Pe fondul unei propagande antiromanesti intetite in Rusia si Ucraina (Agentia Ukrainian News si “ONG”-uri de la Kiev si postul national rus de televiziune Rossia 1), pe masura ce ne apropiam de data de 22 iunie (ceea ce demonstreaza ca dusmanii ne stiu si respecta istoria mai bine chiar decat noi, ca stat), cu acuze ce merg pana la atacarea lui Basescu si a pretentiilor “imperialiste” ale noastre de refacere a Romaniei Mari, presedintele a convocat la Cotroceni chiar azi, cand se aniverseaza reintregirea cu Basarabia, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Iata comunicatul oficial:
Marţi, 22 iunie a.c., începând cu ora 13.00, la Palatul Cotroceni, va avea loc şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de preşedintele României, Traian Băsescu.
Pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului sunt incluse tematici referitoare la:
Strategia de apărare naţională a României;
Forţele şi mijloacele Armatei României ce pot fi puse la dispoziţie pentru misiuni în afara teritoriului statului român, în anul 2011;
Asigurarea sustenabilităţii bugetelor publice prin combaterea infracţiunilor financiare;
Contracararea utilizării „firmelor fantomă” de către reţele de criminalitate organizată transfrontalieră;
Strategia naţională de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
Evaluarea situaţiei din Afganistan din perspectiva implementării Planului Politico-Militar Strategic Cuprinzător al NATO.
Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!
Campania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag, indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul varsat la comun.
În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.
Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam “sarcini” pe ambele “fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia “om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. “Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am “fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).
Făceam parte din plutonul de execuţie al “mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.
Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.
L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a “hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.
Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.
Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind “execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000. O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, “Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.
În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea “civică” numită ad-hoc “Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.
Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.
A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.
A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de “campanie” intitulat “Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat “Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist“, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost “un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.
Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut “barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.
Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu
Tocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.
Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de “periculos”.
Astăzi el nu mai are decât valoare “istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.
“Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur. Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA
O “greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. “Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.
De la “Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu
Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)
că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost “Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior “DUNĂREA”.
Pentru cei care au uitat reamintim că “ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv “Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în “visteria” ţării.
Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107.Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul “noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.
Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există
O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa “Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet (vezi facsimil 2), în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.
Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu
În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de “Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este “Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA”, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : “Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), “Grivco SRL” (49, 1213 % ), “Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), “Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), “Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la “Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.
După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune “Antena 1”, cotidianul “Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei “Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. “Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv “a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la “Intact”-ul lui Voiculescu. Faptul că la puţin timp de la “reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 unprim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al “secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de constatat “mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează “întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este “intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative. DAN BADEA
Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria
Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). DacaVoiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.
Revenind la textul despre Rotaru (prezentat mai sus), după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în “amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.
“Tot maior aţi rămas?“, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria “Mr. Cornel Nistorescu”. “Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!“- mi-a răspuns.
M-a atacat apoi frontal: “Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?“…
Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?“- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. “Uită-l şi ocupă-te de ăsta!“, mi-a mai zis.
M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. “Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul “Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!“. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.
Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul “Deschideţi arhiva ICE Dunărea“, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!
Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.
Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.
