Urmaresc cu amuzament cum Dan Puric, la fiecare dintre aparitiile sale din ce in ce mai plictisitoare, se razboieste cu blogurile, pe care le considera “surse securistice” si “tribune ale minciunii”. Asta o spune acelasi mim profesionist Dan Puric care se afla la conducerea unei organizatii “inovatoare” alaturi de “nesecuristii”… Mugur Isarescu, Sergiu Celac, Daniel Daianu, etc, etc. Si o spune, cu gura plina, din varful Trustului Minciunii, de la televiziunea care il proiecta presedinte (!), a puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu si din paginile Adevarului intors pe dos, fosta Scinteie, acum a oligarhului Dinu Costache Patriciu… Ambii tovarasi, cunoscute motorase media filoruse. De ras sau de plans? La ultima emisiune cu Turcescu sustinea ca si-a depasit conditia de puric si a ajuns cocos de munte (nu glumesc). Daca muntele lui e Casa Scinteii, sa nu-ti vina sa-i spui: mai cocosel, Gogule, probleme la logica, ceva? Ca la bun simt stim…
Altfel, din acelasi registru, iata ca dupa 20 de ani in care nici unul dintre marii patrihoti de azi nu a calcat cu un varf de balerin peste Prut, acum, cand bietii basarabeni sunt perceputi ca o piata de consum si devarsare a minciunii, ca limacsii dupa ploaie, ies si vircolacii “civilizatori”. Un Danion invitat de Vladimir al Moscovei, urmat rapid de un Dan Puric, promovat in ziarul celuilalt Vladimir al… va las pe dvs sa ghiciti…
Pentru inceput, ziarul lui Vladimir Filat incepe cu Omagiul ceausist al lui Gheorghe Ceausu. Ca maine, cocoselul va canta de trei ori si la Chisinau! Ptiu, drace!
“Siluetă pregnantă şi voce singulară în care se contopesc omul, artistul, gânditorul şi cetăţeanul, Dan Puric este, la urma urmei, o conştiinţă înaltă a vremii noastre…
…Aş fi cel puţin nemulţumit dacă cei care-l iubesc pe Dan Puric şi-i admiră opera l-ar considera vedetă. Nu, acest adjectiv l-ar degrada, mai ales de când este banalizat prin toate căile de comunicare. El e celebru prin conţinutul ideilor, prin limbajul artistic-teatral pe care l-a creat, prin atitudinea curajoasă şi demnă şi prin arta de a produce învelişul acestora.”
(Din postfaţa la cartea „Cine suntem” citata de ziarul “Al cui e Timpul”)
E adevărat, s-au petrecut lucruri nepotrivite la schimbarea calendarului la noi și în alte părți. Totuși, trebuie să arătăm necanonicitatea stiliștilor de la noi… Fostul PS Galaction Gordun a fost caterisit și depus de Sfântul Sinod al B.O.R. pentru grave abateri morale și sminteli publice. Dar pentru a nu-și pierde ”privilegiile” în fața oamenilor neștiutori (off, grea boală slava deșartă și nepocăința!), moș Grigore Gordun s-a dus la stiliști ca un fur de cele sfinte, continuând să-și aroge statutul de arhiereu. Deși cu ani înainte l-a hirotonit pe Părintele Cleopa ierodiacon, acum fiind scos din rândul clericilor și al monahilor, G.Gordun a încercat să-l momească și pe părintele Cleopa promițându-i că-l va face episcop la stiliști. Părintele Cleopa l-a avertizat că nu mai are drept de a purta rasa, necum de a mai sluji Sfânta Liturghie, îndemnându-l la pocăință. Dar, mândria lui G.Gordun a continuat… A ”hirotonit” fără nici un drept într-o noapte doi ”episcopi” necanonici, iar apoi lucrurile s-au propagat în avalanșă până astăzi. Sunt deja 12 ”episcopi” stiliști, fără succesiune apostolică. De aceea, stiliștii români sunt în afara Bisericii, și sărmanii continuă mândria și înșelarea cu o bravare și dârzenie de îndrăciți… Nici o Biserică Ortodoxă, chiar pe stil vechi, nu-i recunoaște. Cât despre rebotezarea și remiruirea ortodocșilor pe stil nou, acestea sunt semne clare de erezie și de hulire a Duhului Sfânt din B.O.R. care a dat și dă mereu Sfinți, pentru că Hristos – Dumnezeul Cel Viu și Adevărat este capul Bisericii, și El Își sfințește ucenicii și din vremea liniștii și din vremea prigoanelor (comunistă și post ‘89). Noi să rămânem cu dragoste și ascultare așa cum am moștenit, rugându-ne ca Dumnezeu să-i lumineze spre pocăință și ascultare și pe D.V. și pe ceilalți prozeliți ai stilismului și ai anarhiei.
În ultimul timp este mediatizată tot mai intens chestiunea predării religiei în şcoală (la fel si dincoace de Prut – nota mea). Chestiunea este veche şi răspunde unei necesităţi reale. Ceea ce a surprins o parte a opiniei publice este faptul că pentru a promova ideea sau pentru a propti imaginea structurii locale a Patriarhiei Ruse de la Moscova au ieşit subit la rampă mai multe personaje care nu au arătat înainte un interes constant pentru Ortodoxie şi nici nu au excelat în virtuţile creştine: doi foşti capi ai serviciilor secrete, Valeriu Pasat şi Anatol Plugaru, Valeriu Pleşca, Victor Josu, Vladimir Filat. Capul de listă este bineînţeles Valeriu Pasat, omul care este ceva mai mult decât un prieten intim al mitropolitului Vladimir. Fostul securist nr. 1 şi angajat al gigantului energetic rusesc „RAO EES” al lui Anatoli Ciubais a devenit brusc un mare atlet al Ortodoxiei.
Potrivit unui comunicat de presă al Mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei), la 15 martie 2010, mitropolitul Vladimir Cantarean, a convocat de urgenţă toţi preoţii din câteva protopopiate ale eparhiei sale pentru a alinia Biserica „iniţiativei domnului Valeriu Pasat cu privire la studierea Bazelor Ortodoxiei în instituţiile preuniversitare de învăţământ”. Preoţii din trei protopopiate (Ialoveni, Rezina şi Şoldăneşti), veniţi cu tema bine pregătită de acasă, i-au prezentat mitropolitului Vladimir un soi de memoriu, din care vom cere cititorilor îngăduinţa să spicuim câteva pasaje. Aşadar, „Având în vedere iniţiativa domnului Valeriu Pasat cu privire la includerea în curriculumul naţional a Bazelor Ortodoxiei ca obiect de studiu obligatoriu pentru instituţiile preuniversitare de învăţământ, clerul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove nu poate decât să-şi manifeste susţinerea pentru această propunere sănătoasă şi necesară atât din punct de vedere moral, cât şi social (…) În acelaşi timp suntem bucuroşi de faptul că asemenea gen de iniţiative vin şi din partea laicatului, în persoana domnului Valeriu Pasat, care vine cu propunerea către Legislativul Republicii Moldova de organizare a unui referendum naţional în cadrul căruia cetăţenii ţării noastre să-şi poată exprima opţiunea referitor la introducerea în programele învăţământului preuniversitar a obiectului „Bazele Ortodoxiei”. (…) De notat că domnul V. Pasat vine către deputaţii Parlamentului cu o serie de argumente indubitabile, acestea fiind de ordin moral, istorico-identitar, didactic-educaţional, constituţional-legislativ şi politic”.
Această reuniune era de prisos, din moment ce cu aproximativ o lună înainte, mai exact la 18 februarie 2010, mitropolia Chişinăului emisese un alt comunicat oficial, intitulat „Mitropolia Moldovei susţine demersul dlui Valeriu Pasat privind introducerea Bazelor Ortodoxiei în instituţiile preuniversitare”, comunicat care ne oferă o rarisimă mostră de servilism şi complicitate politică şi pe care îl vom cita aici integral, respectând originalul:
Marturisesc ca nu am dorit absolut deloc sa ma bag in scandalul pe care a reusit sa-l declanseze si agite tocmai in Saptamana Mare predicatorului Danion Vasile, teologul care considera ca marii nostri duhovnici Arsenie Boca si Ilie Cleopa “au avut limite in credinta”. Dar reactia sa – iata, el e diferit de cei doi Avva – intrece limitele; limitele bunului simt. Observ cum, dupa aceste forme de insulte la adresa parintilor ortodoxiei romane, care au produs efecte in lant, in loc sa mearga la cauza, si sa-si recunoasca vina, Danion prefera sa se afunde in marasm existential, sa se auto-victimizeaze si sa-i acuze cu aplomb pe organizatorii propriei sale conferinte, inclusiv pe un fiu duhovnicesc al Parintelui Justin Parvu. Zelotii lui ii merg pe urme. Din aceste motive discutia a depasit deja, rapid, aspectele strict teologice legate de “calendar”. Raspunsul lui Danion la observatiile Astradrom si ale Parintelui Eftimie, ucenicul Parintelui Justin, in loc sa ofere o dovada de smerenie, pune paie pe foc cu o mandrie de nezagaduit. Dupa ce despica firul ierbii de pe dealurile Sihastriei in patru pornind de la un cuvant – “sinod” (cu “s” mic – deci o adunare bisericeasca nu Sfant Sinod), Danion se repede din nou – intr-un stil care imi aminteste de cel al agresivului anti-ortodox Cristian Badilita -, la memoria Parintelui Cleopa si ii da chiar niste lectii postume: “trebuie precizat ca si aici parintele Cleopa vorbeste in necunostinta de cauza“, etc, etc. Danion le stie pe toate. Si Parintele Ilie Cleopa si Parintele Ioanichie Balan, care i-a realizat cartile, ar fi niste afoni pe langa el: “totusi, in editia din 1991 a cartii sale ar fi fost potrivit ca parintele Cleopa sa retracteze toate afirmatiile inexacte”, mai “explica” smeritul teolog. El merge mai departe, si il considera si pe Sfantul Ardealului, Arsenie Boca, “eronat” si necanonic. Nici fratii nostri monahi romani de la Muntele Athos nu-i scapa: niste eretici. Numai zelotii sunt buni, desi recunoaste ca nu i-a vizitat! Apoi, contrazicandu-l pe Parintele Eftimie de la Manastirea Huta – fara dovada inregistratrii (oare unde-o fi pierduta?…) -, purcede la o jalnica delatiune la adresa acestuia, scoasa din tiparele deloc crestinesti ale Securitatii. De ce trebuia sa mai adauge “fratele” Danion ceva “dezvaluiri picante” care, acum, pe fondul diputei acutizate, nici nu mai pot fi considerate reale?
Departe de mine ideea de a ii contesta cunostintele teologice ale lui Danion Vasile („Inteligenţe sunt dese, caractere foarte arare”). Dar, ma intreb, ca un simplu si foarte pacatos credincios:
O intrebare pentru Danion Vasile: Valeriu Gafencu si tatal sau au murit ca sa fie confiscati de urmasii asasinilor lor?
Scrisoarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist către Sanctitatea Sa Alexei II
SANCTITATEA VOASTRA,
PREA IUBITE FRATE
ÎN DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
Cu dragoste frăţească, Vă aducem la cunoştinţă că am primit scrisoarea Sanctităţii Voastre din 24 decembrie 1992, care ne-a produs mâhnire şi durere multă. Aceasta pentru faptul că Sanctitatea Voastră consideraţi Actul Sinodal al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privitor la binecuvânmrea reactivării Mitropoliei Basarabiei, ca «ingerinţă anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova».
Sanctitatea Voastră ! In conştiinţa umanităţii, în general şi mai ales la creştini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul şi silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune repararea nedreptăţii şi restabilirea adevărului precum şi a drepturilor ce decurg din această restabilire.
Conform acestui principiu, exercitarea jurisdicţiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra românilor ortodocşi din Basarabia, între anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept şi abuziv din punct de vedere al realităţii istorice şi al normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric.
Conform mărturiilor istorice, pe teritoriul locuit astăzi de români, cuvântul Evangheliei lui Hristos a fost propovăduit încă din primele veacuri creştine. Propovăduirea Evangheliei pe acest teritoriu a coincis cu însăşi formarea poporului român care a apărut în istorie ca popor creştin. Poporul român a devenit astfel unul din primele popoare creştine ale Europei, eveniment ce a avut loc cu multe secole înainte de creştinarea slavilor.
Viaţa creştină a avut o continuitate permanentă pe acest teritoriu, românii ortodocşi afirmându-şi neîntrerupt apartenenţa la Biserica Ortodoxă a Răsăritului.
Îndată ce condiţiile istorice au permis, românii ortodocşi au obţinut dreptul de a avea episcopi pământeni. Acest drept, bazat pe tradiţia canonică a Bisericii, a fost cerut cu multă insistenţă Patriarhiei de Constantinopol mai ales de creştinii ortodocşi români din teritoriile din stânga şi din dreapta Prutului, ce constituiau împreună un Principat român cunoscut în Europa cu numiele de Ţara Moldovei.
In anul 1401, Domnitorul Moldovei a cerut ca în fruntea organizării bisericeşti din această ţară să fie recunoscut de către Patriarhia de Constantinopol mitropolitul pământean IOSIF MUŞAT. Prin acest act, Mitropolia Moldovei era recunoscută ca servind o etnie distinctă în cadrul unui teritoriu bine definit geografic şi istoric. Drept consecinţă, potrivit legislatiei bisericeşti canonice, diferită de cea a imperiilor schimbătoare, nimeni şi niciodată nu avea dreptul să desfiinţeze, să modifice sau să înjumătăţească jurisdicţia ei în teritoriul ce-i revenea de la întemeiere şi cu recunoaştere canonică.
Cursul normal al lucrurilor a fost din păcate întrerupt în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin ocuparea de către armatele ruseşti a pământului românesc al Ţării Moldovei (1769-1774, 1787-1791). Printre măsurile luate în mod abuziv de ocupanţi a fost şi amestecul brutal în treburile Bisericii din Moldova prin impunerea la Iaşi, în 1789, a unui locţiitor de mitropolit, AMBROZIE, rus de neam, care venise în Moldova odată cu trupele ruseşti.
Danion Vasile a participat pe 8 februarie anul acesta la o “mare manifestare de credinta” organizata la Chisinau de “Biserica Ortodoxa din Moldova”, Mitropolia care tine direct de Patriarhul SVR Kirill al Intregii Rusii, unde, pe langa enoriasii adusi de preotii de sub Patriarhia Moscovei, au fost incartiruiti, ca pe vremea comunistilor (acolo asa sunt si-acum), si numerosi “credinciosi” mai mult sau mai putin gradati, cei mai multi direct in uniforma (vezi foto mai jos). Dupa compromiterea totala a comunistilor din Republica Moldova, pe fondul lipsei de incredere in orice doctrina politica, operatiunea “crestinilor adevarati” rusofoni face parte dintr-un plan mai amplu al noului KGB de canalizare a energiilor bietilor credinciosi ortodocsi inspre infiintarea unui nou partid securistico-moldo-nationalist (voi reveni pe aceasta tema, pentru ca va afecta si Romania). Insusi locotenent-colonelul filo-rus Vladimir Cantarean “al Intregii Moldove” a binecuvantat adunarea, dupa care a urmat conferinta lui Danion Vasile, “oaspetele special din Romania”. In zilele petrecute la Chisinau, predicatorul cazut in sminteala a comis aceleasi pacate ca si la conferintele incriminate de la Oradea si Beius. Respectiv, dupa cum consemneaza un fan de-al sau mai tanar, “Danion Vasile a criticat (prin dovezi de nezdruncinat) că acceptarea de către unii mari duhovnici români ai secolului XX a stilului nou este o mare greşeală, cu iz ecumenic, dovedind că fiecare om are limite în credinţă.” Asadar, e deja recidivist. Mi-e groaza sa ma gandesc daca nu cumva Danion Vasile a defaimat, pe langa adormitii intru Domnul Parinti Arsenie Boca si Ilie Cleopa, si alti mari duhovnici romani, inca in viata, care, ce sa faca?, sunt in Biserica Neamului care are, fie ca vrea fie ca nu vrea, alt calendar decat stilistii. Daca fraza de mai sus reflecta spusele lui Danion Vasile la Chisinau, inseamna ca si Parintele Justin Parvu si Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Adrian Fageteanu sunt “ecumenisti” si au “limite ale credintei” depasite doar de Inalt Prea Sfintia si Prea Fericirea Sa Sfantul in Viata Danion Vasile. Poate chiar si generalul KGB Alexei al-II-lea a fost, si el, mai sfant decat duhovnicii nostri, doar pentru ca “a tinut calendarul”, pe langa sticla de votca si kalasnikov… Dar sminteala lui merge mai departe si spun aceasta cu toata consideratia si mila. Marturisesc ca aveam de gand sa il tratez ca atare, daca dincolo de invatatura sa incontestabila, nu constatam ca, din pacate, caracterul (si nu numai) ii joaca mari feste, pe care ar trebui, poate, sa si le controleze, printr-un an de tacere in pustiu. Dupa ce am publicat comunicatele ASTRADROM, in care este citat si Parintele Eftimie de la Huta, ucenic al Parintelui Justin Parvu, Danion Vasilievici mi-a trimis un raspuns obraznic si plin de si mai multa mandrie. La acuzele de propaganda stilista predicatorul ratacit comite ca replica delatiuni josnice la adresa Parintelui Eftimie si noi atacuri la marii duhovnici Ilie Cleopa si Arsenie Boca. Voi reveni asupra acestui subiect in postarea urmatoare. Pana atunci va invit sa luati aminte la imaginile de mai jos si sa aveti in gand vorba romaneasca din titlu. In baza acestei postari veti gasi un material despre preferintele lui Vladimir Cantarean in uniforme cand face revista trupelor “fratilor” separatisti de la Tiraspol.
Comitetul director al ASTRADROM intrunit in data de 29 martie 2010, a discutat despre tulburarile create de Danion Vasile prin conferintele sustinute la Beius si Oradea.
In urma conferintelor sustinute de Danion Vasile la Beius (24 martie 2010) si Oradea (25 martie 2010), ASTRADROM se dezice de afirmatiile grave ale acestuia referitoare la calendarul nou (ca acesta fiind erezie), precum si de acuzatiile lui care lovesc in demnitatea marilor duhovnici ai neamului romanesc (pr. Arsenie Boca, pr. Cleopa Ilie si pr. Ioanichie Moroi etc). Aceasta datorita faptului ca ASTRADROM are o alta linie pe care o urmeaza, socotind cele afirmate de Danion Vasile ca fiind straine de gandirea Bisericii Ortodoxe Romane si de traditia neamului nostru.
De asemenea, ASTRADROM nu-l va mai invita pe Danion Vasile sa mai sustina nici o conferinta si nici nu-i va mai distribui cartile pana ce acesta nu-si va reabilita afirmatiile.
Purtator de cuvant, Cristian Vidican
Propaganda stilista sub numele unei conferinte
In seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema “Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.
Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului” iar parintele Arsenie Boca dadea credinciosilor “invataturi in contradictie cu traditia Bisericii” si a sfintilor parinti, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc. In opinia lui Danion Vasile doar sfintii de la Optina (care indeamna la necomuniune cu cei de pe stil nou) detin Adevarul de credinta.
Tot in cadrul aceleiasi conferinte, Danion a spus ca “Muntele Athos a cazut” si singura manastire care s-a mentinut este Esfigmenu, o manastire zelotista.
In cele din urma conferinta lui Danion Vasile s-a transformat intr-o propaganda stilista condamnand totodata oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Romane. Atat Danion cat si duhovnicul sau, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au sustinut ca parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda apreciaza gestul de “curaj” al celor doi “eroi” care au raspandit acelasi mesaj in mai multe orase din tara.
Organizatorii conferintei ASTRADROM, se dezic de unele afirmatii la adresa duhovnicilor sus amintiti:
Daniela: “Mie imi place sa am sanii foarte mari sau foarte dezvoltati. Prietenii mei m-au parasit si nu mai vorbesc cu mine fiindca eu nu am sanii dezvoltati ca celelalte prietene ale mele.”
Nicoleta: “Nu ma dezvolt deloc, toti ma resping, chiar si baietii. Înca la varsta mea nu am avut un prieten, imi vine sa ma omor. Va rog frumos sa-mi spuneti ce sa fac ca sa imi creasca si mie sani si sa fiu si eu mai grasa” .
Diana: “Am un mare complex: nu am sanii mari. Îmi este rusine sa ma imbrac cu bluze mulate, toti baietii isi bat joc de mine, toti striga dupa mine, aceste “faze” ma duc la exasperare. Din punct de vedere fizic mi se fac multe complimente: ca am un corp frumos cu o exceptie, ca arat “col”. Am vorbit cu putini baieti, ultimul meu prieten mi-a spus in fata ca nu mai putem fi prieteni pentru ca nu am sani si m-a parasit. Sunt disperata! Tin foarte mult la el, m-a parasit pentru o “vagaboanda”. Ma gandesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chin”.
Catre toate Danielele, Nicoletele si Dianele care impartasesc aceeasi perspectiva trista asupra prezentului: fetelor, bagati-va mintile in cap! Nu are rost sa va dati cu capul de pereti numai pentru faptul ca sanii vostri nu sunt mai darnici fata de privirile tinerilor ai caror hormoni tropaie precum un detasament militar.
Exista o psihoza a sanilor mari, o psihoza care se accentueaza pe zi ce trece si care este puternic modelata de mass-media. Eu nu sunt de parere ca trebuie sa se lupte contra discriminarii fetelor nedotate, si nici ca acestea sa fie consolate cu povesti de adormit copiii. Cred ca pur si simplu ar trebui ca fetele cu sani mici sa capete o perspectiva asupra “handicapului” lor care sa nu tina seama de exigentele mass-mediei.
Îmi este greu sa ma adresez mai multor fete deodata, asa ca ma voi adresa unei singure “victime a sortii”.
Ar trebui sa fii fericita ca din cauza sanilor tai multi baieti stau departe de tine. E o sansa de care nu au parte fetele bine dotate. De ce? Pentru ca baietii se vor apropia de ele in primul rand pentru sanii lor, si nu pentru sufletul lor. Un baiat rosteste foarte usor o declaratie de dragoste numai pentru a avea ocazia sa puna mana pe un trup care il innebuneste. Foarte greu ii va fi unei fete cu sanii mari sa isi dea seama daca prietenul ei o iubeste cu adevarat sau pur si simplu a fost hipnotizat de niste balcoane spatioase.
“Nu pot sa ma amagesc cu un astfel de refren”, mi-ai spune. Nu vreau sa te amagesc, pur si simplu asa stau lucrurile: fetele cu sani mari sunt de multe ori cautate de baieti nu pentru ca ar avea cine stie ce calitati iesite din comun, ci pentru ca sanii lor sunt generosi.
“Si nu este asta o mare calitate?”
Nu pot sa fiu atat de orb ca sa nu constat si eu ca printre tineri aceasta insusire capata incetul cu incetul rangul de virtute de capatai. Dar ce vorbesc de tineri? Femeia cu sanii mari face parte din setul de vise erotice al barbatilor care nu sunt impliniti de relatia cu sotiile sau amantele lor. Un prieten imi spunea ca cea mai mare ispita a lui este sa faca sex cu o femeie cu sanii mari, ca cele din revistele porno.
Sa ne intrebam de ce au atata trecere fetele cu sanii mari. Exista vreo legatura intre aceste organe si mintea unei fete? Sunt sanii mari semnul unei minti mai stralucite, sau semnele unui coeficient de inteligenta redus?
Nici una, nici alta. Femeia poate avea sani revarsabili, si poate fi geniala sau proasta de-a binelea. Femeia poate avea sanii milimetrici, si asta nu o face nici desteapta, nici proasta.
Dar femeia cu sani mari este o femeie care ii innebuneste pe barbati. De ce? Din mai multe motive, toate centrate in jurul actului sexual. O fata cu sani mari este mult mai usor de starnit. Se stie ca sanii reprezinta una dintre zonele erogene cele mai sensibile ale femeii. Într-o discoteca dansezi cu o fata cu sanii mari, o mangai putin mai lasciv peste piept si in cateva minute este gata sa vina la tine acasa sau in masina ca sa ii demonstrezi cat de fulgerator te-ai indragostit de ea. Apoi, acasa sau in masina, barbatul se excita foarte tare atingand acei sani mari. Ce s-ar fi facut acel barbat daca fata pe care o agata in discoteca avea sani mici? I-ar fi fost greu sa o starneasca si, mai apoi, nu ar fi avut aceeasi stare de extaz in fata trupului ei gol. Continuarea la https://www.sfaturiortodoxe.ro/ortodox/iubire-sex/sani-mari-creiere-mici-scrisoare-catre-fetelecu-sani-modesti-adolescenti-fete-minore-baieti-sex-oral-iubire.htm
ONE COMMENT. VR: S-ar putea lua si organul masculin la analizat similar, ca sa aiba si fetele de ce sa se distreze? Cum ar suna titlul? Cumva: Penis mare – creier mic, penis mic – creier mare?
Înainte de teorii, câteva pareri ale tinerilor care au fost întrebati ce parere au despre sexul oral:
Nu cred ca e imoral sau nereligios sexul oral, desi în anumite acceptiuni se întâmpla sa fie… Ideea e ca daca vine dintr-o dorinta sincera si nu pentru ca “asa îi place lui” (sau ei), sexul oral poate fi o binecuvântare, iertata fie-mi blasfemia (pentru cei mai “religiosi” )….
Deci: în opinia mea nu e nici o rusine sexul oral! Rusine e sa nu recunosti, cum stiu ca fac majoritatea!
Sexul oral? mda… asta reprezinta metoda cea mai convingatoare in a-ti demonstra iubirea fata de celalalt… nu poti face asta daca nu iubesti respectiva persoana.
Nu este neaparat o rusine … depinde de situatie .. daca ma întreaba mama sau tata daca practic acest sport , normal, mi-e rusine sa raspund .. dar când e vorba de trecut la actiune , nu e o rusine … Si da , sexul oral apropie partenerii.
Stiu ca daca un preot ar citi astfel de pareri, s-ar simti indignat:
“Vai, dar astfel de pareri sunt ale unei minoritati care traieste în pacat, si care face pacate împotriva firii. Daca ar fi întrebati tinerii din parohia mea ce parere au, ar repeta cu totii ca este un mare pacat, care atrage dupa sine pedeapsa lui Dumnezeu.”
As îndrazni sa îi spun unui astfel de preot ca, desi tinerii care vin sa se spovedeasca în fiecare post nu practica sexul oral, totusi ceilalti îl practica cu dezinvoltura. Chiar si unii dintre tinerii care vin pentru prima oara la spovedanie au avut o astfel de experienta, chiar daca nu recunosc aceasta la scaunul de spovedanie.
Punctul de vedere potrivit caruia sexul oral este doar o cursa draceasca are din ce în ce mai putini sustinatori. Foarte multi tineri o considera o metoda de a împartasi celui pe care îl iubesti dragostea pe care i-o porti. Nu ma voi opri aici asupra perversitatilor pe care le practica unii tineri, ci doar voi vorbi putin despre motivele pentru care unii tineri care cred în Dumnezeu practica sexul oral.
As începe totusi prin a atrage atentia asupra campaniei puternice de care are parte aceasta practica sexuala: o gramada de articole care stârnesc curiozitatea celor care nu au fost initiati în asa ceva, articole care aduc argumente care dovedesc ca de fapt sexul oral nu are nici o legatura cu credinta în Dumnezeu, ca nu e un pacat, ca numai cei cu idei învechite se abtin de la practicarea sexului oral. Statisticile sunt un element care atârna foarte greu: peste 70% dintre cupluri (sau 80% si chiar 90%, dupa alte statistici) practica sexul oral.
“Daca toti (sau aproape toti) practica, eu de ce nu as face-o?”, se întreaba unele fete sau tineri care vor sa îsi pastreze fecioria, dar în acelasi timp vor sa ajunga la o relatie cât mai intima cu persoana iubita.
Principalele avantaje ar fi urmatoarele:
– nu implica pierderea fecioriei;
– bolile sexuale se transmit mai greu (totusi, prin sexul oral se poate transmite si S.I.D.A., alaturi de alte boli. Acest amanunt este uneori trecut cu vederea în unele articole de promovare a sexului oral);
– nu duce la sarcini nedorite, cum se întâmpla cu actul sexual obisnuit.
Nimeni nu poate contesta faptul ca în urma sexului oral nu poate avea loc fecundarea. Totusi, eu contest faptul ca sexul oral este o metoda sigura de evitare a sarcinilor nedorite. Argumentul meu e simplu: sexul oral este o etapa pregatitoare pentru sexul normal. O fata care practica sexul oral numai pentru a-si pastra si fecioria si prietenul în cele din urma va renunta ori la feciorie ori la prieten. Pentru ca prietenul se va plictisi repede de monotonia sexului oral. Si fata care a acceptat sa faca sex oral numai pentru a nu-l pierde va renunta mult mai usor la fecioria ei decât o fata cu gura nespurcata. Cred deci ca sexul oral va duce la sex normal, asa ca va fi un pas spre sarcinile nedorite. Dupa ce o fata schimba doi trei prieteni, pentru ca acestia se satura de fitele ei de a-si pastra himenul practicând sex oral, vor râde de ea cu gastile lor, si i se va duce vestea cu viteza Romtelecom-ului. Asa ca, saraca fata, dupa ce va ajunge tinta bârfelor, se va satura sa îsi apere himenul care i-a adus atâtea necazuri. Si se va culca cu primul cavaler care se va oferi sa o ridice din groapa deznadejdii. Asa ca prilejul de a ajunge la sarcini nedorite nu va fi ratat.
Sa vorbim acum despre pastrarea fecioriei si practicarea sexului oral. Sunt fete care, dorindu-si sa se mântuiasca, dar dorindu-si în acelasi timp sa îsi pastreze prietenul, accepta compromisul de a face sex oral.
“Nici ca mine, nici ca tine”, îi spune prietenul unei fete. “Facem sex oral si ramânem împreuna. Am nevoie de o dovada de dragoste din partea ta”
Este trist ca sunt baieti care spun aceste lucruri cu sinceritate. Ei nu considera ca si-ar rani prietenele cerându-le aceasta dovada de dragoste, pe care oricum multe fete o ofera si fara sa li se ceara.
Dar o fata care este crestina nu ar trebui sa accepte un asemenea compromis. Sexul oral este un mare pacat. Aceasta nu este o parere, nu este o idee învechita. Ce a învatat Biserica ca este pacat, pacat ramâne. Daca mâine ar spune cineva ca furtul nu este un pacat, si daca demonstreaza cu argumente sociale sau psihologice asa ceva, nu rezolva nimic. Da, tinerii au dreptate sa nege anumite idei fixe ale sociologilor sau ale psihologilor, idei scornite de mintea omeneasca, care uneori pierde din vedere esentialul unei situatii.
Nu oamenii pot stabili ce este pacat si ce nu este. Dumnezeu, Cel care a facut cerul si pamântul, ne descopera care este calea pe care trebuie sa mergem. Normele morale nu le putem fixa noi. Noi putem doar sa acceptam sau sa respingem normele pe care ni le-a fixat Dumnezeu si sa le înlocuim cu ale noastre, care sunt false. Dumnezeu nu a fixat în mod artificial normele morale, ci aceste norme morale sunt legate de însasi fiinta umana, de modul în care a fost creata de Dumnezeu si de rostul pentru care a fost creata. Poate ca daca pe lumea cealalta singura desfatare ar fi cea sexuala, atunci Biserica i-ar îndemna pe oameni sa cunoasca toate perversitatile cu putinta pentru a se antrena pentru vesnicie. Numai ca pe lumea cealalta cei care s-au îndeletnicit cu perversiunile sexuale sau cu alte pacate nu vor vedea lumina la care au fost chemati. Vor ajunge în iad. Biserica ne cheama sa dobândim adevarata împlinire, adevarata bucurie. Poruncile Bisericii sunt jaloane care ne arata drumul spre aceasta bucurie.
“Cine este Biserica sa îmi interzica mie sa fac sex oral?”
Biserica nu poate împiedica pe nimeni sa pacatuiasca. Ea nu poate forta libertatea omului. Dar, întrucât ea este scoala a mântuirii, ea trebuie sa atraga atentia ca pacatul este pacat, si ca orice forma de pacat duce la pierderea mântuirii.
Oare Duhul Sfânt care Se îndeparteaza de cei care pacatuiesc va ramâne asupra celor care fac sex oral numai pentru ca moda perversitatilor are din ce în ce mai multi fani? Nu, desfrâul este desfrâu.
Întrucât de obicei baietii le cer fetelor sa faca acest compromis (nu am citit de nici un caz în care un tânar sa fie amenintat ca daca nu accepta sa îi faca prietenei aceasta pofta va fi parasit), le spun fetelor sa nu se lase pacalite de cursa compromisului. Cum ar putea o gura care se spurca prin sex oral sa ia anafura, agheasma sau sa sarute sfintele icoane? Cum ar putea o astfel de gura sa primeasca Sfintele Taine, adica pe Însusi Hristos? Oricât de bine ar spala pasta de dinti, sau oricât de eficienta ar fi guma de mestecat, totusi rana pacatului nu se sterge fara multa pocainta.
Poate ca nu ar fi cazul sa pomenesc despre Sfânta Împartasanie, ca de obicei o fata care practica sexul oral nu se gândeste la Sfintele Taine, dar totusi se gândeste sa sarute icoanele când intra într-o biserica. O face cu dezinvoltura, fara sa se gândeasca ca aceeasi gura cu care îi atinge pe sfinti s-a spurcat si se va mai spurca prin pacat.
Sexul oral este o forma de curvie. Gura nu este lasata de Dumnezeu pentru perversiuni. Acest lucru ar trebui sa fie clar pentru toti crestinii. Chiar daca mass-media ne atrage atentia asupra faptului ca în majoritatea cuplurilor casatorite aceasta specialitate este la loc de cinste în ghiveciul de erotism, nici un crestin cu frica de Dumnezeu nu ar trebui sa se lase prada acestei placeri dracesti. Daca într-o familie sotii practica sex oral, sau orice alta perversiune, familia respectiva nu se mai poate numi crestina. Oricât de multa ar fi cantitatea de rugaciune prin care sotii încearca sa recompenseze desfatarile lor animalice.
TINERII SI SEXUALITATEA de doctorand in Teologie Danion Vasile
Din aceeasi categorie: IPS Andrei Andreicut: “Dragoste, libertate si sex responsabil” Dan Puric in Yoga Magazin: A face arta inseamna a medita
April 5th, 2010 
VR 
Urmaresc cu amuzament cum Dan Puric, la fiecare dintre aparitiile sale din ce in ce mai plictisitoare, se razboieste cu blogurile, pe care le considera “surse securistice” si “tribune ale minciunii”. Asta o spune acelasi mim profesionist Dan Puric care se afla la conducerea unei organizatii “inovatoare” alaturi de “nesecuristii”… Mugur Isarescu, Sergiu Celac, Daniel Daianu, etc, etc. Si o spune, cu gura plina, din varful Trustului Minciunii, de la televiziunea care il proiecta presedinte (!), a puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu si din paginile Adevarului intors pe dos, fosta Scinteie, acum a oligarhului Dinu Costache Patriciu… Ambii tovarasi, cunoscute motorase media filoruse. De ras sau de plans? La ultima emisiune cu Turcescu sustinea ca si-a depasit conditia de puric si a ajuns cocos de munte (nu glumesc). Daca muntele lui e Casa Scinteii, sa nu-ti vina sa-i spui: mai cocosel, Gogule, probleme la logica, ceva? Ca la bun simt stim…
Altfel, din acelasi registru, iata ca dupa 20 de ani in care nici unul dintre marii patrihoti de azi nu a calcat cu un varf de balerin peste Prut, acum, cand bietii basarabeni sunt perceputi ca o piata de consum si devarsare a minciunii, ca limacsii dupa ploaie, ies si vircolacii “civilizatori”. Un Danion invitat de Vladimir al Moscovei, urmat rapid de un Dan Puric, promovat in ziarul celuilalt Vladimir al… va las pe dvs sa ghiciti…
Posted in 
Tags: 
