Să ne mai mire analfabetismul, neromânismul şi necreştinismul celor care ne conduc? Acelaşi Duda ne-a făcut de râsul lumii, după ce The Guardian a relatat că şi-a falsificat grosolan CV-ul şi, mai mult, că “a scris o carte după un turneu în Israel în care a povestit cum s-a plimbat prin locurile unde s-a născut Iisus, la… Nazaret”, şi nu în ieslea din Bethleem.
Mitropolia Ardealului a început demersurile pentru canonizarea părintelui Arsenie Boca. De asemenea, există o petiţie online prin care simplii credincioşi solicită liderilor spirituali ortodocşi să înceapă ceea ce mulţi aşteaptă de multă vreme: ridicarea marelui “pictor de suflete” la rang de sfânt, se scrie sub pseudonimul Dodo Romniceanu, al regretatului Horia Tabacu, în Evenimentul Zilei.
Astfel, s-a stabilit o comisie care va analiza viața Părintelui Arsenie, scrierile și activitatea acestuia. Un alt criteriu important il reprezintă evlavia populaţiei, iar părintele Arsenie Boca este adulat de sute de mii de credincioşi. Anual, sute de mii de români merg la mormântul Părintelui Arsenie Boca pentru a se ruga. Un criteriu important il reprezinta evlavia populară, iar parintele Arsenie Boca este adulat de sute de mii de credinciosi, care îl numesc deja „Sfântul Ardealului“. Vin cu miile, din toate colţurile ţării şi chiar de peste hotare, pentru a se reculege la mormântul său de la Mănăstirea Prislop, în inima Retezatului. Părintele Arsenie Boca este considerat un „fenomen unic în istoria monahismului românesc“, iar amintirea lui domină și acum, cu putere, locurile prin care acesta a trecut în anii pe care și i-a dăruit credinței ortodoxe și Bisericii, scrie Evenimentul Zilei.
Primul pas din demersul intru posibila canonizare a Parintelui Arsenie Boca, a fost in sfarsit facut la nivelul ierarhilor: 28 septembrie 2015, declaratii de presa ale clericilor, scrie si Anomismia.
Parintele Constantin Stoica, purtator de cuvant al Patriarhiei, a afirmat intr-un interviu redat fragmentat de Pro TV ca s-a initiat practic prima etapa, si anume strangerea de dovezi – respectiv asupra “ortodoxiei credintei si a sfinteniei vietii” Parintelui Arsenie, de catre Episcopia Devei si Hunedoarei – de care apartine Manastirea Prislop (si respectiv de superioara sa, Mitropolia Ardealului). Depunerea dosarului cureferatul sinteza cu motivele si argumentele care ar putea conduce la luarea unei hotarari de canonizare a Parintelui Arsenie Boca la Cancelaria Sfantului Sinod, adica practic prima etapa din metodologia amintita mai sus, urmeaza a fi facuta abia dupa culegerea dovezilor (pre-etapa curenta). Este totusi prima declaratie oficiala a unor membri ai Sinodului cu privire la demararea procesului ce ar putea conduce la canonizare…
Astazi, 29 septembrie 2015, la 105 ani de la nasterea Parintelui Arsenie Boca, jurnalistul Victor Roncea a adresat si depus o noua Cerere către Patriarhie pentru Dosarul de Canonizare al Părintelui Arsenie Boca, dupa ce, la 28 noiembrie 2014 a initiat o petitie pentru canonizarea Parintelui Arsenie, care la momentul actual are 12.367 semnaturi (este a doua scrisoare-cerere pe aceasta tema, adresata de jurnalist Patriarhului Romaniei), conchide sursa citată.
În condiţiile în care plenul Camerei Deputaţilor urmează să se pronunţe asupra unui sprijin material simbolic care ar putea fi acordat martirilor basarabeni din Grupul Ilaşcu, în ciuda respingerii acestui proiect de catre o Comisie a Parlamentului, Basarabia-Bucovina.Info se alătură fără preget demersului public “DREPTATE PENTRU GRUPUL ILAŞCU!“. Solicităm în mod special organizaţiilor societăţii civile româneşti dar şi factorilor responsabili din forul legislativ, Guvern, Preşedinţie şi alte instituţii ale statului, să susţină la rândul lor, din punct de vedere moral, eroii români, foşti deţinuţi politici cu până la 15 ani de temniţă rusească, pentru România. În acest sens, publicăm câteva materiale video tulburătoare, spre aducere aminte, scrie sursa citată. Iată unul dintre acestea, cu Ilie Ilaşcu filmat în temniţa rusească de la Tiraspol:
Preafericirii Sale, Părintele Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinţilor Români
Preafericirea Voastră Părinte Patriarh,
Dăm slava lui Dumnezeu pentru mulţimea martiririlor şi mucenilor ortodocşi români care sfinţesc pământul României şi bucură Cerul şi oastea îngerească. Între aceştia, cum bine ştiţi, se numără cei cunoscuţi deja drept “Sfinţi ai Închisorilor”, mărturisitori ai dreptei credinţe strămoşeşti, care şi-au închinat sau chiar sacrificat întreaga viaţă pentru Sfinta Cruce, altarul jertfei Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
Între aceştia se numără, după cum ne arată cu prisosinţă evlavia populară, şi Părintele Arsenie Boca, mijlocitor al rugăciunilor a sute de mii, dacă nu chiar milioane de români, aşa cum stau mărturie pelerinajele de la mormântul său de la Sfânta Mănăstire Prislop.
