September 22nd, 2011 
VR 
Puteti viziona emisiune online la Roncea.Ro – PBX TV
Posts Tagged ‘Antonescu’
Premiera Online: Agentul britanic de Chastelain despre Antonescu si aurul romanilor. Lord Moyne, Top Secret catre Foreign Office. Telegrama Maresalului Ion Victor Antonescu catre generalul Henry Maitland Wilson, 2.04.1944. Trei dintre dovezile ca Basescu a avut dreptate: Tradatorul a fost Mihai
Nota mea: Antonescu s-a bizuit degeaba pe discretia britanicilor. La ordinul lui Churchill, supusii Majestatii Sale livrau toate mesajele secrete ale romanilor direct rusilor. In ciuda negocierilor care aveau loc, peste numai doua zile de la transmiterea telegramei de mai sus, pe 4.04.1944, Aliatii bombardau salbatic Bucurestii si Ploiestii, provocand mii de victime in randul civililor si sadind neincrederea privind adevaratele lor intentii in raport cu Romania. Despre toate aceste negocieri dintre Conducatorul Antonescu si Aliati, perfectate si prin intermediul agentului special AGG de Chastelain in cadrul Operatiunii Autonomous, intr-o relatare urmatoare, cu extrase din Raportul secret al acestuia, publicate in premiera de Ziaristi Online.
“Ruşii sunt sub dominarea unui deşert sufletesc, a unui urât, care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor”. “Răstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate”. “Deviza noastră este: a nu spera nimic şi a nu ne teme de nimic”.
TENDINŢE DE CUCERIRE
Situaţia persistă a rămâne nehotărâtă, cu toate acestea noi credem că limba cumpenei înclină spre război. Într-adevăr dacă Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, dacă ar supune deliberării Europei tratatul de la San-Stefano în întregul lui, ar renunţa la foloasele materiale, în a căror prevedere a declarat război. Căci cine va mai lua acum în serios declaraţiile diplomatice, făcute înaintea trecerii Prutului. Erau declaraţii îmbunătoare, de care noi credem că nimeni n-a fost înşelat, decât acel ce a voit să fie.
Aceasta o spunem despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească şi ţintele ce ea le urmăreşte de-o sută şi mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aşezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenţei omeneşti, lipsind-o de mlădioşie şi dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreţie, Rusia e în mod egal muma mândriei şi a lipsei de cultură, a fanatismului şi a despotismului. Frumosul e înlocuit prin măreţ, precum colinele undoiate şi munţii cu dumbrăvi a ţărilor apusene sunt acolo înlocuite prin şesuri fără de capăt.
În tendinţele de cucerire, în aşa-numitele misiuni istorice care-şi caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decât pur şi simplu neştiinţa şi gustul de spoliare. În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipseşte în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat, sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generaţii dedate la lucru.
Căci stă oare destoinicia unei naţii în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea îl ocupă?
Mica Veneţie era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocraţ iei ei. Dar toate aceste condiţii de mărire erau câştigate prin muncă îndelungată — deprinderea şi priceperea se moştenea apoi din neam în neam, încât chiar astăzi ciceronii veneţieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor de cum au mulţi profesori de estetică.
Un rol analog l-a avut Olanda în istorie şi astăzi încă sunt state Cerul de-asupră-l schimbi, nu sufletul marea trecând-o. Pot să treacă mici, care se bucură de-o înflorire extraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai uşor decât mica Belgie.
De aceea, ni se pare că, din nefericire, ruşii sunt sub dominarea unui deşert sufletesc, a unui urât, care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l umple prin muncă şi cultură, îl sumuţă contra Europei pe care o numesc îmbătrânită şi enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominaţie rusească.
Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanţul la apariţiunea unui neam asemenea mongolic, a turcilor. În locul civilizaţiei greceşti, înflorit-a în Bizanţ o cultură turcească? Deloc. Tocmai aşa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse ruşilor, pentru că lipseşte rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland şi în cele trei provincii baltice, în mâinile şi capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populaţiile străvechi a acelor provincii, leţii, levii, crevinii şi cum îi mai cheamă nu se vor fi aflând cu mult mai sus, de cum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anulî 1200.
Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-şi are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac şi mănuşi, a unui deşert care de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple. Si Dunărea şi Carpaţii şi Adrianopol, să ia Roma veche, precum ameninţă pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenuşă şi cadavre, nu se va naşte din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Beethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înţelepciune şi de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc, care-şi caută compensaţ ie în glorii sângeroase şi în cuceriri.
De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace ţinta cuceririlor ruseşti sunt ţările răsăritene ale Europei.
Nu mai vorbim despre cuvântul lui Aksakof, care vede întinzându-se panslavismul în miezul Europei, în ţările coroanei habsburgice până la Marea Adriatică. C-un cuvânt, în loc de-a desfăşura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sunt pironiţi cu flămângiune asupra apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneţiei şi apoi mai departe… tot mai departe. Şi această misiune tainică o împlinesc apoi diplomaţii şi baionetele.
Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători, care dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porţii pentru a elibera pe creştini — în formă — în fond însă pentru a cuceri întreg imperiul otoman într-un mod care să poată fi înghiţit mai de voie, mai de nevoie de Europa.
După Turcia urmează imperiul habsburgic, după dânsul cine mai ştie cine. Scopul fictiv al războiului şi scopul adevărat sunt diametral opuse. Astfel se dăruieşte un regat splendid celui mai neînsemnat popor din Peninsula Balcanică, bulgarilor. Se stabileşte în tratatul de Ia San-Stefano independenţa României şi c-un rând după aceea se stabileşte c-un al treilea, fără de noi, dreptul de a-şi trece trupele prin ţara noastră, de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani — văzând şi făcând — s-ar preface apoi în zece şi-n o sută, pentru că splendidul regat bulgar e plăsmuit aşa de frumos pentru ca să rămână proprietate ohavnică rusească.
Se stabileşte principiul ca Basarabia să fie cedată prin liberă învoială — ceea ce presupune că suntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotărâm de a n-o ceda şi Rusia a ocupat-o astăzi pe deplin. În fine, susţinând dreptul nostru, vedem ivindu-se colţii prieteşugului. Bucureştii sunt împresuraţi de trupe, în Vlaşca cazacii îşi bat joc de populaţie, dând oamenii afară din case, trenurile noastre cu muniţiuni sunt oprite în drum, c-un cuvânt Rusia a început a întrebuinţa mijloacele ei civilizatrice pentru a ne intimida.
Nu deprindem frica şi pace bună.
Teamă ne e numai ca imperiul habsburgic să nu cadă la învoială cu Rusia, căci despre Anglia nu e vorbă. Ea este în stare a ţine războiul, până ce Rusia-şi va fi zvârlit în vânt cea din urmă rublă metalică. Dar contele Andrassy a făcut propuneri de împărţeală şi aceste propuneri prefac înţelegerea în complicitate şi complicitatea cu Rusia e totdeauna fatală.
N-avem nevoie a pomeni exemplul nostru. Oamenii fără simţ istoric, liberalii cosmopoliţi c-un foarte incolor sentiment de patrie s-au dat în apele Rusiei şi au declarat un război care ne-a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane şi poate o provincie. Zicem poate, pentru că Europa e interesată ca şi noi în chestiune. Se poate ca Rusiei să i se întâmple soarta, pe care ne-o pregăteşte nouă.
Guvernul a ales o politică, pe care o aprobăm ca directivă, deşi-l găsim foarte inapt pentru a o executa. Guvernul liberal a intrat în iţele Rusiei şi e prea angajat, încât vecinii se găsesc în drept de a se rosti nediplomatic faţă cu cei ce reprezintă ţara, coroana ei, şi pe augustul purtător. Aducem aminte convorbirile dintre Principele Gorciacof şi generalul Ioan Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neînmânuşat. Nu mai vorbim de altele şi mai rele, dar destul că, în momentul în care Gorciacof se răsteşte, cazacul pradă în Vlaşca. Răstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate, când ajung în rândurile din urmă.
