Tema autonomiei, în această vară încinsă, a înfierbåntat parcă mai mult decåt oricånd spiritele, iar la toamnă, datorită lui Voiculescu, UDMR va culege roadele. Tentativa de suspendare a preşedintelui Băsescu, iniţiată de Dan Voiculescu şi depusă la Senat în data de 1 iulie, va ajunge în această toamnă un subiect de impact. Cum echilibrul politic incert are la noi o componentă împuţită, respectiv UDMR-ul, arbitrajul cade mai întodeauna pe måna lor. Este de aşteptat că vor negocia încă mai mult decåt au obţinut deja. Voiculescu şi gaşca PC-PSD, cu sau fără voie, face jocul ungurilor şi asta nu de azi, de ieri. În decursul anilor, UDMR a obţinut cele mai multe privilegii de la oamenii lui Ion Iliescu, fondator din umbră al UDMR alături de Domokos Gheza.
Formaţiunea parapolitică maghiară – deoarece UDMR este „doar“ o asociaţie, sau mai exact un nod de reţea a peste 2.000 de organizaţii, fundaţii, asociaţii şi firme conectate direct sau indirect la Budapesta, dar şi cu fire mai puţin vizibile la Moscova – are scopuri explicite cvasidocumentate de către servicii, ce ating siguranţa naţională. Confruntarea a avut, în anii ‘90, şi victime. Zilele trecute, „Curentul“ a publicat o pagină in memoriam Aurel Agache, colonel post-mortem măcelărit de unguri în decembrie 1989, material ce a stârnit numeroase comentarii pe tema crimelor maghiare şi a urii nutrite de către concetăţenii noştri la adresa românilor.
Coincidenţa face ca în aceeaşi zi în care am publicat mărturiile despre atrocităţile maghiare din trecut să iasă la lumină şi noi solicitări şi mesaje belicoase lansate de un deputat maghiar de la Budapesta. Publicaţia „Barikad“, apropiată Partidului Jobbik, a publicat un articol pe care l-a ilustrat cu harta României din 1914, când Transilvania era anexată Ungariei, ulterior unei ieşiri publice a eurodeputatului Jobbik Szegedi Csanad, care a declarat într-o conferinţă de presă că este de acord „cu fiecare cuvânt al lui Tokes Laszlo“ în ceea ce priveşte ieşirea secuilor în stradă pentru a cere autonomia şi a adăugat că va colabora atât cu Consiliul Naţional Secuiesc, cât şi cu organizaţia condusă de Tokes Laszlo, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania, în ceea ce priveşte „obiectivul major al maghiarilor din Ardeal, de a obţine autonomia Ţinutului Secuiesc“.
„Partidul Jobbik, atât în Parlamentul European, cât şi în Parlamentul Ungariei, cu toate forţele, va sprijini acest pas al lui Tokes Laszlo“, a arătat Szegedi. (more…)
Shimon Peres, presedintele statului Israel:“Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii au salvat vieţile multor evrei de aici – 400.000 de evrei -, care au venit în Israel şi au contribuit şi contribuie la construirea Israelului; ei iubesc Israelul, dar nu şi-au uitat iubirea pentru România, şi-au păstrat cultura românească. Pentru aceasta, doresc să mulţumesc poporului român.” – 12 August 2010, Bucuresti, Palatul Cotroceni
Intr-un text memorialistic al fostului rabin al Clujului, Moshe Carmilly-Weinberger, datat “New York, în luna mai 1988″, text intitulat AJUTORUL ROMANIEI ÎN ACŢIUNEA DE SALVARE A EVREILOR ÎN TIMPUL NAZISMULUI, autorul afirmă:
“În primul rând putem afirma ca un fapt cert că nu am fi fost capabili să realizăm operaţia de salvare, dacă nu am fi primit ajutor din partea unor oameni, neevrei, cu gândire umanistă, antifascistă. Şi când reexaminez trecutul, în faţa mea apare în special figura unui om, care fără nici o ezitare s-a alăturat celor prigoniţi, întinzându-ne mâna sa protectoare şi frăţească. Acest om a fost profesorul RAOUL SORBAN. […] Prima iniţiativă de a găsi soluţii, de a lua nişte măsuri pozitive i-a aparţinut lui RAOUL ŞORBAN. La începutul anului 1941 mi s-a adresat cerându-mi ajutor […] Nu se pot enumera pe scurt toate acele iniţiative ale lui RAOUL ŞORBAN, care au fost decisive în evoluţia unor importante operaţiuni. Pe scurt, aş aminti un fapt decisiv pentru destinul operaţiunii, anume că, prin mijlocirea lui RAOUL ŞORBAN, s-a realizat o largă cooperare, cu participarea lui EMIL HAŢIEGANU, a episcopului IULIU HOSSU, a lui AUREL SOCOL, a mai multor preoţi greco-catolici şi ortodocşi, ca TITUS MOGA, FLOREA MUREŞAN, VASILE AŞTILEANU, COSMA, STĂNESCU şi a altora, a lui EUGEN FILOTTI, ambasadorul României la Budapesta, a consulului României la Oradea, MIHAI MARIN, a colonelului MIHAI GURGU, ataşat militar – cu maşina căruia au fost trecuţi peste graniţă, în România, mai mulţi evrei şi neevrei, între ei dr. ERNEST MARTON – şi a colonelului VICTOR CUPŞA din Turda, datorită căruia s-au obţinut sute de documente de călătorie pentru evreii refugiaţi în România, a profesorului dr. CORIOLAN TĂTARU din Sibiu şi a multor altora. Datorită acestei colaborări a fost mobilizată populaţia românească de-a lungul întregii frontiere româno-maghiare, care, în mod dezinteresat, a facilitat trecerea graniţei de către evrei.
RAOUL ŞORBAN a fost şi omul de legătură între mine şi > care îşi primeau onorariile numai după ce se reîntorceau cu mesajul cifrat, stabilit de mine, dovedind că operaţiunea de trecere a frontierei a reuşit. […] Dupa ce am sosit la Bucureşti, am fost ajutat din nou de RAOUL ŞORBAN, întrucât el s-a alăturat acţiunii de salvare a evreilor, condusă de A.L. ZISSU, şeful mişcării sioniste din România.
Prin mijlocirea lui RAOUL ŞORBAN am intrat in legătura cu IULIU MANIU. […] RAOUL ŞORBAN, gata să facă orice sacrificiu, a luat formularele pe care le-am primit de la IULIU MANIU şi a trecut clandestin graniţa în Ungaria, la Cluj, ca să le împartă evreilor ce urmau să vină în România. Dar la Cluj nu a mai găsit evrei. Maghiarii au golit ghetoul din Cluj în numai 6 săptămâni. Cu această ştire cumplită a revenit RAOUL ŞORBAN la Bucureşti.”
Iată acum şi un fragment din discursul venerabilului Alexandru Safran, Rabinul-şef al Genevei, rostit în Parlamentul României, la 28 martie 1995:
„Iar acei evrei rǎzleţi din Ardealul de Nord, care au izbutit sǎ scape de la deportarea la Auschwitz, datoresc salvarea lor simţului nobil românesc al profesorului Raoul Şorban, simţului nobil românesc al domniei-voastre, domnule profesor Şorban, chibzuinţei sale active şi a aceleia a prietenilor sǎi. Ei s-au cǎznit ca aceşti rǎzleţi evrei sǎ poatǎ sǎ treacǎ în România, la noi, şi de aici, din acest liman al izbǎvirii lor, sǎ ajungǎ apoi în Ţara Fǎgǎduinţei, în Ţara Sfântǎ.”
Întrebat de Constantin Mustaţă dacă a fost Holocaust în România, autorul spune tranşant: “Nu! Holocaust a fost în Ungaria. (p. 25). Raoul Şorban susţine că în România nu a existat Holocaust, dimpotrivă, că ţara noastră i-a salvat pe evrei, în timp ce Ungaria a trimis la moarte, în numai două luni, circa 618.000 de evrei. Această afirmaţie a făcut-o şi la inaugurarea Muzeului Holocaustului din Washington, opinia fiindu-i susţinută şi de doi mari evrei – cei doi Rabini plecaţi din România: Alexandru Şafran (decedat recent la Geneva) şi Moshe Carmilly-Weinberger din New York, fost Rabin al Clujului. ).
Cred că, într-o problemă atât de delicată, cum este cea a Holocaustului, era absolută nevoie ca autorul să indice sursele, documentele pe care se bazează în afirmaţii, mai ales atunci când foloseşte anumite cifre. Iată, de pildă, ce putem citi într-o lucare de specialitate: Mareşalul Ion Antonescu “are meritul de a fi salvat de la “Solutia finala” viaţa a circa 350.000 de evrei români. Poartă răspunderea deportării evreilor basarabeni şi bucovineni în Transnistria, din care cel puţîn 108.710 au pierit acolo. Poartă răspunderea războiului” (Dinu C. Giurescu, în O istorie a românilor. Coordonatori: Stephen Fischer-Galaţi, Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Fundaţia Culturală Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 1998, p. 271).
Cartea de interviuri a lui Constantin Mustaţa ne oferă nenumărate ocazii de a reflecta la destinul unor oameni, la “aviatorismul” lor politic. Am să dau două exemple.
Raoul Şorban evocă o întâlnire, la Bucureşti, la Institutul de Istorie al Partidului Comunist Român, la care participase şi Randolph Braham, evreu român, trăitor o vreme la Dej (”unde au rămas pregnant în amintirea oamenilor convingerile sale bolşevice, de care n-a reuşit să se desprindă niciodată” (p. 15), cunoscut cercetător al Holocaustului, în prezent profesor la City College of the City University din New York. La întâlnirea cu pricina, acesta a propus să se ridice, la Bucureşti, o statuie închinată …mareşalului Ion Antonescu, pe care el îl considera salvatorul evreimii din România! Ulterior, prin acţiunile şi articolele sale, Braham s-a pus în slujba revizionismului maghiar, dorind a şterge crimele maghiarilor din al II-lea război mondial, ascunzând masacrele făcute de armata maghiară la Novi Sad, ca şi măcelul de la Kameneţ-Podolsk, unde au fost masacraţi 36.000 de evrei din zona Maramureşului. “Până în 1990 – scrie Raoul Şorban – poziţia lui a fost una corectă, după care, inexplicabil, şi-a modificat radical poziţia, schimbând albul cu negrul şi invers! Explicaţia > nici nu este greu de găsit, fie şi dacă admitem să ne gândim doar la faptul că preşedintele Ungariei, Arpád Göncz, i-a decernat o importantă medalie a Ungariei…” (p. 15 – Dialoguri cu Raoul Şorban, de Constantin Mustaţă, tipărita la Editura Anotimp din Oradea, 2002)
(…) Chestiunea maghiară.
Problema căreia Raoul Şorban i-a dedicat cel mai multe timp se referă la ceea ce se numeşte “chestiunea maghiară”, respectiv la pretenţiile maghiarilor de a revendica Ardealul, de a reface Ungaria Mare.
După ce societatea civilă a reacţionat prin vocea Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, prima reacţie politică la absurdul raport cu privire la Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare în România care urmează a fi discutat în cadrul celei de-a 77-a Sesiuni a Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale vine din partea deputatulul PD-L Petru Călian.
Petru Călian condamnă gestul asociaţiilor maghiare care au trimis la ONU raportul intitulat Discriminarea maghiarilor din România, în care statul român este acuzat de încălcarea drepturilor maghiarilor.
Acest raport reprezintă vocea înăbuşită a lui Laszlo Tokes şi poate prea puţin părerea maghiarilor din România.
La ce discriminare se face referire, când în ţara noastră maghiarii deţin proprietăţi, biserici, şcoli, universităţi şi alte instituţii, când la examenul de Bacalaureat au o zi de examinare dedicată limbii lor, când au dreptul ca în justiţie să folosească limba maternă ? Cred că singurul discriminat se simte Laszlo Tokes, care incită la violenţe sociale într-o perioadă atât de dură pentru economia ţării. Maghiarii din România sunt trataţi ca orice minoritate dintr-o ţară comunitară, iar cetăţenii europeni sunt trataţi cu egalitate în UE. Dacă România este acuzată de încălcarea drepturilor minorităţilor, atunci înseamnă că Uniunea Europeană este acuzată indirect de acest fapt.
În raport se solicită faptul că “Ţinutul Secuiesc trebuie să devină o entitate administrativă regională unică, unitară”, dar România este un stat unitar şi indivizibil, a cărui cetăţeni trebuie să respecte Constituţia, şi nu să o modifice după bunul lor plac. Laszlo Tokes nu face altceva decât să răcească relaţiile româno-maghiare prin antrenarea asociaţiilor maghiare în acest vârtej de vară.
Raportul deformează o realitate şi porneşte de la o persoană care ar trebui să reprezinte interesele unie ţări, nu a unei comunităţi, deoarece Laszlo Tokes este cel care a fost nominalizat ca vicepreşedinte in Parlamentul European din partea României, nu din partea Ţinutului Secuiesc.
Tot InConstantIn observa cum Laszlo Tokes “iar mănâncă la căcat”, iar “Cornel Ivanciuc de la Academia Caţavencu NU e prost de moare” abordand o comanda de la Moscova via SoriNuş-ul de Delta cu subiectul CETĂŢENIA ROMÂNĂ PENTRU BASARABENI
Nici nu am reuşit bine să îmi revin din euforia offline că am şi reuşit să îmi supăr neuronii plini de sare.
După declaraţiile şugubeţe referitoare la un oarecare program guvernamental secret de populare cu cetăţeni din Republica Moldova a judeţelor Harghita şi Covasna, urmate apoi de o intervenţie în cadrul unei conferinţe internaţionale pe tema autonomiei unde afirma că “în Transilvania se continuă un genocid fără sânge şi paşnic, început în urmă cu 90 de ani”, Laszlo Tokes, în prezent vicepreşedinte al Parlamentului European, revine cu noi şi debilizante mostre de logoree idioată.
Interesele Executivului de la Budapesta sunt mai nou purtate în presa centrală de la Bucureşti prin intermediul unor mijloace mass-media cu un rating mare, precum portalul de ştiri HotNews. Dacă premierul ungar Viktor Orban încearcă să pună botniţă mass-mediei ungare printr-o serie de legi care vor permite un control mult mai mare al statului asupra funcţionării televiziunilor şi radiourilor de stat, măsură dur criticată chiar de jurnaliştii ungari şi media internaţională, se pare că interesele Executivului maghiar sunt bine reprezentate de jurnaliştii români. Odată cu instalarea la cârma guvernului ungar a premierul Viktor Orban, Ungaria şi-a declarat deschis apetenţa pentru oferirea cetăţeniei ungare pentru etnicii maghiari care trăiesc în afara graniţelor, circa cinci milioane de oameni. Declaraţii în acest sens au fost făcute inclusiv cu ocazia vizitelor oficiale sau private ale unor lideri politici de la Budapesta în România, printre care îi amintim pe vicepremierul maghiar Semjen Zsolt, ministrul de Externe – Janos Martonyi, sau chiar premierul Viktor Orban. Într-un articol publicat ieri de către un jurnalist de etnie maghiară al HotNews, Attilo Biro, acesta îi îndeamnă pe maghiari să meargă în consulatele Ungariei de pe teritoriul României şi să ceară „re-naturalizarea“ lor. Acest beneficiu le-ar putea garanta doritorilor ridicarea restricţiilor de muncă în state din vestul Europei precum Germania, Marea Britanie sau Franţa, dar şi pentru a se îmbarca cu destinaţia SUA fără vize după ce Washington le-a ridicat în noiembrie 2008 pentru cetăţenii unguri. „Restricţiile pot fi ocolite de etnicii maghiari din România care, din 2011, au posibilitatea de a obţine cetăţenia maghiară şi un paşaport. Spre deosebire de România, Ungaria nu are restricţii pentru forţa de muncă în aceste ţări“, ne anunţă HotNews.
Vize la metru
Articolul intitulat „Cum să îţi iei permis de muncă în Marea Britanie cu ajutorul Ungariei. Una dintre condiţii: Să poţi spune deşteaptă-te române în maghiară“ prezintă lejeritatea cu care se poate obţine paşaportizarea a 500.000 de etnici maghiari din România. „Reprezentanţi ai Ambasadei Ungariei în România au confirmat, pentru HotNews.ro, că statul maghiar va oferi cetăţenia şi paşapoartele fără niciun fel de piedici sau condiţionări. Estimările neoficiale arată că numărul celor care ar putea cere cetăţenia şi paşaportul maghiar ar ajunge la 500.000“, mai scrie HotNews. Aceeaşi sursă redă o bucată din jurământul pe care fiecare persoană care doreşte să obţină cetăţenia maghiară este nevoit să îl rostească: „Eu (numele solicitantului) jur solemn să consider Ungaria drept ţara mea. Voi fi un cetăţean loial al Republicii Ungaria. Voi respecta Constituţia şi legile ţării. Îmi voi apăra ţara cu toate puterile şi o voi servi cât mai bine“. Cu toate acestea, presa internaţională nu s-a arătat nemulţumită de acest proces care ar putea băga pe uşa din spate a UE circa 300.000 de etnici unguri din Serbia sau 150.000 de etnici unguri de pe teritoriul Ucrainei (state non-UE), dar România a fost ţinta unei astfel de campanii de denigrare în presa internaţională pentru faptul că facilitează redobândirea cetăţeniei pentru românii de peste Prut care şi-au pierdut-o în urma ocupaţiei sovietice din anii ‘40.
Dan Tanasa informeaza: Organizatiile extremiste maghiare din Romania si Ungaria se pregatesc de o noua tabara la Gheorgheni, in judetul Harghita. Editia din acest an a “EMO Tabor” (EMO – Asociatia Tinerilor Maghiari din Ardeal), care se desfasoara in perioada 11-15 august 2010, beneficiaza de sprijinul financiar al Consiliului Judetean Harghita, condus de UDMR-istul Borboly Csaba.
Astfel, din cei 42.000 de lei alocati de catre CJ Harghita pentru “tabere, intalniri si festivaluri pentru tineret” (singurul tineret vizat este exclusiv cel maghiar!) prin hotararea nr. 167/2010 adoptata in iulie, tabara EMI de la Gheorgheni va beneficia de nu mai putin de 8.000 de lei din fonduri publice.
Presa din Romania a relatat in fiecare an despre ce anume se discuta si ce anume fac tinerii maghiari la aceste tabere (vezi foto). De-a lungul anilor, printre invitatii acestei tabere a fost si avocata Eva Maria Barki, declarata persoana non-grata in Romania in urma cu cativa ani. Tabara EMO de la Gheorgheni este organizata si in acest an de organizatia extremista Asociatia Tinerilor Maghiari din Ardeal, condusa de Soos Sandor din Cluj Napoca. Paza acestei tabere va fi asigurata si anul acesta de organizatia paramilitara Garda Nationala Maghiara, condusa de un fost cadru militar, Klutsik Gyorgy.
Dupa ce opinionistul Hoţnews Dan Tapalaga i-a explicat Elenei Basescu, “deontologic” desigur, ca este tampa ca o martoaga chioara, acum, pe acelasi portal “independent”, o fatuca abia iesita din gaoace il cam face pe Traian Basescu bou si considera Romania o proasta, alaturi de Grecia, Cipru, Spania si Slovacia, pentru ca refuza recunoasterea independentei provinciei sarbe Kosovo, albanizata fortat de teroristii UCK. Cu un aer cel putin de Madeline Albright, daca nu chiar de Zoe Petre, opinionista de la Hoţnews explica si ea, mergand pe urmele sefului ei, ca prin demersul lor aceste state “altereaza credibilitatea si coeziunea UE in politica externa” si ca “tinand seama de reglementarile juridice si realitatile politice, Romania nu are nici un motiv de ingrijorare in ceea ce priveste ambitiile de autodeterminare a Tinutului Secuiesc”. Argumentele insirate sub titlul “doct” “De ce ar trebui Romania sa recunosca independenta Kosovo” sunt atat de stupide incat nu merita sa continui. Ah, poate ar trebui sa-i dau, totusi, si numele fenomenalei analisde: Claudia… Silaghi. (Iar astazi, o colega de aceeasi teapa, pe numele ei… Dollores Benezic, ne invata cum “Impozitarea bisericii este o forma de respect fata de societate”!)
Cu un actionariat real inca nelamurit, portalul Hoţnews, sub aparenţa “independentei” si a “deontologiei”, pe langa faptul ca poarta amprenta grea si murdara a MO-ului lui SOV, se dovedeste zi de zi un vector plin de paraziti media cu tinte clare anti-romanesti. Partea proasta, pentru ei, este ca o fac deja cu nesimtire, pentru ca s-au obisnuit deja, si atunci a inceput sa le cam scape treaba cu acoperitul urmelor si invaluirea boborului cititor. De ce sa se mai oboseasca?… “Romanii e prosti”. Exemplul ilustrativ de azi: proiectul cu un nume pretentios de tembelism elitist “Think outside the box”. Lansat la sfarsitul anului trecut de un unguras care a cochetat cu PNL-ul si postura de europarlamentar, pe numele lui Magar Csibi, “proiectul” de tip comunistoido-ecologist a fost sponsorizat de la bun inceput de Apemin Tusnad, companie detinuta de familia Kurko, Arpad, tatal si Gyarfas, fiul, in prezent milionari, dupa ce au reusit sa invate cum sa bage apa romaneasca in sticle. Complicat, nu?, mai ales cand curge, gratis, din pamantul boilor de romani. Dupa cum sustin PR-isti patronilor unguri, Apemin Tusnad “s-a asociat conceptului “Think Outside the Box” pentru ca si noi promovam personal social responsibility si ne implicam activ in actiuni de promovare a unui stil de viata sanatos, in armonie cu mediul inconjurator“. Printre actiunile de “social responsability” ale firmei in cauza se numara si un asa-zis Szekelyfold Kerekparos Korversenye, adica, dupa cum apare pe afis cu scrisul mai mic, Turul Ciclist al Tinutului Secuiesc, ajuns deja la a patra editiei. Banner-ul de pe Hoţews ne trimite la site-ul Tusnad.com, unde aflam ca la editia de anul acesta, la care s-a dat startul chiar ieri, “participa 130 de ciclisti din 20 de tari (Ucraina, Moldova, Muntenegru, Slovacia, Bulgaria, Grecia, Rusia, Japonia, Germania, Belgia, Norvegia, Turcia, Ungaria, Romania etc)”.
Tot aici ni se mai spune ca “Apemin Tusnad se implica activ in actiuni de promovare a unui stil de viata sanatos, in armonie cu mediul inconjurator. Compania este sustinatorul unor echipe sportive profesioniste din zona Harghita (Tusnad Cycling Team, Hockey Club Csikszereda, Asociatia Turbulencia) si al unor manifestari sportive de anvergura internationala (Supermaratonul Secuiesc, Turul Ciclist al Tinutului Secuiesc).”
Operatiunea propagandistica de popularizare si legitimare a asa-zisului “tinut secuiesc” de catre si prin intermediul Hoţnews este completata de manipulari la tava, bine platite de sponsorul “proiectului ecologist”.
În noiembrie 1991, la invitaţia Federaţiei Protestante din Franţa, pastorul Laszlo Tökes făcea o vizită agitată la Paris. Îl preceda o faimă ambiguă, ţesut de minciuni pe care faţa bisericească se ferea să le dezmintă. Ziarele vorbeau despre răpirea lui de către Securitate în 1989, erau descrise chinurile prin care trecuse sub regimul comunist şi persecuţiile pe care continua să le suporte după 1990, iar el întreţinea prin declaraţii sibiline falsa legendă.
Cum era şi firesc pentru o asemenea personalitate, a fost organizată la sediul Federaţiei o conferinţă de presă. Pastorul-revoluţionar a sosit într-o maşină a ambasadei maghiare, însoţit de un diplomat maghiar şi de fratele său, care, vorbitor de franceză, i-a servit de interpret. Căci eroul României din decembrie 1989 nu se exprima decît în ungureşte.
În termeni de o rară brutalitate, Tökes şi-a expus doleanţele şi revendicările, cu nimic diferite de cele de azi. Nu redau din ele decît o singură frază – teribilă, indecentă enormitate, care mi se pare elocventă pentru gîndirea politică a dlui Tökes: “Situaţia ungurilor din România de azi nu are decît un singur echivalent în istorie: situaţia evreilor în Germania nazistă.”
În sală, ziarişti de la cele mai importante publicaţii franceze, îi sorbeau cu aviditate cuvintele, încîntaţi în ignoranţa lor să mai descopere o minoritate crunt persecutată. Bun orator, Tökes compunea un tablou în care orice om neinformat (sau care refuza să se informeze – ceea ce e un lucru mai frecvent decît se crede) putea să întrevadă trenuri ale morţii care străbăteau România purtînd prizonieri unguri către monstruoase lagăre de exterminare.
Iată cum şi-a început dl Tökes ascensiunea către demnitatea de reprezentant al României în Parlamentul European. Nu cred că azi discursul lui ar putea să fie foarte diferit de cel din 1991. Mă tem însă că, rostit la alte tribune şi-n faţa unui auditoriu mai vast, mai puternic, el a cîştigat în eficacitate. În timp ce România, ca de obicei, pierde protestînd molatic.
Adaug că, informată de violenţa discursului ţinut de pastorul Tökes, Federaţia Protestantă din Franţa a regretat public că a permis organizarea, la sediul său, a acestei conferinţe de presă. Cei care l-au trimis pe Laszlo Tökes în Parlamentul European nu regretă, desigur, nimic.
Public mai jos o analiza din anii ’90 a fratelui meu, George Roncea, valabila si azi, urmata in baza de o lista de link-uri privind problema maghiara. Presedintele Traian Basescu se va afla sambata la “tabara” maghiara de la Tusnad, alaturi de Viktor Orban si Laszlo Tokes. Sunt convins ca o sa le mai taie din nas “autonomistilor”.
O provocare europeana: autonomia ca expresie a “frontierei interne”
“… minoritatea maghiara are o alternativa, respectiv revizuirea granitelor sau intreprinderea de masuri de natura sa determine autonomia statala a acestora in Ardeal”
Borbely Imre, 14.08.1992 (Interviu acordat pentru televiziunea ungara)
(“Autonomia si minoritatile, o dezbatere necesara” – Document al mesei rotunde al partidelor politice din 31.05.1995)
Autonomia
Problema autonomiei (etnice, colective, teritoriale) pune in discutie un proces de inaintare si edificare a unei noi frontiere. In cazul Romaniei este vorba de situatia speciala a unei frontiere interne, situatie cu implicatie geostrategica si geopolitica evidenta.
Enclavizarea si secesiunea minoritatii maghiare, respectiv expansiunea frontierei ungare in interiorul teritoriului Romaniei ar putea constitui un model exploziv, un precedent susceptibil a pulveriza stabilitatea intregii Europe. Majoritatea statelor sunt plurietnice, multiconfesionale si pluriculturale, in consecinta, acceptarea enclavizarilor, a faramitarilor, ar distruge bazele juridice ale statelor suverane, readucand haosul si conflictele interetnice in inima Europei. Erodarea edificiului statal al constructiei europene, aceasta este ispita autonomiilor, a etnonationalismelor, a caror inflorire marcheaza un regres teribil, o decadere de la ideea casei comune a natiunilor la conceptul devastator al tribalizarii. Daca tendintele separatiste ar fi acceptate, state ca Italia, Spania, Franta, Belgia ar trebui sa se faramiteze, revenind la entitati asemanatoare celor care existau in feudalism.
De exemplu, Italia de nord, Padania , in viziunea lui Umberto Bossi, deoarece este bogata, ar trebui sa-si declare independenta fata de sudul sarac, plin de “puturosi”, liderul Ligii Nordului (infiintata in urma cu 17 ani ca Miscare Federalista) preconizand realizarea a doua entitati separate cu Presedintii, Guverne, Parlamente proprii. Bossi a creat un cabinet-fantoma, care se intruneste la Venetia, a aparut si un Comitet pentru Eliberarea Padaniei, condus de Roberto Maroni, fost ministru de Externe in Guvernul lui Berlusconi, iar opinia publica a fost anuntata ca in data de 15 septembrie a acestui an se va declara independenta republicii federale a Padaniei. Autoritatile statului au anuntat ca vor face uz de forta armelor daca va fi nevoie, pentru a dejuca astfel de tentative.