S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei. DAN BADEA
Un personaj obscur, Bogdan Chiritoiu, cu un trecut solid de PDL-isto-PSD-ist, a intrat intr-o zi rece, de februarie 2005, pe poarta Cotrocenilor, de-o mana cu Alina Mungiu Pippidi si de cealalta cu Andrei Plesu. Cata atentie pentru un biet consilier, functia pe care urma sa o primeasca in urmatoarele minute. Da, dar pozitia era importanta: Planificare si Analiza Politica. Adica locul de unde se poate intoxica cel mai bine un presedinte. Desi genunchii-i tremurau usor, avea proptele bune. Trecutul insa, nu chiar. Cu stagii de mai multi ani la Budapesta, un master la Universitatea lui Soros, CEU, si activitate in “Reteaua Soros” – dupa cum scrie chiar el – si SAR-ul Alinei Mungiu Pipidi, Chiritoiu, desi era membru al PNL inca din 1990, cu diverse functii in partid, nu a fost impiedicat de asta sa devina si consilier al Ministrului Justitiei PSD, Rodica Stanoiu. Dar, ca membru al SAR, se poate orice: si de la UASCR-ul lui Ceausescu la GDS-ul lui Iliescu, apoi de la Iliescu la Constantinescu, inapoi la Iliescu si, ce sa-i faci, hai sa SAR si la Basescu, chiar daca nu-i “intelectual”… Plecarea de la Cotroceni a penultimului consilier din “prima generatie” (a mai ramas pupilul lui Plesu – Cazaban) este si un semn bun si un semn rau: bun ca scapa de el, ca si de Plesu, Weber, Saftoii, etc; rau ca va ocupa o pozitie mai importanta si ca, deh, poate e vorba si de sobolanii care parasesc primii corabia…
Daca aveti stomacul si nervii tari vizionati la https://www.martiriromani.com/Decembrie1989.asp noi fotografii dupa macelul unguresc din Targul Secuiesc, in 1989, puse la dispozitie de fiul colonelului post mortem Aurel Agache.
Cu toate ca Tribunalul Municipiului Bucuresti a emis mandate europene de arestare impotriva criminalilor Filip Orban Daniella Kamilla si Konrad Ioan, stabiliti pe teritoriul Ungariei, Tribunalul Budapesta refuza executarea mandatelor europene de arestare. Cei doi, alaturi de Reiner Anton, Octavian Paizs si Hejja Dezideriu l-au ucis cu bestialitate, iar apoi i-au profanat cadavrul maiorului de militie, Aurel Agache, in decembrie 1989. Dupa insistentele repetate ale fiului cel mare al colonelului post mortem, Aurel Agache, ucis cu bestialitate in decembrie 1989, in orasul Târgu Secuiesc, judetul Covasna, in data de 18 aprilie 2007, Tribunalul Municipiului Bucuresti a emis mandate europene de arestare impotriva criminalilor Filip Orban Daniella Kamilla si Konrad Ioan, stabiliti pe teritoriul Ungariei. Cei doi, impreuna cu Reiner Anton, Octavian Paizs si Hejja Dezideriu, l-au ucis cu bestialitate dupa care i-au profanat cadavrul maiorului de militie Aurel Agache, in decembrie 1989. Biroul National Interpol a comunicat, in data de 26 aprilie 2007, pe canalul Interpol, catre tarile Uniunii Europene, mandatul European de arestare. Cu toate acestea, familia colonelului post mortem a primit recent o instiintare, de la Curtea de Apel Budapesta, potrivit caruia Instanta maghiara refuza executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul Bucuresti impotriva celor doi criminali.
Cazul Agache, la CEDO
In urma plângerii depuse de familia Agache impotriva Statului Român, CEDO a cerut Guvernului României sa-si exprime punctul de vedere cu privire la aplicabilitatea principiului „ratione temporis“ in ceea ce priveste modul in care autoritatile interne au efectuat ancheta in cazul uciderii colonelului post mortem Agache Aurel. Guvernul României este invitat sa-si expuna punctul de vedere pâna la data de 4 aprilie 2008. Fiul cel mare al colonelului post mortem, Agache Aurel Dionisie ne-a declarat: „Dupa ce am primit actele de la CEDO, am cerut lamuriri prin internet si am primit urmatorul raspuns: Statul Român va trebui sa faca dovada ca prin modalitatea in care s-a efectuat in concret ancheta s-a transmis un mesaj clar in sensul ca se descurajeaza orice act prin care in mod direct sau indirect se aduce atingere dreptului la viata. in speta, ancheta, care s-a prelungit si dupa aderarea României la Conventie, este cea care poate determina competenta «Ratione tempori» a Conventiei“. Urmasii maiorului Agache au reclamat la CEDO faptul ca justitia româna a tergiversat judecarea acestui proces timp de 11 ani si 3 luni, precum si lipsa de independenta si impartialitate a procurorilor care au instrumentat acest caz.
Senatorul UDMR Frunda nu are dreptul de a pleda impotriva statului român
La sfârsitul lunii septembrie CEDO a pronuntat sentinta, prin care a dat câstig de cauza, partial, celor care l-au ucis cu bestialitate, in timpul Revolutiei din decembrie 1989, pe maiorul de militie Aurel Agache. Avocatul celor patru ucigasi, senatorul UDMR, György Frunda, a sustinut in permanenta nevinovatia celor cinci si a cerut rejudecarea cazului. Avocatul familiei Agache, avocata Mariana Stefan a spus ca Frunda a incalcat dispozitiile legale in ceea ce priveste statutul avocatilor-parlamentari, in ideea ca un avocat parlamentar nu are dreptul de a pleda imporiva statului român. „Domnul avocat Frunda, poate doar redacta cererea civila prin care condamnatii solicita plata daunelor la care a fost condamnat Statul Român, insa nu are dreptul de a sustine, de a pleda impotriva statului român fiindu-i interzis de art. 44 ind. 1 alin. 3 din legea 51/1995 potrivit caruia avocatul parlamentar nu poate sa pledeze in cauzele civile sau comerciale impotriva statului, autoritatilor sau institutiilor publice, companiilor nationale ori societatilor nationale, in care acestea sunt parti. De asemenea, nu poate sa pledeze in procese intentate statului român, in fata instantelor internationale“ a conchis Mariana Stefan. Kovacs Anna / Gardianul Vezi si https://agache1989.googlepages.com/index1.htm
Am aflat din presa despre gestul Dumneavoastra de a-l numi pe fostul senator Peter Eckstein Kovacs in functia de consilier prezidential pentru minoritati. Dumneavoastra i-ati propus acest post avand in vedere experienta domnului Eckstein in ceea ce priveste minoritatile, acesta aratandu-se inca de la inceput foarte interesat de rezolvarea problemelor minoritatii rrome, in special.
Ratiunile numirii domnului Eckstein Kovacs in functia de consilier prezindential va apartin. Doresc insa sa va atrag atentia asupra unor implicatii care s-ar putea sa va fi scapat la momentul luarii deciziei.
In primul rand domnul Eckstein Kovacs este cunoscut la nivelul opiniei publice ca fiind un promotor al drepturilor comunitatilor de homosexuali din Romania, acesta fiind chiar premiat de catre “comunitatea gay” in cursul anului trecut pentru pozitia sa in chestiunea casatoriilor intre homosexuali (foto pe langa homosexualul travestit Naomi). Legat de acest aspect as dori doar sa va reamintesc faptul ca atunci cand Dumneavoastra ati depus juramantul ca presedinte al tarii iar domnul Eckstein a depus juramantul ca si senator in Parlamentul Romaniei, ati pus mana pe Biblie, cartea sfanta in care se vorbeste despre dragostea dintre Adam si Eva, si nu despre dragostea dintre Adam si Adam sau dintre Eva si Eva. Iar Biblia reprezinta cartea fundamentala a ortodoxismului intr-o tara in care 89% din populatie este crestin ortodoxa.