Deşi nu s-a născut încă rusul care să fie în stare a ne insufla frică, grijă tot ne inspiră, ba putem zice siguranţă că ne aşteaptă vremi grele.
Despre biruinţa cauzei drepte nu ne îndoim, precum nu ne îndoim că oricare ar fi curentul ce se mişcă în contra civilizaţiei, el trebuie să fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe.
Deviza noastră este: a nu spera nimic şi a nu ne teme de nimic. Nesperând nimic, n-avem nevoie de a ne mai încrede în alţii precum ne-am încrezut, ci numai în noi înşine şi în aceia care sunt nevoiţi să ţie cu noi; netemându-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică.
Mihai Eminescu
Timpul, 7 aprilie 1878
Sursa: Ziaristi Online
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News 
Tags: Antonescu, Basarabia, Eminescu, Federatia Rusa, Maresalul Ion Antonescu, Mihai Eminescu, Romania Mare, Rusia, URSS 
1 Comment »Băsescu la Moraru, despre afirmaţiile privindu-l pe Regele Mihai: Nu am ce retracta. Un şef de stat nu-şi abandonează poporul. Presedintele e gata sa plece de la Cotroceni in 2012. FOTO: Regele Mihai, de la Hitler si Stalin la Iliescu
Mediafax: Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la 10 TV, că nu retractează ce a spus legat de Regele Mihai, el explicându-şi poziţia printr-o paralelă între un şef de stat şi un comandant de navă şi menţionând că acestea sunt “meserii” în care nu se abandonează echipajul.
Legat de afirmaţiile privindu-l pe Regele Mihai, eu am respectat punctul de vedere al oamenilor de ştiinţă, al istoricilor. Unii istorici acceptă şi sunt pozitivi cu toată perioada în care fostul Rege Mihai a domnit, alţii sunt critici. Am un raport al unei comisii prezidenţiale care a analizat comunismul, condusă de Vladimir Tismăneanu. Nu am competenţa să spun ce a fost bine sau ce a fost rău. Nu cred că a ajuns să se analizeze la rece perioada celui de-al doilea război mondial. Am dreptul la o opinie şi am spus-o. În meseria mea, un comandant de navă care sare primul în barca de salvare este mai mult decât laş. Dacă pune nava pe uscat dintr-o eroare de navigaţie sau face o coliziune nu va fi pedepsit. Un şef de stat, un comandant de navă face parte din meseriile în care nu-ţi abandonezi echipajul. Poate sunt deformat profesional.
Roncea.ro: Asta o sa-i doara tare pe intelectualii lui Soros care il ameninta cu izolarea publica internationala si nationala (vezi Video cu Pora la Adevarul) 🙂
Ziare.com: La insistenta lui Radu Moraru privind mandatul sau, presedintele a declarat: “Daca ei revizuiesc Constitutia si suprapun mandatele, renunt la atat cat e nevoie. Sa fie alegerile in noiembrie 2012!(…) Renunt si la mai mult de un an, numai sa se revizuiasca Constitutia si sa se suprapuna mandatele”, le-a transmis Traian Basescu parlamentarilor Opozitiei.
Seful statului a izbucnit in ras cand a fost intrebat de Radu Moraru daca, nu cumva, asa cum il acuza Opozitia, este doar un truc pentru a mai candida apoi inca o data, in conditiile in care nu si-ar duce mandatul pana la capat. “Hai ca nu sunt Iliescu! Le consider doua!”, l-a linistit presedintele.
In ce priveste UDMR, Basescu a afirmat: Nu consider că un partid care reprezintă o minoritate ar trebui să blocheze o iniţiativă pentru binele majorităţii, din interese etnice. Eu am luat lovitura deciziilor UDMR în piept dar am timp să reflectez toată vara care este soluţia pentru că nu este corect.
