Prima reuniune a Clubului pentru politică externă a FIDESZ – PCU
A avut loc la Budapesta prima reuniune a Clubului pentru politică externă a FIDESZ – PCU, care, la acea dată, se afla în opoziţie. Németh Zsolt, vicepreşedintele partidului, a anunţat că scopul înfiinţării clubului este acela de a oferi o alternativă de dreapta la politica externă a guvernului socialist, având în vedere că „politica ungară faţă de ţările vecine, ca şi cea privind minorităţile maghiare, este falimentară (…) şi că este cazul să se pună capăt pasivităţii diplomaţiei ungare, aflată într-o continuă defensivă în faţa propunerilor româneşti privind reconcilierea istorică”.
Orbán Viktor, preşedintele FIDESZ, a anunţat că sprijină concepţiile privind autonomia ale episcopului Tőkés László (invitat la reuniune) şi s-a referit la minoritatea maghiară din România, în calitatea sa de componentă a naţiunii ungare. Concluzia discuţiilor, la care a participat şi Szőcs Ferenc, ambasadorul Ungariei la Bucureşti, a fost că „este nevoie de o schimbare a politicii ungare faţă de vecinii ţării”.
2. 1997, iulie, 24
Forum de dezbateri la Târgul Secuiesc
Forumul de dezbateri organizat la Târgul Secuiesc, unde Orbán Viktor a atacat politica externă a guvernului socialist a premierului Horn, acuzându-l că duce o politică mult prea precaută în privinţa minorităţilor maghiare de peste graniţe şi că este fundamental incapabil să sprijine dorinţele acestora de autonomie.
3. 1997, august, 12
„Budapesta trebuie să sprijine deschis aspiraţiile de autonomie ale minorităţii maghiare din Transilvania…”
Orbán Viktor declară – în săptămânalul orădean “Erdélyi Napló” – că, pe viitor, „Budapesta trebuie să sprijine deschis aspiraţiile de autonomie ale minorităţii maghiare din Transilvania şi instituţiile adecvate acestei autonomii. Ceea ce dorim noi depăşeşte tratatul de bază, diferenţiindu-se de intenţiile originare ale actualului guvern”.
Ministrul de Externe ungar, socialistul Kovács László, va preciza că, prin declaraţiile sale, liderul tinerilor democraţi pune în primejdie interesele esenţiale ale politicii externe ungare.
4. 1997, septembrie, 13
Turneu în Transilvania
Premergător campaniei electorale, Orbán Viktor realizează un turneu în Transilvania. La Odorheiu Secuiesc, într-o adunare publică organizată de episcopul Tökés László, el declară că sprijină maghiarimea din Transilvania în lupta ei pentru îndeplinirea obiectivelor sale esenţiale: realizarea autonomiei, înfiinţarea unui sistem de învăţământ la toate nivelurile şi retrocedarea bunurilor bisericilor istorice maghiare. Orbán mai lasă să se înţeleagă că se consideră moştenitorul politic al lui Antall József şi că este dispus să-şi asume rolul de conducător a 15 milioane de unguri.
Europarlamentarul Tőkés László a salutat beatificarea fostului episcop Bogdánffy Szilárd, astazi, la Oradea. Actualul beatificat a facut parte din grupul terorist maghiar antiromaneasc “Organizatia de autoaparare din Mihályfalva” (Valea lui Mihai). Tokes a salutat și demersurile demarate pentru beatificarea clericului romano-catolic Márton Áron, cel care a luptat în primul război mondial în asa-numita Divizia 82 Secuiască. Potrivit rapoartelor SSI, această unitate militară “era vestită pentru atrocitățile comise contra românilor”.
Dupa cum se stie, pana astazi, nici unul dintre miile de martiri romani ucisi in temnitele comuniste nu beneficiaza de o recunoastere similara.
Despre retelele teroriste antiromanesti infiintate de serviciile secrete maghiar, din care au facut parte cei doi, public un extras semnificativ dintr-un studiu bazat pe cercetarea arhivelor Serviciului Secret de Informatii (Serviciului Special de Informatii – SSI) al Regatului Romaniei, si realizat de dr Alin Spânu:
Metode, mijloace şi acţiuni subversive care au vizat destrămarea României (1919-1944)
“Activitatea teroristă a constituit una din laturile deosebit de agresive ale serviciilor secrete şi ale organizaţiilor paramilitare, care au vizat declanşarea unor acţiuni de gherilă pe teritoriul statelor vecine, cu scopul de a pregăti o eventuală acţiune militară a armatei ungare în zonele revendicate. Iniţial, acţiunea teroristă a apărut în anii 1918-1919, în timpul situaţiei tulburi din Ungaria, prin acte întreprinse de centrul contrarevoluţionar de la Seghedin şi a culminat cu marile comploturi din anii 1934-1940, îndreptate contra României şi Cehoslovaciei. În perioada destrămării statului cehoslovac, 1938-1939, serviciul de informaţii ungar a primit ordin ca, în colaborare cu tehnicienii Marelui Stat Major, să organizeze în România o reţea teroristă care să servească drept avangardă forţelor ce urmau să intre în Transilvania. Organizaţia teroristă a luat fiinţă, creindu-se nuclee la Satu-Mare, Oradea, Cluj, Odorhei, Baia-Mare, Marghita, Miercurea-Ciuc, Zalău, Homorod, Cehul-Silvaniei, Târgu-Mureş şi alte centre urbane. Au fost instalate posturi de radio clandestine, linii de curiei care, trecând ilegal graniţa, au transportat fonduri, explozivi şi alte materiale necesare atentatorilor. Planul a prevăzut ca, în momentul începerii operaţiilor militare, postul de radio Budapesta să transmită teroriştilor, prin limbaj convenţional, ordinele necesare pentru începerea acţiunii pe întreg teritoriul Transilvaniei. Obiectivele principale erau distrugerea podurilor de cale ferată şi a drumurilor, depozitele de muniţii, aeroporturile, uzinele militare sau pentru utilităţi, lucrările de artă etc. Reţeaua teroristă a inclus 130 de persoane, din cele mai diverse categorii sociale şi profesionale, sub conducerea unui nucleu format din Karoly Köpf, preot din Satu-Mare, Zoltan Göbl, medic, Gabor Sarkady, farmacist, Ferencz Linzembold, preot, Victor Heinrich, droghist, Zoltan Simon, muncitor, Sandor Szekely, frizer, Bela Roth, fabricant. Alcătuirea nucleului a fost realizată de Gabor Orosz, bibliotecar la Universitatea din Budapesta şi fost preot din Satu-Mare, recrutor al serviciului de informaţii ungar şi unul din îndrumătorii secreţi ai minorităţii maghiare din România. Acţiunea a fost zădărnicită de organele contrainformative române(11), care au monitorizat activitatea celor implicaţi şi, la momentul oportun, în octombrie 1939, au arestat pe toţi cei implicaţi şi au confiscat întregul arsenal adus de peste graniţă. Alte echipe teroriste cu intenţii similare, anihilate de serviciile specializate române, au mai fost descoperite la Sighet (ianuarie 1940), Valea lui Mihai (februarie 1940), Andrid şi Săcăşeni (iunie 1940).
În vara anului 1940, în timpul tratativelor dintre guvernele de la Bucureşti şi Budapesta în problema Transilvaniei, autorităţile ungare au trimis alte grupe teroriste(12), cu misiunea de a distruge căi ferate şi rutiere, a incendia păduri, sate româneşti şi germane, a otrăvi fântânile, pentru a îngreuna evacuarea armatei, a autorităţilor şi a populaţiei civile din zonele estimate a fi cedate de România. În cazul nefinalizării tratativelor, aceste grupe trebuiau să declanşeze o acţiune de teroare asupra populaţiei civile, sens în care armata Ungariei ar fi intervenit pentru restabilirea ordinei. Rezidenţa pe teritoriul României a fost stabilită la Oradea, însă şi de această dată, structurile de siguranţă naţională au neutralizat cu succes aceste acţiuni.
După ocuparea Transilvaniei de nord-est, în urma dictatului de la Viena, activitatea serviciului de spionaj ungar în România, în conformitate cu planurile expansioniste declarate, a fost radical organizată şi extinsă, pentru a întări dominaţia asupra naţionalităţilor din teritoriile anexate şi a cuceri altele. În teritoriul anexat, la Cluj, Târgu Mureş, Baia Mare şi în alte oraşe, au fost create şcoli de spionaj pentru pregătirea agenţilor ce urmau să fie infiltraţi în România. Aceştia erau pregătiţi atât în tehnica culegerii informaţiilor, cât şi în săvârşirea actelor de sabotaj şi diversiune asupra unor obiective militare şi de importanţă strategică din teritoriul românesc. Marile unităţi militare ungare din Transilvania, dotate cu peste 20 de aparate de emisie-recepţie, au desfăşurat o puternică activitate informativă asupra spaţiului românesc din zona de graniţă. Prin organizaţiile paramilitare – Crucile cu Săgeţi, Reînnoirea Maghiară ş.a. – au fost iniţiate acţiuni informative asupra populaţiei româneşti din teritoriul cedat. Obiectivul final al acestor ingerinţe era realizarea unui stat ungar considerabil mărit din punct de vedere teritorial şi cu o poziţie predominantă în sud-estul Europei.
Un preţios auxiliar al serviciilor secrete din Transilvania de nord-est a fost reprezentat de organizaţiile pe bază de voluntariat patriotic, care au urmărit şi reprimat rezistenţa antihorthystă, înarmarea şi pregătirea militară a populaţiei în cazul unui conflict cu România. Printre acestea se afla şi “Poliţia civilă voluntară”, compusă numai din cetăţeni unguri verificaţi şi care lucrau pe bază de sentimente naţionale. Această poliţie avea şi sarcini contrainformative, îndreptate împotriva mişcărilor proromâneşti.”
Stirea din Adevarul, viaNapocaNews: Presupusul colaborator al organizațiilor anti-românești, Bogdánffy Szilárd, a fost beatificat în prezența trimisului Papei.
Episcopul martir Bogdánffy Szilárd va fi trecut în calendarele romano-catolice și comemorat în fiecare an. Bogdánffy Szilárd a fost beatificat ca urmare a faptului că Papa Benedict al XVI-lea a aprobat decretul de recunoaștere a martiriului episcopului romano-catolic de Oradea. Considerat episcop martir, în anii 1930 serviciile secrete româneşti l-au citat Bogdánffy pe ca fiind unul dintre membrii Organizației de Autoapărare din Valea lui Mihai, pregătite să întâmpine armata ungară prin atentate împotriva autorităţilor şi populaţiei româneşti.
Serviciile secrete maghiare au reînviat “transilvănismul”. Sabin Gherman înfiinţează Partidul Ardelenilor
de George Bara
“Dirijorul Emil Aluaş este iniţiatorul Partidului Ardelenilor (PA), printre ai cărui co-fondatori mai apar profesorul Liviu Zăpârţan şi jurnalistul Sabin Gherman”, relatează Ziua de Cluj în ediţia de vineri. Aluaş spune că nu doreşte “destrămarea României” ci doar independenţă financiară pentru Ardeal şi Banat. Cu toate acestea, lansarea în media a acesti formaţiuni politice a fost anunţată în cotidianul de limbă maghiară Kronika. Dar desigur, acest lucru este doar o coincidenţă, iar noi suntem (ca deobicei), paranoici…
Poate mai sunt clujeni care îşi aduc aminte de vehementul manifest al jurnalistului Sabin Gherman, intitulat “M-am săturat de România!”. Făcând un slalom abil între adevăruri spuse pe jumătate, truisme şi stereotipuri, Sabin Gherman a publicat acest manifest în anul 1998 în cotidianul Monitorul de Cluj, oficiosul PD-L de la Cluj, care l-a lansat în cariera politică şi pe Rareş Niculescu, fost redactor la acest cotidian. Din 1998 şi până acum, Sabin Gherman a mai făcut un test al conştiinţei clujenilor, candidând la primăria Cluj-Napoca în 2004 ca reprezentant al Partidului Creștin Democrat, obținând un număr de 652 voturi, adică 0,43%. La fel ca şi în 1998, când şi-a atras oprobiul public, Gherman a eşuat lamentabil în politică şase ani mai târziu. Şi în acest moment este redactorul şef al cotidianului Servus Cluj, condus de către Liviu Alexa, proprietarul agenţiei de publicitate Imagistica, a regionalului online CityNews şi a săptămânalului Mesagerul de Cluj, pronunţat Mesajeru die Cluuuj.
“La ţară oamenii sunt mai sceptici, se tem şi ne acuză că «ne dăm cu ungurii». La oraş sunt oameni cu care se poate discuta”, a declarat pentru Ziua de Cluj dirijorul Emil Aluaş, un clujean stabilit în Timişoara, unde activează ca şi dirijor al orchestrei Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” şi colaborator al Filarmonicii “Banatul”. În mod deloc suprinzător, atât Aluaş cât şi Gherman îndeplinesc toate condiţiile pentru a ne pune serioase semne de întrebare legate de proiectul lor “ardelenesc”, care pute de la o poştă a maghiarism şi a acţiuni venite de la Budapesta. Mai întâi, Emil Aluaş, care a emigrat în SUA în 1987! Ca apoi să revină în Cluj direct în primăria condusă de Funar, pe un post la biroul de externe. Nu pot să îmi imagineze cum a putut dirijorul Filarmonicii din Satu Mare, funcţie pe care o deţinea în 1984, să emigreze în SUA, în perioada cea mai totalitară a regimului Ceauşescu. Pentru un cetăţean normal al României, era aproape imposibil să primească paşaport pentru a călători în Ungaria sau alte state comuniste, iar primirea unui paşaport pentru plecarea în SUA se putea face doar cu voie de la regimul comunist şi securitate şi doar în anumite condiţii. Ce să mai vorbim de faptul că transfugii şi emigraţii din România erau rareori primiţi de statele “din vest”, puţinele cazuri de “evadări de succes” find ale şaşilor care erau primiţi cu braţele deschise în Germania sau a “dizidenţilor” cu voie de la Securitate, adică a agenţilor DIE infiltraţi în Diaspora, gen Pleşu sau Liiceanu.
Comunicat oficial si sfidator al extremistilor maghiari din Romania, via “vicepresedintele Parlamentului European”, agentul Laszlo Tokes:
Au fost remontate indicatoarele cu denumirile istorice maghiare ale străzilor din Oradea
Un grup din cadrul filialei Oradea a Asociaţiei Tinerilor Maghiari din Ardeal a repus azi, 27 septembrie, în Oradea, în prezenţa vicepreşedintelui Parlamentului European, Tőkés László, indicatoarele cu denumirile istorice de străzi, îndepărtate de curând de către municipalitate. Primăria Oradea a demontat, în data de 23 septembrie, de pe clădirile aflate în proprietatea bisericii – în una din clădiri îşi are sediul şi biroul central al domnului vicepreşedinte – toate indicatoarele care conţineau aceste denumiri istorice, indicatoare confecţionate din resurse financiare proprii. Drept motivaţie, municipalitatea nu a putut produce decât o sesizare extrem de vagă. După reamplasarea indicatoarelor, la doar 30 de minute a apărut un echipaj al Poliţiei Comunitare Oradea, care a făcut fotografii, a luat notiţe, respectiv i-a atras atenţia lui Tőkés László că sprijină un act ilegal, respectiv remontarea indicatoarelor cu denumirile istorice. Eurodeputatul ardelean a răspuns că nici la Timişoara, ceea ce s-a întâmplat, nu s-a întâmplat în cadrul legal existent, motiv pentru care uneori e nevoie să ne folosim de instrumentele nesupunerii civile, subliniind că legile proaste şi antidemocratice se scriu în contradicţie cu practica europeană şi valorile comune.
Pastorul infidel Laszlo Tokes, figură marcantă a ”revoluţiei române”, a avut şi o importantă carieră de informator al fostei Securităţi. Toţi cei care s-au preocupat de biografia sa eroică au reţinut şi colaborarea sa cu Securitatea, scrie Cotidianul, adaugand ca un documentarist cu ochii în patru ne-a trimis o minuţioasă selecţie de mărturii şi relatări despre trecutul ”acoperit” al lui Laszlo Tokes.
“Pro forma”: S-au identificat si facut publice documentele esentiale care dovedesc ca Laszlo Tokes, la 11 septembrie 1975, lasa judecatii istoriei urmatoarea consemnare olografa: “Constient de faptul ca prin atitudinea si comportarea mea am adus atingere securitatii statului ma angajez ca pe viitor sa fiu un cetatean loial regimului din R.S.R. (…).
“De facto”: Informatorul “Laszlo Kolozsvari“ furnizat informatii in temeiul carora anumite persoane, inclusiv cetateni ai altor state ( Klass Eldering, Ida Eldering, Lajos Gudor, Ioszef Demeter, Laszlo Ferenczi, Sandor Farkas, Ioszef Otvos, Tamas Jenci, Noemi Szebeni, Laszlo Vetesi, Sandor Gede s.a.) au facut obiect al unor masuri de prevenire a activitatilor de natura a prejudicia securitatea statului roman.
(Sursa: “Tinerama”, nr.210, 21-27 decembrie 1994, director Max Banus)
In prima jumatate a anilor`80 Laszlo Tokes a fost integrat “Biroului de Presa pentru Transilvania”, eufemismul folosit pentru o retea subversiva creata serviciile speciale (spionaj si diplomatic) ale Budapestei pe teritoriul Romaniei Dupa descoperirea retelei, ceilalti membri au acceptat sa se stabileasca in strainatate -Ungaria si Elvetia (Anexa nr._).
LASZLO TOKES – TRADATOR AL ROMANIEI SI AGENT DE SPIONAJ AL UNEI PUTERI STRAINE
Mutat disciplinar la Timisoara, Laszlo Tokes nu si-a respectat angajamentul de a se abtine de la activitati contra securitatii statului roman.
O marturie edificatoare a unei enoriase, demonstreaza continuarea legaturilor clandestine, realizate prin metode specifice spionajului :
“L-am cunoscut pe László Tokés cind a fost repartizat la Timisoara. La vremea aceea preot paroh era Leo Peuker iar László Tokés a fost preot ajutator. In momentul repartizarii lui Tokés aici nu stiam nimic despre faptul ca el avea probleme cu autoritatile. Eram membra in presbiteriul bisericii. (…) Cand Tokés avea ceva de transmis in strainatate, apela la sotul meu sa faca microfilme. In 1990 am aflat ca insasi fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu stiu cine) aranja sa ajunga mai departe.” (Ildiko Sepssy, Colectia de Documente Marius Mioc)
Ofiterul coordonator al actiunii de contraspionaj in cazul lui Laszlo Tokes precizeaza:
Cu doar cateva zile inainte de implinirea a 70 de ani de la semnarea Dictatului de la Viena, la 30 august a.c., UDMR si europarlamentarul extremist maghiar Laszlo Tokes au inaugurat o statuie a unui soldat ungur la Reci, in Covasna, in aplauzele participantilor de la Divizia Secuiasca Disney Land.
Statuia reprezinta un soldat ungur (foto) si, dupa cum apare mentionat pe pagina oficiala de internet a CJ Covasna, aceasta a fost indepartata in 1944 de catre Armata Romana, care a eliberat Transilvania de sub ocupatia Ungariei hortiste.
De mentionat este faptul ca, desi se afla amplasat in Romania, noul monument amplasat de comunitatea maghiara la Reci nu beneficiaza de nicio inscriptie in limba romana!
Redau mai jos stirea postata pe pagina oficiala de internet a CJ Covasna:
“După 65 de ani s-a întors acasă statuia soldatului de la Reci
Statuia soldatului de la Reci ocupă din nou locul său original, după ce în 1944 a fost trunchiată de soldaţii eliberatori, iar în 1977, cu ocazia vizitei dictatorului român, Ceauşescu, a fost îngropată. Monumentul de la Reci întruchipează triumful acelei forţe şi voinţe care, citând cuvintele lui Sylvester Lajos, şi din starea de decapitare este capabilă să se ridice – a afirmat Tamás Sándor, sâmbătă, în data de 21 august în Mestecănişul de la Reci, unde dezvelirea statuii restaurate a reprezentat momentul de debut al celei de a cincea ediţie a Zilelor Reci. În 1941, Gáll Lajos, împreună cu cinci atleţi din Sfântu Gheorghe, au participat la ceremonia de inaugurare a statuii soldatului, amintind de aceste momente, cei zece membri ai cercului alergătorilor care poartă numele lui Gáll Lajos, au parcurs din nou această distanţă şi au participat la evenimentul organizat. A sosit ziua învierii – a apreciat momentul festiv, Dálnoki Lajos, primarul comunei Reci, în oraţia sa; evocând destinul tulbure al statuii, a relevat faptul că acest eveniment conferă şi posibilitatea de a se gândi împreună.” Integral la Dan Tanasa – Contribuabilul Tupeist
Tema autonomiei, în această vară încinsă, a înfierbåntat parcă mai mult decåt oricånd spiritele, iar la toamnă, datorită lui Voiculescu, UDMR va culege roadele. Tentativa de suspendare a preşedintelui Băsescu, iniţiată de Dan Voiculescu şi depusă la Senat în data de 1 iulie, va ajunge în această toamnă un subiect de impact. Cum echilibrul politic incert are la noi o componentă împuţită, respectiv UDMR-ul, arbitrajul cade mai întodeauna pe måna lor. Este de aşteptat că vor negocia încă mai mult decåt au obţinut deja. Voiculescu şi gaşca PC-PSD, cu sau fără voie, face jocul ungurilor şi asta nu de azi, de ieri. În decursul anilor, UDMR a obţinut cele mai multe privilegii de la oamenii lui Ion Iliescu, fondator din umbră al UDMR alături de Domokos Gheza.
Formaţiunea parapolitică maghiară – deoarece UDMR este „doar“ o asociaţie, sau mai exact un nod de reţea a peste 2.000 de organizaţii, fundaţii, asociaţii şi firme conectate direct sau indirect la Budapesta, dar şi cu fire mai puţin vizibile la Moscova – are scopuri explicite cvasidocumentate de către servicii, ce ating siguranţa naţională. Confruntarea a avut, în anii ‘90, şi victime. Zilele trecute, „Curentul“ a publicat o pagină in memoriam Aurel Agache, colonel post-mortem măcelărit de unguri în decembrie 1989, material ce a stârnit numeroase comentarii pe tema crimelor maghiare şi a urii nutrite de către concetăţenii noştri la adresa românilor.
Coincidenţa face ca în aceeaşi zi în care am publicat mărturiile despre atrocităţile maghiare din trecut să iasă la lumină şi noi solicitări şi mesaje belicoase lansate de un deputat maghiar de la Budapesta. Publicaţia „Barikad“, apropiată Partidului Jobbik, a publicat un articol pe care l-a ilustrat cu harta României din 1914, când Transilvania era anexată Ungariei, ulterior unei ieşiri publice a eurodeputatului Jobbik Szegedi Csanad, care a declarat într-o conferinţă de presă că este de acord „cu fiecare cuvânt al lui Tokes Laszlo“ în ceea ce priveşte ieşirea secuilor în stradă pentru a cere autonomia şi a adăugat că va colabora atât cu Consiliul Naţional Secuiesc, cât şi cu organizaţia condusă de Tokes Laszlo, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania, în ceea ce priveşte „obiectivul major al maghiarilor din Ardeal, de a obţine autonomia Ţinutului Secuiesc“.
„Partidul Jobbik, atât în Parlamentul European, cât şi în Parlamentul Ungariei, cu toate forţele, va sprijini acest pas al lui Tokes Laszlo“, a arătat Szegedi. (more…)
După ce societatea civilă a reacţionat prin vocea Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, prima reacţie politică la absurdul raport cu privire la Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare în România care urmează a fi discutat în cadrul celei de-a 77-a Sesiuni a Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale vine din partea deputatulul PD-L Petru Călian.
Petru Călian condamnă gestul asociaţiilor maghiare care au trimis la ONU raportul intitulat Discriminarea maghiarilor din România, în care statul român este acuzat de încălcarea drepturilor maghiarilor.
Acest raport reprezintă vocea înăbuşită a lui Laszlo Tokes şi poate prea puţin părerea maghiarilor din România.
La ce discriminare se face referire, când în ţara noastră maghiarii deţin proprietăţi, biserici, şcoli, universităţi şi alte instituţii, când la examenul de Bacalaureat au o zi de examinare dedicată limbii lor, când au dreptul ca în justiţie să folosească limba maternă ? Cred că singurul discriminat se simte Laszlo Tokes, care incită la violenţe sociale într-o perioadă atât de dură pentru economia ţării. Maghiarii din România sunt trataţi ca orice minoritate dintr-o ţară comunitară, iar cetăţenii europeni sunt trataţi cu egalitate în UE. Dacă România este acuzată de încălcarea drepturilor minorităţilor, atunci înseamnă că Uniunea Europeană este acuzată indirect de acest fapt.
În raport se solicită faptul că “Ţinutul Secuiesc trebuie să devină o entitate administrativă regională unică, unitară”, dar România este un stat unitar şi indivizibil, a cărui cetăţeni trebuie să respecte Constituţia, şi nu să o modifice după bunul lor plac. Laszlo Tokes nu face altceva decât să răcească relaţiile româno-maghiare prin antrenarea asociaţiilor maghiare în acest vârtej de vară.
Raportul deformează o realitate şi porneşte de la o persoană care ar trebui să reprezinte interesele unie ţări, nu a unei comunităţi, deoarece Laszlo Tokes este cel care a fost nominalizat ca vicepreşedinte in Parlamentul European din partea României, nu din partea Ţinutului Secuiesc.
Tot InConstantIn observa cum Laszlo Tokes “iar mănâncă la căcat”, iar “Cornel Ivanciuc de la Academia Caţavencu NU e prost de moare” abordand o comanda de la Moscova via SoriNuş-ul de Delta cu subiectul CETĂŢENIA ROMÂNĂ PENTRU BASARABENI
Nici nu am reuşit bine să îmi revin din euforia offline că am şi reuşit să îmi supăr neuronii plini de sare.
După declaraţiile şugubeţe referitoare la un oarecare program guvernamental secret de populare cu cetăţeni din Republica Moldova a judeţelor Harghita şi Covasna, urmate apoi de o intervenţie în cadrul unei conferinţe internaţionale pe tema autonomiei unde afirma că “în Transilvania se continuă un genocid fără sânge şi paşnic, început în urmă cu 90 de ani”, Laszlo Tokes, în prezent vicepreşedinte al Parlamentului European, revine cu noi şi debilizante mostre de logoree idioată.
În căutarea unui paradox prin care să schimbe sensul discuţiilor din ultimele zile despre autonomia Ţinutului Secuiesc, dl Cristian Preda afirmă pe blogul său că Laszlo Tökes este “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou anticomunist”. Iată de ce, potrivit dlui Preda, Parlamentul European l-a ales în funcţia de vice-preşedinte.
Două absurdităţi! În primul rînd, Parlamentul European nu a dat pînă acum vreo dovadă de anticomunism – ba chiar, uneori, dimpotrivă. Nimeni nu a primit pînă acum vreo funcţie la Bruxelles, nici chiar mai puţin importantă decît cea de vice-preşedinte, pentru că a luptat împotriva comunismului. De ce s-ar fi început cu Tökes?
În al doilea rînd, ar fi bine ca dl Preda să precizeze în ce a constat “eroismul anticomunist” al pastorului de la Timişoara. Ce a făcut Laszlo Tökes pentru a combate regimul Ceauşescu? A dat interviuri în presa maghiară. A trimis la Budapesta informaţii false (cazul Ernö Ujvarossy). Şi, în cele din urmă, a refuzat decizia propriei sale ierarhii religioase de mutare de la Timişoara la Mineu.
Se cheamă asta “luptă împotriva comunismului”? E vreun “eroism” în toate astea? A fost oare Tökes arestat, anchetat, urmărit, persecutat? A organizat Tökes vreo acţiune de protest (cu excepţia colaborărilor lui cu presa comunistă din Ungaria)? Îi cunoştea cineva în România calitatea de opozant înainte ca aceasta să-i fie fabricată (abia în 1989) de Europa Liberă? Răspunsul la toate aceste întrebări e nu.
Există în schimb serioase bănuieli că Laszlo Tökes a colaborat cu Securitatea (au fost publicate în diverse ziare angajamentul olograf şi o serie de note informative date de el). Alison Mutler, şefa biroului Associated Press de la Bucureşti, a scris despre asta, iar apoi a cîştigat procesul pe care i l-a intentat Tökes. Ceea ce pare destul de elocvent.
Afirmaţia lui Cristian Preda are de ce să şocheze, să irite. Pentru că a face din Tökes “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou” înseamnă a bălăcări întregul trecut real în mocirla falselor criterii, înseamnă a diminua meritul celor care cu adevărat au luptat, înseamnă – ceea ce se încearcă de mult în România – o răsturnare a memoriei şi o adîncire a confuziei.
Comentarii interesante, inclusiv ale numitului Cristian Preda la
Dupa ce opinionistul Hoţnews Dan Tapalaga i-a explicat Elenei Basescu, “deontologic” desigur, ca este tampa ca o martoaga chioara, acum, pe acelasi portal “independent”, o fatuca abia iesita din gaoace il cam face pe Traian Basescu bou si considera Romania o proasta, alaturi de Grecia, Cipru, Spania si Slovacia, pentru ca refuza recunoasterea independentei provinciei sarbe Kosovo, albanizata fortat de teroristii UCK. Cu un aer cel putin de Madeline Albright, daca nu chiar de Zoe Petre, opinionista de la Hoţnews explica si ea, mergand pe urmele sefului ei, ca prin demersul lor aceste state “altereaza credibilitatea si coeziunea UE in politica externa” si ca “tinand seama de reglementarile juridice si realitatile politice, Romania nu are nici un motiv de ingrijorare in ceea ce priveste ambitiile de autodeterminare a Tinutului Secuiesc”. Argumentele insirate sub titlul “doct” “De ce ar trebui Romania sa recunosca independenta Kosovo” sunt atat de stupide incat nu merita sa continui. Ah, poate ar trebui sa-i dau, totusi, si numele fenomenalei analisde: Claudia… Silaghi. (Iar astazi, o colega de aceeasi teapa, pe numele ei… Dollores Benezic, ne invata cum “Impozitarea bisericii este o forma de respect fata de societate”!)
Cu un actionariat real inca nelamurit, portalul Hoţnews, sub aparenţa “independentei” si a “deontologiei”, pe langa faptul ca poarta amprenta grea si murdara a MO-ului lui SOV, se dovedeste zi de zi un vector plin de paraziti media cu tinte clare anti-romanesti. Partea proasta, pentru ei, este ca o fac deja cu nesimtire, pentru ca s-au obisnuit deja, si atunci a inceput sa le cam scape treaba cu acoperitul urmelor si invaluirea boborului cititor. De ce sa se mai oboseasca?… “Romanii e prosti”. Exemplul ilustrativ de azi: proiectul cu un nume pretentios de tembelism elitist “Think outside the box”. Lansat la sfarsitul anului trecut de un unguras care a cochetat cu PNL-ul si postura de europarlamentar, pe numele lui Magar Csibi, “proiectul” de tip comunistoido-ecologist a fost sponsorizat de la bun inceput de Apemin Tusnad, companie detinuta de familia Kurko, Arpad, tatal si Gyarfas, fiul, in prezent milionari, dupa ce au reusit sa invate cum sa bage apa romaneasca in sticle. Complicat, nu?, mai ales cand curge, gratis, din pamantul boilor de romani. Dupa cum sustin PR-isti patronilor unguri, Apemin Tusnad “s-a asociat conceptului “Think Outside the Box” pentru ca si noi promovam personal social responsibility si ne implicam activ in actiuni de promovare a unui stil de viata sanatos, in armonie cu mediul inconjurator“. Printre actiunile de “social responsability” ale firmei in cauza se numara si un asa-zis Szekelyfold Kerekparos Korversenye, adica, dupa cum apare pe afis cu scrisul mai mic, Turul Ciclist al Tinutului Secuiesc, ajuns deja la a patra editiei. Banner-ul de pe Hoţews ne trimite la site-ul Tusnad.com, unde aflam ca la editia de anul acesta, la care s-a dat startul chiar ieri, “participa 130 de ciclisti din 20 de tari (Ucraina, Moldova, Muntenegru, Slovacia, Bulgaria, Grecia, Rusia, Japonia, Germania, Belgia, Norvegia, Turcia, Ungaria, Romania etc)”.
Tot aici ni se mai spune ca “Apemin Tusnad se implica activ in actiuni de promovare a unui stil de viata sanatos, in armonie cu mediul inconjurator. Compania este sustinatorul unor echipe sportive profesioniste din zona Harghita (Tusnad Cycling Team, Hockey Club Csikszereda, Asociatia Turbulencia) si al unor manifestari sportive de anvergura internationala (Supermaratonul Secuiesc, Turul Ciclist al Tinutului Secuiesc).”
Operatiunea propagandistica de popularizare si legitimare a asa-zisului “tinut secuiesc” de catre si prin intermediul Hoţnews este completata de manipulari la tava, bine platite de sponsorul “proiectului ecologist”.
November 3rd, 2010 
VR 
1. 1996, februarie, 16
Posted in 
Tags: 