In al doilea rand domnul Eckstein Kovacs face parte dintr-un partid politic constituit pe criterii etnice care are ca scop declarat obtinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice in Harghita si Covasna, criteriul etnic fiind acela al apartenentei la etnia maghiara. Pot sa fiu de acord cu faptul ca umilintele la care sunt supusi romanii din cele doua judete de catre formatiunea politica din care face parte domnul Eckstein Kovacs sunt detalii nesemnificative pentru calculele Dumneavoastre politice. Daca va ganditi, dupa cum banuiesc, sa castigati votul electoratului maghiar la viitoarele alegeri prezindentiale cred ca ati gresit un pic calculul pentru ca alegerile din acest an, atat cele locale cat si cele generale, au spart mitul electoratului maghiar disciplinat la vot. Astfel, primarul municipiului Sfantu Gheorghe a ajuns in functie cu doar 15% din voturile cetatenilor cu drept de vot, iar UDMR a intrat in parlament cu doar o treime din voturile electoratului de un milion si jumatate de votanti pe care il reclama.
In al treilea si ultimul rand, numirea unui reprezentant al UDMR pe un post de sfatuitor al Presedintelui Romaniei, dupa ce chiar Dumneavoastra personal ati infierat modul feudal si discriminatoriu la adresa romanilor in care UDMR administreaza judetele Covasna si Harghita imi reconfirma faptul ca politica de purificare etnica a romanilor din cele doua judete, aplicata in fiecare zi de administratia UDMR, are girul celor mai inalte foruri si institutii din aceasta tara. Dan Tanasa, cetatean din Covasna umilit de UDMR https://tanasadan.blogspot.com/
Sfantu Gheorghe,
09 ianuarie 2009 Vezi si Romanii din Covasna si Harghita va multumesc domnule Basescu pentru ajutorul acordat acestora!
Unul dintre colegii mei cu un ochi extrem de profesionist (nu-i dau numele ca sa nu-l ia si pe el maine procurorii DIICOT si anchetatorii SRI 🙂 a observat o scapare de securitate nationala inadmisibila: din dorinta de a etala noua sala de sedinte a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (unde Basescu sta ca un “Diriginte”), baietii de la Cotroceni au publicat pe site-ul https://www.presidency.ro/ fotografii de la sedinta CSAT in care apar pe ecranele lap-top-urilor participantilor si a monitoarelor dispuse in jur DATE CLASIFICATE. Printre altele, Ordinea de zi a CSAT ca si Documentarul Sedintei poarta mentiunea: “ATENTIE !!! Acest documentar contine DATE CLASIFICATE – Nu se copiaza!!!”. Astfel, analizand ecranele calculatoarele deschise, cu un program performant, oricine poate patrunde “secretele” CSAT. Am descarcat rapid fotografiile aproximand cu alti colegi amuzati in cat timp o sa se prinda securistii de la Cotroceni ca au dat-o-n bara. Au fost rapizi, ce-i drept. Caraghioslacul a inceput dupa. Pentru ca nu mai putea sa le schimbe – dadea prost! – baietii au blurat ecranele cu mouse-ul. Intai pe orizontala. Dupa care au revenit si le-au tras si o blurare in spirala. Evident, va ofer spre delectare, in numele libertatii presei, ambele variante. Dati click, pana nu-mi blocheaza STS-ul site-ul 🙂 !
Preşedintele Traian Băsescu a participat la lansarea unei emisiuni filatelice comune româno-ruse si aniversarea a 130 de ani de relatii diplomatice, ocazie cu care a dat asigurări că lucrurile vor evolua pozitiv în relaţiile dintre cele două ţări.
Eu inteleg ca baietii de la SIE si compania pregatesc vizita lui Basescu la Moscova – din pacate prin moduri cam penibile, dupa cum se vede – insa nu am inteles de ce nu mai exista nimeni in structurile astea care sa observe ca intalnirea de lins timbrul prieteniei si serbat scorul de 130 la 0 a fost fixata – ar fi trist daca chiar de partea romana – exact in ziua in care a fost pus in aplicare protocolul secret din Pactul Ribbentrop-Molotov si s-a hotarat practic declansarea ocuparii Basarabiei si a Bucovinei (NOTA: In ziua de 23 iunie 1940, seful Serviciului Secret de Informatii roman, Mihail Moruzov, ii solicita telefonic reprezentantului ministerului de Externe german, Manfred von Killinger, o intrevedere la Bucuresti. Biroului 1 de informatii al Sectiei a II a Marelui Stat Major emisese deja un avertisment sever privind iminenta unui atac al sovieticilor pe Frontul de Nord si de Est. In seara zilei de 23 iunie 1940, Friedrich Werner von der Schunlenburg, ministrul Germaniei la Moscova, este convocat la Kremlin de Viaceslav Mihailovici Molotov, comisarul pentru Relatii externe al Rusiei sovietice, care ii transmite ca solutionarea problemei Basarabiei nu mai ingaduie nicio amanare si trebuie pus in practica Protocolul secret al Pactului Hitler-Stalin. Ultimatumul sovietic a fost inmanat Romaniei pe 26 iunie iar trupele Armatei Rosii au invadat pamantul romanesc pe 28 iunie. 23 – 28 iunie: Saptamana Patimilor Romaniei. Constient de valoarea simbolica, Maresalul Antonescu nu a lasat sa treaca anul si, la 22 iunie 1941, a dat celebrul ordin “Ostasi, va ordon, treceti Prutul!”. De ce n-au facut lansarea timbrului prieteniei pe 22 iunie; ca aniversarea celor 130 de ani de relatii diplomatice este, oricum, la 15 octombrie, cand, in 1878, a fost stabilita legatie si numit un reprezentant roman la Petersburg?!) Si Ungureanu se mai lauda si ca este istoric. Am vazut la Moscova ce misto au facut de el istoricii rusi: i-au dat copia xeroxata a dosarului unui prizonier roman in lagarele sovietice – Ion Popescu (numele ales special).
Nu asa se trateaza cu Moscova dupa cum nu in modul in care o face Bucurestiul se trateaza cu Washingtonul (sa mai amintim cazul Teo Peter?!). Orice putere, indiferent cat e de mare, respecta in primul rand, in relatiile cu alte state, demnitatea nationala. Guduratul nu poate fi o “politica nationala”. Din pacate aceasta pare sa fie strategia pupincurista de iesire din criza a baietilor veseli care-i fac agenda presedintelui. Cu riscul de a se primi in schimb ceea ce administreaza orice om normal cand se satura de frecusul unui pudel de pantalon…
“Vă asigur că lucrurile vor evolua pozitiv în relaţia dintre România şi Rusia”, a spus Băsescu, citat de Mediafax.
Înainte de discursul şefului statului, ambasadorul rus la Bucureşti, Alexandr Ciurilin, prezent la eveniment, i-a felicitat pe organizatori pentru “alegerea foarte reuşită” a temei emisiunii filatelice: “Ea reflectă un caracter absolut deosebit al relaţiilor dintre statele noastre. Noi suntem apropiaţi prin modul de trai, prin mentalitate. Majoritatea credincioşilor din România şi din Rusia sunt de credinţă ortodoxă şi cred că în acest timbru este reflectată anume această trăsătură comună. Eu aş dori să cred că faptul că această emisiune are loc în anul în care se sărbătoresc 130 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Rusia, noi ne aducem încă o contribuţie la întărirea relaţiilor tradiţionale de prietenie dintre popoarele noastre, pentru care au făcut foarte multe domnul preşedinte Băsescu şi preşedintele Putin”, a spus Ciurilin (foto dreapta cu Basescu), citat si el de Mediafax.
In mod interesant, discursul presedintelui are introdusa aceeasi tema a “ortodoxiei care ne apropie”, fapt descoperit, se pare, recent, de catre consilierii de la Cotroceni, dupa cum se vede din textul Presedintiei de mai jos. (A, era sa uit: exact acelasi lucru l-am concluzionat recent cu domnul ambasador, la o cina, unde am discutat si despre evenimentul “filatelic” ce urma sa se organizeze…)
Redau, de asemenea, mai jos, si mesajul Patriarhului, care si-a trimis doar un reprezentant – la fel ca si ministrul Culturii, pe Nitulescu – , pentru a intelege mai bine ce s-a dorit a fi manifestarea “O lume intr-un timbru”: Lumea Rusiei.
Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, cu prilejul lansării emisiunii filatelice comune „România – Federaţia Rusă; 130 de ani de relaţii diplomatice – monumente ce aparţin Patrimoniului Mondial UNESCO”
(23 iunie 2008, Expoziţia Filatelică Mondială EFIRO 2008)
„Bună ziua,
Aş vrea să spun câteva cuvinte despre manifestarea în interiorul căreia se produce lansarea acestor două timbre. EFIRO 2008 este una din expoziţiile filatelice care dobândesc tot mai mult prestigiu. Faptul că la Bucureşti sunt prezente colecţii din 74 de ţări, circa 800 de colecţii, arată nu numai interes, dar şi respect pentru această latură a activităţii unui stat, emisunile de timbre. Îi felicit pe organizatori pentru efortul de a aduce colecţii de excepţională importanţă la această expoziţie.
Cu privire la emisunea de timbre româno-rusă, cred că este unul din elementele care marchează un alt tip de relaţii între cele două ţări. Avem 130 de ani de relaţii diplomatice între România şi Federaţia Rusă, 130 de ani în care relaţiile au fost adesea complicate. Evoluţiile din ultimii trei ani arată însă că ambele ţări doresc să clarifice nu relaţiile trecutului, ci viitorului. Discuţiile pe care le-am avut cu preşedintele Putin şi în 2005, şi anul acesta, arată voinţa ambelor părţi ca relaţia româno-rusă să devină o relaţie solidă, pragmatică, bazată pe interesul reciproc şi pe găsirea de soluţii în regiunea noastră, în regiunea Mării Negre.
Emisunea de timbre de astăzi cred că a fost excelent aleasă. A sublinit ceea ce ne uneşte cel mai puternic: ortodoxia. Suntem două popoare ortodoxe. A mai subliniat un lucru deosebit, faptul că ambele popoare sunt capabile să dea lumii, patrimoniului mondial, lucruri de excepţională valoare, fie că vorbim de biserica Sfântul Gheorghe de la Voroneţ, fie că vorbim de biserica Sfântul Dimitrie de la Vladimiri. Şi mai subliniază un lucru, faptul că suntem capabili să cooperăm în domenii sensibile. Timbrele, ca şi banii, au un puternic caracter naţional, faptul că autorităţile din cele două state au decis să emită o serie comună de timbre arată capacitatea şi deschiderea, capacitatea de a coopera pe de-o parte şi pe de altă parte dechiderea celor două state pentru cooperare.
Eu vă asigur că lucrurile vor evolua pozitiv în relaţia româno-rusă. Evenimentul de astăzi este un eveniment dintr-o serie largă de manistări dedicate celor 130 de ani de relaţii diplomatice între România şi Rusia. Ţin să mulţumesc domnului Adibekov Artiom Valerievici, director general al Companiei Marka din Federaţia Rusă şi doamnei Cristina Popescu, preşedinte director general al Romfilatelia pentru succesul acestei emisiuni filatelice.
Vă mulţumesc mult.”
Departamentul de Comunicare Publică
23 Iunie 2008
P A T R I A R H I A R O M Â N Ă SECTORUL COMUNICAŢII ŞI RELAŢII PUBLICE CENTRUL DE PRESĂ BASILICA BIROUL DE PRESĂ P A L A T U L P A T R I A R H I E I ALEEA DEALUL MITROPOLIEI 25, 040163 BUCUREŞTI IV, ROMÂNIA Telefon: + 40 21 406 71 67 Fax: + 40 21 406 71 72 https://www.patriarhia.ro/ Nr. 4503/23 iunie 2008
COMUNICAT DE PRESĂ În perioada 20-27 iunie 2008, în complexul expoziţional ROMEXPO din Bucureşti, se desfăşoară a IV-a ediţie a Expoziţiei Filatelice Mondiale EFIRO 2008, care marchează aniversarea a 150 de ani de la emiterea primelor mărci poştale româneşti – celebrele Cap de Bour – Moldova 1858. În cadrul acţiunilor înscrise în programul EFIRO 2008, Romfilatelia a lansat astăzi, 23 iunie 2008, emisiunea filatelică comună România-Federaţia Rusă “Monumente ce aparţin Patrimoniului Mondial UNESCO – Biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneţ”, menită să marcheze împlinirea a 130 de ani de relaţii diplomatice. La acest eveniment de o deosebită importanţă pentru filatelişti, la care au participat reprezentanţi ai autorităţilor de stat, precum şi ai corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, în numele Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, a prezentat următorul mesaj:
Organizatorilor şi participanţilor la vernisajul Expoziţiei Filatelice Mondiale, EFIRO – Ediţia a IV-a, Bucureşti, 2008 23 iunie 2008 În peisajul cultural contemporan al ţării noastre expoziţia filatelică anuală, aflată la a IV-a ediţie, reprezintă un reper de anvergură, cu pregnantă personalitate. În anul 2008 acest eveniment este îmbogăţit, în mod deosebit, prin aniversarea a 150 de ani de la emiterea, în Moldova, în 1858, la numai 18 ani de la apariţia mărcii poştale, a primelor timbre româneşti cu reprezentarea heraldică a capului de bour, ajunse a fi, prin vechime, raritate şi semnificaţie, unanim considerate ca exemplare de mare valoare filatelică, pe plan intern şi internaţional. Cu deosebită apreciere am primit vestea că, în contextul acestei ediţii aniversare a expoziţiei mondiale de profil din capitala României, ROMFILATEIA lansează o emisiune filatelică intitulată „Monumente ce aparţin Patrimoniului Mondial UNESCO”, a cărei primă serie este consacrată Bisericii Sfântul Gheorghe a Mânăstirii Voroneţ, renumita ctitorie din 1488 a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Iar faptul că această emisiune filatelică, iniţiată, în comun, de România şi Federaţia Rusă, este legată şi de evenimentul împlinirii a 130 de ani de relaţii diplomatice reciproce, apare menit a completa cadrul general în care se înscrie această prestigioasă manifestare bucureşteană, prin constituirea unor punţi între trecut şi prezent. Adresăm călduroase felicitări ROMFILATELIA pentru realizarea acestei expoziţii de remarcabilă expresivitate şi binecuvântăm pe toţi organizatorii şi participanţii la acest eveniment de seamă al vieţii noastre culturale şi diplomatice. ss † DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Si ziarul AZI scrie despre noua relaţie Băsescu – Roşca
Cine sunt “păsăricile”?
Săptămâna aceasta, liderul PSD, Mircea Geoană, şi-a permis să arunce pe piaţă o informaţie bombă. El a anunţat că, nici mai mult, nici mai puţin, preşedintele Traian Băsescu şi-ar pregăti demisia, pentru a ajuta PD-L în cazul alegerilor anticipate. Întrebat de ziarişti de unde ştie de acest lucru, Geoană a spus: “Mi-a şoptit o păsărică.” Au existat mai multe voci care au susţinut că ştiu cine e “păsărica” ce-i şopteşte lucruri atât de interesante lui Mircea Geoană. Astfel, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu nu ezită să spună sec: “Păsărica sunt eu!”, pe când alţii identifică locaţia păsăricii pe holurile palatului Cotroceni.
Nu e prima dată când pe piaţă sunt aruncate declaraţii fără acoperire, având ca sursă secretă o “păsărică”. Adică, în traducere, o sursă necunoscută, sau puţin credibilă. Deci. Cine ar putea fi “păsăricile” care “ciripesc” informaţii politicienilor?
