Victor Roncea Blog

DEPĂŞIREA CRIZEI ACTUALE IMPUNE OARE „O AUTORITATE MONETARĂ GLOBALĂ”?
de Dumitru Mazilu (foto)
În ultimele decenii – în condiţiile în care actuala criză financiară a căpătat noi dimensiuni, afectând grav toate ţările lumii – s-au exprimat tot mai multe puncte de vedere cu privire la soluţiile instituţionale care se impun. Dezbaterile mondiale care au loc au readus în atenţie poziţiile exprimate – încă din mai-iunie 1954 – de către unele din cele mai influente personalităţi din mediul economic, financiar, politic şi chiar ştiinţific, care s-au constituit atunci în aşa-numitul „Club Bilderberg”.

1. VIITORUL OMENIRII – ÎN DEZBATEREA UNOR LIDERI REMARCABILI AI PLANETEI

Daniel Estulin – într-o analiză de referinţă: „The True Story of the Bilderberg Group”, publicată în 2005 şi republicată în anii următori – aduce în atenţie probleme de o mare actualitate. Autorul arată cum – sub auspiciile coroanei regale olandeze şi a familiei Rockefeller – cei mai puternici oameni ai lumii, în orăşelul Oosterbeek, în timpul unui weekend, au dezbătut unele din cele mai importante probleme economice, politice şi sociale ale lumii.
William Jefferson Clinton, Paul Wolfowitz, Henry Kissinger, David Rockefeller, Zbigniew Brzezinski, Tony Blair şi alţi prim-miniştri, bancheri, politicieni, jurnalişti celebri au abordat cauzele şi efectele evoluţiilor globale ale Planetei şi au conturat unele din soluţiile care se impun pentru viitorul omenirii.
Încă de la prima lor întrunire, participanţii au decis să se constituie într-o asociaţie, căreia au convenit să-i dea numele de „Clubul sau Grupul Bilderberg”.
Mai mulţi analişti ai iniţiativelor la nivel global din a doua jumătate a secolului al XX-lea s-au întrebat de ce liderii lumii economice, financiare şi politice au ales pentru asociaţia pe care au constituit-o tocmai numele hotelului olandez în care s-au întrunit. Răspunsul l-au dat chiar unii din participanţi: o asemenea denumire ar fi evitat suspiciunile, fiind neutră…
A doua întrebare s-a referit la auspiciile sub care s-au întrunit liderii lumii. De ce auspiciile coroanei regale dintr-o ţară ca Olanda şi de ce nu auspiciile coroanei britanice, de pildă? Opţiunea pentru auspiciile coroanei olandeze se explică tocmai prin poziţia şi locul Olandei în sistemul relaţiilor mondiale. Nu este vorba de una dintre marile puteri ale lumii, dar este o ţară cu un prestigiu indiscutabil, fiind o democraţie consolidată şi cu un standard ridicat de trai pentru cetăţenii ei. Aşadar, cele mai multe din suspiciunile care ar fi fost posibile în cazul unei alte locaţii pe glob au fost eliminate. Mai mult, coroana olandeză s-a arătat receptivă să găzduiască „reuniunea celor mai puternici oameni din lume”, înţelegând că – şi pe această cale – Olanda îşi va spori prestigiul în sistemul global.

2. DE CE AUSPICIILE FAMILIEI ROCKEFELLER?

Răspunsul la această întrebare este şi mai uşor de dat. Familia Rockefeller este celebră nu numai în America, ci în toate ţările lumii. Această celebritate şi-a obţinut-o atât prin poziţia economică şi financiară pe care şi-a cucerit-o, cât şi prin unele iniţiative pe plan politic, mai ales la nivel global.
După cum se ştie, David Rockefeller şi-a publicat „Memoriile” în octombrie 2002. În această lucrare de referinţă, Rockefeller povesteşte – între altele – cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este de observat că în descrierea făcută, dânsul ne dezvăluie „abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă”.
În „Memoriile” publicate, Rockefeller admite că face parte dintr-o conspiraţie secretă care are drept obiectiv major globalizarea (p. 405). Timp de mai bine de un secol ideologi „aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate – notează autorul – pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra instituţiilor politice şi economice americane”. „Unii dintre ei – precizează autorul – cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi familia mea – atrage atenţia David Rockefeller – ca fiind «internaţionalişti» care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez vinovat şi sunt mândru de asta” – declară Rockefeller.

3. „GESTIONAREA EVENIMENTELOR LA SCARĂ PLANETARĂ AR PUTEA EVITA CRIZELE”

Se ştie că prinţul olandez Bernhard a subscris credinţei că principalele crize economice – aşa cum a fost cea mondială din anii ’30 – „ar fi putut fi evitate dacă liderii responsabili şi influenţi ar putea gestiona evenimentele la scară planetară din culisele poziţiilor lor publice” (p. 41).
Poziţia prinţului Bernhard explică iniţiativele şi sprijinul acordat reuniunii care a avut loc în perioada 29 mai – 31 iunie 1954 în Olanda, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek.
Personalităţile participante – inclusiv David Rockefeller – au stabilit de la început că „unul din obiectivele principale ale Clubului Bilderberg este acela de a supune suveranitatea naţiunilor libere din Europa unui Guvern Mondial Unic britano-american controlat de bilderbergi, utilizând ameninţarea nucleară ca pe un berbec împotriva restului lumii refractare” (p. 43).
Agendele întrunirilor Bilderberg – observă Daniel Estulin – „reliefează în mod remarcabil tentativa de a gestiona şi aduce sub control diferenţele ideologice dintre aristocraţiile americane şi europene cu privire la felul în care aceste două grupuri” ar trebui să acţioneze. În 1955, Clubul Bilderberg nota că se impune „înlăturarea neînţelegerilor şi posibilelor suspiciuni între ţările din Europa Occidentală şi Statele Unite ale Americii, în faţa pericolelor care ameninţă lumea” (Ibidem).

4. TIMOTHY GEITHNER: SE IMPUNE „IMPLEMENTAREA UNUI ORGANISM UNIC DE CONTROL AL BĂNCILOR DE PE ÎNTREAGA PLANETĂ”

La reuniunea Clubului Bilderberg din 2008 au luat parte personalităţi de primă mărime din sistemul bancar, între care: Timothy Geithner (preşedintele Băncii Federale din New York); Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve); Henry Paulson (secretarul Trezoreriei Statelor Unite ale Americii); Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii Centrale Europene); Robert Zoellick (preşedintele Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare).
În timpul reuniunii s-a subliniat că, în condiţiile crizei financiare globale, se impune „implementarea unui guvern unic mondial”. După Reuniunea Clubului Bilderberg care a avut loc la Washington între 5–8 iunie 2008, Timothy Geithner declara că „gravele probleme financiare au fost generate de actualul sistem”. Mai precis, Geithner aprecia că „Vina o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva prin instaurarea unui organism unic, care să controleze întregul sistem bancar”.
Crearea sistemului băncilor centrale a urmărit instituirea unui control strict asupra monedelor naţionale. Prin acest sistem s-a conferit fiecărei bănci naţionale puterea de a emite bani pentru naţiunea respectivă, controlând rata dobânzilor şi rezervele de monedă. Fiecare bancă naţională stabileşte – retrăgând sau lăsând bani lichizi pe piaţă – valoarea monedei naţionale. Băncile centrale sunt îndrituite să dea bani cu împrumut guvernelor, percepând dobânzi, care – în multe cazuri – intră în buzunarul celor care conduc aceste bănci. Aceştia determină creşterea cantităţii de bani, pe care îi pot din nou împrumuta, cu dobânda aferentă. Creatorii sistemului băncilor centrale sau naţionale vor acum să-l extindă – folosindu-i mecanismele – la nivel planetar. Astfel, la 25 septembrie 2008 – încercând să ofere o cale pentru ieşirea din actuala criză financiară – Jeffrey Garten, membru al Council of Foreign Relations, a propus crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority), împărtăşind punctul de vedere al mai multor colegi care fac parte din „Grupul Bilderberg”.

5. DEPĂŞIREA CRIZEI ACTUALE IMPUNE OARE „UN GUVERN FINANCIAR MONDIAL?”

Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, a propus – la Reuniunea de la Bruxelles, care a avut loc la 15 octombrie 2008 – instituirea „unui guvern financiar mondial”. În calitatea sa de preşedinte în exerciţiu al Uniunii Europene, Nicolas Sarkozy a cerut – la sfârşitul Reuniunii de la Bruxelles – ca toţi europenii să fie uniţi asupra „acestui subiect” (instituirea „unui guvern financiar mondial” – paranteza noastră). „Trebuie să refondăm sistemul financiar, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio instituţie financiară nu trebuie să scape reglementării şi supravegherii” – a cerut imperativ Sarkozy.
Gordon Brown, primul-ministru al Marii Britanii, susţine propunerea construirii „unei noi arhitecturi financiare pentru anii ce vor urma”. „Uneori este nevoie de o criză – susţine Gordon Brown – pentru ca oamenii să accepte că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit făcut încă de mulţi ani nu mai poate fi amânat acum”.
Analişti avizaţi ai sistemului mondial sunt unanimi în aprecierea că tezele lansate de „Grupul Bilderberg” au ecou, iar unii lideri europeni şi din alte zone ale lumii încearcă să le transpună într-o „nouă arhitectură financiară internaţională”.
Întrebarea care stăruie la nivelul multor factori de decizie din Europa, din America, din Japonia şi din alte zone ale lumii este: „Depăşirea crizei actuale impune oare instituirea unui guvern financiar mondial?”.

Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU,
Membru al Academiei Diplomatice Internaţionale
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Albert Schweitzer” din Geneva
Revista Palatul de Justitie