“În politică, nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca a fost planificat sa aiba loc în acest fel.” – Franklin Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa într-un singur accident de avion?
Eliminat de Trilaterala
Stelian Octavian Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate, o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe net) si pe acest blog, sub titlul: CEA– USESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR, etc…
Jurnalista Miruna Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie 1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie 1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?
Întâlnirea de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale
În ziua de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.
Un eveniment cu adevărat remarcabil va avea loc, chiar sub nasul nostru, în următorul sfârşit de săptămână (15-17 octombrie). Pentru prima dată de la înfiinţare, în anul 1973, întâlnirea europeană anuală a Comisiei Trilaterale va avea loc la Bucureşti. Supranumită de mulţi analişti pe politică externă drept “guvernul mondial din umbră”, de alţi conspiraţionişti drept “sora mai mică a Clubului Bilderberg”, Comisia Trilaterală este o formaţiune cu trei poli, Europa, America de Nord şi Asia, care reuneşte cei mai influenţi politicieni, industriaşi, guvernatori de bănci centrale, profesori universitari, bancheri, reprezentaţi ai organismelor multinaţionale (ONU, Comisia Europeană etc.) şi patroni mass-media din cele trei regiuni dezvoltate ale lumii.
Comisia Trilaterală a regiunii europene are un număr de 170 de membri, toţi aleşi pe sprânceană şi cu acces numai pe bază de invitaţie personală din partea şefilor organizaţiei. 25 de ţări europene sunt reprezentate în Trilaterală, majoritarea din UE. România are şi ea doi membri, din 2004, conform site-ului oficial al Trilateralei (link: https://www.trilateral.org/). Unul este, surpriză-surpriză!, domnul Mugur Isărescu, iar cel de-al doilea, domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Interesant că ambii au o putere aproape discreţionară asupra finanţelor ţării, fiind orchestratorii împrumutului de 20 de milarde de euro de anul trecut şi susţinătorii unuia nou, în valoare similară. Într-adevăr, se pare că susţinerea unor guverne incompetente, dependente de împrumuturi externe, este cea mai bună strategie de afaceri a Fondului.
N-am putea susţine că Trilaterala este o organizaţie secretă, de vreme ce ştim că există, iar membrii săi sunt printre cei mai proeminenţi oameni ai lumii. Însă ceea ce pun ei la cale, de câte ori se întâlnesc, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că această Comisie Trilaterală a fost înfiinţată cu fondurile atotputernicei familii Rockefeller, care şi-a propus să finanţeze o vastă alianţă între America de Nord, Europa de Vest şi Japonia prin care să protejeze marile afaceri multinaţionale de etern fluctuanta viaţă politică. Se spune că ei sunt cei care finanţează campaniile electorale ale politicienilor, astfel încât, atunci când ajung la putere, vor acţiona în favorea lor. Un fel de taxă de protecţie la nivel global. Pentru cei care cred că o astfel de ipoteză este de domeniul SF-ului, reamintesc că, în primele luni de la alegere, preşedintele Obama a numit nu mai puţin de 12 membri ai Comisiei Trilaterale în funcţii-cheie din administraţia americană, printre care şi ministrul de finanţe, Tim Geithner, ministrul de externe, Hillary Clinton, sau directorul Comitetului de Redresare Economică, Paul Volker.
În Europa, Trilaterala are un preşedinte de onoare, în persoana lui Peter Sutherland, un irlandez care este sau a fost membru în atâtea comitete şi comisii încât poţi edita tomuri întregi numai cu funcţiile lui.
Zvonurile si suspiciunile care planau asupra candidaturii primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, la alegerile prezidentiale vor fi clarificate de acesta, duminica, la Antena 3, cand va spune daca va intra sau nu in cursa pentru Cotroceni.
Desi multi politicieni spera ca fostul social democrat sa ramana la carma primariei Bucurestiului, potrivit unor surse citate de InPolitics se pare ca raspunsul lui va fi unul pozitiv.
Sorin Oprescu va fi invitatul lui Ion Cristoiu, duminica seara, la o editie speciala, cu o durata de trei ore, a ultimii editii a emisiunii “Zig-zag” a Antenei 3.
In orele de emisie nu se vor aborda aspecte ale activitatii administrative de pana acum a lui Oprescu, in calitate de primar, ci doar chestiuni strict politice, iar edilul Capitalei va spune daca va candida sau nu pentru presedintia Romaniei.
Surse apropiate primarului general au dezvaluit miercuri ca raspunsul lui Oprescu va fi, in versiunea “optimista”, afirmativ la modul transant, sau, in varianta cea mai “pesimista”, va indica faptul ca el ia in serios posibilitatea unei candidaturi, desi pana acum a sustinut public ca nu este interesat de un asemenea traseu politic.
Daca nu va face asta duminica, anuntul final va fi facut la inceputul toamnei, cand va debuta si strangerea de semnaturi pentru candidatii prezidentiali.
Cu toate ca inca nu si-a anuntat candidatura la presedintie, Sorin Oprescu apare in
mai multe sondaje de opinie.
Sursa: Ziare.com
UPDATE: Conform ultimului sondaj CSOP, dat publicitatii, poate nu intamplator, tot azi, in ceea ce priveste increderea in politicieni, Traian Basescu se bate pentru primul loc cu edilul Capitalei, Sorin Oprescu. Romanii le acorda celor doi aceeasi cota, respectiv 36%.
PS: Pana la urma traiectoria domnului Ion Cristoiu prin mass media romanesti este exact dupa titlul ce si l-a ales pentru emisiune: Zig-Zag. Il asteptam pe Ion Cristoiu, din toamna, cu analizele sale “in contra curentului” daca va ma fi vreo umbra de presa libera pana atunci…
Am primit pe mail o asa-zisa “Nota speciala” care, spre mirarea mea, am constatat ca are in continutul ei si cateva aspecte enuntate de mine, pe acest blog. Asa ca, desi nu-i pot garanta veridicitatea, integral, ii dau curs publicarii, pentru datele si supozitiile interesante vehiculate.
Pe fondul disensiunilor tot mai mari care au apărut în PSD între gruparea Ion Iliescu şi gruparea Mircea Geoană, un număr de 50 de PSD-işti a fondat, la 25 februarie 2009, în biroul celui dintîi, din Strada Atena nr. 11, o nouă “organizaţie nonguvernamentală”, iniţiativa aparţinîndu-i lui Ion Iliescu, care, de altfel, a fost şi „naşul” acestei organizaţii, el găsind atît formula, cît şi titulatura. Autodeclaratul grup de „reflecţie al stîngii româneşti”, ieşit în lume sub sugestiva denumire de „Clubul de la Bucureşti”, reuneşte mulţi apropiaţi ai fostului preşedinte, care au fost marginalizaţi de actuala conducere a partidului. Denumirea este inspirată din tradiţia mişcărilor de stînga româneşti, precum şi de titulatura „Clubul de la Roma”, a precizat Răzvan Theodorescu.
Naşterea „Clubului de la Bucureşti”, numit iniţial „Clubul din Atena”, a adunat în biroul lui Iliescu personalităţi importante, membri şi nemembri ai PSD, simpatizanţi ai stîngii, mulţi dintre ei revenind astfel în atenţia publicului după o lungă perioadă de eclipsă. Printre aceştia s-au numărat Ioan Solcanu, Alexandru Athanasiu, Valer Dorneanu, Victor Opaschi, Tudorel Postolache, Dragoş Şeuleanu, Valentin Nicolau, Hildegard Puwak, Mircea Maliţa, Gelu Voican-Voiculescu, Emil Calotă, dar şi Adrian Năstase şi Marian Săniuţă. Structura de conducere a fost aleasă în următoarea componenţă: Ion Iliescu, preşedinte; Răzvan Theodorescu, Alexandru Athanasiu şi Victor Opaschi, vicepreşedinţi; Ionuţ Vulpescu (noul copil de mingi al lui Iliescu), secretar general.
Această soluţie a fost aleasă de Ion Iliescu, în primul rînd, pentru a beneficia în continuare de infrastructura substanţială a PSD. Prima dată cînd s-a pus problema ca Ion Iliescu să-şi facă propriul partid de stînga a fost în 2006, cînd fostul preşedinte şi Petre Roman au lansat „Polul Social”, care îşi propunea să genereze dezbateri despre revigorarea stîngii româneşti. Mircea Geoană şi cei din jurul său, mai numeroşi atunci decît acum, au pus piciorul în prag şi i-au transmis lui Ion Iliescu că, fără PSD, Polul este ca şi inexistent. La întîlnirea din februarie a vechilor pesedişti nu a fost invitat şi Mircea Geoană, pentru că, potrivit lui Răzvan Theodorescu, „el are demersurile sale în zona politică. Nu ne-am gândit la el, are alte treburi la Senat, nu? Bine, oricînd domnul Geoană şi colegii săi, dacă vor avea nevoie, vor putea beneficia de reflecţia noastră, vom fi alături de ei. Dacă vor avea nevoie… Deşi nu cred că e o nevoie presantă”.
O dată cu înfiinţarea acestei organizaţii „civice şi politice” a apărut speculaţia că ea se va transforma într-o platformă pentru susţinerea eventualei candidaturi a lui Sorin Oprescu la Preşedinţia României. Ionuţ Vulpescu a precizat, însă, că „sub nici o formă” Clubul de la Bucureşti nu va deveni o platformă de susţinere a lui Oprescu. De altfel, acesta din urmă nu s-a hotărît dacă să candideze sau nu, cu toate că este sfătuit din mai multe direcţii să facă acest pas. Are o susţinere puternică din partea evreilor români stabiliţi în Israel, dar şi a celor rămaşi sau reveniţi în România după 1990. Nehotărîrea sa mai este determinată de starea precară a sănătăţii, fiind insulino-dependent, dar şi de prietenia care-l leagă de Adrian Năstase. Şi acesta din urmă face parte din calculele de a fi lansat în lupta pentru Cotroceni de Ion Iliescu.
Totul va depinde însă de alegerea care se va face în exterior, acest nou club fiinţînd, practic, după criterii masonice, de tipul celor ale Clubului de la Roma, chiar dacă la nivel declarativ se vrea a fi un fel de ONG, un „think tank de stînga” care să reunească „intelectuali de anvergură şi autentică dimensiune morală”. În mod evident, „tînăra” organizaţie aspiră la o traiectorie de anvergură internaţională, avînd ca modele de notorietate asociaţii similare, gen Clubul de la Roma, Aspen Institute şi altele, care nu sînt altceva decît anticamere ale Comisiei Trilaterale şi ale Clubului Bilderberg.
Este cît se poate de semnificativă în acest sens declaraţia lui Ion Iliescu, care a anunţat că, „după debarcarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni”, vrea să rămînă în Istorie ca „artizan al Strategiei de dezvoltare durabilă a României”, la a cărei realizare se cunoaşte că a contribuit şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma (ARCOR), al cărei preşedinte este nimeni altul decît Mugur Isărescu, membru al Clubului de la Roma. În conducere îi regăsim pe Mircea Maliţa (membru de onoare al Clubului de la Roma), Nicolae Dănilă, Petru Rareş, Teodor Meleşcanu, Sergiu Celac, iar printre membri pe Ecaterina Andronescu, Traian Chebeleu, Cornel Codiţă, Emil Constantinescu, Mircea Coşea, Daniel Dăianu, Eugen Dijmărescu, Valeriu Franc, Radu Graţian Gheţea, Dinu Giurescu, Emil Hurezeanu, Ion Iliescu, Aureliu Leca, Andrei Marga, Alexandru Mironov, Mişu Negriţoiu, Ioan Mircea Paşcu, Petre Roman, Vasile Secăreş, Ilie Şerbănescu, Ion Ţiriac, Dan Voiculescu.
A doua reuniune a Clubului de la Bucureşti a avut loc marţi, 30 iunie, la Hotelul Crown Plazza din Capitală, de această dată fiind invitate numeroase personalităţi politice, ale lumii academice, miniştri şi foşti miniştri, ambasadori, reprezentanţi ai lumii culturale, ai mass-media. Cu acest prilej, preşedintele Academiei Europene pentru Relaţii Economice şi Culturale (AEREC) din Italia, prof. Ernesto Carpentieri, a devenit membru de onoare al Clubului, după ce recent, la Roma, Ion Iliescu a devenit membru al Senatului acestei instituţii, dupa cum a anuntat si pe blogul sau personal, nu inainte de a afirma ca isi intrerupe activitatea pentru doua luni, pana in toamna, moment culminant al campaniei electorale pentru prezidentiale.
În discursurile lor, toţi cei care au urcat la tribună au invocat absenţa unei strategii coerente de dezvoltare a României. Ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, a afirmat că, la doi ani şi jumătate de la integrare, România n-a reuşit să-şi creeze o poziţie mai distinctă în interiorul Uniunii, pentru că „sîntem foarte buni din punct de vedere al mesajului politic, dar, din păcate, ne lipsesc proiectul şi viziunea”. Acelaşi mesaj a venit şi din partea fostului preşedinte Emil Constantinescu, care a spus răspicat că „într-o ţară democratică normală, probabil că a doua zi … ar fi existat demisia guvernului, iar în comunismul pe care l-am trăit s-ar fi vorbit despre un act de sabotaj”, remarcînd lipsa, după 1 ianuarie 2007, a unui proiect politic al naţiunii române. El a mai remarcat lipsa implicării elitelor intelectuale, precum şi „lipsa succesionării normale într-o politică de succes care să conducă, în principal, la capacitatea de a răspunde la provocări neaşteptate”, evocînd „momentul Snagov”, la care a participat atît în perioada de pre-aderare, dar şi în cea de post-aderare, alături de fostul preşedinte Ion Iliescu, cu care a arătat că a avut un dialog constructiv, în ciuda ideologie i politice diferite.
Analiza şi coroborarea informaţiilor existente conduc la concluzia că scopul real al creării acestui club îl reprezintă coagularea unei mişcări de susţinere a unui candidat viabil la Preşedinţia României, în condiţiile în care nu se va reuşi îndepărtarea lui Mircea Geoană – care este considerat o papusa corupta a americanilor si evreilor din SUA – , pentru ca acest candidat să beneficieze nu numai de sprijinul şi infrastructura unui partid (în cazul de faţă PSD), fără de care nici nu se poate pune problema unei campanii prezidenţiale cu şanse de reuşită, ci şi al acelor persoane sau grupări care nu s-ar înrola niciodată în rîndurile PSD, alături sau chiar în subordinea unui Marian Vanghelie, ori altuia asemenea lui. Este vorba de intelectuali de marcă sau oameni politici cu orientare de dreapta, precum Radu Câmpeanu – care nu-l acceptă pe Crin Antonescu nici măcar de dragul partidului, lipsind, ca şi foştii lideri ai PNL Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Ionescu-Quintus, de la întrunirea Delegaţiei Permanente care a aprobat desemnarea noului preşedinte liberal drept candidat al PNL la funcţia supremă în stat – sau Emil Constantinescu.
În ceea ce priveşte persoana spre care s-a orientat Ion Iliescu, se conturează cu tot mai multă precizie în cercurile apropiate acestuia ideea lansării candidaturii lui Cristian Diaconescu ca un fel de „a treia cale”, o alternativă pe care ar îmbrăţişa-o, cu siguranţă, atît majoritatea PSD-ului, cît şi personalităţi şi cercuri de genul celor despre care am menţionat mai sus. Cu certitudine, acesta a fost şi motivul pentru care a fost plasat la Externe, singurul loc în actuala configuraţie politică unde putea să „îşi facă mîna”, să se facă cunoscut, remarcat şi să obţină susţinere şi pe plan intern şi, mai ales, extern. În acest context, devine tot mai clar că strategia lui Ion Iliescu are în vedere aruncarea „la bătaie” a lui Adrian Năstase şi a lui Sorin Oprescu, desigur, în limite rezonabile, pentru a-l proteja pe Cristian Diaconescu de atacurile care s-ar abate prematur asupra lui din diverse direcţii şi care ar reprezenta o uzură nu numai inutilă, ci chiar riscantă pentru un candidat de acest tip.
Un alt candidat-alternativa sustinut de o grupare de tip masonic, de data aceasta direct de Clubul de la Roma, este Radu Duda, care are sprijinul Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma (ARCoR), condusa, dupa cum am spus, de Mugur Isarescu si al carui secretar general este Calin Georgescu, un personaj aflat, ca si Ion Iliescu, in multe structuri institutionale dedicate “dezvoltarii durabile”. Calin Georgescu i-a facut in ultima perioada circa zece vizite la Palat lui Radu Duda, insotit de actorul Dan Puric, cu care imparte “board”-ul Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID), alaturi de alti membri ai ARCoR, cum ar fi Mugur Isarescu, Sergiu Celac, Ecaterina Andronescu, Daniel Daianu, Cristian Hera, Mircea Malita, s.a.
Nu in ultimul rand, Clubul de la Roma are in calcul si introducerea lui Mugur Isarescu in randul candidatilor prezidentiali cu sanse de reusita.
Concluzii:
Varianta Antonescu a murit, gruparea Patriciu fiind la randul ei in cautarea unui “candidat-surpriza”.
Varianta Geoana are slabe sanse de concretizare, in ciuda sprijinului noii administratii SUA si al evreilor americani.
Varianta Diaconescu pare o diversiune pentru a distrage atentia de la realul candidat al lui Iliescu, dupa divulgarea sa recenta de catre Elena Udrea: Sorin Oprescu. Potrivit informatiilor noastre, candidatura acestuia va fi anuntata in scurt timp, in cadrul unei interventii televizate.
Variantele Isarescu/Duda au valentele unor roti de rezerva la varianta Oprescu.
Varianta Basescu ramane incerta, tot Iliescu fiind cel care detine ultimul cuvant.
Ion Iliescu, arhitect al “dezvoltarii durabile’ in Romania si un adevarat Al Gore de Oltenita al “incalzirii climatice” – pe langa multe altele -, trebuie sa fi fost foarte suparat daca in relatarea sa in cateva puncte despre lansarea “Clubului de la Bucuresti” imi rezerva mie si colegul meu mai invatat, Vladimir Alexe, spatiul central al criticilor de pe blogul https://ioniliescu.wordpress.com/, cu al sau motto “Cea mai nobila preocupare a omului e omul!” (chiar asa?, nu e nimic mai nobil, oare?).
Dincolo de revolta sa fata de termenul folosit de mine pentru a sintetiza afacerea “incalzirii globala” – “o vrajeala” – m-a amuzant sa aflu de la domnia sa ca n-are nici o treaba cu “onorabilul” Club de la Roma cu toate ca, in acelasi timp, ii copieza si conceptul si… sloganul (“Think globally, act locally”). Pai daca furam pana si termopanele bilderbergilor astia, mai draga, mai bloggere, normal ca se duce de rapa PSD-ul… Ce-o sa zica Zbigniew, ca s-a infiintat Cancan-ul de la Bucuresti?
Domnul Ion Iliescu ridiculizeaza si observatia mea cu “globalistii”, desi acest deziderat – globalizarea si uniformizarea – se numara printre misiunile “celebrului” Club of Rome, la fel ca si “dezvoltarea durabila”, un concept care ascunde mult mai multe in spatele acestei denumiri vagi.
Din cate observ, patronul PSD, de cand e si clubber, pare nervos tocmai pe faptul ca i-a cam scapat cascavalul “dezvoltarii durabile” din clont. Proiectul lui, ne spune pe blog, a fost preluat, dupa ce a pierdut puterea, “fara se se asigure continuitatea”: “S-a constituit o nouă comisie, pe lângă un minister (al “mediului şi dezvoltării durabile”) care, împreună cu unii cercetători de la Academie şi de la un ONG, au elaborat o nouă “strategie” – “România – 2030” – care a fost transmisă şi la Bruxelles. Eu am criticat această lipsă de continuitate şi am subliniat nevoia de a asigura o ştafetă continuă, de la o guvernare la alta, în abordarea unor proiecte pe termen lung, cum e şi acesta.”
Ce mi se pare ciudat e ca domnul Ion Iliescu, cu memoria sa de dinozaur, la propriu, uita doua-trei amanunte, pe ici pe colo esentiale: si anume ca “ONG-ul” de mai sus, aparent banal din moment ce e fara de nume, era patronat de Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma (ARCoR), condusa de Mugur Isarescu, si din care face parte chiar si el, Ion Iliescu, alaturi de un Emil Constantinescu, Petre Roman sau Dan Voiculescu. Si unde secretar general este un anume Calin Georgescu, tovaras de drum al lui Dan Puric, care poate fi gasit in toate ONG-urile ce au de a face cu “dezvoltarea durabila”. Respectiv (pentru trezirea din orbire a naivilor): ARCoR – https://www.clubofrome.ro/, STRATEGIA NATIONALA PENTRU DEZVOLTARE DURABILA – https://strategia.ncsd.ro/, National Centre for Sustainable Development – https://www.sdnp.ro/ si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Institute for Innovation and Development Projects – https://www.ipid.ro/ sau, pe romaneste, Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID), unde, in Consiliul Director, il gasim si pe distinsul co-autor al “strategiei durabile”, domnul Dan Puric, actor, regizor si interpret, alaturi de alte distinse cadre de diferite apartenente, cum ar fi Sergiu Celac (Serghei Cealik), Daniel Daianu sau Mircea Malita. Acesta din urma, fostul sef al UTM pe Romania, singurul roman membru de onoare al Clubului de la Roma, face parte si din initiativa lui Iliescu pentru “Clubul de la Bucuresti”. Personal, toata incuscreala asta de kaghebisti, masoni si securisti nu-mi trezeste vreun interes aparte: inca o clubbaraie acolo. Dar, pentru altii, care se pretind arhitecti, maestri si zidari de vile, temple si manastiri la Aiud, nu da prea bine sa stai alaturi, cot la cot, cu cei de la Institutul de Proiecte pentru Experimente Pitesti, responsabili de punerea bine, la rece, in groapa comuna de la Rapa Robilor, a martirilor inchisorilor…
Si, in final, o noua lovitura pentru “artizanul dezvoltarii durabile”: IPID-ii astia mici, cu ARCoR-ul lor cel mare, vor sa fure si monopolul pe “incalzirea globala”. Iata, o stiricuta ceva mai veche dar care doare (cred):
“IPID şi ARCoR în faţa presei Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID) şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma (ARCoR), în colaborare cu Institutul Bancar Român va organiza marţi, 13 martie, începând cu ora 11.00 o conferinţă de presă prilejuită de anunţarea oficială a concluziilor generate de dezbaterea publică pe tema „Schimbări climatice. Energie. Protecţia Mediului”. La întâlnire vor participa: Daniel Dăianu (Presedintele IPID), Călin Georgescu (Director Executiv IPID), Aureliu Leca (Profesor la Universitatea “Politehnica” Bucuresti), Dan Gheorghiu (Director General al Institutului de Studii si Proiectări Energetice), Ionuţ Purica (Asociatia Română pentru Clubul de la Roma), Virgil Muşatescu (USAID) şi Petru Rareş (Presedintele Institutului Bancar Român). Evenimentul va avea loc la Institutul Bancar Român (IBR), din strada Negru Vodă nr. 3, Sector 3.” (https://2007.informatia.ro/IPID_si_ARCoR_in_fata_presei-207361)
Si, trebuie sa-l mai dezamagesc cu ceva pe “primul revolutionar al tarii”: si primul ministru de Externe instalat de el, in decembrie 1989, Sergiu Celac, se lauda ca e “parintele strategiei durabile”. Ma rog, a “noii strategii durabile” a “Noii Europe”… Inainte de a-i da cuvantul, nu pot sa nu apreciez faptul ca Ion Iliescu este un adversar respectabil, in comparatie cu epigonii sai, ieri propagandisti utecisti si comunisti azi “anticomunisti” si “neoconi” de “dreapta”, gen Tismaneanu si trupa de circari “neocommies”.
Si acum, Ion Iliescu, presedinte, blogger si, de-acum, si clubber:
1.Apreciez propunerile exprimate de Sorin Platon , pe blogul sau, privind variante de embleme pentru Club. 2.emigrantul – in stilu-i caracteristic, interpreteaza afirmatia mea referitoare la esecul celor doua extreme : ignorarea pietii si fetisul pietii drept sugerare a unui model gen “Perestroika”. Mai mult, pentru el este evident (inclusiv din dialogurile de pe blog) ca a existat “un plan” dinainte stabilit pentru inlaturarea lui Ceausescu, la « comanda » lui Gorbaciov, de care Iliescu era, bineinteles, informat ! (adica – mi se comunicau la Editura Tehnica !!!). Chiar ca nu merita comentarii ! 3. Precum vedeti, aceste “scenarii”de care este obsedat si emigrantul sunt impartasite de ambele tabere – atat de nostalgicii “regimului” Ceausescu cat si de talibanii « anticomunismului » agresiv, care s-a nascut dupa 1989, din care facea parte, din pacate, si un tanar gazetar – V.Roncea, de la “Ziua” – care, alaturi de un “fabricant de minciuni” din cele mai “gogonate” – Vladimir Alexe (autor al unei pretinse biografii “secrete” a lui Iliescu – Ion Iliescu – Candidatul Manciurian – plina de « inventiile » unei minti bolnave, lanseaza tot felul de “baloane”.
Sorin Platon semnaleaza, pe blogul sau, ultima “gogonata” vehiculata de V.Roncea, cu relatarea despre reuniunea “Clubului de la Bucuresti”. In primul rand, el asimiland “Clubul de la Bucuresti” cu cel “de la Roma” (ceea ce, pe de-o parte, ne onoreaza) – afirma ca ambele pun la cale sau “executa” planurile nefaste ale “globalistilor“!!! si ca vehiculam “vrajeala” privind incalzirea globala !!! (cata ignoranta transformata in venin!) Dar, in acelasi timp, desi nu a fost prezent la reuniunea Clubului nostru – imi deformeaza spusele cu privire la Strategia Nationala de “Dezvoltare Durabila”. El pretinde ca « dupa debarcarea lui Basescu de la Cotroceni », eu as dori sa raman in istorie ca “artizan al strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei”(alta “perla” prezentata sub titlul – “Planurile conspiratorilor din decembrie si ale urmasilor lor”). In partea a II-a a reuniunii, dupa pauza, cineva a ridicat problema Strategiei nationale de dezvoltare durabila. Eu am amintit “istoria” acestei probleme. Dupa Summitul Mondial de la Johannesburg, din 2002, care a definit conceptul de dezvoltare durabila prin trei piloni (economic, social si ecologic), la care UNESCO, ulterior a propus adaugarea celui de-al patrulea – pastrarea diversitatii culturale – noi am constituit la nivel national, o Comisie, care a lucrat timp de doi ani (2003-2004) la elaborarea unei asemenea strategii pe termen lung – “Romania 2025”. Comisia era prezidata de seful statului, secondat de primul ministru si de guvernatorul BNR. Au participat ministrii, secretari de stat, experti din aparatul de stat, cercetatori din institutele Academice si universitare, alti specialisti – din administratia centrala si din teritoriu. Ea raspundea si unui document adoptat de Uniunea Europeana. Ulterior, dupa alternanta la guvernare, in loc sa se asigure continuitatea necesara in proiecte de asemenea importanta – a fost parasita toată această lucrare. S-a constituit o nouă comisie, pe lângă un minister (al “mediului şi dezvoltării durabile”) care, împreună cu unii cercetători de la Academie şi de la un ONG, au elaborat o nouă “strategie” – “România – 2030” – care a fost transmisă şi la Bruxelles. Eu am criticat această lipsă de continuitate şi am subliniat nevoia de a asigura o ştafetă continuă, de la o guvernare la alta, în abordarea unor proiecte pe termen lung, cum e şi acesta. Ce a înţeles V. Roncea şi cei de la “Ziua” din această pledoarie – s-a văzut! Din păcate, acesta e modul în care unii înţeleg să facă gazetărie. În acelaşi timp, disputa politică, în loc să stimuleze disputa de idei, de proiecte, se transformă în « bălăcăreală » degradantă! Acesta este lucrul trist din realitatea noastră! …
9. Vă propun spre atenţie ultimul raport al “World Watch Institute” – “Starea lumii 2009” – care a apărut la Editura Tehnică, în limba română, referitor la “încălzirea globală” – care dă răspuns şi aberaţiilor lansate de unii privind “vrăjeala” pe această temă. Textul pe care l-am redactat pentru PREFATA volumului este postat in Pagini la LUCRARI PUBLICATE.”
NOTA MEA:Dincolo de vrajeala cu “incalzirea globala”, trebuie remarcat ca tovaraselul care-i scrie blogul lui Ilici ori are probleme de logica ori o face pe prostul, amestecand date reale cu unele imaginare. Sau poate dimpotriva.
October 17th, 2010 
VR 
Posted in 
Tags: 