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: 10 TV, Antonescu, Basescu, GDS, intelectualii rosii, KGB, Maresalul Ion Antonescu, nasul, neo-kominternul, radu moraru, regele mihai, sie, soros, sri 1 Comment »Basescu, amenintat cu “izolarea internationala” de intelectualii lui Soros, pe care i-a incalzit la propriu-i san. Ce cer: sa-si puna cenusa lui Antonescu in cap. Liicheanu pregateste si el un nou Apel “distrugator”. FOTO: Mihai cu zvastica ALIATULUI HITLER
Revista presei “intelectuale” – in curs de actualizare
Comunicat de presă – GDS: Dezavuăm ofensa adusă Majestăţii Sale Regele Mihai I
“Respingem, ca inacceptabile, afirmaţiile făcute de preşedintele României, domnul Traian Băsescu, referitoare la Majestatea Sa Regele Mihai I şi rolul pe care acesta l-a jucat în istorie, prin arestarea mareşalului Ion Antonescu la 23 august 1944 şi plasarea ţării a lături de Aliaţi.(…)
În aceiaşi termeni categorici, dezavuăm limbajul utilizat de preşedintele României, socotindu-l un derapaj grav de la poziţia impusă de funcţia de şef al statului.
Credem că este necesar ca preşedintele Traian Băsescu să îşi ceară scuze pentru cuvintele ofensatoare adresate Majestăţii Sale Regele Mihai I.”
Consiliul de Administraţie al Grupului pentru Dialog Social
Andreea Pora – “22” / GDS: Un cap în gura Maiestăţii Sale Regele Mihai
“Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă, unul dintre cele mai josnice şi gratuite atacuri politice din cariera sa. Ar trebui să-şi ceară scuze. (…)
Lipsa de nuante, de contextualizare si emiterea de judecati pripite si resentimentare, tribut al evolutiei relatiilor cu Casa Regala, nu sint in concordanta nici cu functia prezidentiala, nici cu asumarea Raportului Tismaneanu.”
George Soros – Hotnews: “Acuzatia de tradare lansata de Basescu impotriva Regelui Mihai este in conflict cu raportul Tismaneanu“
Sorin Iliesiu – Comisia Tismaneanu: Demisia!
“Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie.
Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.
Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.”
Dragos Paul Aluigica – Hotnews: “Declaratia lui Traian Basescu a fost nesimtita la puterea a doua”.
Dan Tapalaga – Hotnews: Istoria din biblioteca de port
“Traian Basescu s-a comportat, miercuri seara, ca un infractor, capabil sa falsifice grosolan trecutul cu sange rece, din socoteli meschine care astazi ne scapa. Ce a facut Traian Basescu miercuri seara se cheama crima de lezmajestate. (…) Iliescu nu si-a cerut niciodata scuze publice. Basescu mai are o sansa. Altfel, istoria il va refuza si pe el, ca pe toti cei care isi bat joc de ea.“
Mircea Marian – EvZ / Hotnews: Când preşedintele Băsescu se joacă de-a mareşalul Antonescu
“Istoria este un loc în care, cred eu, oricine are dreptul să se joace, fie că este profesor universitar, fie că este un semidoct care a citit două articole dintr-o revistă de culturalizare a ştiinţei. (…) Atunci când eşti preşedintele României cred că este mai bine, în interesul ţării tale, să taci decât să fabulezi despre cel de-al doilea război mondial, holocaust şi dictatori condamnaţi pentru crime de război. (…) Dar atunci când eşti întrebat dacă ai fi dat ordinul „Ostaşi! Vă ordon treceţi Prutul”, dacă ai fi fost în locul mareşalului Antonescu, şi răspunzi fără ezitare „Da!”, cred că creezi o problemă internaţională pentru ţara ta şi nu faci decât să-i ajuţi pe Vladimir Putin şi pe comuniştii de la Chişinău. Oficial, comunitatea internaţională consideră că ţara noastră a fost un agresor în cel de-al doilea război mondial şi nimic nu a justificat atacarea URSS, fără o declaraţie prealabilă de război, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941. Tratatul de la Paris a consfiinţit faptul că România a fost stat agresor şi dacă-l contestăm nu mai putem să le facem nici un reproş maghiarilor supăraţi pe Tratatul de la Trianon.”
Mircea Cartarescu – EvZ: “Mai ales, cine l-a pus să aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu?”.
Andrei Pleşu – Adevarul: O dezamăgire ireversibilă
“În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credinţă, apropiaţi, Traian Băsescu e în situaţia de a-şi sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile. E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie „jucător“, nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată”.
Cristian Ghinea – RL / Hotnews: Traian Băsescu şi-a atins limita de incompetenţă istorică. Scuze pentru Regele Mihai
“Cred că Preşedintele României şi-a atins limita de incompetenţă în materie, pe acel principiu al lui Murphy că orice persoană urcă pînă cînd atinge limita de incompetenţă. Traian Băsescu se baga in istorie si gafeaza in mod rusinos.
Ion Antonescu nu a fost doar prim-ministru. Nu poti zice ca Antonescu a fost prim-ministrul regelui in Romania asa cum Winston Churchill a fost fost premierul regelui in Anglia. Antonescu a fost dictator si Conducator. Asta era titlul pe care si-l arogase.
A fost Romania un stat criminal fata de evrei si romi? Da. Era Regele Mihai seful statului? Am putea zice ca doar simbolic, dar nici macar asta nu e adevarat. Sef al statului, Conducator, maresal, sef de trib a fost Antonescu, el isi spunea cum dorea.”
Thomas Gallagher – Hotnews: Drama Casei Regale in 1947 si 2011
“Cand un sef de stat in exercitiu il descrie pe un predecesor al sau drept “tradator” si “sluga la rusi” pentru ca a abdicat, este un semn ca natiunea a trecut printr-o istorie complicata si agitata.(…)
Paguba e deja facuta: depinde acum de Presedinte sa decida daca sa-si mentina in spatiul public usturatoarea sa declaratie sau sa emita o declaratie mai nuantata. Atacul sau la adresa fostului Rege Mihai trebuie sa-i fi descumpanit pe acei romani care mai pastreaza o speranta ca el – Basescu – ar fi contribuit la cladirea unui stat democratic si eficient, unul despre care s-ar fi putut spune ca vine in completarea reformelor promovate de Regele Carol I si de cei mai buni ministri ai sai. Acesta este un obiectiv care, acum, pare mai departe ca niciodata. (…)
Nu este surprinzator – dar nici o scuza – daca judecata il paraseste uneori(…)
Fara indoiala, faptul ca Basescu l-a denuntat pe predecesorul sau va fi vazut drept un nou semnal descurajant al exceptionalismului romanesc. Personaje influente, care au acces la media germane si nord-americane, vor cauta, probabil, sa-l izoleze pe seful statului indiferent de pagubele aduse Romaniei care, sub Basescu, a incercat cel putin sa fie un bastion al influentei occidentale in Europa de Sud-Est.(…)
Iliescu nu a incercat niciodata sa-si ceara scuze atat timp cat cat a sperat sa dirijeze Romania pe calea “democratiei originale”, departe de NATO si UE. Traian Basescu ar putea, probabil, sa se gandeasca daca este in interesul sau sa incerce si sa remedieze relatia cu Mihai, chiar daca efortul sau s-ar putea dovedi inutil.(…)
Probabil persoana care trebuie intrebata in legatura cu aceste chestiuni este Printul Radu al Romaniei (Radu Duda), care pare sa dirijeze strategia casei regale si care, din 2002 pana in 2008, a avut anumite atributii de stat. A fost curtat puternic de liberalii aflati la putere in 2007, in perioada suspendarii lui Basescu de catre majoritatea parlamentarilor, iar timp de cinci luni in 2009 a fost candidat la Presedintia Romaniei. (…)
Izbucnirea lui Traian Basescu a fost grosolana si, demonstrabil, imprudenta. El trebuie sa decida daca acesta este ultimul sau cuvant pe subiect.”
