Posts Tagged ‘basarabia romana’
27 Martie 2010. Ziua Unirii si sambata lui Lazar. Un gand si-un cant pentru martirii neamului. VIDEO
EMINESCU, BASARABIA si credinta in trainicia poporului roman. “A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominațiunii rusești”. 92 de ani de la unire, 70 de la dezunire
România în luptă cu panslavismul
Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.
Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.
Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.
E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.
Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.
De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.
Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti “Hristos a inviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.
Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.
Basarabia lui Eminescu si Unirea – de ce hărţii nu-i poate lipsi colţul de sud. Un articol de Vlad Pârău pentru Veghea
Voind să mă provoace, m-a întrebat odată cineva dacă n-ar fi mai uşor să „lăsăm în urmă Basarabia”, fiindcă o eventuală Unire nu ar face decât să ne ruineze financiar şi, deci, ar fi mult mai practic să ne scăpăm de „cocoaşa Basarabiei”. întrebarea dacă nu ar fi mai simplu să îi lăsăm pe fraţii noştri în pace şi să gândim pragmatic, în avantajul nostru, este una complet deplasată, deşi destul de răspândită. Răspunsul pe care l-am dat eu a fost altul: oare ar fi în stare cineva să accepte să i se taie mâna dreaptă, în schimbul unei vieţi pline de bogăţie materială? Mai degrabă ar îndura oricâte greutăţi, numai să rămână sănătos şi cu trupul întreg, fiindcă aceasta e premisa oricărei bogăţii. La fel şi adevărata Românie nu va putea niciodată să rămână cu trapul mutilat şi cu fiinţa sfâşiată.
Dar problema Basarabiei reprezintă ea însăşi o întreagă istorie, cu atât de multe faţete, încât pierderea din vedere a celui mai mic amănunt ar afecta grav înţelegerea întregului în această chestiune. De răpirea Basarabiei, dar mai ales a adevărului despre pământul românesc numit Basarabia, s-au ocupat veacuri de-a rândul falsificatorii de hărţi şi falsificatorii de istorie.
Nicolae Iorga: Basarabenii în războiul Rusiei. Despre “gubernia” Basarabia, originea numelui si insemnătatea ţinuturilor de peste Prut. Trei zile în Basarabia
De mai bine de jumătate de an, un straşnic măcel se făptuieşte în locuri foarte îndepărtate şi despre care cei mai mulţi dintre europeni n-aveau pănă acum nici idei lămurite, pe apele calde ale mărilor Asiei răsăritene, în văile Coreei muntoase, în munţii Manciuriei fierbinţi sau înecată în ploi mocirloase, pe câmpiile de orez, umede acum de sânge, pe stâncile blăstămate, unde putrezesc neîngropaţi miile de morţi, la Port Arthur ucigătorul. Corăbii uriaşe se înghit de valuri, cu toate vieţile tinere ce cuprindeau în ele, trupuri omeneşti îmbucăţite sar în văzduh împinse de flăcări neobişnuite, pământul se rupe zvâcnind supt paşii regimentelor ce-şi întrerup asaltul prefăcându-se într-un praf sângeros, tunuri aruncă neprecurmat moartea din mii de guri grozave, zi şi noapte; oameni se găuresc cu gloanţele, se taie cu săbiile, îşi rup oasele în nebune încleştări de moarte; dăunăzi, pe când stăteam eu şi tu, cetitorule, în linişte la lucrul nostru sau poate la petrecerile noastre, s-a înteţit în acel iad mai straşnic decât orice închipuiri ale noastre despre un iad răzbunător jos, supt coaja pământului sau supt toate trupurile luminoase ale stelelor, în locul de peire ce se zice Liao-Iang şi care va fi vestit pentru aceasta în veci de veci, s-a înteţit o încăierare înspăimântătoare între peste jumătate de milion de oameni, cari nu se urâseră niciodată, o aşa de spăimântătoare încăierare încât 60 000, şaizeci de mii de suflete s-au desfăcut, s-au rupt în chinuri din trupurile lor spârcuite, ciuntite, arse, – adecă atâţia oameni câţi flăcăi se găsesc de toţi supt steaguri în ţara noastră, câţi ar face a patra parte din populaţia Bucureştilor.
Şi acestea toate se petrec, nu doar pentru că un neam fără de milă s-ar abate năprasnic asupra ţerilor luminate ale lumii, care ar fi datoare să-şi apere, cu orice jertfe, neatârnarea, munca, înflorirea, pentru vremea de astăzi şi pentru toate vremile. Nu, barbari de aceia nu mai sunt, sau, dacă se află undeva, ei lucrează din greu pentru negustorii leneşi, putrezi de vicii şi turbaţi după petreceri, ai Europei noastre şi ai Americei, stăpâni ai timpurilor de astăzi.
27 Martie: Basarabia lui Dumnezeu. VIDEO
Basarabia lui Dumnezeu from Ion Roata on Vimeo.
Românii nu îşi cunosc trecutul, dar nici măcar prezentul nu şi-l cunosc prea bine. Ne place să râdem de incultura occidentalilor, care confundă Bucureştiul cu Budapesta şi situează România în Tibet, dar mai bine ne-am uita în propria ogradă, unde mulţi sunt aceia care nici nu ştiu ce este Basarabia, unde se află ea pe hartă, ce istorie are şi ce o face să fie indisolubil legată de destinul Neamului Românesc. Mulţi cunosc elemente de cultură şi civilizaţie străină mai bine decât istoria propriului neam. Şi este atât vina lor, dar mai cu seamă vina noastră, a intelectualilor, care nu ducem o muncă susţinută de educare a maselor. Prea puţine filme s-au făcut pe tema Basarabiei. Se tace prea mult, atât din ignoranţă, cât şi din rea-voinţă. De aceea, am dorit să fac un prim pas, prin realizarea unui film despre istoria Basarabiei şi a întregii Românii, o prezentare sumară, dar care punctează momentele esenţiale şi oferă atât explicaţii istorice, cât şi reprezentări cartografice, pentru o deplină lămurire asupra subiectului. Este un prim pas în realizarea unui film mult mai amplu care să prezinte Basarabia din toate punctele de vedere şi în toate faţetele complexităţii ei. Scopul principal este acela de informare şi de sensibilizare, nu am urmărit altceva decât să vă arăt ce este Basarabia şi să vă fac să vă lămuriţi câteva semne de întrebare. Filmuleţul pe care îl veţi urmări este muncă de începător, de aceea vă rog să fiţi înţelegători cu neajunsurile sale. Oricine poate şi doreşte să perfecţioneze cele prezentate aici, este liber să preia iniţiativa. Totodată, vă rog să vă puneţi căştile sau să porniţi difuzoarele, fiindcă filmul are şi o coloană sonoră adecvată temei. Vizionare plăcută!
Exclusiv Roncea.ro: Ucraina vs Romania si problema Bugeacului, a Basarabiei “taiate” de la Basarabia. Prof Dr Traian Valentin Poncea
Sub numele de Bugeac este desemnat, îndeobşte, ţinutul din nordul Deltei, aflat între vărsarea Prutului şi limanul Nistrului.
Acest teritoriu, numit şi „părţile tătărăşti“, înainte de a intra sub autoritatea domnilor Moldovei, s-a aflat o perioadã de timp sub dominaţia nominală a Hoardei de Aur, iar după declinul hanilor de la Serai, a fost stăpânit timp de peste o jumătate de secol de domnitorii munteni din familia Basarabilor, coborâtori ai lui Basarab I – de unde şi numirea, mai târzie, de „Basarabia“, denumire care s-a extins, prin „bunăvoinţa“ interesată a autorităţilor ţariste, asupra întregii Moldove răsăritene, înglobată forţat la Imperiul Ţarist prin Pacea de la Bucureşti din 16/28 mai 1812.
El mai este cunoscut şi sub numele de „Ţinutul Bugeacului“, termen ce provine din turco-tătară şi desemnează regiunea de stepă brăzdată de văi cu versanţi povârniţi, lipsită de ape curgătoare, din nordul Deltei.
Conform părerii altor cercetători, originea cuvântului Bugeac ar fi cumană: «Bucgac» («bucigac») = unghi («angulus»). La bulgari, sudul Basarabiei purta denumirea de «Onglu», adică «unghi», iar la unguri «Atelcuz».
