sa-i vedem impreuna pe Liiceanu cu Plesu – si iata ca s-a intamplat. Toata ziua aici, de la 4 dupa-amiaza la miezul noptii…
Marti 28 februarie
Telefon de la Vlad Georgescu: va trece prin Paris la 9 martie directorul sectiei romane de la Vocea Americii, Edward Mainland, care vrea sa ma vada, sa-i recomand redactorii pentru Vocea Americii. Are trei posturi libere. Ii dau numarul de telefon de la Megeve, dar telefonam imediat lui Plesu. Ocazia pentru el si Liiceanu e unica…
Joi 1 martie
Ieri telefon de la Andrei Plesu. A fost atat de socat de sugestia cu Vocea Americii incat pe moment i s-a taiat respiratia si n-a mai stiut ce sa intrebe. De atunci discuta mereu cu Liiceanu. Il lamuresc cat pot.
Duminica 4 martie
La pranz, la telefon Liiceanu si Plesu. Raspunsul – cum ne asteptam (oarecum) – negativ. Liiceanu se scuza, isi cere iertare. (…) S-au tot chinuit pana seara tarziu, ieri, apoi a cazut peste ei o pace noua cand si-au spus “nu”. (Le mergea prea bine in Romania!… – Nota mea)
Sambata 12 mai
Telefon Liiceanu. L-a convins telefonic Imre Toth sa fie vesel! Si face eforturi. Vin in trei, la sfarsitul saptamanii la Paris. Cu sotia si cu Plesu. (:-) – Nota mea)
Luni 21 mai
Seara cina, in Cartierul Latin, cu Liiceanu, sotia lui si Plesu.
O discutie incitanta, din 2006, cu scriitorul Mihai Pelin despre fosta Securitate si „zestrea” pe care ne-a lasat-o aceasta structura. Un subiect care, in ultima vreme, a umplut importante spatii de emisie si pagini intregi de ziare. Cu Mihai Pelin despre disidenti. Despre Andrei Plesu ori Paul Goma, cu detasarea de care toti ar trebui sa dam dovada :). Putem sa vorbim oricat despre disidenti, colaboratorii fostei Securitati, ofiteri, ofiteri acoperiti – mai ales ca subiectul este mai mult decat generos si reprezinta, fara nici un dubiu, un important moment al istoriei noastre contemporane -, dar sa o facem desprinzandu-ne de ticurile comuniste. Deconspirarea informatorilor si a ofiterilor de Securitate sa nu aduca aminte de infierarile proletaro-staliniste de trista amintire, pentru ca atunci nu suntem cu nimic mai buni decat cei care pana in 1989 au dat ordine politiei politice. Mai ales cand santajistii sunt fosti si actuali agenti ai unor puteri straine 🙂
La ce mai lucrati, domnule Pelin?
Acum, lucrez la o comanda ce mi-a fost facuta de o institutie guvernamentala italiana, referitoare la o perioada istorica determinata, si sper ca in martie, anul viitor, sa fie gata (lucrare pentru care a si fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Republicii Italia – foto de la ceremonie).
Cu toate astea, ati avut timp sa puneti „tunurile” pe Andrei Plesu. De ce?
Domnule, el este un fel de sef al unor asa-zisi intelectuali de elita care mi-au adus nenumarate afronturi, mai ales dupa momentul in care am intrat in arhivele SRI. Stiau foarte bine ca eu voi da acolo de niste informatii care s-ar putea sa-i lezeze. Mi s-au intamplat niste chestiuni care doar atunci cand le pun pe hartie pot avea credibilitate. Am fost supus unor nenumarate intepaturi, ca sa ma exprim elegant, din partea unor domni si a unor cucoane. In ciuda faptului ca n-am avut in viata mea nici un fel de diferende cu ei si nici macar nu-i cunosc.
Dar ce legatura are Plesu cu acesti oameni?
Pai, de la el pleaca totul. Cand am publicat eu cartea in care se arata cum i-a urmarit Securitatea pe scriitori (Cartea Alba a Securitatii – Istorii literare si artistice 1969-1989, Editura Presa Romaneasca, 1996 – n.n.), Plesu a scris un editorial in „Dilema” in care a spus ca ar fi foarte curios sa vada dosarul meu de Securitate. A stat sase ani in Colegiul CNSAS si nu a reusit sa gaseasca dosarul meu. Ce mai vrea? Insa remarca lui a reprezentat un semnal. In afara de asta, ei au liste cu oameni care trebuie laudati si cu oameni care trebuie atacati.
Este stiut faptul ca ati stat cativa ani buni in arhivele Securitatii si ca, evident, ati studiat foarte multe dosare. Ce-a fost Andrei Plesu: un disident sau un om care a colaborat cu Securitatea?Despre el se vorbeste elogios, dar sunt voci, si nu putine, care-l acuza de oarece colaborare cu Securitatea. Un exemplu in acest sens este Gabriel Andreescu, o voce bine conturata a societatii civile romanesti.
Domnule, nu pot sa spun ca a fost informator al Securitatii, pentru ca, impotriva tuturor normelor morale, el, Dinescu si ceilalti din CNSAS nu vor sa deconspire propriile lor dosare. Cu asta trebuia inceput. Insa din ce se cunoaste, Plesu a fost un disident autodeclarat, iar disidenta lui a fost facuta pe banii comunistilor. Plesu a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei si Institutul de Arte Platice mai mult de 15 ani, iar Liiceanu 15 ani in cap la Institutul de Istorie a Artei, ca de lucrat n-au lucrat nimic. Nu au miscat nici un pai din loc. Si totusi leafa le mergea. Nu le cerea nimeni nimic. Nu le cerea nimeni sa-l laude pe Ceausescu.
Ce legatura a existat intre Plesu si ofiterul de Securitate Vasile Malureanu?
Din propriile declaratii ale lui Plesu rezulta ca a furnizat acestuia date despre ce s-a intamplat in anii ’80, la Meditatia Transcendentala. Acum, trebuie vazute rapoartele lui Malureanu, care precis se afla in dosarul lui Plesu, pentru ca, dupa fiecare intalnire, ofiterul facea un raport. Ramane de vazut daca spusele lui Plesu privitoare la Meditatia Transcendentala erau impotriva celor care au aderat la aceasta miscare sau in favoarea acestora. Totusi, in ’81, daca nu ma insel, Plesu a fost dat afara din Partidul Comunist pentru ca a participat la sedinte de meditatie transcendentala. Nu era o sanctiune usoara in epoca. Din contra. Intr-adevar, nu era o sanctiune usoara. Acesta a fost motivul pentru care a ajuns sa-i scrie lui Ceausescu si sa-i ceara, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi, sa-l ierte. Sa nu-l dea afara din partidul in care intrase la 19 anisori, ca-i distruge viitorul. Ce este important de retinut: Meditatia Transcendentala functiona legal. Avea aprobarile Ministerului Invatamantului si ale altor institutii. Insa, la un moment dat, cineva s-a dus la Elena Ceausescu si i-a spus ca acolo se intampla lucruri necurate. Ceauseasca a dat ordin sa nu se mai ocupe de aceasta afacere Securitatea, care, in opinia ei, dormea in cizme – de fapt, o monitoriza molcom -, ci partidul. Totodata, a ordonat ca adeptii Miscarii sa fie dati afara din Partidul Comunist. Chiar daca Plesu se afla in relatie cu Vasile Malureanu, Securitatea n-a putut sa-l salveze, pentru ca ordinul era ordin.
Cum ati ajuns la aceasta concluzie, ati vazut documente in acest sens?
May 11th, 2010 
VR 
Senatorii juristi si cei din comisia drepturilor omului au dat raport favorabil marti la legea de functionare a Agentiei de Integritate insa au operat modificari semnificative. Comisiile de cercetare a averilor pe langa Curtii de Apel au fost eliminate din lege iar declararea bijuteriilor si a colectiilor de arta a caror valoare insumata depaseste 5.000 de euro vor ramane confidentiale. Senatorul UDMR, Gyorgy Frunda a impus cele mai importante modificari, informeaza HotNews.
Posted in 
Tags: 