La 25 de ani de la plecarea la Domnul a Părintelui Arsenie Boca, pătimitor al închisorilor comuniste, pe 28 noiembrie 2014, am înaintat în spaţiul public o cerere de canonizare a Sfinţiei Sale, pentru a se adăuga, pe lângă copleşitoarele şi nenumăratele mărturii despre minunile sale care conduc la evlavia cunoscută la nivel naţional, şi o astfel de rugăminte scrisă, la Dosarul de Canonizare aflat în atenţia Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinţilor Români, prin Petitia https://www.petitieonline.com/pentru_canonizarea_printelui_arsenie_boca_-_sfantul_ardealului.
Până la Înălţarea Domnului, Ziua Eroilor Neamului, peste 10.000 de români au semnat această Petiţie, pe care v-o semnalăm, cu plecăciune. În cele peste 1200 de comentarii ale Petiţie se regăsesc o multitudine de mărturii personale privind minuni săvârşite de prigonitul văzător cu duhul Părinte Arsenie. Până în prezent s-au înregistrat 12.350 de semnături cu date de contact.
Vă rugăm, aşadar, să primiţi Cererea noastră, alături de cele mai călduroase urări de putere duhovnicească, pentru slujirea poporului binecredincios şi întru ridicarea trainică şi cât mai grabnică a Sfintei Catedrale a Mântuirii Neamului.
Fie ca începând cu aniversarea a 105 ani de la naşterea celui supranumit deja de popor “Sfântul Ardealului”, calendarul Bisericii Ortodoxe Române să înmugurească şi să bucure credincioşii cu un nou Sfânt Român.
Cu fiască supunere,
Victor Roncea
Preşedinte-fondator Asociaţia Civic Media
La 105 ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca, 29 Septembrie 2015
Astăzi, 18 cetăţeni zgribuliţi au venit la Ministerul Educaţiei să susţină o petiţie prin care „67 de ONG-uri cer introducerea educației sexuale în școli”. Așa spune online-ul că sunt, 67 de ONG-uri, adică o forţă, deși orice asociaţie pot fi înfiinţată de numai trei cetăţeni. Sunt 67 de organizaţii și pentru că specialiștii în marketing știu că numărul, și nu calitatea poate da forţă în transmiterea unui mesaj. De aceea sunt aduși la mitinguri indivizi ce scandează lozinci pentru 50 de lei sau o pungă de mălai. Ca să iasă la număr.
Petiţia, intitulată imperativ „Educație sexuală în școli ACUM!” și adresată Ministerului Educaţiei Naţionale, Institutului pentru Științele Educației, Ministerului Sănătății și Ministerului Tineretului și Sportului, a fost lansată în spaţiul virtual în urmă cu patru zile. Şi, deși evenimentul s-a bucurat de o mediatizare generoasă (Mediafax, Hotnews, Adevarul, Cotidianul și alte site-uri cu secularismul în suflet au propagat informaţia în mediul virtual), petiţia online nu a adunat, până la această oră, decât 377 de susţinători. Cam puţini, pentru 67 de ONG-uri. Şi deloc relevant, raportat la populaţa ţării noastre. Ultimul semnatar al petiţiei „Educație sexuală în școli ACUM!” este „Sarah Knippel”, adică… o româncă sadea.
Pot vorbi 18 cetăţeni, care au spate susţinerea virtuală a altor 377, despre ce ar trebui să înveţe copiii noștri la școală? Au ei dreptul să decidă și să impună ce este mai bine pentru cei peste 3 milioane de copii, câţi sunt înscriși în sistemul de învăţământ din România? Categoric, nu.
Chiar dacă mesajul lor este artistic și profesionist ambalat, întru diseminarea informaţiei și abaterea atenţiei oamenilor de la fondul problemei. Astăzi, de pildă, la flashmob-ul organizat în faţa Ministerul Educaţiei, susţinătorii predării sexului în școală au întins niște frânghii, pe care erau agăţate prezervative și chiloţi cu mesajul „O FACEM, DAR CUM?”. Sau „VAGINUL MEU, ALEGEREA MEA”, „DACÃ NU LA ŞCOALÃ, ATUNCI UNDE?”. Tot acest spectacol s-a desfășurat, repet, în spaţiu public, în faţa Ministerului Educaţiei!
