COSTURILE DE EMIGRARE ÎN SUA ALE JURNALISTEI CORINA DRĂGOTESCU VOR FI PLATITE DE CETĂŢENII ROMÂNIEI
de Simona Botezan
Corina Dragotescu, de profesie sinecurista
Consulul General al României la Los Angeles, Eugen Chivu, a declarat pentru ziarul Mioriţa USA, că jurnalista Corina Drăgotescu va fi ataşat de presă al Consulatului, începând de la 1 septembrie 2013. Din discuţia cu domnul Consul General reiese că postul este nou creat, iar salariul jurnalistei va fi plătit din bani publici. Corina Drăgotescu va începe munca direct cu o pauză, pentru că urmează Labor Day weekend.
Ce datorii au de achitat contribuabilii şi statul român faţă de Corina Drăgotescu, o jurnalistă controversată, care şi-a anunţat intenţia de emigrare în octombrie 2012, într-un reality show lacrimogen la TV? Potrivit declaraţiilor ei din 2012, soţul a caştigat la DV Lottery, iar motivul emigrării este fiica lor, care studiază fashion & modeling la UC Riverside din Long Beach, CA. Dar despe facultăţile de ”maioneză cu ciuperci” din SUA discutăm altadată. ” Plec pentru un viitor mai bun pentru fata mea. M-am dus în America foarte des, de 12 ani merg de două ori pe an, cel puţin. Am văzut cum este să trăieşti într-o ţară în care vin oameni din toate locurile şi în care toleranţa înseamnă ceva. Aveam nişte vise, am trăit 20 de ani să-mi ating acele vise. După 30 de ani de muncă mă aşteaptă un anunţ al unui alt ‘domn Boc’ care să-mi spună: nu avem bani să vă plătim pensia. Prefer să te duci în afară, unde munceşti 10 – 15 ani, dacă Dumnezeu îmi dă sănătate, îţi depui bani de pensie său pentru viitorul copilului şi reuşeşti să-i oferi o viaţă normală familiei pe care o ai. Pornesc la un alt drum”, a declarat ziarista în 5 octombrie 2012, la RTV.
Este normal ca familia Drăgotescu să-şi susţină unicul copil. Nu este normal să uzeze de metode de parvenire dâmboviţene pentru a obţine o sursă de venit în SUA. Românii din America şi-au câştigat respectul pentru că s-au integrat în societetate prin forţe proprii (fără proptele de la Bucureşti), respectând legislaţia şi valorile ţării adoptive. Drăgotescu vine in SUA cu balcanisme, a renunţat deja la obiectivele declarate anul trecut (corespondent RTV; şcoală de nutriţie în California), iar acum are ambiţia “să aibă grijă de românii-americani”. Numai că românii-americani nu au nevoie de grija dumneaei pentru că se descurcă foarte bine singuri, unii de zeci de ani, alţii de 3-4 generaţii.
În calitate de angajată MAE, Corina Drăgotescu nu va presta servicii pentru SUA, deci nu va avea dreptul la ajutor social sau pensie din partea statului american, ci va depinde tot de “un domn Boc”.
Protocronismul este o prioritate in raport cu ideea de sincronism. Adica, noi nu gafaim in urma altora, ci putem cateodata lua startul inaintea lor. S-a spus ca aceasta conceptie protocronica este falsa fiindca noi am intrat in cadrul culturii moderne, dupa alte popoare, deci nu putem da lucruri noi inaintea acelora, din moment ce am venit dupa ele. Aceasta este o judecata…
În captivitatea istoriei. Această parafrază din titlu la celebrul îndemn al neo-kantienilor de întoarcere la Kant (Zurück zu Kant!), îl are, de astă dată, drept călăuză, în ce-l priveşte pe Dante, pe Edgar Papu.
În analiza importanţei artei, Edgar Papu întreprinde o interesantă paralelă între Faust şi meşterul Manole. El porneşte de la premisa că după cum simbolul aspiraţiei către cunoaştere îşi află cea mai înaltă expresie în persoana lui Faust, tot astfel năzuinţa opusă îşi găseşte cel mai desăvârşit purtător în făptura mistică a Meşterului Manole.
Astazi, 30 martie 2013, se implinesc 20 de ani de la moartea marelui carturar roman de valoare universala Edgar Papu (1909 – 1993). Coincidenta istorica face ca tot intr-o zi de 30 septembrie, insa in urma cu 24 de ani, sa mearga spre Ceruri un alt mare carturar al culturii romane, pe deasupra si nevolnic monah, Parintele Nicolae Steinhardt. Nicolae a ales calea Rohiei. Edgar Papu a fost crestinat la catolicism de rit oriental de insusi Monseniorul Vladimir Ghica – declarat chiar zilele trecute “martir pentru credință” de către noul Papa Francisc – si s-a casatorit cu Angela, fiica de preot ortodox (foto dreapta). Ce-i mai leaga pe cei doi: amandoi s-au nascut evrei, amandoi s-au crestinat pe pamant romanesc, amandoi au facut inchisoare politica, fiind eliberati cu decretul din 1964, de dupa desovietizarea structurilor de forta, amandoi au iubit poporul roman si amandoi au suferit pentru Romania. Amandoi au lasat o mostenire inestimabila acestui neam, in care s-au izbavit.
In absenta oricaror manifestari culturale omagiale pe masura staturii impresionante a eseistului si criticului literar Edgar Papu, portalul Ziaristi Online propune cititorilor sai o serie de articole comemorative care sa atinga personalitatea acestui geniu al Romaniei, a carui memorie este terfelita si azi, de aceeasi si aceeasi dusmani ai poporului roman.
Considerat “parintele protocronismului romanesc” modern, dupa Hasdeu (“Etymologicum magnum Romaniae”) si Densusianu (“Dacia preistorica”), Edgar Papu a fost supus unui adevarat linjas pe termen lung, de cele mai multe ori cei care il executau fiind total lipsiti de orice cunostinta asupra operei si valorilor exprimate de marele ganditor. Ce este asadar protocronismul (gr. protos – primul și chronos – timp)? Sintetizat, este “un curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica”. Sau: “o constatare de bun simţ, o realitate culturală prezentă în oricare formă de comparatism care admite realitatea evoluţiei paradigmelor culturale de-a lungul istoriei” (Theodor Codreanu). Conform acestui curent, continuitatea romaneasca si crestineasca pe acest pamant a contribuit definitoriu si primordial la dezvoltarea civilizatiei europene.
Parintele Staniloae avea sa explice despre prefacerile europene dupa nasterea, crucificarea si invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos: “Din Filipi, Apostolul Pavel şi însoţitorii lui au dus creştinismul şi în alte oraşe macedonene, între care şi în Tesalonic şi Bereea (Fapte, cap. 17) care până azi purtând numele de Veria este locuit aproape în întregime de macedoneni. Aceşti macedoneni erau traci, care purtau şi numele de besi. Besii se întindeau şi dincolo de Bosfor, în Bitia, sub numele de Biţi. Troia era unul din oraşele lor. Ei erau în fond un neam romanic, ca dovadă stă faptul că Enea, nepotul lui Priam, plecând din Troia după ce a fost cucerită de traci, se duce în Italia, unde întemeiază Roma. Dar o dovadă despre romanitatea acestor traci sau besi este şi faptul că numai ei rămân după plecarea armatelor romane din Dacia, şi apoi din sudul Dunării, vorbitori ai limbii romane, câtă vreme în Grecia, Egipt, Asia Mică, această limbă s-a pierdut.” (“De ce suntem ortodocsi”, Revista „TEOLOGIE ŞI VIAŢĂ” Nr. 4-8, 1991, via Roncea Ro).
“Inaintea gloriei care a fost Grecia si Roma, inainte chiar de primele orase ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trait in valea de jos a Dunarii si la poalele Balcanilor oameni care au fost primii in arta, tehnologie si comert la mare distanta”. Paradoxal, pentru detractorii teoriei protocronismului, acest citat nu-i apartine lui Edgar Papu si nu a fost publicat pe vreun site “extremist”, “tracoman”, “dacoman” sau “national-comunist” ci este reprodus din New York Times ( NYT – 30 noiembrie 2009) si este scris de John Noble Wilford, care afirma, prezentand expozitia internationala “The Lost World of Old Europe: the Danube Valley, 5000-3500 B.C. – see also Origins: A History of Beginnings.” ca “civilizaţia europeană a început la poalele Carpaţilor” (Enciclopedia Romaniei online).
Teoria incriminata de dusmanii de ieri si azi ai Romaniei a fost creionata de Edgar Papu pentru prima oara in eseul „Protocronismul românesc” (Revista “Secolul XX”, 1974) si explicata mai pe larg in lucrarea “Din clasicii noştri” (Editura Eminescu, Bucuresti, 1977). Dezvoltata ca un curent cultural, teoria lui Edgar Papu avea sa fie anihilata de la cel mai inalt nivel al Partidului, printr-un personaj funest, care s-a dovedit ulterior a fi un veritabil agent sovietic, disparut misterios din Romania dupa 1989, dupa inscenarea propriei inmormantari: Gheorghe (Gogu) Radulescu, vicepreședinte al Consiliului de Stat al României Socialiste, membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist din Romania (foto dreapta, amuzandu-l pe N. Ceausescu).
Denigratorii lui Edgar Papu au sustinut si reafirmat incontinuu ca protocronismul reprezinta platforma de edificare a “national-comunismului” lui Ceausescu. Dar faptele demonstreaza cu totul si cu totul altceva: profesorul Theodor Codreanu arata: “În nr. 2/1986 al revistei România literară, Gogu Rădulescu publica, erijându-se în cunoscător, articolul “Profesorii mei de limba română”, în care nu numai că nu adopta protocronismul ca ideologie partinică, dar îi aducea grave acuze, între care şi aceea că a readus „prezenţa ideilor de extremă dreaptă în publicistica noastră” (“Edgar Papu si minoratul culturii romanesti”). De altfel, “national-comunistul” Edgar Papu avea sa fie aparat din exil de insusi Mircea Eliade, cel care impartasea aceleasi idei cu nedreptatitul de la Bucuresti: „Nu copiam Europa, nici nu o respingeam – ci ne măsuram cu ea”. “Era Eliade ideolog al politicii culturale a P. C. R., iar Gogu Rădulescu şi Suzana Gâdea anticomunişti?”, se intreaba profesorul Theodor Codreanu.
In urma articolului nomenclaturistului comunist, de infierare a protocronismului, Edgar Papu a fost interzis a doua oara, dupa perioada de detentie ispasita sub acuzatia de “uneltire contra ordinii sociale”. Suzana Gadea, președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, interzice aparitia Dreptului la replica al profesorului Edgar Papu la atacul venit din varful piramidei agentilor sovietici. Incepe cea de a treia perioada de marginalizare din viata profesorului, dupa ce o “Comisie Simionescu”, insarcinata cu epurarile in mediul universitar, trasa in 1948 ordinul “sa fie lasat fara statut social” – pentru ca “este un element idealist, mistic, nesigur” -, urmat apoi de incarcerarea sa din 1961. O moarte civila din care, totusi, “neolegionarul” Edgar Papu – “o minune de neam davidic în neamul românesc”, dupa cum il defineste profesorul Ilie Badescu – a inviat si ramane viu, in memoria fiintei culturale si a constiintei nationale. De amintit, intr-o paranteza: Gogu Radulescu este vazut pana in ultimele clipe ale regimului comunist, de-a dreapta lui Ceausescu, in aparitia sa televizata din sediul CC al PCR in care acesta se exprima pe tema evenimentelor de la Timisoara (20 decembrie 1989). In aceeasi seara, Gogu Radulescu avea sa urmareasca o piesa a uneia dintre amantele sale, Valeria Seciu, la Teatrul Mic. Din masina neagra cu numar mic a demnitarului comunist aveau sa coboare, impreuna cu acesta, criticii Zigu Ornea si… Nicolae Manolescu. (Vedeti siCazul Gogu Rădulescu şi Loja de la Comana sub lupa Securităţii. Reteaua din Retea: de la Komintern la Neokomintern si Un document original halucinant. Semnaturile intelectualilor patriei pentru eliberarea lui Gogu Radulescu, membru CPEx al CC al PCR. EXCLUSIV).
Peste ani, acelasi Nicolae Manolescu avea sa contribuie la asa-numitul “Raport Tismaneanu” in care protocronismul era din nou “infierat”, cu aceeasi “manie proletara” ca si in articolul membrului CPEx al CC al PCR, Gogu Radulescu (foto dr.). De notat, ca, exact in acelasi timp in care “apologetul national-comunismului” Edgar Papu isi spunea rugaciunile salvatoare in celulele inchisorilor comuniste in care fusese aruncat, criticul “anti-comunist” Nicolae Manolescu scria: “Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.” (Nicolae Manolescu, ,,Înnoire”, “Contemporanul”, nr. 34/24 aug. 1962.). Si inca: “Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (Nicolae Manolescu, “Contemporanul”, nr. 34, 1964). Delirul continua si in 1965: “Un amplu răsunet au găsit în conştiinţa scriitorilor şi creatorilor de artă cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR” (Sursa: Cotidianul.ro).
Ca un element de turnesol, se cuvine sa amintim ca, in timp ce Manolescu gireaza si astazi adevarate atacuri la adresa lui Eminescu si a fiintei nationale, ultima carte a profesorului Edgar Papu, la care a lucrat, aproape orb, pana in cea din urma clipa a vietii sale, aparuta postum la Editura Princeps (Iaşi, 2005), îngrijită de fiul sau, Vlad-Ion Papu, si cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta, a fost Eminescu într-o nouă viziune (Vedeti aicicronica profesorului Theodor Codreanu). Eminescu, “omul deplin al culturii românesti” dupa cum il considera colegul sau de crez si generatie Constantin Noica, si despre care Edgar Papu afirma: “Pe plan national, Eminescu se dovedeste un exponent nedezmintit al pamântului nostru.” (www.mihaieminescu.ro).
“Pe Edgar Papu mi l-am închipuit mereu ca pe o copie fidelǎ a icoanei marelui sfânt al Rusiei, Cuviosul Serafim de Sarov. Învǎluiţi amândoi într-o desǎvârşitǎ blajinǎtate a firii omenesti şi dominaţi de o mare evlavie faţǎ de preceptele unei vieţi creştine exemplare, Edgar Papu şi Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternitǎţii pǎtrunşi de acelaşi sentiment al dezmǎrginitei umilenii”, il evoca pe marele disparut esista Magdalena Albu intr-un articol cu titlul Edgar Papu – fluviul unei conștiințe exemplare. ”În ghearele anchetatorilor şi temnicerilor au încăput şi figuri cu totul candide, din specia celor care nu pot omorî o muscă, dar care intrau în programul de decimare, de exterminare a inteligenţei creatoare româneşti”, scria profesorul Mihai Ungheanu despre arestarile lui Constantin Noica, Vasile Voiculescu si Edgar Papu, in lucrarea sa fundamentala, “Holocaustul culturii române“.
“În zilele noastre planeta apare încă dominată de Ananké, cumplita zeiţă a nevoii. Să nu fi ajuns, oare, omul la putinţa de a se elibera din lanţurile ei? Trecută de „păcatele tinereţii”, săvîrşite în trecutul nevîrstnic al secolului XX, omenirea se cere să descopere cel mai preţios dar al vieţii în propria ei conştiinţă. Deoarece adîncul acestei conştiinţe omeneşti cuprinde. în stare matură, comori mai bogate decît tot aurul lumii, valorile lăuntrice sînt chemate să comande şi asupra „situaţiei date”, şi asupra „nevoii”, pe care sfîrşitul de veac le impune, în pragul unui nou mileniu. România este pe cale de-a răspunde unei asemenea cerinţe. Ea dă exemplul unei ţări mici, dar al unui spirit mare, care a învins „imposibilul”. Este încununarea unei calităţi de totdeauna a poporului nostru”, sintetiza Edgar Papu valentele protocronismului in articolul sau “Prolog catre viitor“.
Mentionam ca articolul de mai jos a fost cenzurat, peste ani, de acelasi “anti-comunist” Nicolae Manolescu, la o aparitie in Romania literara. Asadar, in premiera, versiunea integrala despre EDGAR PAPU – LA CEASUL DREPTĂȚII, prezentata de fiul sau, Vlad-Ion Papu, la ceas comemorativ. Marturia memorialistica impresionanta a eseistului Vlad-Ion Papu, care isi propune sa puna in circulatie internationala ideile parintelui sau, si caruia ii multumim in mod deosebit, este urmata de un interviu video din anii ’90, prezentat de Fundatia culturala “Edgar Papu”.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe marele carturar Edgar Papu!
Profesorul Ilie Badescu: “Să facem azi, la 20 din anii de veșnicie ai blândului cărturar „să nu se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat”, cum spune poetul, prin darul acestui om nepereche : Edgar Papu, om de legendă și de baladă, minune de neam davidic în neamul românesc.”
După ce refuză oferta de a se înscrie în partidul comunist, găsind că ateismul promovat de către acesta este incompatibil cu sentimentele sale religioase, mai ales că în urma convertirii – sub influenţa Monseniorului Vladimir Ghyka (la al cărui proces de beatificare îşi va aduce şi el mărturia şi în amintirea căruia îl va boteza Vlad pe singurul său fiu) – la catolicismul de rit oriental, este epurat din învăţământ şi nevoit să devină colaborator extern la Institutul de Lingvistică, unde a contribuit la redactarea primului volum al Dicţionarului general al limbii române (1951–1953).
Andrei Plesu, aflat pe postul lui Silviu Brucan la Scanteia, a trantit astazi intre foile ziarului succesor, transformat in “Adevarul”, poate cea mai mare mizerie din viata lui de pitic de gradina al lui Dinu Patriciu: Cum trebuie să arate anticomunismul? Aceasta este dedicatia care i se potriveste. Revin
Coincidente stranii: Mircea Toma, cel pe care-l stim cu totii, s-a nascut in decembrie 1952, ca si Mircea Toma, fiul bolsevicului Sorin Toma Moscovici, redactorul sef de la Scinteia care dicta in oficiosul PCR condamnarile la moarte ale intelectualilor de dreapta. Mircea Toma oengistul sef si-a terminat facultatea in 1975, in acelasi an in care Mircea Toma, cel din fisa Securitatii prezentata in exclusivitate de Ziaristi Online, emigra in Israel.
Intr-o pretinsa actiune de “exorcizare”, la 20 de ani de la Duminica Orbului, ziua cand a fost ingropata din nou Romania, de vie, “Adevarul” isi continua nestingherit seria minciunilor, neintrerupta timp de 66 de ani, printr-o scabroasa operatiune de “prelucrare” a istoriei, de data aceasta in ceea ce priveste Fenomenul Piata Universitatii. Ironic, sclavii lui Patriciu de la Noua Pravda il invoca de la primul rebut chiar pe Orwell, cel care a tras cel mai grav avertisment din ultimul secol asupra vremurilor “minciunii universale” in care traim. De altfel, noua “campanie” desfasurata in ziarul oligarhului filo-rus, un cunoscut dusman de moarte al presedintelui, poarta de la primele randuri marca falsificatoare a unui presupus “fidel” de-al lui Basescu: tavaris Vladimir Tismaneanu, fostul scrib, confident si pres al lui Iliescu. Carevasazica, despre ce “exorcizare” vorbim?
Ziarul cu cea mai ticaloasa incarcatura istorica – de la condamnarile la moarte facute de Brucan in “Scanteia”, alaturi de un Miron Constantinescu si un Matei Socor (taticul “analistului” de azi Vladimir Socor, corespondentul lui Tismaneanu din spatele defunctului Voronin) la scrierile odioase ale lui Tinu, CTP si Andon din “Scanteia poporului” si, apoi, “Adevarul”, si pana la fatarniciile lui Patriciu si ale piticului sau de gradina Plesu, incununate de cretinismele lui Cartianu – ziarul acesta nu are cum sa fie “exorcizat”. E ca si cum l-ai exorciza pe tartorul dracilor, in persoana (in varianta intrupata la noi, dupa decesul lui Silviu Brucan: Ion Iliescu). Deocamdata atat. Revin. Pana atunci mai transmit un mesaj, de la baietii din Piata: “Suntem cu ochii pe voi!”.
Nu reusesc sa inteleg cum editorii de la Adevarul au amestecat ieri titlurile editorialelor. Mi se pare evident ca Plesu trebuia se semneze “Ciorbita sefului de trib” (atentie, o referire la Basescu!), Cartianu sa dea “Lovitura de fular”, ca de obicei (editorialul numit a atins imensa cifra de 559 de afisari), iar Ionita sa se ocupe de “Frumusetea Europei”.
Ei bine, noroc ca pe 14 iunie 1990 au fost oameni responsabili la ziar, ca domnul ziarist de pe o anumita lista Dumitru Tinu, ce au reusit sa insereze la loc de cinste critica revolutionara a ministrului FSN Andrei Plesu la adresa manifestantilor din Piata Universitatii, care, dupa cum le-a spus si domnul presedinte Ion Iliescu minerilor, agitau “steagul verde legionar”. “Chipul schimonist al libertatii” este titlul ales de domnul intelectual-sef Andrei Plesu, cu referire la studentii inchisi in adevarate lagare la ora aceea, cei mai multi zacand in balti de sange. Ce sa facem? Daca ne-a placut libertatea, chiar asa, cum era ea, intiparita pe chipurile astea schimonosite ale noastre. Da, da, cu astea am iesit in strada si pe 21 decembrie 1989 si toata primavara lui ’90. Stiti, domnu’ Plesu, cand dvs erati “exilat”, la Palatul Marucai Cantacuzino de la Tescani sau cand innobilati Casa Scanteii cu intelectul savant al operei dvs de 342 de pagini si jumatate, ca ministru al Guvernului FSN-KGB. Cititi fosta Scanteie si va cruciti!
September 2nd, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
