Posts Tagged ‘deutsche welle’

Cine sunt “ziaristii germani” care ataca Biserica Ortodoxa Romana, sub acoperirea “presei germane”? Doi unguri de pripas din Targu Mures: Paul Tsusek si Zsuzsa Hunyadi. Rusine, Deutsche Welle!


Un reportaj oarecare – care oricum incalca minimele norme “deontologice” pentru ca prezinta parerea unui mic dezaxat, Remus Cernea, contra Bisericii care reprezinta 20.000.000 de romani, fara a furniza si opinia autoritatii bisericesti -, practic un atac banal la Biserica Ortodoxa sub pretextul relatarii asupra Catedralei Mantuirii, face valuri in “presa romana”. Dupa parerea mea este o lucratura de-a dreptul jenanta pentru ceea ce ar trebui sa reprezinte Deutsche Welle, post finantat de Guvernul Republicii Federale a Germaniei. Pentru prosti, mai ales pentru prostii din “presa romana”, facatura prinde bine insa, mai ales cand vine manusa ziarelor cu pronuntata directie antiromaneasca si anticrestina. Si-uite asa se titreaza “in draci”: “Presa din Germania comentează faptul că Guvernul României îşi permite luxul să cheltuiască sute de milioane de euro pentru construirea unor biserici, printre care şi o catedrală gigantică, în acelaşi timp în care închide zilnic şcoli şi spitale, din lipsă de fonduri.”

“Această realitate stârneşte nemulţumirea oamenilor, dar şi interesul reporterilor germani de la Deutsche Welle care au realizat un reportaj despre Catedrala Mântuirii Neamului, anunţă ROMÂNIA LIBERĂ. Explicaţia reporterilor germani, citaţi de ADEVĂRUL, este că astăzi credinţa joacă un rol important în societatea românească şi reprezintă un mare suport pentru viaţa mizeră a multor oameni.” Si altele, si altele, tot asa.

Nu discut despre problema marimii si infatisarii Catedralei pentru ca, de fapt, nu acesta este fondul reportajului. M-ar interesa mai mult comparatia, de exemplu, cu cate sute de milioane de euro din fondurile Guvernului roman sunt cheltuite anual de catre o minoritatea agresiva si antistatala, in loc sa se faca gradinite, scoli, spitale, etc. Sau cine este, de fapt, responsabil de inchiderea spitalelor in zonele romanesti si pastrarea lor in cele unguresti.

Dar haideti sa mergem la radacina atacului. Sa vedem cine reprezinta “presa germana”, nu?!

Ce sa vezi? Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Pai nemtii nostri sunt doi reporteri de pripas din “Maros-Vásárhely, Mures” – dupa cum isi scriu chiar ei pe Facebook: Paul Tutsek si Zsuzsa Hunyadi. Deci doi unguri din Romania, nu “reporteri german” si nu “presa din Germania” ci un reportaj facut de un cuplu de ungurasi si transmis de un singur post, fara prea mare audienta in Germania oricum, pentru ca e “de stat”. Doi unguri si ca toti ungurii, se stie, iubitori de ortodoxie si romanism. Ca si cum ar face un reportaj despre cat costa intretinerea Catedralei din Koln doi reporteri turci, pentru un post islamic, sa spunem Press TV. Mai bine o darama, zau!

Pe “neamtul” Tutsek, care apare pe Facebook, in “relationship” cu “nemtoaica” cu nume de masina coreeana, l-am gasit intai pe net cautandu-si “o fata mai mare de 42 de ani” pe un site de “dating”. Oare Zsuzsa stie?

Ce se mai citeste la Bucuresti, Berlin si Moscova

Deutsche Welle, apologogia infractorului. Horatiu Pepine, fostul angajat al lui Vintu la falimentarele Idei in Dialog, ii plange mogulului de mila la Sectia romana (cu bube) a DW

Deutsche Welle: Protagoniştii reali ai politicii româneşti

Transcrierea convorbirilor purtate de S. O. Vîntu cu ziarişti şi oameni politici a fost de natură să dezvăluie multiple mecanisme ascunse ale politicii din România.

