Expulzarea a doi cetateni romani implicati in campania electorala din Republica Moldova este doar primul semnal al unei posibile inrautatiri a relatiei dintre cele doua state romanesti, apreciaza experti in diplomatie si informatii. Saptamana trecuta, ministerul de Externe de la Chisinau a cerut absurd Bucurestiului sa nu permita “deplasarea in masa a unor cetateni romani la Chisinau” pentru astazi, cand se aniverseaza Unirea Basarabiei cu tara. Potrivit surselor ZIUA, informatia nu se bazeaza pe realitate, ci, cel mai curand, “desantul” invocat are legatura cu serviciile de informatii din fostul spatiu sovietic si are drept scop tensionarea artificiala a relatiilor cu Romania. Autoritatile de la Chisinau ar trebui sa dovedeasca mai multa responsabilitate si realism, apreciaza sursele citate. (V.R.) ZIUA: Stirea subcutanata –Probleme dinspre Chisinau
Ucraina ar putea reintroduce vizele pentru cetăţenii UE, inclusiv pentru romani
Autorităţile ucrainene examinează posibilitatea de a reintroduce vizele pentru cetăţenii europeni, o măsură care i-ar afecta şi pe romani, ca măsură de reciprocitate, pentru că Uniunea Europeană nu a răspuns apelurilor Kievului de a simplifica regimul vizelor pentru ucraineni. “Europa nu a mai simplificat regimul vizelor pentru Ucraina, ceea ce indeamnă Kievul la acţiuni intense pentru apărarea intereselor cetăţenilor ucraineni”, a declarat, joi ,şeful secretariatului prezidenţial, Viktor Baloga, citat de Ukrainka Pravda, potrivit NewsIn. Acesta a comentat negocierile care au avut loc in timpul vizitei preşedintelui Viktor Iuşcenko in Cehia, cand partea ucraineană nu a primit nici un răspuns pozitiv la cererea Kievului ca Uniunea Europeană să simplifice regimul vizelor, potrivit serviciului de presă al preşedinţiei. “Aproape orice ucrainean, care, in scopuri de afaceri sau turistice, vrea să călătoreasă in Europa, poate povesti mizeriile indurate la obţinerea vizei. O asemenea atitudine este umilitoare şi contravine flagrant spiritului inţelegerilor dintre Kiev şi Bruxelles”, a subliniat Baloga. “Partea ucraineană a atras nu o singură dată atenţia partenerilor europeni asupra faptului că ucrainenii incă se confruntă cu mari greutăţi la obţinerea vizei pentru Europa. Insă nu a avut loc nicio schimbare, ceea ce a fost confirmat şi de poziţia Cehiei in acest sens”, a subliniat oficialul ucrainean. (Z.O.)
MAE: Ucraina continuă să încalce normele internaţionale în ceea ce priveşte proiectul Bâstroe, avertizează Comisia Economică pentru Europa a ONU
Ministerul Afacerilor Externe reiterează faptul că, potrivit prevederilor Convenţiei Espoo, partea ucraineană nu poate întreprinde niciun fel de lucrări în cadrul proiectului Bâstroe, până la îndeplinirea obligaţiilor legale care îi revin şi că orice acţiune contrară încalcă normele internaţionale. MAE precizează că, în continuarea demersurilor diplomatice din 10 şi 25 februarie 2009, a transmis pe data de 24 martie 2009 o notă verbală Ambasadei Ucrainei la Bucureşti, prin care a cerut să primească, în cel mai scurt timp, clarificări oficiale cu privire la informaţiile referitoare la inaugurarea unui baraj de pe artera navigabilă de mare adâncime „Dunăre – Marea Neagră”. Cu acest prilej, partea romana a reamintit părţii ucrainene că astfel de acţiuni încalcă prevederile internaţionale. De asemenea, Secretarul Executiv al Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE), Ján Kubiš, a transmis pe data de 25 martie 2009 viceprim-ministrului Ucrainei, Hryhory Nemyrya, o scrisoare referitoare la proiectul ucrainean „Bâstroe”, prin care se atrage atenţia autorităţilor ucrainene că, deşi Ucraina are obligaţia de a nu mai continua nicio lucrare (inclusiv în cadrul fazei I) pentru finalizarea proiectului până la îndeplinirea cerinţelor impuse de Convenţia Espoo, din informaţiile comunicate Comitetului de Implementare a Convenţiei Espoo reiese că lucrările nu au fost oprite şi, mai mult, au fost executate lucrări la construirea digului de protecţie care ar face parte din cadrul fazei a doua a proiectului. În scrisoare se mai arată că asemenea acţiuni sunt contrare cerinţelor pe care Comitetului de Implementare le-a impus Ucrainei în octombrie 2008 şi reprezintă o continuă violare de către autorităţile de la Kiev a prevederilor Convenţiei Espoo. În scrisoarea din 25 martie 2009, Secretarul Executiv semnalează şi faptul că studiul de impact transmis de Ucraina (disponibil la adresa https://www.unece.org/env/eia/documents/ImplementationCommittee/BCP_TEIA_30dec08_sect_1_3.pdf) este lacunar şi nu respectă condiţiile prescrise de Convenţie. În încheiere, Comitetul solicită Ucrainei să transmită, în scris, informaţii care să confirme în mod clar şi neechivoc faptul că lucrările de orice fel au fost oprite şi că pentru fiecare fază s-a început aplicarea integrală a Convenţiei Espoo. După primirea acestor informaţii, Comitetul va decide măsurile ce se impun, conform paragrafelor 8.9 şi 10 ale Deciziei IV/2 a Statelor Părţi la Convenţie. Scrisoarea a fost transmisă urmare reuniunii de la Berlin, din perioada 10-12 martie 2009, a Comitetului de Implementare a Convenţiei Espoo, pe agenda căruia s-a aflat stadiul respectării de către Ucraina a angajamentelor sale internaţionale în construirea canalului Bâstroe. Informaţii de context În perioada 19-21 mai 2008, România a găzduit cea de-a patra reuniune a Statelor părţi la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite. Convenţia reglementează, în principal, etapele procedurale pe care statele care doresc implementarea unui proiect cu impact transfrontalier negativ trebuie să le parcurgă. În urma dezbaterilor din plenul reuniunii a fost adoptată decizia referitoare la lipsa de conformitate a proiectului ucrainean cu prevederile convenţiei. Conform Deciziei adoptate în unanimitate, la Bucureşti, Ucraina şi-a încălcat obligaţiile care îi reveneau în temeiul Convenţiei Espoo. Reuniunea Statelor Părţi a adoptat o „declaraţie oficială de non-conformitate” în acest sens. Conform regulilor, se recurge la această măsură în cazul în care un anumit stat ignoră, în mod repetat, normele internaţionale. De asemenea, Statele Părţi la Convenţia Espoo au adoptat şi un avertisment adresat Ucrainei, care ar fi intrat în vigoare în cazul în care, până la data de 31 octombrie 2008, Ucraina nu ar fi îndeplinit anumite condiţii. La 30 octombrie 2009, Comitetul de Implementare a luat notă de unele măsuri întreprinse de partea ucraineană pentru conformarea la dispoziţiile Convenţiei; în acelaşi timp, Comitetul de Implementare a considerat că Ucraina continuă să nu respecte în mod corespunzător prevederile acesteia, în special în ceea ce priveşte faza 1 a proiectului. Astfel, a solicitat Ucrainei să nu întreprindă nici un fel de lucrări, inclusiv de întreţinere, până la momentul aplicării prevederilor relevante ale Convenţiei. Comitetul monitorizează modul în care Ucraina se conformează prevederilor Convenţiei de la Espoo. Ucraina avea obligaţia de a raporta cu privire la îndeplinirea acestor solicitări, cu ocazia reuniunii Comitetului din 28 februarie 2009. Biroul de Presa al MAE
“El nu era un pregatitor de istorie, ci insasi garantia ei”
Nicolae Iorga 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru AverescuLa 9 martie, se implinesc 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru Averescu, cel care si-a legat numele de victoria de la Marasesti. Cu acest prilej, sunt organizate, luni 9 martie, de catre Fundatia Maresal Alexandru Averescu, o suita de manifestari aniversative. Se vor desfasura simpozionul si se va vernisa expozitia cu titlul ‘Alexandru Averescu – un om pentru istorie’. La bustul maresalului din curtea Comandamentului Operational Intrunit vor avea loc ceremonialuri militare si religioase. Sa speram ca vom reusi si noi sa-i ridicam un bust intr-un spatiu public.