Trajectory – Creatie si design a Zinei Manesa-Burloiu (nepoata lui Nicolae Purcarea, foto mai jos), in expozitie la The Centrum For Art in Wood – Philadelphia, 8 aug. – 26 sept. Foto John Thornton
De 3 ani ne ocupăm (PRO VITA) de aprovizionarea cu combustibil a unui așezământ social administrat de o organizație parteneră, care găzduiește 30-40 de mame plus copii.
Obligația ne-am asumat-o după ce tot noi am recondiționat aproape integral sistemul de încălzire, care de atunci funcționează optim, cu brichete din rumeguș.
Asta se traduce prin necesitatea ca în fiecare toamnă să „producem” circa 3.000 euro, cât ne costă cele 20 tone de brichete aduse de la Cisnădie. Evident, pe lângă toate celelalte lucruri pe care le avem de făcut.
Credem că efortul merită: comunitatea „Sfinții Arhangheli” din Slobozia/Giurgiu este formată din persoane muncitoare, dar cu soartă grea, mai exact victime ale violenței domestice. Acestea sunt adăpostite pe perioadă limitată. Toată lumea care poate munci, muncește – la centru, la animale sau pe câmp. Copiii sunt săraci dar trăiesc într-un mediu liniștit, merg la școală și sunt feriți de pericolele din urban (cerșetorie, prostituție, droguri etc.) „Inima” așezământului sunt un vrednic ucenic de-al părintelui Nicolae Tănase, preotul Valentin Ştefan (foto cu Bogdan Stanciu de la Pro Vita) și doamna prezbiteră Veronica. Sunt niște oameni extraordinari.
În cursul dimineţii de vineri, 25 septembrie 2015, mărturisitorul Nicolae Purcărea, fost deţinut politic timp de 20 de ani în temnițele comuniste, a plecat la Domnul, după o grea, îndelungată şi mântuitoare suferinţă. Publicăm ultimul interviu pe care Bădia ni l-a acordat, în care acesta şi-a precizat punctul de vedere faţă de legea îndreptată împotriva elitei româneşti interbelice şi în care ne îndeamnă să ne strângem în jurul Bisericii, în aceste vremuri de prigoană. Am găsit de cuviinţă să facem publică şi autobiografia lui Nicolae Purcărea, pe care ne-a lăsat-o spre păstrare. Priveghi, Duminica seară, ora 18.00, la Capela Bisericii Sfânta Treime din Scheii Braşovului. Înmormântarea va avea loc luni la ora 13.00. (F.P.)
„Mi-e dor de Piteşti”
Nu i-a împrumutat doar numele, ci şi firea Sfântului Moş Nicolae. E de o blândeţe nesfârşită, de o dărnicie greu de imaginat, de o dragoste fără limite. Şi totuşi, de o fermitate în faţa căreia dezarmezi.
Se înfăţişează lumii rar, căci smerenia ce i s-a întipărit în suflet e mare. Dar atunci când o face, din simţul acut al datoriei, ne apare asemeni Coloanei fără sfârşit a lui Brâncuşi: simplă dar măreaţă, romboidală dar verticală, tăcută dar atât de grăitoare, imaterială şi totuşi de stâncă în credinţă, ideal în mărturisire.
O soartă chinuită i-a fost hărăzită, prin temniţe şi persecuţii inimaginabile. A învins iadul Piteştiului, îngenunchindu-l pe satan prin umila ridicare a mâinii la întrebarea torţionarului: „Şi acum să vă văd, care mai crede, bă, în Dumnezeu?”. Trupul său unic, aproape imaterial, a îndurat suferinţe şi boli cumplite, despre care însă foarte rar vorbeşte.
Ba chiar…”mi-e dor de Piteşti!” ne-a mărturisit domnul Nicolae Purcărea într-o seară, la piciorul scării sculptate cu măiestrie şi dragoste chiar de dânsul. „Mi-e dor de Piteşti” îmi răsuna în urechi, şocant, de neînţeles. Cum să îţi fie dor de suferinţă, de tortură, de moartea pe care clipă de clipă o pipăi în faţa ta? „Mi-e dor de Înviere”, spuneau de fapt vorbele domnului Purcărea, „mi-e dor de Hristos, cel care dormea cu mine pe rogojină; şi mi-e dor să aleg bucata de pâine cea mai mică”.
Câtă smerenie, câtă dragoste, câtă credinţă!
Şi toate acestea în tăcere, căci doar în tăcere poate asculta glasul lemnului care-i cântă balada haiducului în timp ce se lasă dezmierdat de dalta meşterului şi prefăcut în troiţă. Şi doar în tăcere poate auzi, răzbătând din lumea drepţilor, „Balada” lui Porumbescu fluierată de glasul domol al soţiei. (Crina şi Florin Palas)
“Spunea Părintele Justin că el nu se duce la Domnul să se odihnească, ci se duce la luptă”
October 5th, 2015 
VR 
Posted in 
Tags: 