Indiferent de originea termenului, ţinutul desemnat a fost anexat de Soliman Magnificul în uma campaniei din vara anului 1538 (îndreptată împotriva domnitorului Petru Rareş) şi transformat, pentru 274 de ani (împreună cu cetatea Tighina (Bender) şi zona adiacentã), în provincie otomană: raiaua Tighinei (a Benderului, în turco-tãtarã).
Prin Pacea ruso-otomanã de la Bucureşti (16 mai 1812), Moldova de răsărit – parte componentă a principatului moldav, împreună cu raialele Hotinului şi Benderului (Tighinei), ultimele două, posesiuni otomane, au intrat în componenţa Imperiului Ţarist, sub denumirea generică de Basarabia.
În urma războiului Crimeei, prin Tratatul de Pace care a pus capãt acestei conflagraţii europene (18/30 martie 1856), Principatele Române ale Moldovei şi Ţării Româneşti au fost scoase de sub protectoratul rusesc, rămânând, pe mai departe, sub suzeranitate otomană, dar cu frontierele garantate de marile puteri: Franţa, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia şi Regatul Sardiniei (mai târziu, al Italiei). Totodată, Tratatul de la Paris a stabilit retrocedarea, către Principatul Moldovei, a judeţelor Cahul, Ismail şi Bolgrad (Cetatea Albã), adică cea mai mare parte a fostului Bugeac. În felul acesta, pentru 22 de ani, prin voinţa areopagului european, Imperiu Ţarist a fost îndepărtat de la Gurile Dunării.
Cum baga Vintu minciuna si otrava in casele basarabenilor: VIDEO (Re)Publika TV. STIRI online: Cristoiu isi face blog si a cumparat Editura Eminescu
Florin Budescu de la Starea Presei. ro prezinta un promo gretos al noii masinarii de manipulare si santaj a lui Sorin Ovidiu Vintu, la care vor cadea victime politicienii de dincolo de Prut si bietii basarabeni: postul “moldo”-rus Publika TV. Basarabeni, feriti-va, daca (mai) puteti! Pacat de saracii jurnalisti adunati la kilogram de mogulul de Delta, printre care l-am regasit, alaturi de multi altii cumparati pe bani rai, si pe fostul editorialist de la Moldova Suverana, Oleg Cristal, devenit independent.
Tot de la Revista Presa(rilor), facuta de Florin Budescu noptile trecute, aflu ca fostul meu coleg Vlad Pufu impreuna cu Ion Cristoiu au cumparat Editura Eminescu. Merita felicitati! Informatia este preluata de la Paginademedia.ro. La capitolul Ion Cristoiu, Tiberiu Lovin ne ameninta cu un interviu tare cu maestrul. Felicitari si lui, mai ales ca vom avea ce auzi de la Cristoiu in ce priveste presa online, in care ne-am refugiat, si pe care stiu ca o respecta foarte mult si o urmareste cu mare atentie. Si da, il confirm pe Tibi: Cristoiu citeste Reporter Virtual, printre alte cateva publicatii si nume de ziaristi online, si urmeaza sa-si faca si el blog. Astept cu nerabdare!
Pamanturi romanesti ocupate: Tintutul Hotinului si cel al Hertei. Prof Dr Traian Valentin Poncea: Tintul Herta a fost furat de pe harta Romaniei cu un creion de tamplarie
Ţinutul Hotinului şi cel al Herţei
Ţinutul Hotinului
Ţinutul Hotinului reprezintã o veche zonã de locuire româneascã, ale cãrei începuturi se pierd în negura veacurilor. Oraşul Hotin, trecut de cronicarii kieveni pe lista oraşelor volohe, adică româneşti, s-a constituit la un vechi vad al Nistrului, pe malul drept, moldovenesc, al fluviului, în proximitate cetăţii omonime, clădite pe o stâncă ce domina împrejurimile şi controla vadul, respectiv întregul trafic comercial şi militar.
Originea cetăţii (dar nu şi a aşezării urbane) de la Hotin este atribuită de cronicarul polonez Jan Dlugosz iniţiativei suveranului Poloniei, Cazimir cel Mare (1333-1370), care, după victoria repurtată asupra tătarilor şi soldată cu alungarea acestora din Podolia şi ţinuturile învecinate din nordul Moldovei, a edificat o serie de cetăţi de graniţă, construite din lemn de populaţia localã, româneascã, între care menţiona: „Chaczen (Hotin), Czecziny (Ţeţina), Bacota etc.“
În relitate, cea mai veche menţiune documentară a localităţii apare într-un document al Vaticanului datat 15 februarie 1310, care aminteşte despre existenţa unui epicop catolic care păstorea aici, în mijlocul unei populaţii eminamente ortodoxe. Prezenţa în localitate a unui reprezentant al Vaticanului cu rang episcopal dovedeşte că zona a cunoscut o viaţă economică intensă, iar existenţa sa se înscrie pe linia politicii expansioniste de „creştinare“ a „schismaticilor“, adicã a populaţiei ortodoxe.
12 Martie – Ziua Mondiala impotriva Cenzurii pe Internet consemneaza disparitia definitiva a ziarului ZIUA, primul ziar romanesc pe internet, eliminat cu tot cu arhiva
Patronatul fostului ziar ZIUA a hotarat suprimarea sa definitiva, inclusiv de pe internet. Ziarul ZIUA si toata arhiva sa, care – dincolo de borhotul ultimei perioade, bine regurgitat de “vechii” sclavi -, avea un important continut romanesc, a disparut. Aceasta a fost vrerea patronului “necunoscut”, cel deranjat cel mai tare de linia nationalista a ziarului odata luptator pentru drepturile basarabenilor, si nu numai: stapanul rus, cel care a bagat primul milion de euro in buzunarele conducerii, printr-un contract de publicitate cu LukOil. Pana la urma, nu degeaba imi spunea Mircea Popa, proaspat intors de la Moscova, candva, in vara anului trecut, ca ZIUA va disparea cu desavarsire. “Prietenii” stiu de ce.
Tot ce a mai ramas din ZIUA, primul ziar romanesc dispus pe internet, este o referinta de genul celei din baza de date a ePaper, care spune multe si despre un alt motiv al suprimarii subsemnatului:
“Ziua is a major Romanian daily newspaper published in Bucharest, Romania. Ziua was founded in 1930 by Sorin Rosca Stanescu and today is foreign owned. It is the most conservative of the major Romanian dailies, often taking a Christian nationalist point of view in its opinion pieces.”
Ce se intampla la Palanca? De ce cedeaza Moldova teritoriu romanesc Ucrainei? Flash Mob maine la Chisinau
Interesele strategice ale Ucrainei impun smulgerea unei alte bucati de pamant romanesc, din teritoriul actualei Republici Moldova. Autoritatile de la Chisinau sunt gata sa satisfaca aceasta cerere imperativa a Kievului. De ce?, nimeni nu vrea sa raspunda. Este vorba de un traseu strategic important cu lungimea de 7,77 kilometri şi un teritoriu de 18 hectare care, potrivit punctului 6.1 al Tratatului perfectat intre cele doua republici ex-sovietice, urmau să fie cedate nu doar în proprietatea Ucrainei, dar şi sub jurisdicţia exclusivă a acestui stat. Fâşia strategică de 18 hectare ar urma să fie scoasă de sub jurisdicţia/suveranitatea Republicii Moldova, izoland in afara Republicii Moldova trei enclave teritoriale: Abdiv, Baibol şi Pescăria (cu o suprafaţă totală de 926 de hectare). Aceste trei exclave teritoriale sunt situate la doar 1800 de metri de Limanul Nistrului (Marea Neagră), dupa cum se poate vedea pe aceasta harta.
Pentru aceasta zona romaneasca doar tinerii Basarabiei mai protesteaza. Conform mesajelor transmise pe Facebook de grupul studentesc “Salvati Palanca”, mâine, 10 martie, la ora 10.00, Coaliţia Civică pentru o Guvernare Democratică şi Transparentă, care întruneşte peste 25 de organizaţii neguvernamentale, va organiza o acţiune de protest în faţa Guvernului Republicii Moldova, în legătură cu intenţia actualei guvernari de a ceda o parte din teritoriul naţional la Palanca.
Documentare: https://palancanoastra.wordpress.com/
O alta harta a zonei disputate, mai jos: