Iunie 2010 m-a prins pe drumul Damascului, alături de jurnaliştii Ion Cristoiu, Vlad Teodorescu şi Eliza Frâncu. Oraşul antic Palmyra, azi ocupat de forţele internaţionalist-teroriste de distrugere a Orientului, cunoscute după acronimul ISIS (foto sus viaBN24), a fost unul dintre obiectivele noastre (vizionat la o temperatura de peste 40 de grade). Nu am avut un aparat foto performant dar cred că merită totuşi să redau câteva imagini din posibilul viitor oraş dispărut… A rezistat 2000 de ani. Oare va fi şters de pe hartă de aceşti distrugători anti-creştini de sorginte contrafăcută? Un fapt inedit: directorul de la acea vreme al extraordinarului sit studiase în… România!
În august 2010 am publicat în revista Glob Express un reportaj din care redau partea – interesantă, cred eu – ce priveşte Palmyra:
Pe drumul matasii, de la Palmyra la Sarmisegetuza
Nici deplasarea prin desert nu trebuie ignorata, mai ales cand trece printr-o oaza de cultura si civilizatie ca orasul antic Palmyra, popas pe “drumul mătăsii” (singurul loc unde cresc palmieri in Siria, de unde provine de altfel si numele copacului). Printre ruinele pline de incarcatura istorica il gasim pe directorul complexului muzeal Palmyra, dr. Khalil Al Hariri, care ne intampina cu un “bine ati venit!” neaos, cu accent oltenesc. Colegul nostru Vlad Teodorescu l-a cunoscut pe “nea Khalil” in Romania, unde istoricul si-a luat doctoratul, dupa studiile universitare de la Bucuresti. Lui i se datoreaza faptul ca una dintre limbile folosite in muzeu intr-un film documentar de prezentare este romana.
De ce sunt mai colorati oltenii
Pasionatul istoric, a carui sotie se numeste precum frumoasa si puternica regina care a adus faima Palmyrei, Zenobia, este autorul unei teze care ne poate explica de ce unii olteni au un aspect mai… oriental. Conform lucrarii sale – “Ritualurile religioase palmyriene. Studiu de caz: rolul lor in Dacia” – 4000 de arcasi din Palmyra au insotit legiunile romane ale lui Traian pana in Dacia, unde, dupa batalii, s-au si stabilit, atrasi de frumusetea locurilor. Foarte putin s-au mai intors, dupa cum stau dovada inscriptiile de pe cateva pietre funerare din Palmyra, care atesta incursiunea lor in Dacia.
“Astfel, o inscripţie de la Agora Palmyrei, din anul 141 d. Hr, menţionează numele unui militar palmyrian, Alpios Abjar, iar alta numele de Titus Ulius, care indică şi existenţa unei unităţi de arcaşi palmyrieni şi, de asemenea, a unei unităţi militare de la Dunăre”, ne explica dr Hariri, care mai aminteste si de existenta unor altare dedicate zeitatilor siriene. Descoperiri similare exista in Romania si chiar si la Sarmisegetuza, ne mai spune directorul. Se pare insa ca palmyrienilor le-a placut cel mai mult in zona sesului si a Dunarii, asa explicandu-se si de ce unii olteni sunt mai colorati la fata, glumeste istoricul.
Portalul Ziaristi Online va publica un rezumat al Tezei de doctorat a profesorului Hariri (oare ce-o mai face acum?…). (more…)
“Cu mâna tremurândă, bunica Ana, paralizată și țintuită la pat de câteva luni, cu o pensie cât alții risipesc într-o seară la ‘mall’, a trimis la biserică trei lei pentru creștinii din Siria! Nici nu știu cum a aflat de colecta Patriarhiei Române, însă bătrâna aceasta a demonstrat ceva ce noi exprimăm doar cu buzele – creștinii sunt un singur trup! Din puținul ei, a ținut să participe la darul pentru „Biserica ce locuiește vremelnic în Siria”! Dacă și tu, frate, simți că ești parte a trupului Bisericii, precum bunica Ana, mai ai o șansă! În duminica aceasta se încheie Colecta Națională pentru ajutorarea creștinilor din Siria! Puținul tău, cu puținul meu și cu puținul altora poate constitui mult pentru frații din Siria însângerată!” – Integral laDoxologia
Traian Basescu a iesit ieri la televizor pentru a anunta – fara consultarea CSAT – ca “România se raliază poziţiei luate de liderii a 11 state din grupul G20 faţă de situaţia din Siria”, cu prilejul întâlnirii de la Sankt Petersburg. Televiziunile si ziarele din Romania nu s-au obosit insa sa prezinte romanilor si ce stipuleaza Declaratia celor 11 membri ai G20 si nici ce reprezinta ea de fapt. Numai dupa o cautare directionata, o putem afla pe site-ul Casei Albe si, in traducere, pe Presidency.ro. Dar sunt convins ca majoritatea romanilor nici nu stiu ce e “G20”, grupul la care s-a referit presedintele Romaniei. Pentru cei interesati: https://www.g20.org/. Mi-aduc aminte cum un coleg de presa, pe vremuri, cand scriam despre G7 a venit sa ma-ntrebe: “Dom’le ce-i asta G7? E vreo miscare de sah? Nebunul sau calul ia la G7?”. Da, cam asa ceva, dar la nivel planetar…
Comentariile pe tema “ralierii” disciplinate de la Cotroceni lipsesc aproape cu desavarsire in presa de azi. In fapt – dincolo de noile idei si negocieri impuse pe linie ruso-germana (vechiul Pact nu se dezminte) – Declaratia celor 11 reprezinta o veritabila Declaratie mascata de razboi, prin care actuala conducere a SUA se acopera, la nivel international, in cazul atacului, de “sprijinul larg”, cum se zicea la Congresele PCR, al statelor aliate sau de tip satelit, cum a devenit Romania. Si-uite asa, Traian Basescu a implinit – in premiera internationala – un act paradoxal, anti-politica nationala: a reusit sa puna Romania pe o lista de “aplaudaci” alaturi de un “stat” pe care nu il recunoaste: “statul” Kosovo! Un “stat” islamist, cu o guvernare terorista, infipt in coasta Europei crestine printr-o actiune similara, unilaterala si ilegala, din punct de vedere al legislatiei internationale – intreprinsa fara acordul Consiliul de Securitate al ONU -, “stat” creat in urma unei operatiuni “limitate”, “chirurgicale”, asupra Serbiei suverane, care a insemnat 78 de zile de atac aerian, cu bombardarea unei capitale europene, Belgrad, pentru prima oara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, si cu mii de morti din randul civililor.
La aceasta “a raliat”, ieri, Romania, Traian Basescu. Sigur, mentionand in surdina ca trebuie evitat un conflic dar subsemnand de facto la declansarea lui.
Sigur ca politica noastra externa ne obliga sa ne “raliem” politicii aliantei nord-atlantice. Dar, daca luam la puricat statele semnatare, cat si cele “raliate”, vom constata: 1. Ca nu sunt prezente pe lista toate statele membre NATO; 2. Ca, pe langa Honduras, Albania si judetele baltice, se observa o serie de tari islamice opozante Siriei dar si unele state fundamentalist islamice, altfel aflate pe diverse liste ale institutiilor internationale de specialitate, ca exportatoare de terorism islamist. Din prima categorie: Arabia Saudita, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Qatar. Din a doua: Maroc si Kosovo, recunoscut de ieri, implicit, si de Romania, prin semnatura “raliatoare” a lui Traian Basescu, ca “stat” independent, egal in drepturi si opinii internationale cu statul roman.
Graba aceasta a presedintelui Traian Basescu de a pune Romanie in trena SUA, fara consultarea CSAT si fara o minima dezbatere nationala, intr-o problema care implica Romania intr-un eventual razboi, care poate degenera intr-un Razboi Mondial, sfideaza insa atat poporul pe care sustine ca-l reprezinta cat si intreaga noastra politica nationala care ne obliga sa nu atacam un alt stat fara a fi noi atacati de acel stat. Practic, ciudatul – in toate sensurile cuvantului daca acesta ar fi in engleza, ca sa ma exprim precum traducatorul de la Cotroceni al Declaratiei celor 11 in fata cuvantul “reinforce” – repet, ciudatul Traian Basescu cel de azi a repetat gestul teleghidatului Emil Constantinescu – care a autorizat survolarea Romaniei de catre avioanele atacatoare ale vecinei noastre Serbia – gest altfel combatut vehement de Traian Basescu cel de ieri. Mai mult: repet, Basescu a recunoscut indirect “republica” Kosovo!
Si ma intorc – vechea vorba fara de fapta a lui Basescu – la romani. Au fost intrebati romanii daca vor sa atace Siria? Pai hai sa vedem ce spune un sondaj international realizat de Transatlantic Trends: doar 2 romani din 10 ar sustine un eventual conflict armat international in Siria: 82% se opun. Se aude la Cotroceni? Alaturi de Slovacia (cu 85%), suntem in topul tarilor din Europa care resping implicarea tarii lor intr-o interventie armata in Siria! Unde se poate auzi chestia asta, daca la Parlament si Guvern, cu un Crin si un Ponta care s-au “raliat” inainte chiar de a fi data Declaratia celor 11, si acum, la Presedintie, sunt numai surzi si orbi, personaje trase de sfori ca niste jucarii stricate si tembele? Sa mai spun ca nici lui Obama nu-i merge prea bine: doar30% dintre americani ar sustine razboiul din SUA. Vedeti sondajul invocat la Agerpres.
Sa conchid, insa fara a repeta greseala lui Basescu si ignoranta presei de azi. Declaratia celor 11 prevede “un răspuns internaţional puternic”, tradus la Cotroceni drept “ferm”, in urma unui atac chimic din Siria, pentru care este invinovatit Guvernul sirian inainte de fi finalizata ancheta ONU, ancheta care indica deja oricum, “pe surse”, faptul ca o entitate straina de fortele guvernamentale a lansat atrocitatea blamata. Daca se descopera maine ca statul Israel, printr-o actiune specifica a Mossad, a lansat atacul chimic? Ce-o sa mai faca Traian Basescu? O sa atace “ferm” Israelul? 🙂
Fara a indragi deloc cinismul analistilor din epicentrul facatorilor de pace si razboi, Consiliul pentru Relatii Externe (CFR), remarc cum profesorul Richard K. Betts, directorul Institutul pentru Studii despre Razboi si Pace al School of International and Public Affairs de la Columbia University, pune punctul pe i intr-o analiza din revista CFR, Foreign Affairs: “Alegeti-va otrava. America are multe optiuni in Siria. Nici una bune”.
Stimati pupinanalisti din jurul Cotrocenilor, cititi buzele lui Betts, pe limba lui: ““Limited” air action can range from a few symbolic strikes with minor impact to a seriously destructive campaign against dozens of targets over the course of several weeks.”
Si inca: “The closest thing to an example of successful coercion by air attack alone was the war over Kosovo, but that was a massive 78-day assault (surely the outer limits of the concept of “limited”), and it inflicted a huge amount of destruction on Serbia and its civilian population.”
Foreign Affairs semnaleaza articolul pe retelele sociale cu fotografia de mai sus.
O vizita de documentare in Siria nu poate fi decat o placere, mai ales cand o intreprinzi alaturi de maestrul Ion Cristoiu, a carui inteligenta debordanta, raspandita in jur prin panseuri pline de cele mai multe ori de un umor rafinat, constituie o delectare continua. Patru jurnalisti romani harsaiti in politica si afaceri internationale, doi de trust – Vlad Teodorescu de la Jurnalul National si Eliza Francu de la Adevarul – si doi independenti, Ion Cristoiu si Victor Roncea, au mers pe drumul Damascului pentru a descoperi ce mai e nou dar si vechi in spatiul de civilizatie batut si de apostolii Mantuitorului nostru, Iisus Hristos.
Lupta pentru apa si inaltimile Golan
La partea politica, ministrul Informaţiilor, dr Mohsen Belal, un critic aprig al ocupatiei israeliene a teritoriilor palestiniene dar si, mai ales, a Inaltimilor Golan, ne-a explicat din primul moment ca Siria doreste pacea in Orient dar nu este dispusa sa-si abandoneze pamantul, zona strategica de pe promontoriile Marii Galileei, actualul lac Tiberias. Aceasta este politica oficiala a Siriei, expusa foarte clar de presedintele Bashar al-Assad, un lider autoritar care si-a propus modernizarea Siriei si transformarea ei intr-o putere regionala si un factor de echilibru in Orient. Ocupata in urma razboiului de 6 zile din 1967, zona locuita de populatia druza este acum monitorizata la noua granita, de dupa anexarea israeliana din 1981, de trupele ONU. Un proces diplomatic complicat se deruleaza pentru eliberarea acestei zone, vizitata si de noi. Am mers pe urmele papei Ioan Paul al II-lea, care, in „orasul-fantoma” Quneitra, a cazut in genunchi rugandu-se pentru pace in molozul din biserica ortodoxa bombardata in urma cu 43 de ani si aflata si azi in ruine. Se intampla in 2001. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Realistic, sansele ca Israelul sa cedeze o astfel de resursa importanta de apa – considerata unul dintre elementele viitoarelor razboaie ale lumii -, care ii asigura statului evreu, la ora aceasta, jumatate din necesarul de apa, sunt foarte mici. O ultima varianta neoficiala, aflata in discutiile diplomatiei subterane, este ca Israelul sa cedeze din teritoriul ocupat pana la buza lacului, care va deveni insa o granita de stat. Absurd, spun sirienii.
Obama, pe urmele lui Basescu
Ion Cristoiu este de parere ca numai interventia directa a Statelor Unite va putea solutiona amiabil batalia geopolitica locala si prevesteste ca presedintele SUA, Barack Obama, ar putea revolutiona politica Orientului Mijlociu printr-o vizita oficiala la Damasc, care va sparge gheata si, totodata, va spulbera conceptul fostei „axe a raului”.
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, deja a facut aceast vizita, relansand relatiile noastre traditionale. El a lasat si urme prin orasul istoric. La Biserica unde Sf Anania l-a botezat pe Sf Apostol Pavel, o fotografie a lui Traian Basescu si Bashar al-Assad, insotiti de doamnele lor, troneaza la loc de cinste.
Inaintea noastra, recent, Siria a mai fost calcata si de tanarul Mihai Razvan Ungureanu dar si de ministrul Economiei, Adrian Videanu, intr-o vizita la fel de putin mediatizata ca si cea a sefului SIE.
Din punct de vedere financiar, Siria merge bine. Desi nu este afectata de criza euro-atlantica pentru ca nu este conectata la euro, Siria o urmareste cu mare atentie pentru ca isi doreste revenirea pe piete traditionale aflate acum in UE. Cum ar fi Romania. Vicepresedintele Consiliului de ministri, insarcinat cu problemele economice al Siriei, dr Abdullah Dardari, ne marturiseste ca reluarea relatiilor economice cu Romania este o prioritate bilaterala: Romania ar putea folosi Siria ca trambulina catre spatiul arab, in care tara de la Mediterana este scutita de taxe, iar Siria ar putea considera Romania un cap de pod spre spatiul UE. Aceste propuneri s-au aflat pe agenda intalnirii dintre viceprim-ministrul sirian si ministrul Adriean Videanu, desfasurata la Damasc pe 19 si 20 mai, cu doar o saptamana inaintea venirii noastre. Pe langa industria petrochimica siriana care are inca nevoie de specialistii romani care au pus-o la punct in regimul trecut, Romania si Siria sunt interesate in “crearea de parteneriate pentru valorificarea resurselor de gaz si a celor geologice din Siria”, conform afirmatiilor oficiale. Pragmatismul si prietenia sunt cuvintele care ar putea caracteriza noua relatie, racita dupa doua decenii de politica externa defectuoasa a Bucurestiului. Cristoiu, desemnat drept “rais”-ul (presedintele) delegatiei, observa ca miscarea de revigorare este urmarea vizitei lui Basescu.
May 25th, 2015 
VR 
Iunie 2010 m-a prins pe drumul Damascului, alături de jurnaliştii Ion Cristoiu, Vlad Teodorescu şi Eliza Frâncu. Oraşul antic Palmyra, azi ocupat de forţele internaţionalist-teroriste de distrugere a Orientului, cunoscute după acronimul ISIS (foto sus via BN24), a fost unul dintre obiectivele noastre (vizionat la o temperatura de peste 40 de grade). Nu am avut un aparat foto performant dar cred că merită totuşi să redau câteva imagini din posibilul viitor oraş dispărut… A rezistat 2000 de ani. Oare va fi şters de pe hartă de aceşti distrugători anti-creştini de sorginte contrafăcută? Un fapt inedit: directorul de la acea vreme al extraordinarului sit studiase în… România!
(more…)
Posted in 
Tags: 