Dialogurile acestea au dezvăluit pentru publicul larg că, în spatele marilor averi, se află oameni lipsiţi de distincţie. Dar nu era cu adevărat un secret, atâta doar că grosolănia de fond fusese mereu disimulată. Sorin Ovidiu Vîntu cooptase de-a lungul anilor în proiectele sale veleitare destui oameni distinşi care au condus comitete şi jurii culturale, reuşind sa-şi creeze o faţadă respectabilă.

Ceea ce lumea bănuia a devenit acum certitudine. Oamenii cu bani care conduc România sunt croiţi dintr-un aluat de proastă calitate. Ne-am întrebat mereu cum a fost cu putinţă ca un om ca Ceauşescu să rămână atîţia ani în fruntea ţării? După 1989 s-a petrecut însă aproape acelaşi lucru. Urmând de astă dată regulile speculaţiilor financiare, alţi oameni, dar de o egală grosolănie, au acaparat mecanismele puterii reale, imprimând societăţii, cu destulă uşurinţă, cursul pe care l-au dorit. Elite culturale, politicieni, ziarişti, s-au aşezat profitabil pe aceste linii ale noului câmp magnetic. S-a dovedit că societatea românească, la fel ca în regimul trecut, n-a reuşit să reziste ispitelor imediate, că, în ciuda sofisticatelor teorii justificative, nu s-a opus cu adevărat degradării şi că s-a conformat mai curând cu oportunism.

Publicarea acestor transcrieri dezvăluie însă şi câteva mecanisme politice precise, legate de instituţii. Interceptarea convorbirilor a fost făcută de serviciile secrete. Practic, cu un alibi legal bine construit, serviciile de informaţii au supravegheat copios fiecare mişcare relevantă în câmpul politic.

(more…)

Dumnezeu nu este politic corect. Diavolul si RFI, da. Informatorul Hertei Muller, William Totok, alias “Thomas” necredinciosul in dosarele Securitatii, il ataca pe calugarul si scriitorul Savatie Bastovoi pentru romanul “Diavolul este politic corect”. DOCUMENTELE TURNATORULUI TOTOK


Desi isi facea veacul pe la Deutsche Welle, GDS-istul “Thomas” – Totok, un antiroman si anti-crestin visceral, transmite acum pentru Radio France International de la… Berlin. Ce legatura are sula germana cu prefectura franceza numai neo-kominternul stie, mai ales cand sunt mancati simultan banii cetatenilor Republicii dar si ai celui de-al IV-lea Reich (interesant cum stiu baietii astia sa capuseze organe “de stat”, cum sunt posturile pe la care s-au perindat, de la “Europa libera” incoace). Cu pretentii de sef al catedrei universale de Corectitudine Politica, fostul informator al Securitatii din grupul actualei laureate a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, ii trage un perdaf parintelui basarabean Savatie Bastovoi, autorul cartii “Diavolul este politic corect”. Pentru ca gandeste. Cine i-a dat voie? Dumnezeu? Pai Dumnezeu nu este un personaj corect politic!

Desi “cronica” aferata a lui Totok are si efect de reclama gratuita, trebuie sa luam in considerare si gravitatea atacului, de acelasi tip cu cel la care am fost supus si eu cand “Thomas” necredinciosul s-a alaturat unei liste de 18 “intelectuali”, inmultiti pana la vreo suta de GDS-isti, care cereau excluderea mea si a altor colegi din viata publicistica. Chestiune repetata si de la microfonul “Europei libere” de o alta informatoare a Securitatii GDS, anti-crestina Smaranda Enache Sobotzka.

De la inceputul transmisiei RFI, Totok atrage atentia ca romanul “s-a bucurat de o campanie publicitară (televizuală şi publicistică) neobişnuită”. De fapt, este vorba de o singura emisiune Nasul cu Radu Moraru, la postul B1TV, de 30 de minute. Suficient insa. Caci, se vede, a deranjat. Plutonierul-major Totok de la Politia Gandirii semnaleaza ca astfel de “erori” nu trebuie sa se mai repete (se va conforma oare Radu Moraru, care a promis ca-l va mai aduce pe Savatie Bastovoi in fata romanilor de dincoace de Prut?). La sfarsitul executiei pe unde radio, ofiterul de servicii de la “Ministerul Adevarului” tranteste sentinta: condamnat la moarte civila. Tribunalul RFI hotaraste: “În consecinţă, romanul, Diavolul este politic corect, este o scriere cu puternice accente anti-ecumenice. Avînd tendinţe clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne, romanul abuzează de libertatea gîndirii, garantată tocmai de sistemul pe care-l combate”. Fraza pare desprinsa cuvant cu cuvant din 1984 a lui Orwell sau din Manualul Corectitudii Politice a lui Volkoff: “Nu-i toleram pe cei intoleranti”. Respectiv: “Corectitudinea politica stie ca etine unicul adevar, anume ca nu exista nici un adevar. Alexandre Zinoviev nu are dreptate atunci cand tradeaza secretul, vorbind despre liberalismul totalitar“.

Poate cititorii basarabeni nu stiu insa cine este acest William Totok, “Thomas” in arhivele Securitatii (Vezi Documentele SRI-CNSAS mai jos). Din fosta presa romana, acum aflata aproape integral sub controlul stapanilor lui Totok, numai eu am scris despre trecutul lui, in Curentul, insotit de cercetatorul Marius Mioc, pe blogul sau, interesat la randul lui de faptul ca Totok este primul “ziarist” care a difuzat in Occident “stirea” cu cei “60.000 de morti” de la Timisoara, din decembrie 1989. Ii prezint aici “trecutul glorios”  de “socialist cu fata umana” ca sa afle si romanii de peste Prut cine il ataca pe confratele lor, valorosul scritor si artist Stefan Bastovoi, Monahul incorect politic Savatie.

William „Thomas“ Totok, omul care o spiona pe laureata Nobel Herta Muller
Scris de Victor Roncea

A fost un „luptător cu regimul comunist“, un adevărat „disident“. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania încununat cu această aură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania şi a fost membru al Comisiei Prezidenţiale Internaţionale a lui Ion Iliescu pentru Studierea Holocaustului în Romånia, condusă de Elie Wiesel, posesor al premiului Nobel pentru Pace, deportat la Auschwitz de Ungaria în timpul ocupării Ardealului. A colaborat cu Europa liberă, BBC, RFI, Deutsche Welle, tot felul de Allgemeine Zeitung, apoi cu GDS şi „22“. Acum este un „expert pe Romånia“ pentru presa germană şi dă lecţii de democraţie şi federalism Republicii Moldova. Şi-a scris şi Jurnalul. L-a şi publicat, la editura Polirom a familiei Moscovici.

(more…)

Deutsche Welle: Amprentarea romilor şi animalizarea progresivă a omului. Impotriva dictaturii biometrice, de la Parintele Iustin Pârvu si mănăstirile ortodoxe la APADOR-CH, IPP si filosoful italian Giorgio Agamben

Guvernul de la Bucureşti intenţionează să sprijine autorităţile franceze în efortul lor de a construi o bază de date cu amprentele digitale ale romilor migranţi.

Aurorităţile franceze şi-au propus simultan cu expulzarea romilor organizarea unei baze de date, aşa numitul fişier Oskar în care vor fi trecute amprentele digitale ale romilor şi ale copiilor care au împlinit 12 ani. Poliţia franceză a admis că planul ar putea eşua dacă cei vizaţi nu s-ar lăsa amprentaţi şi că acest lucru s-ar putea face legal doar printr-o decizie judecătorească.

Dar în aceeaşi perioadă de timp, la Bucureşti ministrul de Interne, Vasile Blaga, a făcut un anunţ care vine francezilor ca o mănuşă. El a declarat că pregăteşte introducerea cărţilor de identitate biometrice de la 1 ianaurie 2011. Asta înseamnă că toţi cetăţenii României vor fi amprentaţi. Fie că a premeditat acest lucru, fie că nu, (noile documente biometrice au fost anunţate încă de anul trecut) Guvernul de la Bucureşti îi ajută acum pe francezi să obţină uşor şi fără eforturi proprii o bază de date cu toate amprentele digitale ale cetăţenilor săi inclusiv de etnie roma. Fişierul Oskar anunţat recent la Paris se va completa practic de la sine. Avantajul major pentru Franţa ar fi că ar evita criticile venite de la Strasbourg şi care frânaseră o acţiune asemănătoare iniţiată de guvernul italian.

APADOR-CH şi mănăstirile ortodoxe

În România protestele au fost mai puţin sonore ca anul trecut când au fost introduse paşapoartele biometrice impuse practic de Statele Unite. Totuşi creştinii ortodocşi tradiţionalişti au lansat şi de data aceasta un apel la rezistenţă avetizând că punerea în aplicare a acestei măsuri ar însemna încetul cu încetul instituirea unei supravegherii generalizate.

(more…)

Un reporter de la HotNews si Deutsche Welle a asistat impasibil la maltratarea unei prostituate pe Calea Victoriei pentru a scrie senin o “analiza” despre “legalizarea prostitutiei”. Curajosul de presa se numeste Vlad Mixich

“Roscovanul isi trase sacoul de pe scaun si, alaturi de prietenul sau la fel de robust si indesat, iesi din barul cochet aflat aproape de Athenee Palace. De peste drum, imbracata intr-un trening mulat, ea il urmarea hulpava deja de cateva minute bune. Traversa fugind Calea Victoriei si parul negru, strans intr-o coada mare, se scutura violent cand trupul i se ciocni de cel al roscovanului. „Suit garl?”

Roscovanul o cantari vreme de trei clipiri: „No, no, get lost!” Bratele ei se agatara de bratul britanicului, care continua sa inainteze: „Don’t you hear? Go! Go!” Ea incepu sa-i mangaie bicepsul si incerca o gluma: „Uai?Zis iz frii cantri.” In secunda urmatoare, bicepsul pe care tocmai il mangaia ii zdrobi mijlocul buzelor si coada mare si neagra o porni vertiginos spre pamant. Trosnetul impactului dintre teasta ei si cimentul trotuarului fu acoperit de zgomotul masinilor care curgeau, ora de varf, pe Calea Victoriei.”

Ai zice ca e inceputul unei proze proaste, a unui obsedat de bicepsi si mangaierea lor. Dar nu, nu e o fictiune, dupa cum vedem mai apoi, din articolasul reporterului HotNews – Deutsche Welle Vlad Mixich (foto in stanga sus), din cate vad pe net si mare premiat ca “tanarul ziarist al anului” de ICR si alte sucursale Soros de prin Romania. Iata confirmare ca faptul e real, cel putin dupa cum sustine Mixich: “Avea dreptate femeia pe care am vazut-o lovita dupa ce incercase sa agate un client? Chiar e Romania o tara libera?”

Deci, sa recapitulam: un reporter, cetatean, individ, ce-o fi, asista in plin centrul Capitalei la un atac brutal asupra unei femei, lovita in plina figura si, apoi, in cap, in urma impactului cu asflatul si, in loc sa intervina in apararea ei, sa le ceara socoteala celor doi, sa scoata aparatutul lui foto de reporteras HotNews sau telefonutul lui de comentatorut Deutsche Welle si sa-i filmeze, ca apoi sa-i reclame, conform legii, la Politie, alege sa scrie un articol cretinoid. O pseudo-analiza cu un titlu la fel de tamp ca autorul – “Lectia curvei de pe Calea Victoriei” – care se termina cu o concluzie abracadabranta de-a dreptul: ca daca prostitutia s-ar legaliza, “ca in lumea civilizata”, nu s-ar mai intampla asa ceva. Adica pestele si “clientul” de tipul celor favorizati in infractiunea lor de premiantul ICR nu le vor mai aplica corectii fetelor sub ochii impasibili ai retarzilor care trec pe strada pentru ca prostitutia va fi legala, cu halate albe si manusite.

Zice Vladimirel: “Niciodata prostituatele din Bucuresti nu au fost mai libere ca astazi: libere sa stea pe strazi si zi si noapte, libere sa nu plateasca taxe, libere sa nu-si faca controlul medical. Dar in acelasi timp niciodata nu au fost mai la indemana proxenetilor, mai expuse violentei si mai vulnerabile in fata bolilor. Germania, de exemplu, nu a legalizat prostitutia dar o tolereaza legiferand-o. Si la Berlin prostituatele sunt libere dar, spre binele lor si al celorlalti, sunt obligate sa respecte o anumita ordine. Caci asta este lectia pe care am invatat-o de la prostituata de pe Calea Victoriei: libertatea fara ordine e doar o tragi-comedie. Este o lectie de care aplicare avem mare nevoie.”

Deci este vina “curvei” ca a incasat-o “tragi-comic” pentru ca nu se prostitua… “in ordine”.

Dar daca “curva” busita era sotia reporterului HotNews-Deutsche Welle, tot la fel reactiona aplaudacul ICR? Scriind o analizuta ieftina pe portalul Soros-Vintu, din care sa rezulte ca daca e proasta si sta cu el, e normal sa ia bataie pe strada, nu?

Sau, m-am prins: marele mix analist de chix n-a intervenit nici atunci nici dupa pentru ca baietasului ii cam plac bicepsii mangaiati si atunci “stoarfa” batuta – bine i-au facut distinsii domni britanici! – reprezenta, de fapt, propria lui concurenta…

Foto sus si datele de mai jos despre personaj, preluate de la Paginade Media.ro:

Cultură – Vlad Mixich (HotNews, Deutsche Welle)

Vlad Mixich s-a născut în 1979 la Baia-Mare şi a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara. Este corespondent Deutsche Welle, Esquire România, Gazeta de Sud, HotNews şi a mai colaborat cu Adevărul, Adevărul Literar şi Artistic şi Dilema Veche. A mai fost nominalizat la Tânărul jurnalist al anului, la ediţia a X-a (2008) şi a primit în 2007 premiul Deutsche Welle pentru Tineri Jurnalişti.

Argument: Pentru spiritul jurnalistic, acuitatea observaţiei, atitudinea culturală, vervă, imaginaţie şi pentru modul fin în care îşi tratează subiectele.

Ungaria, capra raioasa a UE cu coada pe sus. Alegerile din statul pe care nu si-l doreste nimeni vecin (cu exceptia Austro-Germaniei). O analiza comparativa a traseului FIDESZ

Opinii apărute în mass-media occidentale după victoria FIDESZ în alegerile parlamentare din 24 mai 1998

Postul de televiziune prin satelit ARD, 24 mai 1998

Virajul masiv spre dreapta poate primejdui mult lăudata stabilitate ungară şi poate speria pe investitorii străini, a comentat în telejurnalul de noapte postul de televiziune german ştirea victoriei FIDESZ. După opinia reporterului ARD, ţările vecine Ungariei, unde există minorităţi maghiare semnificative, sunt deja neliniştite de accentuarea intensităţii tonurilor naţionaliste.

BBC International, 24 mai 1998

“FIDESZ poate încheia o coaliţie care să deţină majoritatea împreună cu Forumul Democratic Ungar şi cu Partidul Independent al Micilor Gospodari.” După ce aminteşte despre eventualele contradicţii care pot lua naştere între Ungaria şi Uniunea Europeană pe tema intereselor divergente privind agricultura şi din cauza cărora Ungaria ar putea să fie primită în UE după Cehia şi Polonia, comentatorul Gábor Pártos încheie referindu-se la relaţiile cu ţările vecine: “Reîntoarcerea la retorica fostului guvern Antall şi la «diplomaţia megafonului» nu poate avea succes. În prezent, regimul din România este mai deschis, iar o altă necunoscută este reprezentată de rezultatul alegerilor din Slovacia care vor avea loc în luna septembrie. Dar, oricum, rigidizarea politicii faţă de vecini nu se arată drept drumul cel mai corespunzător”.

Corriere della Sera, 26 mai 1998

Sub titlul “Guvernul copiilor”, cel mai mare cotidian italian emite opinia că victoria electorală a tinerilor democraţi este în măsură să nască nelinişte în Ungaria. FIDESZ a devenit astăzi din partidul liberal demn de stimă şi simpatic, o federaţie clasică naţionalist-populistă. În comentariu este citată declaraţia lui Viktor Orbán, conform căreia “graniţele statului ungar şi cele ale naţiunii ungare nu se suprapun”, ca şi aceea că “Ungaria şi Uniunea Europeană au şi interese contradictorii”. Vorbind despre “cotitura spre dreapta”, ziarul milanez consideră că “preluarea puterii de către tinerii de dreapta de la Budapesta, nu reprezintă o victorie a noului, ci o ameninţare la adresa echilibrului şi aşa instabil al zonei”.

Notă: opiniile mass-media occidentale sunt traduse din extrase apărute în presa din Ungaria.

Dorin SUCIU

Budapesta, 27 mai 1998

Pagina electronica a Deutsche Welle de azi, 10 aprilie 2010. Parca au trecut 12 ani degeaba, pentru occidentali:

Ungaria – quo vadis?

Europa asistă stupefiată  la „schimbarea la faţă a Ungariei”. Din elevul model pentru proaspeţii membri ai Uniunii, ţara din Cîmpia Panonică pare a se metamorfoza sub ochii noştri într-un huligan. (!?- Cand a fost Ungaria “model pentru proaspetii membri ai UE”?  – Nota mea)

(more…)

COMENTEZI NISTORESCULE, COMENTEZI?! Radio DEUTSCHE WELLE – Sectia "Romana" – si deficitul de rusine. Inapoi la Acuzatorul Poporului

Acuzatorul Poporului Horatiu Pepine: “Cornel Nistorescu a confirmat întrucîtva că nu agrează deconspirările, întrucît a comentat actul condamnării comunismului pe un ton depreciativ.”

Deutsche Welle – România 04.08.2009
„Cotidianul“ şi condiţia precară a presei româneşti

Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Schimbarea de conducere la ziarul „Cotidianul“ a provocat o criză, care dovedeşte că presa românească nu a reuşit încă, în ciuda unor aparenţe de stabilitate, să-şi găsească normalitatea profesională.
Situaţia ziarului „Cotidianul“ arată cît de mult depinde presa românească de capriciile patronatului şi de circumstanţele politice.
Apropierea campaniei electorale provoacă mereu cutremure în presă, organizări şi reorganizări menite să reaşeze forţele mediatice în ordine de bătaie.
Se pare că la „Cotidianul“ s-a întîmplat la fel. Patronatul a numit un nou director cu opinii politice tranşante şi, în plus, l-a investit cu puteri discreţionare.
Totuşi schimbarea nu s-ar fi remarcat atît de uşor, dacă noul director, Cornel Nistorescu, nu ar fi recurs la două decizii cel puţin controversate.

Decizii controversate

Prima a fost să retragă un articol care relata activitatea de informator al Securităţii a lui Petru Romoşan. Redactorii au văzut în această decizie un act de cenzură. Dar chiar dacă directorul unei publicaţii este investit în mod firesc cu maximă autoritate editorială, în cazul acesta a părut să fie un gest discreţionar, întrucît deconspirarea foştilor turnători a devenit în rîndul noii generaţii un fel de datorie publică.
Grupul de ziarişti din jurul publicaţiei Caţavencu – şi care au relansat ziarul „Cotidianul“ – au organizat de ani buni o veritabilă campanie privind epurarea vieţii publice de colaboratorii Securităţii. De aceea interdicţia formulată de noul director a părut să fie o schimbare de optică de rău augur. Cornel Nistorescu a confirmat întrucîtva că nu agrează deconspirările, întrucît a comentat actul condamnării comunismului pe un ton depreciativ. În plus, era vorba de un prieten al său, pe care nu îl putea vedea demolat în propria sa publicaţie.
În sfîrşit, scandalul nu ar fi luat amploare dacă noul director nu ar fi decis să-l concedieze pe Cristian Pătrăşcoiu, unul dintre ziariştii cunoscuţi şi foarte preţuiţi ai publicaţiei, argumentînd că acesta face parte din grupul acelora care „profită“ de pe urma condamnării comunismului. Îndoielile cu privire la autoritatea de care dispune noul director au fost şi ele rispite de declaraţiile lui Sorin Ovidiu Vîntu, care a spus că nu se amestecă în politica editorială.

Presa, mijloc de presiune politică

Dincolo de întîmplarea în sine se reţine situaţia precară a presei din România. Se ştie de ani buni că există în România prea multe posturi de televiziune şi prea multe ziare pentru o piaţă totuşi relativ modestă.
Multe „tribune de presă“ sînt menţinute artificial fără o reală acoperire de piaţă, cu scopuri care depăşesc nevoia generală a informării şi dezbaterii publice.
Televiziunile şi ziarele sînt veritabile mijloace de presiune politică, activate periodic atunci cînd este nevoie de ele. În restul timpului, presa funcţionează în aparenţă normal şi ziariştii trăiesc şi ei cu iluzia unei stări de relativă libertate. Pînă în ziua în care ziarul sau postul de televiziune sînt chemate să-şi îndeplinească scopul pentru care au fost multă vreme finanţate.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Robert Schwartz

DEUTSCHE WELLE, un post al Republicii Federale Germania atintit asupra unui stat membru UE: ROMANIA. Autonomistii de la Budapesta la Berlin. Alo, MAE?

“20 de ani de la prăbuşirea blocului comunist – Declaraţia româno-ungară de la Budapesta”, se intituleaza o “stire” a postului de stat al Republicii Federale Germania, Deutsche Welle, preluata, regretabil, si de postul Vocea Basarabiei, care ar trebui sa militeze, cred eu, pentru… Romania, nu pentru Ungaria!
Iata ce invatam de la dusmanii Romaniei aciuiti la Deutsche Welle si platiti din buzunarul neamtului de rand prin contributia serviciilor speciale de informatii, in acest caz necinstite fata de un alt stat membru al UE:
“Privită retrospectiv, Declaraţia de la Budapesta a fost în opinia vicepreşedintelui de atunci al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Mihnea Berindei, coautor al textului, un document cu multiple valenţe, avînd o semnificaţie politică remarcabilă:
„Din punct de vedere politic cred că principalul lucru a fost că era o declaraţie a românilor cu ungurii. Noi am avut la Paris de multe ori contacte cu emigraţia ungară şi raporturi foarte bune, cel puţin grupul activ, al nostru. Dar era prima data cînd aveam o declaraţie cu unguri din Ungaria, toată opoziţia ungară s-a asociat la aceste declaraţii. Problema era că noi nu reprezentam decît o minoritate a unei minorităţi a exilului. Asta era adevărata problemă şi am încercat după aceea să obţinem totuşi reacţii din ţară. Am obţinut, e adevărat, destul de repede cam toate numele importante din exil, la care s-a asociat şi regele. Ne dădea totuşi o bază mai importantă.” (Autor: William Totok, Redactor: Rodica Binder, Berlin, Radio DW) .

Oare cum ne-ar sta noua daca am “comemora” cei 20 de ani de cand agentii sovietici s-au cocotat pe zidul Berlinului pentru a se distra de-a reunificarea Germaniei?!

In realitate, iata cum se incheia si cine semna Daclaratia de la Budapesta, primul act care a premers intentiilor violente ale maghiarilor, din 1989 (dupa cum observati, toti “prietenii” Romaniei, care se straduiesc de 20 de ani sa impuna “autonomia Transilvaniei”):

Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat. Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj.

Principiile enuntate mai sus vor sta la baza tuturor actiunilor comune pe care semnatarii inteleg sa le duca in viitor. Apelam la organizatiile democratice precum si la acele persoane care impartasesc aceste principii sa se alature acestei actiuni.”

Budapesta, 16 iunie 1989

Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.

Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei “2 000”, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.
Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

La o luna dupa difuzare, intr-o “Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegatie compusa din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a inmanat Majestatii sale textul declaratiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat intrutotul continutul declaratiei care exprima convingerile sale privind relatiile dintre popoarele roman si maghiar (…)”

SECTA Scientologica, sub lupa serviciilor secrete germane

Serviciile secrete germane urmăresc îndeaproape activitatea organizaţiei Scientology de la deschiderea sediului acesteia în capitala germană, la începutul lui 2007.

Practicile aşa-numitei religii îngrădesc drepturile omului, fiind neconstituţionale, consideră majoritatea politicienilor germani.
După doi ani de la inaugurare, Scientology i-a pregătit Berlinului, în secret, o nouă “surpriză”.
Scientology isi va deschide al doilea sediu in Berlin iar ultimele care au aflat vestea surprinzatoare au fost autoritatile germane.
Primaria cartierului Spandau, zona unde urmeaza sa functioneze un birou de informare al organizatiei, a aflat cu stupoare ca spatiile viitorului sediu au fost deja inchiriate si amenajate pentru inaugurare.
Fractiunea Crestin Democrata (CDU) a propus la Berlin ca subiectul sa fie tratat cu prioritate la urmatoarele sedinte ale comisiei de control a serviciilor secrete.
La deschiderea primului centru Scientology in capitala germana, reprezentantii acesteia au declarat ca Berlinul este o locatie importanta, pentru ca “fiecare sediu se afla intr-un punct strategic, intr-o zona de mare insemnatate culturala.”
Si de aceasta data organizatia a inchiriat un spatiu pe baza aceleiasi consideratii: noua cladire se afla in apropierea mai multor scoli.
Unul dintre purtatorii de cuvant ai Fractiunii CDU, Andreas Gram, e de parere ca, in cele mai multe cazuri, cei atrasi de filosofia promovata de Scientology sunt “copiii si persoanele labile psihic”.
Ministrul Federal de Interne, Wolfang Schauble, a declarat in urma cu an ca se vor lua masurile necesare pentru interzicerea activitatii Scientology pe teritoriul Republicii Federale. Totusi, pana in prezent, statul german nu a reusit sa faca demonstratia ilegalitatii organizatiei.
Sefa biroului regional din Berlin al serviciilor secrete, Claudia Schmid, a confirmat ca, in ciuda practicilor neconstitutionale, activitatea gruparii – autodenumita religie – nu poate fi interzisa, in conditiile in care metodele de atragere a “clientilor” sunt “perfide, dar nu si agresive.”
Potentialul de marketing al filosofiei Scientology sta intr-o idee relativ banala: reteta “drumului catre fericire”, printr-o serie de cursuri de lunga durata.
Maestrii promit atingerea unui stadiu mental si spiritual pur, prin metode care elibereaza memoria reactiva de tensiunile provocate de amintiri neplacute, “fericirea” Scientology fiind bineinteles comercializata.
Membrii organizatiei vor deveni in consecinta persoane lipsite de insecuritate, stres, teama sau orice alte emotii negative.
Aceste idei sunt vandute in zonele aglomerate ale Berlinului, prin internet, sau in cadrul unor seminarii si evenimente culturale.
Pe o axa verticala, dupa cum sustin majoritatea politicienilor germani, dar si fosti membri Scientology, scopul organizatiei este de a acumula putere prin infiltrarea in politica la nivel mondial. De aici si incercarile, in cateva tari europene, de a interzice functionarea ei, pe baza neconstitutionalitatii si a pericolului social pe care il reprezinta.
Conceptul si practicile gruparii au fost caracterizate si ca o noua forma a extremismului politic de catre Ursula Caberta, cunoscut critic al organizatiei si presedintele grupului de monitorizare al Scientology din cadrul senatului Hamburg.
“Pericolele extremiste apar in diverse forme”, a declarat Caberta. “Scientology este un astfel de pericol. Faptul ca se autonumesc religie, este cea mai buna strategie la care au putut sa apeleze. Articolul 4 din Constitutia Federala garanteaza libertatea religiilor, iar Scientology, la fel ca alte organizatii, face abuz de acest bun. “
Prof. Dr. Ralf Abel, fost membru al comisiei de ancheta pentru secte si asa-numite psiho-grupuri din cadrul Bundestag-ului, a avertizat ca “Scientology nu trebuie subestimata”. Pericolul, a declarat Abel, il reprezinta tocmai activitatea organizatiei in zona gri dintre politica, religie si societate.
Serviciile secrete germane monitorizeaza din 2007 activitatea Scientology, motiv pentru care Fractiunea CDU a cerut explicatii legate de “surpriza” inaugurarii unui nou centru de informare in Berlin.
Autor: Lavinia Pitu

Deutsche Welle
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova