Andrei Plesu, aflat pe postul lui Silviu Brucan la Scanteia, a trantit astazi intre foile ziarului succesor, transformat in “Adevarul”, poate cea mai mare mizerie din viata lui de pitic de gradina al lui Dinu Patriciu: Cum trebuie să arate anticomunismul? Aceasta este dedicatia care i se potriveste. Revin
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News 
Tags: Adevarul, andrei plesu, brucan, dinu patriciu, KGB, NKVD, Scanteia, Silviu Brucan 
4 Comments »
Eminescu şi cultura naţională
de Nae Georgescu
Anul acesta se sărbătoreşte Ziua Culturii Naţionale pe 15 ianuarie, conform legii votate în Parlament. Această Lege ne spune că, aşa cum Italia îşi are ziua lui Dante, Spania pe cea a lui Cervantes ori Portugalia pe aceea a lui Camoes, tot astfel avem şi noi ziua de 15 ianuarie. N-am greşit cu nimic, ţările respective au nume proprii, noi avem o dată; vreau să spun că lipseşte numele lui Eminescu din cele patru articole ale legii şi din recomandările Parlamentului.
Trebuie să ştii şi să fii foarte sigur că acest 15 ianuarie este ziua de naştere a poetului ca să faci echivalările – altfel, este o zi oarecare identificată drept Ziua Culturii Naţionale. Pe vremuri exista ceea ce se chema „expunere de motive”, adică: de ce se dă cutare lege. Noi nu ştim de ce această zi şi nu alta este legiferată ca atare, nici de ce numele (bănuit, intuit) lui Mihai Eminescu stă în echivalenţă cu acea cultură naţională, de ce nu vorbim de ziua de 20 decembrie, de pildă, sau de 15 iunie…
Dar cred că nu e om să nu se bucure – nu neapărat că de la anul vom avea încă o zi liberă în calendar (anul acesta 15 ianuarie cade în zi deja liberă, într-o sâmbătă) – dar mai ales că această sărbătoare se leagă într-un fel de numele lui Mihai Eminescu. Şi în fond e mai bine aşa: să se bucure de Eminescu cine ştie şi simte că e ziua lui, nu trebuie afişat acest nume, fiecare îl găseşte în sine însuşi dacă-l caută. Îi stă mai bine ascuns, e mai protejat, mai aproape de oameni.
Altfel, o bucurie, adică o sărbătoare, nu e totalitară, nu poţi ordona la tot natul: bucuraţi-vă în ziua cutare. Se bucură cine vrea – iar cine nu, nu. Au fost coruri largi care au ţinut cu tot dinadinsul să-l despartă pe Eminescu de ideea de poet naţional, om naţional etc.: e absurd să li se ceară acum acestor coruri, tot lor adică, să se bucure. S-au cheltuit bani de la buget pentru proiecte şi programe de studii ca să se arate că sintagma „Eminescu poet naţional” este încărcată de ideologie, inadecvată, inexactă, vetustă, nu se poate intra cu ea în Europa etc. – acum, doar nu vom face din nou socotelile ca să le plătim alte burse specialiştilor ce s-au exersat în această materie – pentru a dovedi, dialectic, contrariul. Pe de altă parte, la noi legea nu e punitivă, ci doar decorativă. Nu-l va pedepsi nimeni cu nimic, nici măcar cu impozitul pe prostie sau pe inteligenţă, pe cel ce va striga, dacă va vrea el, în ziua de 15 ianuarie, că Eminescu este inamicul public numărul 1. Vedeţi doar: legea nu are numele poetului nicăieri, ci doar o dată calendaristică, lumea poate să laude Cultura Naţională, de Ziua Culturii Naţionale, şi în mod egal să peroreze împotriva lui Eminescu: d.p.d.v. legal nu are nimic una cu alta. În plus, le permite celor principiali să rămână principiali. Dar, repet: şi dacă ar fi indicii clare de echivalenţă – legea nu este punitivă, n-are cine ce-i face leliţii Cutare dacă-şi continuă campania antieminesciană şi în această zi.
Da, ar fi un mod de reacţie, dar în zona aşa-zicând morală. S-a mai spus în acel apel către „lichele” al Ştim-Noi-Cui. Şi anume, s-a spus aşa: „Tăceţi un timp!” N-ar fi rău să se întoarcă vorba asta. Cum să zic…? „Apel către celelalte lichele”? Dar noi, ceilalţi, a treia cale, unde mai stăm, unde mai suntem, dacă sunt numai unii şi ceilalţi ?… Să-i zic „Apel către alte lichele”? Asta ar însemna că sunt tot alte şi alte şi mereu altele, val după val: intrăm în nedeterminat. Deci… n-am cum să zic, dar mă gândesc obligatoriu la lichele într-o montare de zis…
Continuarea la Ziaristi Online, unde veti afla detalii din putul gandirii lui Grigore Cartianu
Alte titluri: Ultimul scandal de presă iscat de Eminescu. CARTEA TRECERII (VI)
”În urma articolului apărut ieri în România liberă, în care d. Vernescu era tratat într-un mod prea adevărat pentru un organ ministerial, domnia sa şi-a dat demisia azi dimineaţă…”
Viorel Patrichi: Cine-i prosteşte pe moldoveni, domnule ambasador Kuzmin?
Ambasadorul Rusiei la Chisinau are o gândire de tip bolşevic într-o Europă nouă, iar liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev, a declarat oficial că Rusia contemporană se dezice de stalinism.
Vocea Basarabiei: Surprizele lui 2011: revirimentul SUA şi fascizarea Rusiei
În ciuda zvonurilor despre o posibilă apocalipsă în 2012, anul care a început, potrivit revistei Time, va fi, în linii mari, mai bun decât 2010.
Vocea Rusiei: Rogozin e multumit de stabilizarea relatiilor NATO-Rusia in 2010
Anul 2010 a fost o perioadă de stabilizare în relaţiile dintre Rusia şi NATO după criza din 2008 legată de agresiunea Georgiei împotriva Osetiei de Sud, este convins ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin.
Mare noutate ca lumea e in schimbare? Nici una dintre „lumile” geopolitice de pana acum n-a ramas intepenita in tipare, toate au decurs una din alta.
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: Adevarul, Basarabia, cartianu, Eminescu, Mihai Eminescu 1 Comment »
Dupa o repriza de babardeala profesionala cu Adriana Saftoiu, baiatu’ de la debitul din colt al lui Dinu Patriciu si-a adus aminte ca un blogger avea o amanta si nu era nici una dintre cele doua Fione ale lui. Detalii aici si aici
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: Adevarul, Adriana Saftoiu, cie, die, marina melescanu, Patriciu, peter imre 1 Comment »
Cartianu prins cu minciuna. Lista cu sclavii lui Vintu din “presa libera” from CivicMedia on Vimeo.
B1 Tv si Vox News, luni seara.
Subiect: Reţeaua lui Vântu – episodul 1 PRESA.
În studio, invitaţii Mbelei Ntuzi sunt Iulia Nueleanu, George Roncea şi Silviu Sergiu.
Grigore Cartianu intră prin telefon.
Redăm astăzi paragraful pe care l-am scris în ziarul de ieri:
„Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la «Adevărul», s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu
Grigore Cartianu, cel care s-a prezentat lui Paulo Coelho în redacţia EvZ ca Gregoire Ecrivain, a fost plătit de SOV cu un contract pe drepturi de autor încheiat în 2009 pentru suma de 186.560.000 de lei vechi. De ce să nu sugi bani din două surse dacă se poate, şi-a spus probabil Cartianu, fără să-şi facă prea mari probleme legate de moralitatea unui asemenea demers. Ne-ntrebăm doar cåte anchete şi materiale de investigaţie care ar fi putut viza afacerile lui Våntu au rămas în sertarele lui Cartianu. Pentru orice eventualitate, SOV şi-a mai asigurat un nume important din redacţia «Adevărul» pe statul său de plată. Este vorba de redactorul-şef adjunct Ion M. Ioniţă, care avea experienţe mai vechi cu mogulul de la Realitatea. E adevărat, însă, că preţul pentru deontologul Ion M. Ioniţă a fost mai mare. Astfel, Ioniţă a încasat de la Realitatea Media, în 2007 – 18.022 RON, în 2008 – 25139 RON şi în 2009 – doar 7419 RON (deh, era criză şi nu se mai simţea nici SOV ca înainte), în total peste jumătate de miliard de lei vechi“.
Cartianu, foarte agitat, ne-a acuzat că nu facem bine articolele şi că nu putem să-i punem pe toţi ziariştii în aceeaşi oală. Pånă aici suntem de acord: unii sunt într-o oală, alţii în cazane, alţii în butoaie, fiecare după valoarea contractului.
După care ne-a explicat nervos că el nu a luat bani de la postul de televiziune Realitatea aşa cum l-am acuzat (unde?), ci de la Telesport. Ok, au spus invitaţii. Dar aţi semnat un contract cu Realitatea Media. Da, a spus el, dar aceştia erau nişte bani pe care mi-i datora Telesport, şi cum Realitatea Media a cumpărat Telesport, eu am luat banii de la Realitatea Media.
Aoleu, domnu’ Cartianu, dar aveţi o problemă: tocmai ce aţi recunoscut, în direct la B1, că aţi fost complice la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
Iată ce prevede Legea 241/2005:
Art. 9. – (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvårşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
… c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
“În zona apărării şi securităţii naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate. În contextul acestei strategii, ameninţările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate. Factorii din interiorul societăţii care potentează acţiunea ameninţărilor sunt denumite vulnerabilităţi. Scopul Strategiei naiţonale de apărare este de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţiilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora“, se arată în textul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, discutată marţi în CSAT şi înaintată Legislativului.
CSAT identifică, în document, principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora“, dar şi “presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului“. Crima organizată, presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice este, de asemenea, un punct care poate afecta securitatea statului român.
Este vorba de trusturile de presa ale lui Vintu, Voiculescu si Patriciu, toate interconectate la grupuri de interese din zona afacerilor si serviciilor secrete rusesti, ale caror legaturi externe au fost semnalate in repetate randuri in analizele lui George Roncea si cele de pe Roncea.ro
Cititi aici integral
Strategia Nationala de Securitate a Romaniei
In imagine sediul KGB (FSB) din Piata Lubyanka
Posted in Documentare Tags: Adevarul, Antenele, KGB, Patriciu, Realitatea TV, vintu, Voiculescu, vox publica 2 Comments »
Adevăr sau ficţiune?
Piaţa Universităţii continuă să fie pentru mulţi oameni un motiv de îngrijorare, datorită apariţiei actelor de violenţă din partea unora dintre manifestanţi. Că există subterane politice, că undeva un creier diabolic elaborează o tactică a demonstraţiei, că sunt în Piaţă oameni de bună credinţă, care continuă să aibă impresia că ceea ce fac ei acolo este rodul unei spontanietăţi revoluţionare, astea sunt lucruri pe care deja le ştim cu toţii. Personal, însă, nu înţeleg de ce lupta pentru putere trebuie să îmbrace asemenea forme şi nu poate fi dusă, oricât ar fi ea de agresivă verbal, doar în planul confruntărilor politice.
Cât despre Piaţa Universităţii, poliţia declară că nu intervine fiindcă îi este teamă.
Da, avem o poliţie care stă şi se uită neputincioasă atunci când este bătută, huiduită şi împroşcată cu noroi. Totuşi, pe ici, pe colo, atunci când mitingiştii săvârşesc infracţiuni de genul furturi de buzunare sau de maşini, poliţia intervine, evitând însă un impact cu demonstranţii.
Am văzut la poliţie pe unul dintre manifestanţi, reţinut pentru furt de maşini şi ceea ce m-a pus pe gânduri a fost nu situaţia jalnică în care acel om, de altfel fără antecedente a ajuns, ci trauma psihică suferită de un individ de a cărui slăbiciune de caracter s-a profitat la maximum. Chiar şi poliţiştii au fost confruntaţi cu o situaţie fără precedent, cu un om care plângea, rugând să n u fie pus în libertate pentru că îi este teamă să nu păţească ceva. am aflat de la organele de poliţie şi am văzut apoi cu ochii mei că individul, numit I.G., a fost adus la circa de poliţie într-o stare de mizerie de nedescris, având pe corp eczeme datorate lipsei de igienă personală. Un om ajuns infractor, într-o conjunctură nefericită şi care îşi va plăti scump momentul de rătăcire. Iată câteva din lucrurile declarate de I.G., consemnate în dosarele poliţiei.
În ziua de 20 aprilie, la întreprinderea unde acesta lucra s-a prezentat un individ mărunţel şi cu mustaţă, pe nume Marian, din partea Asociaţiei 16-21 decembrie, ca să ia câţiva oameni să meargă la demonstraţie, precizând că se va face grevă în Piaţa Universităţii. I.G., împreună cu alţi trei colegi de serviciu, a acceptat această propunere.
A doua zi, celor racolaţi li s-a făcut un instructaj, au fost puşi să semneze adeziuni pentru intrarea în asociaţie, adeziuni pentru punctul 8 al Proclamaţiei şi abrogarea Decretului 473. Totodată , li s-a promis o sumă de 2.500lei dacă vor sta o lună în Piaţă şi li s-au dat identităţi, date de starea civilă, adrese false. I.G. a primit numele de Braham Florin, născut în 15.09.1965, părinţii Tiberiu şi Somna, domiciliul în Techirghiol, str. Valentin Iuliu Camacea 30 (după ce I.G. a fost prins de organele de poliţie timp de trei zile a susţinut sus şi tare că acestea sunt datele sale reale, abia ulterior a recunoscut adevărata sa identitate). Instructajul a fost făcut de un cetăţean cunoscut în Piaţă sub numele de Dincă Gheorghe (George). În data de 22 a avut loc o demonstraţie, condusă de Dincă, la care a participat şi un preot, Grecu Sorin, ce făcea slujbe la oprirea coloanei de demonstranţi în faţa locurilor unde au căzut eroii Revoluţiei. La Televiziune, când au ajuns, o parte din demonstranţi au spus să intre să ocupe un post de televiziune, lucru care din fericire nu s-a întâmplat. În data de 28 aprilie, s-a trecut la organizarea patrulelor de noapte, înarmate cu bâte. I.G. era şef de patrulă pe porţiunea dintre ceasul Universităţii şi Dunărea, în timp ce simetric, pe partea Teatrului Naţional există o alta, condusă de Adrian Nemţiu. Acestea aveau ca sarcină să alunge persoanele în stare de ebrietate, organele de poliţie şi persoanele de „rea-credinţă”.
În data de 30 mai, deci o lună mai târziu, în cortul Asociaţiei au fost chemate câteva persoane, printre care I.G. şi s-a discutat prima oară despre „necesitatea” de a se face rost de o maşină. A doua seară pe 31 mai, împreună cu Vrânceanu Telu, Zaharia Valentin şi Dincă Gheorghe, I.G. a plecat spre restaurantul Budapesta, unde au fost încercate 4 maşini. Trei aveau sistem de alarmă, iar a patra, deşi nu avea o asemenea protecţie, nu a putut fi deschisă . A urmat traseul Poşta Vitan, Policlinica Vitan, iar de la intersecţia Baba Novac a fost luată o Dacie neagră cu care I.G. a fost adus şi lăsat în Piaţă, pe la ora 2, în timp ce ceilalţi au plecat şi s-au reîntors dimineaţa în jurul orei 6. A doua seară, istoria s-a repetat, de data aceasta locul spargerii a fost zona Schitu Măgureanu, iar obiectul o Dacie roşie. Pe data de 2 iunie, în jurul prânzului, infractorul a fost ridicat de organele de poliţie, la sesizarea unui cetăţean, căruia i s-a părut suspectă prezenţa lui I.G. lângă această a doua maşină, 18- B-313.
Pe tot timpul cât s-a aflat în Piaţă, I.G. a dormit în corturi şi a mâncat, după declaraţiile sale, la cantina PNŢ-cd, pe baza unor bonuri, distribuite zilnic, în valoare de 40,35, 12, 25 lei. Grupurile de cinci care mergeau la masă erau permanent însoţite de două persoane. În ceea ce priveşte igiena corporală, ca loc de baie era folosit havuzul de la Arhitectură, iar pentru necesităţi chiar şi boscheţii din faţa Inter-ului.
Cam asta ar fi, pe scurt, declaraţia lui I.G. existentă în dosarele poliţiei la ora actuală. Cât este ea de adevărată, va fi constatat de organele în drept. Nu ştim care va fi gradul de vinovăţie stabilit de instanţă şi care va fi soarta acestui nenorocit, dar un lucru e cert: am văzut un om plângând în timp ce ruga organele de poliţie să nu fie pus în libertate, fiindcă pentru el libertatea poate însemna chiar moartea.
E greu de crezut asemenea poveste şi sper, din tot sufletul, că tot ce am auzit să fie doar o ficţiune închipuită de o minte bolnavă. ( 🙂 – nota mea)
Corina Drăgotescu
Adevărul / 13.06.1990, pag. 1
Îndemn venit din cavernă
Joi, 14 iunie, ora 10.05. Pe scara din stânga platoului din incinta Poliţiei municipiului Bucureşti sunt masaţi cei pe care minerii îi aduc în stradă. Sunt purtaţi în goană printre maşinile calcinate. Unora sângele de pe faţă li se adună în barbă. Până s-au dat prinşi s-au bătut cu furie. Antonie Dumitru (născut 25 iulie 1958), prezentator de spectacole la Hotel „Bucureşti”, este unul dintre ei, i s-a smuls cuţitul din mână cu foarte mare greutate. El contestă. O dată arestat, a devenit mieluşel. Ca şi Vlăducu Radu (20 ani, tehnician la IOR). Arată rău de tot. Abia poate vorbi. A intrat ieri în clădirea Poliţiei,
înăuntru s-a îmbrăcat în uniformă de colonel, a pus şi foc şi – o dată ieşit afară – l-au hăcuit ai lui, „demonstranţii paşnici”, pe motiv că ar fi… poliţist. Acum e arestat. Ca şi profesoara de engleză Popinceanu Maria, „culeasă” din Piaţa Universităţii. E drogată. Ţipă isteric: „Arestaţi o femeie nevinovată cu copil mic acasă?” Ştef Maria depune mărturie de trecător: „A sărit la mine cu unghiile. M-a tras şi de păr. Răcnea ca şi acum: „Vedeţi unde am ajuns dacă nu l-aţi votat pe Raţiu?”
Pe langa faptul ca, de cand a fost parasutat la Adevarul, dilarul de tigari Peter Imre (cunoscut, dupa caz, si drept ginerele lui Teodor Melescanu sau amantul Adrianei Saftoiu), a introdus cultul personalitatii mogulului – prin plasarea unui portret mare al oligarhului in holul principal -, acum are, mai nou, si pretentii de deontolog cu staif, dupa cum semnaleaza Reporter virtual. Dar, mai mult decat atat, fostul intoxicator in masa cu nicotina se vrea si cenzor de serviciu al nababului de Snagov. Conform surselor existente, un editorial despre Israel si “filmuletul lui Patriciu” in varianta araba a starnit in Peter Imre sentimente de vataf gata sa-si apere stapanul cu biciul, de zilierii sai obraznici, respectiv de maestrul gradinar Ion Cristoiu, care il persiflase finut pe maharul ziarului in cuprinsul articolului sau. Cu o falca-n cer si una-n pamant, Imre i-ar fi reprosat lui Halpert ca a permis aparitia editorialului si i-a cerut sa ia masuri si sa scape de incomodul Ion Cristoiu, care isi permite sa-l ridiculizeze pe Patriciu, si in propriul lui ziar si in plin proces cu Basescu. Dupa ce cel mai mare scriitor in viata al Romaniei, Gregoar Cartianu, ajuns director al editurii mogulului, i-a sabotat lansarea cartii “Gaina fara bilet”, la Targul de carte, acum chiar ar fi trebuit sa se ofenseze Ion Cristoiu si sa execute public Trustul Adevarul, daca ar fi aflat de tunetele si fulgerele aruncate contra sa de curatatorul de scame al mogulului. Se pare insa, dupa cum susura vizitatorii resedintelor din coada lacului, ca insusi Marele Mogul l-a linistit pe fostul si actualul degustator de firimituri de pe la mesele de “dupa afaceri”, inlocuitorul lui Razvan Corneteanu, vexat probabil si in originile sale incerte de editorialul inspirat al lui Ion Cristoiu, pe care l-am reprodus si eu pe Roncea.ro.
Posted in Documentare, Top News Tags: Adevarul, Basescu, ion cristoiu, Patriciu, peter imre 2 Comments »
Glonţul fatal sau plăcerea de a inventa istoria
de Radu Portocală
Aflu ca la Tîrgul de Carte Bookfest a fost arătat publicului “glonţul care l-a ucis pe Ceauşescu” şi care este “unul din cele aproape 50 de gloanţe care l-au ciuruit” pe dictator.
Nu mă îndoiesc de faptul că o asemenea “revelaţie” poate avea un oarecare impact – mai ales asupra vînzărilor de carte -, dar am serioase dubii în ce priveşte onestitatea istorică a unui astfel de demers.
Primul element care contrazice afirmaţia făcută la Bookfest este la îndemîna oricui: e de ajuns să privim imaginile de arhivă pentru a constata că pe corpul lui Nicolae Ceauşescu nu sînt 50 de răni. În plus, dacă cele 50 de gloanţe l-au ciuruit, înseamnă că ele au intrat în corp frontal, că l-au traversat şi că au ieşit cu suficientă putere pentru a se înfige în zidul din spatele lui. Cadavrul lui Ceauşescu ar fi trebuit, deci, să prezinte 100 de răni, ceea ce e departe de a fi adevărat! În sfîrşit, un corp străpuns, traversat de 50 de gloanţe este un corp zdrenţuit. Nu astfel arăta corpul lui Ceausescu!
Apoi, rafalele de arme automate fiind trase haotic, cum poate pretinde cineva că ştie care dintre gloanţele înfipte în zid sînt cele care “l-au ciuruit” pe Nicolae Ceauşescu şi care sînt cele care au atins-o pe Elena Ceauşescu? Mi se va spune că acelea care au traversat “ţinta” purtau urme de sînge. Dar s-a făcut oare o analiză ADN a acestor urme? Şi-a bătut oare cineva capul pentru a face această diferenţiere? Putem să fim siguri că nu.
Pornind de aici, nu ne rămîne decît să ne întrebam cum poate pretinde cineva că ştie care, printre toate aceste gloanţe, este cel care i-a fost fatal lui Ceauşescu? Evident, o asemenea afirmaţie este neserioasă şi e trist faptul că ea a putut avea o înrîurire asupra vizitatorilor de la Bookfest. După cum e trist că o carte care se pretinde de istorie (Grigore Cartianu: “Sfîrşitul Ceauşeştilor”) n-a găsit alt argument mai serios de promovare.
Toate astea nu-mi arată decît un lucru: că în România nu se doreşte cunoaşterea trecutului, nici a adevărului şi că întotdeauna cel care are dreptate este cel care spune, cuminte, doar ceea ce masa aşteaptă să audă.
https://portocala.wordpress.com
PS VR cu Ce mai zice “Adevarul”: “Ieri, la standul din Pavilionul 16, generalul Victor Atanasie Stănculescu a venit direct din închisoarea Jilava (unde a fost dus inapoi – nota mea). Ion Caramitru, Dinu Patriciu şi Radu Paraschivescu au prezentat cartea „Sfârşitul Ceauşeştilor” sâmbătă, în cadrul lansării-maraton a volumului dedicat evenimentelor din 1989.” Plus Tismaneanu!
O observatie-doua-trei (hai, patru), dar mici-mici:
1. De cand Directia Penitenciarelor este agentul de PR al Trustului lui Dinu Patriciu, pe banii nostri?
2. Nicolae Ceausescu a fost ucis dupa ce, ca un dictator ce era, a stat ca presedinte al Romaniei timp de 24 de ani. Ion Caramitru este presedinte al UNITER de… 20 de ani. Intre timp, casa luata cu japca de la Zoe Ceausescu pentru sediul UNITER (pentru care nu plateste nici un impozit ca, deh, e asociatie non-profit) s-a transformat in carciuma de lux.
3. Dinu Patriciu era milionar (in lei, ce-i drept) de pe vremea “impuscatului”, a carui Securitate il lasa sa zburde prin lumea araba bine-mersi si sa aiba activitati “lucrative” neimpozitate de stat. Ce vrea acum?
4. Despre Cartianu a spus Catalin Mihuleac totul:
Cartianu mi-a înspăimântat motanu’
Bine că se mântuie campionatul europenesc de fotbal, că dacă mai dura un pic sigur mă asasinau comentatorii în direct, laolaltă cu ăia din tocşourile de după. Cred că dacă ar împrumuta, măcar din când în când, câte un almanah de la Andrei Gheorghe, comentatorii ar avea doar de câştigat şi nu şi-ar mai băga la cazne spectatorii. Ar afla astfel că nu se poate vorbi de “coregrafia tribunei”, decât dacă eventual spectatorii dansează “damen-tango”, fiindcă asta înseamnă coregrafie, “arta dansului”, nicidecum arta pancartelor spânzurate prin tribună; ar afla că “degringoladă” înseamnă prăbuşire, nicidecum derută, cum cred ei; ar afla în fine alte o mie de lucruri interesante, punând astfel bazele unei culturi personale onorabile.
Odinioară, pentru a comenta meciuri de fotbal, se apela la profesionişti ai condeiului, capabili să răspundă cu efort lingvistic transpiraţiei jucătorilor din teren. Pe când acum, zadarnic asudă pe ecran Traian Ungureanu, că vine câte un comentator dur ca un fundaş, care ologeşte limba română de nu se vede.
Aşa e Cartianu, jurnalist la prima generaţie cu pix, posesor al unui fond de cuvinte cuprinzând puţin peste 500 de bucăţi mari şi late. Deplângând neajunsul că Patriciu ori Vîntu nu-i virează fonduri lu’ Gregoar să-şi angajeze un logoped cu normă întreagă, am motive întemeiate să cred că singura lui legătură cu pixul e că-l foloseşte pentru a-şi stinge mâncărimile din ureche.
În ce priveşte pasiunea sa nemărginită pentru cărţi, cu siguranţă că le întrebuinţează paginile febril în umblătoarea din sătucul oltenesc Dobriceni-Peştişani, de unde, din păcate pentru noi toţi, provine. Am acasă un motănel birmanez, pe nume Motty, care se ascunde sub pat, ori de câte ori Cartianu se exprimă la tembelizor, dezarticulat şi gutural ca o gorilă periferică. Să mă ierte gorila, n-am vrut să o jignesc!Cu ocazia campionatului europenesc în curs de mântuire, am văzut, într-unul din cele două ziare sportive care se expun la plajă pe şezlongurile tarabelor noastre, cel mai incredibil pleonasm posibil, care afirma, într-un titlu lucitor, că Mirel Rădoi şi-a “desfigurat faţa”.
Ce norocos a fost Mirel Rădoi că nu şi-a desfigurat tibia, degetul mare de la picior sau fesa dreaptă!
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: Adevarul, Cristian Tudor Popescu, ctp-kgb, Piata Universitatii, Plesu No Comments »
Intr-o pretinsa actiune de “exorcizare”, la 20 de ani de la Duminica Orbului, ziua cand a fost ingropata din nou Romania, de vie, “Adevarul” isi continua nestingherit seria minciunilor, neintrerupta timp de 66 de ani, printr-o scabroasa operatiune de “prelucrare” a istoriei, de data aceasta in ceea ce priveste Fenomenul Piata Universitatii. Ironic, sclavii lui Patriciu de la Noua Pravda il invoca de la primul rebut chiar pe Orwell, cel care a tras cel mai grav avertisment din ultimul secol asupra vremurilor “minciunii universale” in care traim. De altfel, noua “campanie” desfasurata in ziarul oligarhului filo-rus, un cunoscut dusman de moarte al presedintelui, poarta de la primele randuri marca falsificatoare a unui presupus “fidel” de-al lui Basescu: tavaris Vladimir Tismaneanu, fostul scrib, confident si pres al lui Iliescu. Carevasazica, despre ce “exorcizare” vorbim?
Ziarul cu cea mai ticaloasa incarcatura istorica – de la condamnarile la moarte facute de Brucan in “Scanteia”, alaturi de un Miron Constantinescu si un Matei Socor (taticul “analistului” de azi Vladimir Socor, corespondentul lui Tismaneanu din spatele defunctului Voronin) la scrierile odioase ale lui Tinu, CTP si Andon din “Scanteia poporului” si, apoi, “Adevarul”, si pana la fatarniciile lui Patriciu si ale piticului sau de gradina Plesu, incununate de cretinismele lui Cartianu – ziarul acesta nu are cum sa fie “exorcizat”. E ca si cum l-ai exorciza pe tartorul dracilor, in persoana (in varianta intrupata la noi, dupa decesul lui Silviu Brucan: Ion Iliescu). Deocamdata atat. Revin. Pana atunci mai transmit un mesaj, de la baietii din Piata: “Suntem cu ochii pe voi!”.
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: Adevarul, Basescu, brucan, Fenomenul Piata Universitatii, George Orwell, Patriciu, Piata Universitatii, Plesu, Pravda, Scanteia, Tismaneanu 1 Comment »
Ziaristi Online
January 19th, 2011 
VR 