***
Nascut in localitatea Babele, langa Ismail (in prezent Ucraina, unde s-a refuzat ridicarea unui bust), la 9 martie 1859, Alexandru Averescu a urmat cursurile §colii de Arte si Meserii din Bucuresti (1876), absolvind apoi §coala Divizionara Militara de la Manastirea Dealu (1881), iar in 1886, Scoala Superioara de Razboi de la Torino (Italia).Ofiter de cariera, a urcat toate treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), capitan (1889), general de brigada (1906), maresal (1930). Devenit sef al Marelui Stat Major al armatei in 1911, la inceputul primei mari conflagratii mondiale a primit comanda Corpului 1 armata (1914) iar, in momentul intrarii Romaniei in razboi, era comandantul Armatei 2 (1916-1918) si al Grupului de armate de sud (1916).Este de remarcat ca maresalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de Romania in perioada moderna: in timpul Razboiului de independenta (1877-1878) s-a inrolat ca sergent-voluntar, dobandind brevetul de ofiter; in perioada celui de-al doilea Razboi balcanic (1913) a comandat operatiunile armatei romane din Bulgaria, iar in Razboiul pentru ntregirea Romaniei (1916-1919), a detinut o pozitie de prim rang. Pentru a salva situatia care se crease, in toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apararea Capitalei: Operatiunea Flamanda. n vara lui 1917, a pregatit si condus batalia ofensiva de la Marasti (11/24 iul- 19 iul./1 aug.). A fost unul dintre cei mai de seama comandanti ai armatei romane moderne, fiind ridicat, in 1930, la rangul de maresal al Romaniei.
In plan politic, dupa ce si-a dat demisia din armata (militarii nu puteau desfasura activitate politica), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ‘Catre toti romanii’, anuntandu-si hotararea de a crea Liga (Partidul) Poporului, ‘a carei singura menire ar fi indreptarea dorita si ceruta de toti’. Cu maxima sinceritate si dand dovada ca a descifrat sensul profund al nemultumirilor societatii romanesti din acea perioada, Alexandru Averescu marturisea mai tarziu: ‘Am intrat in viata politica impins de imprejurari: nici nu-mi trecea prin minte ca intr-o zi voi juca in tara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma razboiului mi l-au rezervat’. Si tot el venea sa precizeze: ‘ n mijlocul framantarilor de razboi, constiinta generala si-a dat seama ca raspunderea nenorocirilor prin care trecea se datoreaza mentalitatilor oamenilor care au avut destinele tarii in maini, adica partidelor politice care au carmuit tara pana la razboi. S-a nascut atunci dorinta neinfranata de a se rupe cu trecutul si a se porni pe o cale noua in viata politica. Aceasta dorinta a fost generala. Privirile tuturor acelora care au fost luati de noul curent s-au indreptat asupra mea. Am crezut ca m-as fi facut vinovat de adevarata lipsa de iubire de tara si de neam a nu primi steagul ce mi sepunea din senin in mana’. Astfel incat, impreuna cu un grup de oameni politici desprins din Partidul Conservator, in aprilie 1918 a fost infiintata Liga Poporului, formatiune politica ce avea sa aiba, pentru prima data, reprezentare nationala dupa razboi. In 1920, Liga s-a transformat in Partidul Poporului. Ministru de razboi in guvernul I.I.C. Bratianu, a coordonat actiunile militare pentru inabusirea rascoalei taranesti din 1907, Averescu a devenit prim-ministru si ministru ad-interim la Externe, in perioada 29 ian./11 febr.-5/18 mart. 1918. In fruntea noii formatiuni, Partidul Poporului, a exercitat, pentru a doua oara, functia de presedinte al Consiliului de Ministri in perioada 13 martie 1920-17 decembrie 1921 (perioada in care, printre altele se decreteaza reforma agrara si este reprimata greva generala din octombrie 1920 a muncitorilor din Romania) si apoi intre 30 martie 1926-3 iunie 1927. A functionat si ca ministru secretar de stat si consilier al Coroanei (1938). In afara activitatii politice si militare, a desfasurat si o activitate publicistica, in special ca director al revistei ‘Romania Militara’. A lasat cateva lucrari de specialitate: ‘Tactica’ (3 volume, 1887-1889), ‘Jocul de razboi’ (1903), ‘Calauza ofiterului’ (1904), ‘Operatiunile de la Flamanda’ (1924), dar si de memorialistica (‘Raspunderile’, 1918, ‘Notite zilnice de razboi 1916-1918, 2 vol., 1937). A fost distins cu ordinele ‘Steaua Romaniei’ si Coroana Romaniei’ si cu medaliile ‘Bene Merenti’ si ‘Crucea Trecerii Dunarii’. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Romane, in semn de recunoastere si pretuire a meritelor sale in plan politic si militar. AGERPRES /(Anca Pandea, Vasilica Popa)
Directorul Directiei Cetatenie din Ministerul Justitiei, Daniel Ion Sfarna, a acceptat sa acorde un interviu ziarului „Gardianul“, dar a refuzat sa fie fotografiat. “Nu vreau sa imi apara poza in ziar, nu vreau sa ma recunoasca cineva pe strada…”, isi motiveaza dl Sfarna decizia. Poate ca domnul Sfarna, sosit in acest important post din Ministerul Justitiei in timpul mandatului de ministru al liberalului Tudor Chiuariu, nu este obisnuit cu Bucurestiul si se uita prea mult la stirile de la ora 5. Poate are impresia ca va fi urmarit de cete de basarabeni care nu si-au primit cetatenia romåna nici dupa 5 ani de asteptare. V-ati asumat o functie cu toate riscurile ei, domnule director… Directorul Daniel Ion Sfårna, de loc din Craiova, tine atåt de mult la imaginea sa, incåt pe internet nu exista o fotografia a sa. Nici despre averea sa nu se stiu prea multe, prin functia pe care o ocupa ar fi trebuit sa fie mai transparent. Pe site-ul ministerului exista declaratia sa de avere semnata la 1 februarie 2008 (!!!), cånd era consilier al ministrului justitiei cu un salariu anual de 41.522 RON.