Radu Feldman Alexandru – “22”/GDS: Probele ignorantei prezidentiale, incalificabile si impardonabile
“Discursul tinut in fata Parlamentului ar fi fost cu siguranta cadrul cel mai potrivit sa indreptati ce se mai putea indrepta. Nu v-ati dovedit capabil de un asemenea gest. In aceasta situatie, ma simt indreptatit si obligat sa declar public ca apreciez opiniile Dumneavoastra despre Istoria moderna a Romaniei ca incalificabile si impardonabile, probe ale unei ignorante ce va descalifica“.
“V-ati hazardat intr-o rapida si sumara judecata in finalul careia ati concluzionat ca Regele Mihai a fost sluga la rusi si abdicarea a fost un act de tradare a interesului national al Romaniei, in vreme ce pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, ducerea lor in Transnistria si nu stiu ce“.
“Pentru a elimina orice dubiu asupra viziunii Dumneavoastra asupra evenimentelor, la intrebarea daca la vremea respectiva ati fi dat ordin armatelor romane sa treaca Prutul nu v-a trebuit nici o clipa de reflectie ca sa raspundeti categoric DA. Un DA motivat, la fel ca si Ion Antonescu in urma cu 70 de ani, de respectul si datoria fata de un ALIAT si de dorinta de a recupera teritoriul pierdut in urma unui rapt. In goana dupa un raspuns eroic, cu impactul cel mai puternic asupra telespectatorilor, ati trecut insa peste un amanunt esential: cine era ALIATUL. Adolf Hitler!”
Bonus:
Volodea Tismaneanu – EvZ / Hotnews: “Sunt om de ştiinţă, exprim în scris ceea ce am de spus pe subiecte istorice.”
CTP: “Hai sictir, Volodea!“
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: Antonescu, Basescu, Cartarescu, ctp, Gallagher, GDS, Ghinea, Hitler, Hotnews, Maresalul Ion Antonescu, ninja-blog, Plesu, regele mihai, soros, Tapalaga, Tismaneanu 8 Comments »Traian Basescu lanseaza o noua dezbatere nationala: Cum a salvat Ion Antonescu evreii din Regatul Romaniei. Declaratia lui Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Evreilor
Ordinul Maresalului Ion Antonescu: Ostasi, va… de ZiaristiOnlineTV
Prezent la B1 TV in aceasta seara, la 70 de ani de la declansarea Razboiului Sfant pentru reintregirea patriei, presedintele Traian Basescu l-a acuzat pe regele Mihai de tradare afirmand ca maresalul Ion Antonescu nu avea cum sa fie mai vinovat, ca prim-ministru, de “pacatele” din razboi, “deportarile evreilor si tiganilor in Transnistria… nu stiu ce”, decat seful statului. “Unora le dam averile, iar pe altii ii consideram criminali de razboi- seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare, il iertam de toate pacatele?”, a spus Basescu. Drept urmare, publicam mai jos declaratia lui Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Evreilor din Romania despre Ion Antonescu, cuprinsa de catre istoricul basarabean Alexandru Moraru intr-un articol aniversar al evenimentului istoric din 22 iunie 1941. Vom reveni pe tema emisiunii de la B1TV!