1. Jurnaliştii. Mai exact, “baloanele de săpun” aruncate pe piaţă de aceştia. Această teorie a fost folosită deseori de mass-media. Practic, se aruncă pe piaţă, ca sigură, o informaţie inventată, dar plauzibilă. Actorii implicaţi încep să-şi dea cu părerea. De la o invenţie, se ajunge la frânturi de adevăr rostite cu jumătate de gură. Oricum, scandalul rămâne în memoria opiniei publice, o parte a celor implicaţi fiind pe vecie etichetaţi, chiar dacă nu se va şti niciodată adevărata lor implicare în întreaga poveste. Ultimul scenariu aruncat pe piaţă – de pe un blog – este cel privind vânzarea clubului Rapid către Sorin Ovidiu Vântu. O parte a presei a preluat informaţia drept una credibilă. Ulterior, Vântu a negat vehement toată afacerea, iar subiectul s-a stins. Oricum, cea mai mare parte a opiniei publice a rămas cu impresia că Vântu e cu siguranţă interesat de clubul Rapid. Ceea ce, până la urmă, poate fi chiar adevărat…
2. Serviciile secrete. Mulţi ofiţeri sunt folosiţi pe post de “păsărici”. Astfel, ei transmit diverselor surse, de regulă oameni politici sau jurnalişti, mai multe seturi de informaţii. Multe dintre ele, credibile, tocmai pentru a câştiga încrederea acestora. După câteva informaţii care s-au dovedit exacte, “păsăricile” din sistem “ciripesc” o informaţie inventată. Scopul? Crearea unei diversiuni într-o anumită zonă, pe o anumită temă dată.
3. Politicienii. De multe ori, chiar politicienii aruncă pe piaţă subiecte inventate. De regulă, pentru a muta discuţia pe alte teme politice care îi pun în dezavantaj pe adversari. Un astfel de caz ar putea fi subiectul “Termopanele lui Năstase”. După ce a fost lansat pe piaţă, venind dinspre zona preşedinţiei, presa şi DNA s-au mutat în faţa casei fostului premier. Percheziţionarea casei acestuia a devenit subiect naţional. Imediat după retragerea lui Năstase de la preşedinţia Camerei Deputaţilor, subiectul s-a stins. Despre termopane nu am mai aflat nimic. De altfel, subiectul în sine nu a contat niciodată pentru anchetatori. Importantă era imaginea ţintei. Care-i adevărul în cazul “păsăricii” care i-a şoptit lui Mircea Geoană informaţia?
Iată o variantă posibilă: Sorin Roşca Stănescu schimbă în ultima vreme macazul. După un război de câţiva ani cu preşedintele Băsescu, sunt semne care arată că se prefigurează o împăcare între cei doi.
Sfătuit de Cotroceni, Roşca Stănescu lansează în mai multe medii influente aluzia la posibila demisie a lui Băsescu. Informaţia ajunge la Geoană.
Acesta o verifică repede tot pe dealul Cotroceniului. Nu primeşte o confirmare, dar nici o negare clară a informaţiei. Prins cu uşa la partid în tema anticipatelor, Geoană lansează informaţia pe piaţă. Precizând că sursa sa e celebra “păsărică”.
Analiştii Cotroceniului analizează acum reacţiile stârnite. Servicile secrete, care au sugerat acest scenariu, vor da verdictul. Băsescu va asculta scenariul final şi va lua o decizie: Nu, nu va demisiona. Exact ca în cazul suspendării! Miza? Testarea opiniei publice, mutarea atenţiei de la subiecte sensibile gen CSAT, procente de imagine pentru Băsescu, influenţarea tensiunilor interne din PSD, ameninţare discretă către grupul de susţinători din jurul premierului. Şi încă nu a apărut varianta Elenei Udrea… (AZI, 15.02.2008 – https://www.azi.ro/politic.htm)