Reporter: Domnule director, in mod oficial acordati cetatenia romana persoanelor care o solicita intr-o perioada de la o luna la 12 luni. Cum ramane cu persoanele care asteapta mai bine de cinci sa devina cetateni romani? D.I.S.: Situatia e foarte simpla, motivul pentru care in prezent pentru dosarele depuse din 2007 incoace procedura de acordare a cetateniei dureaza intre o luna si 12 luni este modificarea legii prin Ordonanta 87 pe 2007. In ceea ce priveste persoanele care au depus in urma cu cinci ani, sase ani, cererile de dobandire a cetateniei romane, si dumnealor sunt beneficiarii modificarii legii din septembrie 2007. Numai ca modificarile de procedura au fost destul de substantiale si ar trebui sa fie corelata procedura si dosarele sa fie completate cu ceea ce prevede noua procedura.
R: Angajatii care preiau dosarele de dobandire a cetateniei romane depuse la ambasadele si consulatele Romaniei sunt la curent cu faptul ca s-a modificat legea? D.I.S.: Mmmm… Cred ca va aflati intr-o mica eroare. Ambasadele reprezentantele diplomatice ale Romaniei cunosc modificarile aduse legii cetateniei.
R.: Am unele exemple din care reiese ca functionarii nu prea cunosc procedurile… D.I.S.: Asta nu e o problema a Directiei Cetatenie si a Ministerului Justitiei. Noi ne indeplinim obligatia de a comunica Ministerului de Externe, suntem intr-un contact permanent, si avem o relatie de colaborare stransa cu Ministerul de Externe. Ce se intampla in domeniul lor de activitate nu este problema noastra sau problema mea.
R.: M-ar interesa in mod special cazul Paul Goma. I s-a retras in mod abuziv cetatenia romana in 1977, cand inca era in inchisoare in Romania, si dupa 1990 nu i s-a redat acest drept? D.I.S.: La vremea respectiva, nu eram eu la conducerea Directiei. Ce va pot spune e urmatorul lucru – ca din 1990 incoace, respectiv din 1991, de cand a intrat in vigoare Legea 91, Legea cetateniei, domnul Paul Goma nu a depus nici o cerere de redobandire a cetateniei. Ori, cata vreme exista o procedura prevazuta de lege, apreciez ca atat eu, cat si dumneavoastra, cat si oricine altcineva trebuie sa respectam procedura. Atata vreme cat nu a depus o cerere de redobandire a cetateniei romane…
R.: Dumneavoastra, daca vi se fura actele si le gaseste cineva, depuneti cerere la Politie sa vi se restituie actele? D.I.S.: Fac plangere pentru furt. E elementar.
R.: Dar cazul Goma vi se pare normal? Un cetatean nascut in Romania sa nu primeasca inapoi dreptul sau luat abuziv de Ceausescu? D.I.S.: Nu discut despre domnul Paul Goma. Eu discut despre ceea ce prevede Legea cetateniei, despre procedura, si eu cred ca atata vreme cat exista niste proceduri trebuie sa le respectam.
R.: Atunci, un fotbalist in cat timp poate sa primeasca legal cetatenia romana? Ma refer la cazul Maximilian Nicu. Au fost speculatii ca ar putea primi cetatenia intr-o luna. Pe criterii? D.I.S.: Aceasta chestiune nu am afirmat-o nici o secunda…
R.: Nu am spus ca dumneavoastra, ci oficiali din Federatia de Fotbal… Pe ce criterii se acorda cetatenia fotbalistilor, scriitorilor… D.I.S.: Criteriile legale.
R.: Si care sunt acestea? Un fotbalist care nu stie limba romana, locuieste in strainatate, poate primi cetatenia intr-o luna? D.I.S.: Lucrurile sunt cat se poate de clar exprimate in lege. Legea cetateniei distinge intre persoanele care nu au avut niciodata cetatenia romana, apoi in cazul persoanelor care au pierdut cetatenia romana. Prin pierderea cetateniei romane se intelege atat renuntarea la cetatenia romana, cat si retragerea cetateniei romane. Pot solicita redobandirea cetateniei romane (art. 10, aliniatul 1), iar descendentii pana la gradul doi al acestor persoane pot solicita dobandirea cetateniei persoanelor care au pierdut cetatenia, descendentii lor, pana la gradul doi inclusiv, pot solicita dobandirea cetateniei romane. A treia categorie de cereri de acordare, de redobandire, e prevazuta in articolul 10 pentru cetatenii care au pierdut din motive neimputabile lor cetatenia romana inainte de 1989 si descendentii acestora. Cu alte cuvinte, cand vorbim despre acordare de cetatenie si despre procedura, trebuie sa avem in vedere cele trei categorii de cereri. Stiu ca, poate din punctul dumneavoastra de vedere, poate aceasta discutie e tehnica…
R.: Tehnica, dar daca s-ar aplica tehnica, nu ne-am trezi cu cetateni romani care nu vorbesc limba romana – arabi, chinezi, rusi… Pe ei nu-i verifica nimeni, nu exista un examen de verificare a cunostintelor? D.I.S.: De vreme ce au devenit cetateni romani inseamna ca dumnealor au parcurs aceasta procedura prevazuta de lege. Acum depinde despre ce persoane vorbim, de persoane care nu au avut niciodata cetatenia romana? Au fost prezente in fata unor comisii care verifica indeplinirea tuturor conditiilor. Daca comisia a apreciat acest lucru, a facut o propunere ministrului justitiei si pana la urma procedura este cat se poate de clara.
R.: Stiti cat costa cetatenia romana? D.I.S.: As fi interesat sa aflu de la dumneavoastra. Eu personal nu stiu.
R.: 3.000-4000 de euro. Sunt foarte multi rusi care au obtinut cetatenia romana pentru 3.000-4000 de euro pentru a putea circula liber in Uniunea Europeana. Cum explicati acest fapt? D.I.S.: Eu n-am… nu stiu nimic despre aceste cazuri!
R.: Exista un ministru la Chisinau despre care se spune ca este cetatean roman si care a interzis carti romanesti in Republica Moldova. Stiti cazul? D.I.S.: Despre ce ministru e vorba?
E.: Ministrul Educatiei D.I.S.: Atata vreme cat o persoana formuleaza cerere de dobandire a cetateniei romane si indeplineste criteriile prevazute de lege as savarsi un abuz in serviciu daca in cazul in care criteriile sunt indeplinite as respinge cererea.
R.: Cam cate cetatenii acordati anual? Am vazut ca in anul 2000 erau doar vreo 200, iar acum sunt cateva mii… D.I.S.: Si care ar fi problema? S-a modificat legea, avem o procedura mult simplificata care permite aaaa procesarea dosarelor intr-un ritm mai alert.
Comentariul avizat al cititorului Alex Pandrea la articolul meu despre Goma, Basescu si Basarabia: Exista nationalism românesc în Basarabia? Desigur. Si înca foarte mult. De ce? Fiindca exista si mai mult rasism rusesc amestecat si cu internationalism comunist. Si înca si mai mult mesianism ortodox rusesc. Vladimir Voronin spunea zilele acestea ca nu va admite rusofobie in R.M.. Si foarte bine va face… Dar românofobie (Voronin însusi a denumit, si de multe ori, tricolorul “steag fascist”, poporul român “popor de tigani”, iar România “stat imperialist”)? Dar rasism? Dar apartheid? Dar mesianism? Cum se manifesta nationalismul românesc din Basarabia? Prin cultura. Cum se manifesta rasismul rusesc (mai ales cel comunist) în Basarabia? Prin ura. Cum se manifesta apartheidul în Basarabia? Prin umilirea economica, sanitara, educationala a bastinasilor de etnie româna, care locuiesc majoritar în zona rurala. El se mai manifesta, dupa 27 august 1991, si prin faptul ca nenumarate fundatii rusesti deschid locuri de munca bine platite numai pentru rusofoni (“rabota dlea ruskoiazâcinih”), dar mai ales prin intoxicarea informationala. La Chisinau se editeaza zilnic principalele ziare rusesti de la Moscova cu pagini locale, apar si o multime de ziare si reviste locale rusesti, iar posturile de radio “Russkoie radio”, “Radio Sanson”, “Avto radio”, “Hit FM”, “Retro FM”, “Serebreannii dojdi”, “Radio na semi holmah” si multe altele nu au nici un fel de concurenta în Basarabia din cauza frecventelor bune, a dotarii tehnice exceptionale si a salariilor mari pe care le primesc jurnalistii. Chiar sa vrei sa scapi de televiziunile ruse, multe cu studiouri chisinaune (în care îsi monteza reportajele si jurnalistii de la Bucuresti), nu poti. Sunt bine dotate, au reporteri, analisti, realizatori si formatori de opinie profesionali, transmit fluxuri foarte bune de stiri, inclusiv reportaje on-line din cele mai instabile puncte ale Pamântului. Si, desigur, multe filme, dar nu titrate, ci dublate. Omul, animal media, ce sa faca? Consuma ce e mai bun si mai pe degeaba. Consuma, asadar, si multa românofobie ruseasca, injectata direct în subconstient. Dar cum se manifesta mesianismul ortodox rusesc? Raspunsul îl gasim într-un citat dintr-un articol aparut zilele astea la Chisinau în media promoscovita : “…sub o forma de confederatie libera a tarilor ortodoxe (din care ar face parte si o Românie reîntregita!) în frunte cu tarul Rusiei…”. Paranteza cu “România întregita”, la care trebuie sa adaugam sintagmele “teritoriul Moldovei” si “mitropolitul României”, folosite recent de Alexei al II-lea într-un interviu, antifiletismul (adica lupta contra bisericilor ortodoxe etnice), cât si insistenta cu care este mediatizat termenul “Moldova” de catre polit-tehnologii rusi, arata ca scenariul “confederatiei libere de tari ortodoxe în frunte cu tarul Rusiei”, desi e vechi, e pus anume acum pe rol. Nu trebuie sa ne mire, asadar, insistenta cu care ideologii lui Vladimir Voronin (Mark Tcaciuc, Victor Stepaniuc, Oleg Reidman) propaga idea Moldovei Mari, a Moldovei Istorice care nu apartine României, a “dependentei totale a economiei moldovenesti de piata rusa” (nu doar de cea energetica) si a dominatiei înfumurate, ignorante, violente a moldovenismului prorusesc asupra românismului proocidental. Daca tinem cont de faptul ca actualmente în Basarabia, cu 3,5 milioane de vorbitori de limba româna, nu se vinde nici un ziar românesc, nici o revista (macar culturala) româneasca, ca nu exista nici un magazin de carte românesc (iar cea ruseasca ajunge pentru 10 milioane de oameni) sau de CD românesc, cum se apara saracul român din Basarabia contra acestei invazii naucitoare de gazeta, carte, revista, radio, televiziune, CD rusesc ? Se apara si el cum poate. Se apara singur. Se apara cu firea lui româneasca. Se apara cu traditia lui româneasca, cu hora, cu doina, cu arhitectura “casniciei lui sedentare” (A. Russo), cu Stefan cel Mare, cu Eminescu si cu “Tatal nostru”. Se apara cu limba lui cea româna. Ce îi mai ramâne sa faca ? Taranii români vorbesc la Piata Centrala din Chisinau cu “domnule”, “doamna”, în timp ce rusii (si ucrainenii, evreii, gagauzii, bulgarii, adica rusofonii) folosesc în adresare termenii ridicoli, umilitori ai epocii sovietice “mujcina”, “jenscina”, “devusca”. Românul spune: “Nu Va suparati, doamna, cât costa ceapa?”. Rusul “Po ciom luk?” Dar cel mai important criteriu al “nationalismului românesc” din Basarabia este faptul ca absolut toti românii vorbesc perfect limba rusa, iar rusii, practic toti, desi traiesc în Basarabia de zeci de ani, nu vor sa învete nici macar “buna ziua”. Si ei, rusii, marea majoritate veniti în Basarabia dupa 1945 pe roluri de comisari, ofiteri NKVD si functionari de toate nivelele, reprezinta doar 6 la suta în structura demografica a Basarabiei, primesc cele mai mari pensii si au dreptul la cea mai solida protectie sociala. Si mai interesant este faptul ca si rusii de la Moscova (în special politrucii din massmedia, chiar si cei democrati) din 1989 încoace nu au mai vorbit de bine românii din Basarabia. Numai de rau. Daca e sa ne luam dupa massmedia rusa, apoi românii sunt cel mai înapoiat popor de pe Pamânt. Tonul discursului oficial si neoficial rusesc este atât de urât, încât presa de la Chisinau s-a întrebat de nenumarate ori: “De ce urasc rusii atât de tare poporul român?” Recent, pâna si un site prorusesc din Basarabia a pus (cu bataie lunga) întrebarea cu privire la “românofobia ruseasca”. Ar fi bine sa-si puna aceasta întrebare si generalii din politica româneasca. Pe 21 martie 2006 massmedia rusa (www.kreml.org) a lansat un nou proiect pentru Basarabia – “Novaia Moldova”. Acest proiect scoate completamente Basarabia din contextul ei european si românesc, asa de parca ar fi vorba de o enclava rusa din sud-estul Europei, orienteaza devenirea Republicii Moldova spre îndepartarea de UE si NATO (România nici nu este pomenita) si spre dependenta totala a Basarabiei de piata energetica rusa si ofertele de pe piata muncii din Rusia. Este un necrutator proiect rasist, îndreptat contra etniei majoritare din R.M. (de 80%), împotriva pacii si stabilitatii europene. Fiindca, cum am aratat si în alta parte, zona de contact a Europei cu “pusta rusa” si Orientul înca multa vreme va destabiliza situatia social-politica în Europa daca nu se va stabiliza hotarul ei de sud-est, care acum trece tocmai prin Basarabia cea româneasca. Acest hotar (practic o jumatate din distanta dintre Marea Baltica si cea Neagra) are doar o singura sansa pentru a fi bine întarit: reunificarea neconditionata a Basarabiei cu România în baza votului Sfatului Tarii din 27 martie 1918, a Tratatului de la Paris din 28 octombrie, 1920 si a votului Senatului SUA din 28 iunie 1991. O fi, asadar, nationalist poporul român din Basarabia, dar atâta timp cât anume acest popor sta pe linia întâi a hotarului civilizatiei europene, nationalismul lui este, de facto, manifestare culturala europeana, bun simt european, reduta întarita europeana. Iar daca Europa nu vede acest lucru, în ce se transforma Basarabia? În lacrima de sânge a României. Ce se mai stie de nationalismul romanesc in Basarabia de Alex.Pandrea
Un prim scandal public de spionaj – o premiera post-decembrista “made in SRI-SIE” – este un subiect gras. De cele mai multe ori, insa, miza reala a unui astfel de eveniment ramane ascunsa. La fel stam si cu “problema Paul Goma” legata de cetatenia sa, furata de comunisti si pe care Guvernul nostru, pretins roman, nu vrea sa i-o dea nici astazi, la aproape 20 de ani de la caderea regimului totalitar. Va propun sa aflati astazi de ce Paul Goma nu-si va obtine, probabil niciodata, inapoi, propria sa cetatenie, romana, un drept natural pe care-l primesti de la Dumnezeu, la nastere.
Cazul scriitorului Paul Goma, este edificator si mai actual ca niciodata, scria zilele trecute colegul meu de la Gardianul, Emil Neacsu. Pentru cei care nu stiu, lui Paul Goma i s-a retras cetatenia romana in 1977, cand era inca in tara, iar dupa 1990 nu i s-a redat acest drept pentru ca… nu a depus cerere. Paul Goma a refuzat sa faca o cerere pentru redobandirea unui drept, cel de cetatean roman, capatat prin nastere, mai ales ca decizia a fost luata abuziv de catre securistii lui Ceausescu. Paul Goma a renuntat sa mai solicite cetatenia romana intr-o scrisoare adresata in 2006 presedintelui portocaliu Traian Basescu. “Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare, a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerere? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerere tapana, >, corect timbrata? Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerere), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care statul roman mi le-a furat in 1977-78.”, reda Gardianul din scrisoarea lui Paul Goma. “Prioritatea numarul 1 a Romaniei o va constitui recunoasterea cetateniilor romanilor deposedati abuziv de acest drept natural de catre regimul sovietic bolsevic” – a fost un slogan la moda si la Bucuresti si la Chisinau, in perioada alegerilor. Acestea au trecut si romanii basarabeni si bucovineni au ramas la fel ca si inainte. Senatori si deputati, unii mai grasi ca altii, s-au indesat bine mersi in fotoliile de plus de la Parlament, pe spezele bietilor romani din jurul granitelor, multi asupriti salbatic si azi, cum sunt cei din Ucraina. Deconturile au inceput sa curga, afacerile la fel. Numai subiectul cetateniilor romane a disparut cu desavarsire. Ca de obicei, organele au hotarat: “acum nu e momentul”. Iar tutarii de serviciu s-au conformat cu un scurt “sa traiti!”. Daca mafiotilor de stat nu le e rusine, ce zice Presedintele Romaniei si ce explicatii vor da fripturistii care si-au obtinut locurile caldute din Senat si Camera Deputatilor pe lacrimile si suferinta de zeci de ani a romanilor abandonati in fosta URSS?! Este foarte clar: de la parlamentarii ajunsi prin “redistribuirea” sau “rearanjarea” a voturilor sa reprezinte drepturile romanilor din afara tarii – estimati la circa 10 milioane – nu ne putem astepta la nimic.
“Prioritatea numarul 1 a Romaniei o va constitui recunoasterea cetateniilor romanilor deposedati abuziv de acest drept natural de catre regimul sovietic bolsevic” – a fost un slogan la moda si la Bucuresti si la Chisinau, in perioada alegerilor. Acestea au trecut si romanii basarabeni si bucovineni au ramas la fel ca si inainte. Daca mafiotilor de stat nu le e rusine, ce zice Presedintele Romaniei si ce fac de trei luni de zile onor parlamentarii care si-au obtinut locurile caldute din Senat si Camera Deputatilor pe lacrimile si suferinta de zeci de ani a romanilor abandonati in fosta URSS?!
GARDIANUL: Un basarabean devine roman in cel putin 5 ani, Ahmed sau Mohamed asteapta mai putin
Articolul publicat de „Gardianul“ saptamana trecuta, “Cetatenia romana, obtinuta la ruleta ruseasca”, nu a ramas fara reactii in cadrul comunitatii romanilor care nu au reusit sa obtina cetatenia romana. Comentariile nu au incetat sa apara, iar faptul ca pentru 3.000-4.000 de euro se poate scurta perioada de asteptare a fost confirmat de mai multi cititori. Am solicitat un raspuns oficial din partea Ministerului Justitiei, mai exact din partea directorului Directiei Cetatenie. Ieri am fost informat ca directorul nu da interviuri. Poate se razgandeste.
Saptamana viitoare, Romania se va imbogati cu un nou lot de cetateni romani care vor depune juramantul de credinta fata de tara noastra si vor beneficia de drepturile pe care le are un cetatean al Uniunii Europene. Unii dintre cei 243 de noi cetateni romani sunt romani fie din Basarabia, fie din Bucovina. Altii sunt arabi, chinezi, rusi si alte nationalitati. Ce i-a indemnat pe Mohammed Mustafa (pozitia 146 in Tabelul cu persoanele care depun juramantul pe data de 12 martie 2009), pe Abbas Ahmed (pozitia nr. 1), pe Al Owisi Samer (pozitia a 6-a) sau pe Huang Chun-Hsin (pozitia 107) sa ceara cetatenia romana? Au stramosi romani? Au afaceri in Romania si nu se pot descurca cu actuala lor cetatenie? Mai degraba ultima varianta.
De la cinci ani in sus Iata cateva experiente ale unor romani care au solicitat dobandirea cetateniei romane si cateva intrebari pentru cei care se ocupa de dosarele privind redobandirea cetateniei romane. “Am depus actele in septembrie 2003, impreuna cu fratele meu, la consulatul roman de la Chisinau, urmati in noiembrie 2003 de mama si in ianuarie 2004 de tatal meu! In ziua depunerii dosarului, la iesirea pe poarta consulatului, fratele meu a spus “sa fie intr-un ceas bun”, la care un barbat care statea la coada la depunere a raspuns: “de-ar fi 5 ani macar!” Asa s-a si intamplat in cazul meu. In 2006, numele meu, al fratelui si al mamei au fost publicate in „Monitorul Oficial“ partea III, dar soarta dosarului tatalui meu ramane necunoscuta pana astazi! Apoi am incercat in repetate randuri sa aflu care este parcursul mai departe al dosarului meu, dar nu am aflat nimic. Imi pierdusem practic speranta de a avea intr-o zi cetatenia romana. Dar in vara lui 2008 am aflat ca este o posibilitate de a depune cerere de urgentare a dosarului, am apelat la o cunostinta care isi facea studiile in Romania sa inainteze in numele meu si al mamei mele actele. In septembrie 2008 am primit o scrisoare pe numele meu de la Directia Cetatenie, ca dosarul meu a fost reluat spre examinare, dar la acel moment ma aflam deja la studii in Franta. Despre faptul ca numele meu a aparut in „Monitorul Oficial“ partea I am aflat absolut intamplator zilele acestea, fiind in contact cu basarabeni pe diverse forumuri, care sunt in aceeasi situatie, asteptand de ani de zile redobandirea cetateniei romane! Astfel, din toata familia, doar eu am reusit sa obtin cetatenia romana la peste 5 ani de zile de la depunerea cererii! In acest timp, fratele meu a obtinut cetatenia altui stat din Uniunea Europeana”, scrie Natalia S. pentru „Gardianul“. Iata si peripetiile lui Ion Socolenco, roman din Basarabia: “La sfarsitul anului 2007, fiind student in primul an de doctorat la Institutul de Fizica a Universitatii Karlov, m-am adresat Ambasadei Romaniei la Praga cu doleanta de a depune dosarul pentru a redobandi cetatenia romana. La acel moment consulul Sorescu mi-a comunicat ca pot sa depun, acceptand si cererea mea de intentie, dupa care revin la el peste cateva luni, prin martie 2008, ca sa-mi spuna ca nu mai pot sa depun acel dosar din cauza unei ordonante pe care a primit-o intre timp. A trecut de atunci aproape un an si vreau sa stiu daca pot sa depun acel dosar la Consulatul roman din Praga, cat va dura procesarea si daca a existat vreo ordonanta care sa nu-mi permita sa depun dosarul anul trecut”. “In luna octombrie 2005, fiind masteranda la Facultatea de Istorie a Universitatii Sorbonne Paris IV, am depus dosarul pentru redobandirea cetateniei romane la Consulatul Romaniei din Paris. As vrea sa aflu care este stadiul de solutionare a cererii mele de redobandire a cetateniei romane! Mentionez ca am trimis in completare prin Consulatul Romaniei la Paris, in august 2008, urmatoarele acte: cazierul juridic din Franta, Romania si Republica Moldova, declaratia despre pastrarea domiciliului peste hotare (in Franta), memoriul de urgentare, declaratia precum ca nu am actionat impotriva statului roman”, scrie si Violeta Gritcan. “In anul 2005, fiind doctoranda in istorie a Universitatii Denis Diderot din Paris, am depus dosarul de redobandire a cetateniei romane la Consulatul Romaniei din Paris, inregistrat in noiembrie 2006 cu nr. 3290. Numele meu a fost publicat in 2006 in MO partea a III-a. As dori sa aflu care este situatia la zi a dosarului meu”, scrie si Elvira Gritcan. Profesoara Veta Rudei din Basarabia a venit in Romania din 1992. Este profesoara la Arad. Are cetatenia romana, dar Alexandru, fiul ei, asteapta de peste zece ani. Sandu, cum ii spun apropiatii, a fost retrimis in Basarabia de doua ori ca sa-si refaca dosarul. A depus toate documentele solicitate de birocratia de la Bucuresti. Inutil. Tanarul a dat statul roman in judecata. Tot fara rezultat.
Paul Goma, uitat de autoritati Cazul scriitorului Paul Goma este edificator si mai actual ca niciodata. Pentru cei care nu stiu, lui Paul Goma i s-a retras cetatenia romana in 1977, cand era inca in tara, iar dupa 1990 nu i s-a redat acest drept pentru ca… nu a depus cerere. Domnul Paul Goma a refuzat sa faca o cerere pentru redobandirea unui drept, cel de cetatean roman, capatat prin nastere, mai ales ca decizia a fost luata abuziv de catre securistii lui Ceausescu. Paul Goma a renuntat sa mai solicite cetatenia romana intr-o scrisoare adresata in 2006 presedintelui portocaliu Traian Basescu. “Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerere? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerere tapana, «conform legii», corect timbrata? Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerere), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care statul romån mi le-a furat in 1977-78.“ Emil Neacsu
Ministrul Cristian Diaconescu a evocat posibilitatea primirii de catre Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti, din partea MAE rus, a sute de mii de dosare ale unor prizonieri romani de razboi si ale deportatilor din Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutului Herta, care au fost inchisi de catre regimul stalinist in lagarele de exterminare sovietice. In momentul deportarii de catre NKVD a sutelor de mii de romani din teritoriile ocupate de URSS, acestia aveau cetatenie romana, pierduta ulterior in mod ilegal in urma ocupatiei comuniste. Reamintim ca fostul ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a primit in 2005 din partea Arhivelor de la Moscova, un singur dosar al unui prizonier de razboi roman. Continutul acestor dosare ar putea ajuta romanii din Republica Moldova si Ucraina sa grabeasca procesul de redobandire a cetateniei romane. Integral la Dezghet economic cu Rusia – 2 martie 2009 Vezi si Basescu asteptat la Moscova – 28 februarie 2009 Fotografie www.romaniidinkazahstan.info
REPORTER ÎN BASARABIA DE SUD de Tudor Cires , Simona Lazar
La Odessa, singurul ţărm de unde Eminescu a privit îndelung marea, nu se găseşte un loc pentru bustul poetului naţional al românilor. În august 1885, Eminescu trimitea o scrisoare prietenului său, Burlă, la două săptămâni după sosirea la Odessa, unde urma o cură de însănătoşire. “Duşmanul cel mare al singurătăţii mele”, scria marele poet, “e urâtul. Persoanele care sunt aici nu vorbesc decât ruseşte sau leşeşte… Astfel, deşi nu tocmai vorbăreţ de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut… Vântul şi valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor şi nopţilor care se scurg uniform şi monoton, ca bătăile unui ceasornic de perete. Rogu-te, dar, să nu mă uiţi aici, irosit printre ruşi.” Eminescu îi mai scria lui Burlă că are nevoie de 100 de ruble pentru plata tratamentului, a vizei şi a biletului de întoarcere, dar şi a unei camere închiriate vreo două zile, la Odessa, pentru rezolvarea acestor treburi.
ÎN VECINĂTATEA SECURITĂŢII UCRAINENE… Am vizitat şi noi, iarna aceasta, locurile legate de trecerea lui Eminescu prin Odessa. Primul este casa doctorului Iachimowicz, care l-a consultat şi în sanatoriul căruia a stat o lună şi jumătate, pentru tratament. Al doilea este Hotelul Strasbourg, pe Bulevardul Ecaterina, unde poetul a poposit, în aşteptarea banilor (“nervum rerum gerendarum”) de acasă. Clădirea mai există. Se intră printr-un gang într-o curte interioară, ca de han, şi se urcă pe scări de lemn la camerele dispuse de-a lungul unei verande-balcon, lungă, cu podea scârţâitoare, putredă. Construcţia (lipită, surprinzător, de sediul Securităţii Regionale Odessa) nu mai adăposteşte, azi, un hotel, dar ar fi meritat, poate, aşezarea unei plăci comemorative care să menţioneze trecerea poetului prin acel loc. Când am intrat în curte, cu aparatele de fotografiat la vedere, dinspre temuta clădire învecinată ne-au urmărit câteva persoane intrigate. S-au lămurit curând că nu aveam intenţii… teroriste.
DECAPITAREA POETULUI Dincolo de istoria literară, există, la Odessa, o poveste ciudată, legată de bustul poetului, sculptat de artistul plastic român Alexandru Pană şi instalat pe Bulevardul Francez, în 1995. Autorităţile odessite au acceptat amplasarea lui în faţa Universităţii de Limbi Străine din Odessa, înconjurat de tei şi orientat cu faţa spre Marea Neagră (se pare că Odessa este singurul loc unde poetul ar fi privit, tihnit, marea, pe care o cântă în versurile lui). Cam tot pe atunci, “în contrapartidă”, românii îl primeau cu braţele deschise pe Taras Şevcenko, scriitor naţional al ucrainenilor şi reprezentant important al romantismului literar slav, al cărui bust a fost instalat într-un spaţiu superb, în Parcul Herăstrău, cu privirea spre întinderea lacului. Bustul de bronz al poetului care spunea, în “Caucazul”, “Sufletul nostru nu poate muri, libertatea nu moare niciodată” are şi azi un loc privilegiat în parcul bucureştean. În 1999, la Odessa, bustul lui Eminescu a dispărut, într-o noapte de noiembrie, fiind smuls de pe postament prin tăierea vergii de metal care îl fixa pe soclu. Statuia fusese adusă de la Bucureşti şi instalată la Odessa de muncitorii firmei ARCOM, care lucrau, în 1995, la construirea Combinatului Siderurgic Krivoi Rog. Venirea, la Odessa, în lanţ de basculante şi macarale, a muncitorilor români a înfiorat, atunci, oraşul, pentru care amintirea administraţiei române în timpul celui de-al doilea război mondial nu era prea îndepărtată. Furtul bustului din bronz a fost anchetat de poliţia locală, care nu a ajuns la vreun rezultat palpabil. De atunci, au trecut 10 ani. Postamentul decapitat a fost jupuit de marmură de către vandali locali şi arată jalnic. În mai 2003, la Odessa a fost adus un alt bust al lui Eminescu, operă a sculptorului Marcel Mănăstireanu, donat de municipiul Botoşani. În şase ani, Consulatul României la Odessa – în incinta căruia se află, acum, plăsmuirea artistică a ultimului romantic european – nu a putut convinge autorităţile locale să aprobe reinstalarea bustului într-un loc privilegiat din oraş, în ciuda numeroaselor intervenţii făcute. Un asemenea loc, ne spunea scriitorul Vadim Bacinschi, ar putea fi pe Bulevardul Alexandrovski, faţă în faţă cu monumentul poetului polonez Adam Mickiewicz.
GUSTUL ÎNSTRĂINĂRII Pe de altă parte, mai există şi o problemă legată de perceperea lui Eminescu drept poet român. Spre deosebire de regiunea Cernăuţi (Bucovina de Nord istorică) unde majoritatea etnicilor români se declară ca atare, în regiunea Odessa, la recensământul din 2001, doar 724 de persoane au fost declarate ca fiind români, restul, până la aproape 130.000, fiind “încurajaţi” să se declare ca fiind “etnici moldoveni”. Este, ne spunea tot Vadim Bacinschi, una din dogmele ideologiei totalitare lansată la Chişinău şi preluată la Kiev. Se porneşte de la aşa-zisa limbă moldovenească vorbită, chipurile, de moldoveni. Logica: dacă ei vorbesc “moldoveneasca”, nu româna, înseamnă că sunt un popor aparte, “moldovenesc”, deosebit de cel român. În cazul acesta, de ce ar cere Bucureştiul o atenţie sporită din partea autorităţilor ucrainene pentru cele câteva sute de etnici români autodeclaraţi, dacă azerii, afganii, coreenii sunt, în regiunea Odessa, mai mulţi decât românii!? De ce ar cere un loc pentru “Eminescu, poetul naţional al românilor”, când în şcoli el este studiat drept clasic al “literaturii moldoveneşti”, după manuale făcute la Chişinău de apologeţii moldovenismului? Asta în condiţiile în care literatura şi tipăriturile din România nu pot intra în Ucraina prin punctele vamale. La întrebarea “va mai exista vreodată un bust al lui Eminescu, la Odessa?” am putea răspunde astfel: “Poate. În ziua în care va fi adus unul de la Chişinău, iar pe postament se va scrie: «Mihai Eminescu, poet moldovean»”. Bustul aflat în incinta Consulatului României la Odessa, deocamdată, va simţi, ca şi poetul odinioară, gustul înstrăinării…
Glossă pentru cei şapte tei eminescieni Aprilie 1996. “Luna curăţeniei”, în toate cele trei mari oraşe: Bucureşti, Chişinău şi Odessa, legate printr-un “nu-ştiu-ce”. Propagandă pentru replantarea pădurilor: preşedinţi ieşiţi în decor, dând cu sapa şi târnăcopul. Sunt plantate hectare de pomi fructiferi, din roadele cărora se vor face samahoncă şi lichioruri. Dar, uite care a fost ideea mea: împreună cu Sandu Dorogan, preşedintele Tele-radio Moldova, am cumpărat, în număr fără soţ, puieţi de tei crescuţi în Basarabia din sămânţă dâmboviţeană. I-am dus, apoi, la Odessa unde, împreună cu consulul României, Mircea Bonciu, i-am plantat, să vegheze singurătatea poetului. “S-aud pe valuri vânt,/ Din munte talanga,/ Deasupra-mi teiul sfânt/ Să-şi scuture creanga”…
Testamentul poetului se putea împlini, acolo, la malul mării, la Odessa. Un val înspumat, un tei. Şapte tei. Au crescut, după aceea, o vreme, dând mugure, frunză, floare, făcând umbră…
Până-ntr-o zi, când o ploaie acidă le-a vestejit frunza şi le-a uscat rădăcina. Bănuiesc o mână criminală, care a turnat otravă lângă tulpinile tinere. Teii aceştia, fără soţ, ca şi plopii, păreau în mintea unora prea plini de sevă românească. “Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate;/ Ce e rău şi ce e bine/ Tu te-ntreabă şi socoate”… Însă poţi să rămâi “la toate rece”, cum îndeamnă Poetul?
Tudor Cireş / Jurnalul National / 24/02/2009 Al doilea bust al lui Eminescu este adăpostit în curtea Consulatului României la Odessa Foto: Tudor Cireş/ Jurnalul Naţional
Alte articole ale lui Tudor Cires: Reporter în Basarabia de Sud: “Subversiva” limbă română Moldoveni versus români: un reflex stalinist în Basarabia de Sud. Deznaţionalizarea românilor din Ucraina se face subtil, încet şi sigur.
Peste 45 de mii de cetăţeni moldoveni au solicitat paşapoarte cu datebiometrice pe parcursul anului 2008, a declarat pentru BASA-press Angela Chicu, şefa Biroului de presă al Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI). Potrivit sursei citate, în Republica Moldova acest tip de paşapoarte afost introdus aproximativ acum un an, iar printre persoanele care lesolicită sunt cetăţenii care muncesc peste hotare, persoanele deafaceri, sportivi şi oamenii care activează în domeniul culturii. Chicu a precizat că paşapoartele sunt valabile 3 ani pentru copiii sub 14 ani, 5 ani pentru persoanele cu vârste între 14 şi 25 de ani, iar pentru adulţii de peste 25 de ani, paşapoartele au o valabilitate de 10 ani. Taxa pentru a perfecta actele timp de 1 lună este de 1250 de lei, 20 de zile – 1500 de lei, 10 zile – 2000 de lei, 5 zile – 2500 delei, 24 ore – 2800 de lei, iar timp de patru ore – 3330 de lei. Sistemul paşapoartelor cu date biometrice a fost elaborat în conformitate cu Planul de Acţiuni R. Moldova – UE. Începând cu 7 februarie 2008 au fost puse în circulaţie a paşapoartelor electronice cu un nivel sporit al măsurilor de securitate pentru cetăţeni moldoveni, la centrele de documentare a populaţiei ale MDI. Primul deţinător de paşaport cu date biometrice eliberat de MDI a devenit la 1 februarie 2008, preşedintele Vladimir Voronin. Paşapoartele cu date biometrice nu sunt (inca) obligatorii, mai informeaza BASA-Press.
Comunicatul oficial al Ministerului Dezvoltării Informaţionaledin RM
2009-02-03 Registru Un document nou la acelaşi preţ Întreprinderea de Stat „CRIS „Registru” a Ministerului Dezvoltării Informaţionale aduce la cunoştinţă populaţia, misiunile (reprezentanţele) diplomatice şi consulare ale statelor străine că începînd cu 2 februarie anul curent Întreprinderea de Stat „CRIS „Registru” a Ministerului Dezvoltării Informaţionale eliberează cetăţenilor Republicii Moldova paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova, seria „B”. Spre deosebire de paşaportul seria „A”, documentul nou nu prevede completarea datelor deţinute în pagina 5, care a conţinut următoarea informaţie despre persoană: numele, prenumele, cetăţenia, locul naşterii, data naşterii, înălţimea, culoarea ochilor, grupa sanguină, eliberat de şi semnătura . Noul document mai deferă de cel vechi prin numărul, care este tipărit pe prima pagină, iar pe cele ulterioare el este perforat. Cel mai principal că noul document nu şi-a schimbat costul şi este la acelaşi preţ ca şi de tipul „A”, adică la o lună — 250 lei, la 25 zile – 290 lei, la 10 zile — 570 lei , la 5 zile –710 lei, la 24 de ore — 1260lei. Ţinând cont că legislaţia în vigoare a Republicii Moldova permite eliberarea paşaportului cetăţeanului Republicii Moldova din momentul naşterii şi, respectând recomandările ICAO (Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile) în vederea realizării principiului „persoană – paşaport”, părinţii, care călătoresc des peste hotare pot obţine la necesitate documentarea copiilor cu paşaport al cetăţeanului RM. Totodată vă informăm, că paşapoartele eliberate cetăţenilor Republicii Moldova cu seria „A” rămîn în continuare valabile pînă la expirarea termenului lor de valabilitate. Concomitent cu paşapoartele cu seria „B” vor fi eliberate şi paşapoarte cu seria „A”, ce conţin date biometrice suplimentare. Informaţie pregătită de: Secţia relaţii cu publicul
March 26th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