“În toiul luptelor Armatei Române şi a aliaţilor ei împotriva bolşevismului, s-a iniţiat restabilirea administraţiei româneşti în Basarabia şi Nordul Bucovinei. La 7 iulie 1941 Ion Antonescu s-a adresat basarabenilor cu o proclamaţie în care menţiona că datorită vitejiei ostaşilor români a fost spulberată cotropirea sălbatică a celor ce i-au ţinut în robie şi au răspândit pe pământul nostru românesc moartea şi focul.[3] În multe lucrări de specialitate de până la 1989 Mareşalul Ion Antonescu este descris, ca un necruţător dictator antisemit, responsabil pentru moartea a sute şi mii de oameni, în special evrei, ceea ce nici pe departe nu corespunde adevărului istoric. Natura respectivei probleme este atestată de Wilhelm Filderman într-un testament legalizat la New York în 1956. În acea perioadă el scria: „A fost mult acuzat regimul Mareşalului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului şi Mareşalul însuşi a fost executat de agenţii Moscovei ca fascist. Adevărul este că Mareşalul Antonescu este cel care a pus capăt mişcării fasciste în România, oprind activităţile teroriste ale Gărzii de Fier din 1941 şi suprimând toate activităţile politice ale acestei organizaţii. Eu însumi, răspunzând unei întrebări a lui Antonescu la procesul său – montat de comunişti – am confirmat că teroarea fascistă de stradă a fost oprită în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareşalul a luat măsuri draconice pentru a face să înceteze anarhia fascistă provocată de această organizaţie şi restabilirea ordinii în ţară. În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mareşalul Ion Antonescu care a făcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste… Eu am fost martorul unor scene emoţionante de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momente de grele încercări din timpurile imperiului nazist din Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure contra evreilor… El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria a căror viaţă era în pericol! Datorită politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administraţie tranzitorie care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun. Am menţionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul că poporul român, chiar când a avut într-o măsură limitată controlul ţării, a demonstrat sentimente umanitare şi de moderaţie politică.”[4]
Independenţa lui Wilhelm Filderman şi refuzul său de a urmări linia partidului comunist din România, l-au transformat repede într-o ţintă a autorităţilor comuniste. În 1956 el scria: „Ataşamentul meu pentru ideile democratice şi refuzul meu de a face jocul comuniştilor a deranjat profund autorităţile de ocupaţie şi urma să fiu, asemeni altor personalităţi ale vieţii publice româneşti, victima metodelor totalitare de lichidare. Am decis atunci să părăsesc clandestin ţara.”[5] Un alt argument la cele menţionate mai sus este şi dosarul ce a aparţinut Preşedenţiei Consiliului de Miniştri al României C.B.B.T./secţia militară/întitulat „Evidenţa lucrărilor cu rezoluţiile dlui Mareşal”. Limitele cronologice ale dosarului sunt: 30 martie 1942 – 1 ianuarie 1944, acesta se păstrează la Arhiva Naţională a Republicii Moldova, Fondul.706 – Administrarea Basarabiei, Bucovinei şi Transnistriei şi este împărţit în trei părţi: Chestiunea, Rezoluţia Mareşalului şi unde s-a îndrumat (întregul dosar este inclus în prezenta culegere). Expunem atenţiei un singur document din dosarul nominalizat la numărul 20 pagina 17, spre a pune în evidenţă în contextul celor expuse, rezoluţia Mareşalului Ion Antonescu: „Ministerul Lucrărilor Publice raportează că Direcţia C.F.R. i-a făcut cunoscut că, printre mărfurile ce s-au transportat de la Odessa în ultimul timp, au sosit la diferite gări din Bucureşti şi pe adresa a diferiţi particulari, monumente de piatră din cimitirul israelit din Odesa şi vândute; de către Municipiul Odessa s-a dispus ca predarea acestor monumente să fie oprită şi ele să fie depozitate în magaziile C.F.R..
Rezoluţia Mareşalului: „Este o profanare. Un act odios şi necugetat, care poate avea consecinţe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria să facem o operă de oameni civilizaţi, nu de devastare. Să fie totul retrimis la Odesa, în contul ticăloşilor care au pus la cale această odioasă faptă. Vor plăti imediat toate cheltuielile care s-au făcut şi se vor mai face. Execuţie Ministerul Lucrărilor Publice. Dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr un an şi să li se confişte partea corespunzătoare din avere. Aspre observaţii prin Guvernator, acelora din Administraţia Transnistriei cu concursul cărora s-a putut comite această infamie. G-ralul Potopeanu să împiedice pe viitor asemenea acte şi să repare ceeace eventual s-a comis. Va discuta cu mine.”[6] Comentariile sunt de prisos. Totuşi, cititorul, în textul acestei rezoluţii a observat fraza „dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr”, care este o dovadă, că indiferent de naţionalitate, persoana care a săvârşit o infracţiune era trimisă în lagăr; fie român, ucrainean, evreu sau ţigan. Era pedepsit infractorul.
Fără îndoială că au existat şi excepţii, dar care trebuia să fie atitudinea autorităţilor legale româneşti din Basarabia faţă de exemplu, de cei şapte evrei prinşi noaptea în Chişinău pe când lipeau foi volante cu caracter prosovietic şi antiromânesc? Pentru o asemenea faptă în U.R.S.S., în mersul războiului persoanele vinovate erau puse la perete şi împuşcate fără anchetă şi judecată. În România însă, aceştia au fost anchetaţi, judecaţi şi în consecinţă trimişi în lagăr de muncă. Trebuia să fie lăsaţi să continue agitaţia comunistă în centrul oraşului Chişinău, deoarece legile ţării nu se răsfrâng asupra minorităţilor naţionale? Acelaşi lucru se poate spune şi de speculanţi, care artificial măreau preţurile la produsele alimentare sau le ascundeau, şoptind prieteneşte cumpărătorilor „cu ruşii era mai bine, nu?” Care trebuia să fie atitudinea autorităţilor legale româneşti în Basarabia şi Transnistria faţă de haitele de ţigani, care spărgeau casele văduvelor, ale familiilor în care bărbaţii erau plecaţi pe front şi furau tot: de la ou până la bou? Să fie lăsaţi să-şi facă meseria de „minoritari” sau să fie arestaţi, judecaţi şi trimişi în lagăr la muncă? A fost război. A fost cel mai sângeros război pe care l-a cunoscut omenirea, iar războiul îşi are legile lui. Este binecunoscută naţionalitatea comunismului, că în iunie 1940, când Chişinăul şi celelalte localităţi din Basarabia au fost ocupate de armata sovietică, majoritatea populaţiei de origine evreiască a întâmpinat această armată cu nespusă bucurie şi entusiasm. După răsturnarea situaţiei şi revenirea României în graniţele ei fireşti, atitudinea populaţiei minoritare respective a devenit ostilă, iar în multe cazuri excesiv de duşmănoasă, unii fiind lăsaţi de sovietici cu misiuni speciale de spionaj şi pentru tot felul de provocări.
Într-un document depozitat la Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova „Lista Centrului de partid, aruncat pe teritoriul Moldovei” descoperim, că din nouă persoane trimise de autorităţile sovietice, şase erau evrei, membri ai partidului comunist român, un rus, un ucrainean şi un „moldovean” pe nume Maslov Iacov Mitrofanovici, care până la război avea funcţia de secretar al CR Slobozia al ULCTM.
Cei şase erau Scvorţov Mihail Iacovlevici, născut în 1908, cu ultimul loc de muncă – şef al Direcţiei cadre a Narcomatului de finanţe a RSSM, cunoscător al limbilor rusă, română, franceză, germană, evreiască, „aruncat” cu documente false cu pseudonimul Stropşa Semion Iacovlevici; Morghenştein Izrail Marcovici, născut în anul 1903, ultimul loc de muncă – funcţia de preşedinte al executivului orăşenesc Soroca, cunoscător al limbilor rusă, ucraineană, română şi evreiască (aşa-i în document, probabil ivrit – Al.M.), cu documente false, cu pseudonimul Mariuţan Dmitrii Antonovici; Boguslavschii Iacov Tovievici, născut în 1907, fost funcţionar la fabrica de piele din Chişinău, cu documente false cu pseudonimul Kvitko Mihail Iosifovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, franceză, germană, română; Bruhis Srul Pincusovici, născut în anul 1904, ultimul loc de muncă – director adjunct responsabil pentru secţia politică al FZO din or. Chişinău, cu documente false cu pseudonimul Kurnosov Efim Stepanovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, română, germană; Grinberg Ester Srulievna, născută în anul 1914, cu ultimul loc de muncă la redacţia gazetei „Moldova Socialistă”, care ştia limbile rusa, evreiască, franceză, română, cu documente false, cu pseudonimul Dobrovoliscaia Natalia Ivanovna şi Grinman Isaac Iosifovici, ultimul loc de muncă – redacţia gazetei „Moldova Socialistă” din Chişinău, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, germană, franceză, cu documente false, pseudonimul Vlasov Zaharii Vasilievici.[7]
Alexandru Moraru
Integral la Art-emis.ro
