Zilele acestea – 2 si 4 iunie – s-au implinit 7 si respectiv 4 ani de la eliberarea din temnitele Transnistriei, dupa 12 si 15 ani de inchisoare, a eroilor romani din Basarabia, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. Sa nu uitam si sa nu-i uitam!
Cititi la Civic Media despre cei trei Cavaleri ai Romaniei si Cetateni de Onoare ai Capitalei
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News 
Tags: Alexandru Lesco, andrei ivantoc, Armata a 14-a Rusa, Armata a XIV-a, Basarabia, DIA, FSB, GRU, Grupul Ilascu, ilascu, KGB, Lebed, Nistru, Razboiul din Transnistria, Republica Moldova, Rusia, SIS, sri, svr, Tiraspol, transnistria, Tudor Popa 
3 Comments »
Dorin Chirtoacă: Alegerile din 5 iunie trebuie să fie încă un pas spre viitor
Dragi prieteni,
Stimaţi cetăţeni,
Avem în spate un drum pe care l-am parcurs împreună pe durata unui mandat, dar trebuie să recunoaştem că acest parcurs totuşi e prea scurt ca să putem vedea conturul real şi împlinit al şirului de sarcini pe care le-am avut de onorat.
În efortul nostru comun de a produce schimbarea, cel mai greu de înlăturat au fost şi sunt ruinele minciunii, ruinele clanurilor ascunse în spatele unor false simboluri. Greu, dar nicidecum imposibil.
Împreună cu Dumneavoastră am demonstrat că putem schimba lucrurile. Am trecut peste situaţii extrem de grele. Am preluat Chişinăul cu o datorie enormă, cu întreprinderi aflate în pragul falimentului, dar am reuşit să depăşim această stare de criză. Mă simt dator să spun astăzi, că pe întreaga perioadă a mandatului meu de primar, singurul sprijin pe care l-am avut a fost cel din partea chişinăuienilor. Îmi exprim recunoştinţa şi Vă mulţumesc, dragii mei.
Ne aşteaptă multă, foarte multă muncă. Avem de dus la bun sfârşit proiectele deja începute (curăţirea administraţiei de cei care folosesc funcţia publică în interes personal, modernizarea sistemului de transport, termoizolarea clădirilor etc.).
Prin ceea ce am făcut până în acest moment şi prin ceea ce îmi propun în continuare doresc ca dialogul între autoritate şi sectorul privat să înceapă cu “Da”. Ca cetăţenii ţării plecaţi peste hotare să poată reveni acasă. Ei vor reveni numai dacă Republica Moldova le va oferi locuri de muncă, salarii mai bune, soluţii pentru a-şi avea casa lor, şanse pentru copiii pe care îi cresc.
Marea nedreptate a timpurilor pe care le trăim este că a fi bătrân înseamnă a fi sărac, dar ea trebuie spulberată. Bătrâneţii trebuie să i se reîntoarcă seninătatea, pacea, căldura şi împăcarea.
Sănătatea este la fel de dorită şi de necesară în Chişinău şi în satele noastre. Dacă oamenii sunt cei care întreţin statul, de ce statul nu este în stare să întreţină aceşti oameni atunci când le este sănătatea în pericol?
Învăţătorul a fost neglijat şi chiar desconsiderat grav în ultimul deceniu, pentru că el nu a fost alegătorul celor care s-au aflat la guvernare. Eu personal, mă mândresc de încrederea pe care mi-au acordat-o cadrele didactice şi mă închin în faţa scumpilor noştri învăţători.
Credinţa nu poate fi măsurată şi nu poate fi dată nimănui spre administrare. Ridicăm biserici călăuziţi de Dumnezeu şi aprindem lumânări nu pentru a ne arăta faţa, ci pentru a ne lumina sufletul.
Suntem o democraţie tânără, însă problemele şi sarcinile care ne revin ne obligă să lăsăm la o parte copilăria şi să abordăm prezentul şi viitorul nostru cu toată maturitatea. În calitatea mea de candidat pentru funcţia de Primar General al municipiului Chişinău vin cu un apel sincer şi clar la consolidarea forţelor democratice. Am încredere în Dumneavoastră. Orice vi s-ar spune trebuie să nu uitaţi că viitorul nostru şi al oraşului nostru îl decidem noi!
Alegerile din 5 iunie trebuie să fie încă un pas în viitor!
Dorin Chirtoacă,
Candidat PL la funcţia de Primar General al municipiului ChişinăuSursa: www.pl.md
Jurist, Primar general al municipiului Chişinău
Vezi Programul Electoral, Declaratia de Venit si Datele biografice ale lui Dorin Chirtoaca la Ziaristi Online
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 17.32, avram iancu, Romania Mare, Transilvania pamant romanesc, trianon 3 Comments »
Dubasari, 4 iunie 2007
Posted in Documentare, Top News Tags: Alexandru Lesco, andrei ivantoc, Basarabia, basarabia romana, transnistria, Tudor Popa, victor roncea 1 Comment »
A gresit incarcerand si omorand floarea tineretului roman, pe mana cu agentii Rusiei si ai Germaniei. Dar a luptat pentru Basarabia si a murit demn, ca un adevarat soldat al Romaniei, ucis de o banda de misei. Dumnezeu sa-l ierte!
Un Roman Contrariat informeaza: Asa-zisul drapel secuiesc si steagul Ungariei au ajuns sa fie arborate în centrul municipiului Tg. Mures, chiar pe Palatul Culturii! De observat ca ambele drapele tricolore ale Romaniei sunt strans infasurate, atat in dreapta cat si in stanga pe frontispiciul cladirii, in timp ce cele patru ale Ungariei si “Tinutului Secuiesc” sunt dipuse mai sus, in vant. Pozele sunt facute astazi în jurul orei 14:00. De fapt, ce sa ne mai miram, când asa zisul “Tinut Secuiesc” este reprezentat acum si la Bruxelles prin biroul deschis zilele trecute de UDMR, partid aflat la guvernare, in “coalitie” cu PDL. “Tinutul Secuiesc” prinde contur chiar sub ochii autoritatilor române, daca tinem cont ca Palatul Culturii din Targu Mures este la doi pasi de Prefectura si de Consiliul Judetean! Se spunea ca presedintele Consiliului Judetean, dna. Lokodi Edita nu ar fi acceptat drapelul secuiesc în Tg. Mures, dar se pare ca acum, dupa ce au reusit deschiderea biroului de la Bruxelles, totul s-a schimbat. Daca mai este cineva în tara asta care poate face ceva în legatura cu ce se întâmpla în judetele Mures, Harghita si Covasna, sa o faca acum, pâna nu e prea târziu!
Catre,
INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI MURES,
In atentia
Domnului Prefect Marius Pascan
Sediul: Piaţa Victoriei, nr. 1, Targu Mures, judetul Mures, 540026
Obiect: sesizare in baza Legii nr. 233/2002 privind incalcarea prevederilor legale prevazute de art. 6 din H.G. nr. 1157/2001 de catre Palatul Culturii din Targu Mures
Stimate domnule Prefect,
In baza articolului 51 din Constitutia Romaniei si in baza Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor (publicata in Monitorul Oficial nr. 296 din 30 aprilie 2002) va inaintez prezenta petitie
In fapt,
Prin prezenta petitie va reclam incalcarea de catre Palatul Culturii din Targu Mures a art. 6 din HG nr. 1157/2001 care stipuleaza faptul ca “Pe teritoriul României drapelele altor state pot fi arborate numai împreună cu drapelul naţional al României şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivitati şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite de autorităţile administraţiei publice locale”.
Asa cum se observa in fotografia pe care v-o comunic impreuna cu petitia, ca sa va dovedesc justetea reclamatiei mele, drapelul Ungariei este arborat in mod permanent pe cladirea care face obiectul acestei petitii, Palatul Culturii din Targu Mures. De asemenea, alaturi de drapelul national al Ungariei, pe fatada acestei cladiri publice mai este arborat un alt drapel, neidentificabil.
Pentru ca Institutia Prefectului este obligata sa asigure respectarea Constitutiei si a legilor va solicit sa obtineti de la persoana juridica reclamata respectarea prevederilor legale in vigoare in privinta arborarii drapelului national al Romaniei si a drapelului national al altor state, precum si indepartarea drapelului care este arborat langa drapelul national al Ungariei.
In speranta unui raspuns prompt,
Dan Tanasa
03 iunie 2011
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: "Tinutul Secuiesc", autonomie, palatul culturii, sri, Targu Mures, UDMR, UDMR impotriva Romaniei 6 Comments »
Monografia “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“ scrisă de istoricul american Larry Watts s-a bucurat de un succes enorm in rândurile istoricilor de la Chișinău, scriu ziaristii basarabeni. Doar cuvinte de laudă şi aprecieri înalte la dresa autorului au fost aduse, joi, 2 iunie, în cadrul lansării oficiale. “Saci” de documente, despre relaţiile ruso-române, de la războiul din 1877-1878 până în 1978, cu precădere acţiunile serviciilor de informaţii de pe ambele laturi ale Cortinei de fier sunt expuse detaliat, făcându-se referinţă la acte oficiale din acea perioadă, scrie Arena.md, care ofera si filmarea de mai jos de la eveniment. Corespondentul Ziaristi Online la Chisinau a inregistrat alocutiunea lui Larry Watts, prezentata mai sus.
Astazi, istoricul american isi lanseaza lucrarea la Muzeul Unirii din Iasi, Str. Alexandru Lapusneanu nr 16, la ora 16.oo, manifestare organizata de Editura Rao si Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana.
„Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, – această veche vorbă românească a devenit titlul unei cărţi scrise de un istoric american, tradusă în română de Editura Rao şi lansată azi la Chişinău, transmite JurnalTv.md, cu urmatorul comentariu: “E un volum excepţional, în care sunt deschise şi descrise secrete, acte, planuri şi alte chestiuni care confirmă că, ani la rând, România a fost ţinta Rusiei. O abordare incitantă şi inedită ne oferă însuşi autorul Larry Watts, care recunoaşte că a fost cândva martorul dezinformărilor. Despre obsesia Kremlinului şi planul de „distrugere” a României, despre atitudinea şi intenţiile, interesele teritoriale şi nu numai, despre secretele săpate, dar iată – scoase la iveală într-o valoroasă carte – vorbim la această emisiune”, realizata de JurnalTv reprodusa aici, de Ziaristi Online
Ziaristi Online va mai ofera urmatoarele titluri:
Având în vedere consecinţele acestor proiecte asupra statului român, solicităm o evaluare a experţilor din cadrul Parlamentului României, Preşedinţiei şi Ministerului Afacerilor Externe privind impactul iniţiativei intitulată Un milion de semnături pentru autonomia Ţinutului Secuiesc asupra comunităţilor româneşti din zonele locuite preponderent de etnici maghiari (judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş).
Dosare Secrete: Nici Avram Iancu nu a murit nebun. Demontarea unei minciuni budapestene
“Ultima mea voinţă. Unicul dor al vieţii mele fiind ca să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă să prefac în nimic. Nu sciu câte dile mai voi ave, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur, voiesc dară şi hotărat dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunei pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare credand că luptătorii cu arma legii vor pute scoate drepturile naţiunei mele. Câmpeni, 20 dec. 850″.
[Polemos – Ultima carte a lui Marin Mincu – Cum ii terfeleste Cartarescu pe Eminescu si Nichita Stanescu]
Complexul globalizării
« […] Trecând la secţiunea „exegetică“ propriu-zisă a volumului (Pururi tanar, infasurat in pixeli – Humanitas, nota Z.O.), se constată, în mod surprinzător, că, deşi este poet şi universitar, Mircea Cărtărescu nu posedă un instrument adecvat de evaluare critică atunci când se referă la poeţii români cei mai importanţi, ce se presupune că fac obiectul cursurilor pe care le ţine în faţa studenţilor. Astfel, este ceva axiomatic că despre Eminescu nu se poate discuta decât cu o sobrietate hermeneutică maximă, şi aserţiunea că acesta ar fi o „victimă a linguşelii tâmpe şi conformiste“ este de-a dreptul o inepţie, căci paradigmele unei culturi nu se „linguşesc“, ci se asimilează critic. La fel, despre Nichita Stănescu nu se poate afirma atât de tranşant, fără argumentarea minimă necesară, că „în ultimii săi ani a cunoscut o degringoladă morală asemănătoare într-un fel celei a lui Eminescu“ şi că „autorul Elegiilor corespunde unui model literar destul de comun, poetul damnat şi boem, fapt care a dus la penibila sa popularitate printre semidocţi, de la elevii de liceu /…/ până la universitari…“ Asemenea etichetări negative sunt chiar bizare în contextul dat, divulgând atât reaua intenţie, cât şi incultura literară ; prin agresivitatea lor scandaloasă parcă amintesc, în mod semnificativ, de un anumit limbaj „demascator“, activat de corifeii criticii marxiste din perioada proletcultismului. (Nu este deloc exclus ca Mircea Cărtărescu să-şi fi însuşit acest procedeu de confuzionare voluntară a valorilor de la maestrul său, Ov.S. Crohmălniceanu, pe care-l evocă ditirambic atât de des în cuprinsul culegerii.) Pe de altă parte, nu este deloc adevărat că „poezia lui Nichita Stănescu (întrucât ar fi rămas „modernistă“ – n. n.) seamănă cu nimic mai mult decât cu opera lui Blaga şi mai ales a lui Ion Barbu“ ; de aici se deduce faptul supărător că autorul Poemelor de amor nu cunoaşte poetica diferenţiată a celor doi mari poeţi interbelici (unul este expresionist, iar altul e hermetic) şi nu se înţelege cu ce fel de instrumente critice operează el când îi abordează în postura de profesor. Dar „remarca“ lui Cărtărescu cea mai diletantistică este aceea în care se proferează, fără nici un echivoc, că, prin Nichita Stănescu, „gândirea poetică românească“ manifestă „o a doua rămânere în urmă după cea a lui Eminescu“. În organicitatea poeziei româneşti, gândirea eminesciană înseamnă o emancipare definitivă de stereotipiile oralităţii, prin plonjonul dilematic în vizionarismul oniric, de sorginte romantică, şi exegeza cea mai aplicată recunoaşte că, fără apariţia lui Eminescu, n-ar fi fost posibilă evoluţia ulterioară a poeticităţii moderniste. În ceea ce-l priveşte pe Nichita Stănescu, nu mi se pare că, până în prezent, ar fi apărut la orizont un alt poet la fel de important care să fi exercitat o înnoire a discursului, de aceeaşi amploare semiotică precum aceea înfăptuită de el ; cu toată împotrivirea „teoretică“ a prietenului său, Ion Bogdan Lefter (pe care-l preia la literă Mircea Cărtărescu în toate zburdălniciile sale revizionistice), se poate spune că, la nivelul poeticităţii, autorul Operelor imperfecte, ca orice mare poet din secolul XX, a depăşit net neomodernismul, anticipând instinctiv ultimele achiziţii datorate postmodernităţii. Cu toată parada lor de originalitate şi noutate, deocamdată optzeciştii se află încă încastraţi în siajul aceluiaşi sistem poetic (quasi-postmodernist) ca şi Nichita Stănescu. Dincolo de receptarea eronată a celor doi poeţi paradigmatici, se poate constata incoerenţa perspectivei axiologice cărtăresciene şi din modul pueril de abordare a lui Ştefan Augustin Doinaş : „În baladele sale, Doinaş nu a imitat edificii întregi şi strălucitoare, ci a construit ruine măcinate de vreme, decoruri butaforice cu cartonul mucegăit, statui cu nasul şi degetele de mult pierdute“ ; „Nu e vorba aici de nici o iniţiere, de nici o revelaţie, ci de un mecanism care le imită în gol, tragi-comic şi absurd, ca în Godot sau în Urmuz.“ Este evident că poetul Cărtărescu are serioase dificultăţi în folosirea conceptelor literare care definesc poeticitatea şi de aceea îl asociază pe Doinaş lui Beckett şi lui Urmuz pentru a crea o maximă confuzie în receptare.
Continuarea la Ziaristi Online – Cultura
Ziaristi Online
June 5th, 2011 
VR 
