Teribil de tendenţioase emisiunile TV de luni ale redacţiei maghiare. Boros Zoltan face un joc inconştient de periculos. Nici Radio Tîrgu-Mureş în limba maghiară nu rămîne dator. Florina îmi povesteşte că în primele zile după emisiunile de luni nu te mai poţi înţelege cu elevii maghiari. Vrea să plecăm la Bucureşti.
8 martie
Veşti proaste de la Livezeni, unde pe data de 10 sau 11 februarie pastorul reformat, împreuna cu sătenii, a imitat marşul cu cărţi şi lumînări de la Tîrgu-Mureş înconjurînd şcoala şi speriind elevii români din clasele I – IV. Elevii şi profesorii sînt ameninţaţi de tot felul de beţivani care dau buzna în clase în timpul orei. Mi se cere să filmez. N-o fac pentru că aşa ceva n-are nici o şansă să intre pe post. Noi vrem să împăcăm, să stabilizăm, îmi explică domnul Teodor Brateş.
10 martie
La Sovata a fost doborîtă de pe soclu statuia lui Bălcescu. „Vatra Românească” protestează.
Dupa ce, la cererea UDMR-ului, l-a gratiat pe extremistul Cseresznyés Pál, cel care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar. si a mai si promovat-o pe turnatoarea si activista PCR Smaranda Enache-Szobotka ambasador, ca recompensa pentru ca a perpetuat minciuna ca bietul Cofar e ungur maltratat de romani, astazi Emil Constantinescu se gandeste sa puna tot in carca schiloditului cedarile sale inadmisibile pentru un roman si un presedinte al Romaniei. Si – ce presedinte informat! -, ii mai poceste si numele, dupa 20 de ani. Maine-poimaine o sa multumeasca si celor mai vitregiti membri ai natiei, romanii din Bucovina, Herta si Basarabia istorica, pentru ca au acceptat sa ramana in Ucraina cand a semnat el Tratatul care a consfintit raptul URSS. Ramai inmarmurit la atata viermosenie. Redau mizeria lui Constantinescu mai jos:
“Domnului Mihăilă Cofariu
Comuna Ibăneşti, judeţul Mureş
19 martie 2010
*
Dragă domnule Cofariu,
La comemorarea a douăzeci de ani de la confruntările tragice din oraşul Târgu Mureş, doresc să vă transmit încă o dată sentimentele mele de compasiune pentru suferinţa dumneavoastră cauzată de evenimentele brutale care s-au petrecut atunci.
Nu voi uita niciodată atitudinea plină de înţelegere şi iertare creştinească pe care aţi dovedit-o în cadrul convorbirii noastre telefonice din decembrie 1996. Atunci, în preajma Crăciunului, aţi fost de acord cu graţierea restului de pedeapsă pe care cel care v-a molestat o mai avea de ispăşit în închisoare.
Gestul dumneavoastră, care vine din tradiţiile şi valorile creştineşti ale poporului nostru, cred că poate reprezenta şi astăzi o pildă pentru cei care se lasă dominaţi de ură şi răzbunare, într-un moment în care avem atât de multă nevoie de pace şi înţelegere.
Cu cele mai bune urări de sănătate,
Emil Constantinescu
Preşedintele României 1996 – 2000”
Ce nesimtire!!!
Un atacator gratiat de Constantinescu si devenit cap al unei miscari extremiste
Pal Cseresznyes este unul dintre maghiarii care l-au maltratat si mutilat pe Mihailă Cofariu în 20 martie 1990, la Târgu Mureş. Condamnat la 10 ani inchisoare el a fost gratiat de un fost presedinte, pe numele lui Emil Constantinescu. Mihaila Cofariu este in continuarea paralizat. Nimanui nu-i pasa.
Pal Cseresznyes, pe langa faptul ca este premiat de UDMR pentru distrugerea unui om pe viata mai este si preşedintele de onoare al organizatiei extremiste “Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”, interzisa in Canada si Slovacia.
Lucruri care nu se uita. Smaranda Enache: Mihăilă Cofariu/Mihai Cofar, maghiar şi victimă a românilor
La 4 octombrie 1990, Televiziunea naţionala franceza a difuzat o emisiune în care Smaranda Enache a comentat, printre altele, dramaticele evenimente din 20 martie 1990 de la Târgu-Mureş. La mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un “pogrom împotriva minorităţii maghiare”, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihăilă Cofariu. Cu toate acestea, Smaranda Enache a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”
Smaranda Enache a fost numita de Emil Constantinescu ambasador al Romaniei in Finlanda. Anul trecut, extremistul maghiar Laszlo Tokes, fost agent dovedit, o propusese presedintelui Traian Basescu drept consilier prezidential pe probleme de minoritati. Adrian Severin incercase sa o numeasca ambasador la… Budapesta!
Lazăr Lădariu, interventie in Camera Deputatilor 1998 – contestarea numirii doamnei Smaranda Enache în postul de ambasador al României la Helsinki
Atmosfera tensionată între, nu cred ca greşesc dacă scriu, cele două tabere. Românii se simt descurajaţi şi abandonaţi. Presa centrală tace sau, în cel mai bun caz, e ambiguă. „România liberă” pro Smaranda Enache. Florina mă roagă să ne înapoiem la Bucureşti.
5 februarie
„La commedia e finita.” Telexul de la minister decide separarea şcolilor după criterii etnice. Poate e mai bine aşa…
7 februarie
Filmez la Sala Polivalentă şedinţa de constituire a Vetrei Româneşti… Atmosferă foarte fierbinte. Extrem de tranşant discursul domnului Zeno Opriş. Prin contrast, mă face să mă gîndesc la Theodor Roosevelt: „Speak gentley and carry with you a big stick”. „Vorbeşte blînd dar poartă cu tine o bîtă mare!” După numai patru ore reacţie violentă a postului de radio Kossuth.
8 februarie
Mitingul elevilor români în curtea liceului „Bolyai”. Se scandează: ”Nici măcar în comunism nu era separatism”, „Bolyai e al tuturor chiar şi a românilor”, „Sîntem fraţi, nu ne separaţi”, „Sîntem de naţionalitate copii”. Interviu cu profesoara Ildiko Badescu. Foarte ponderata: cei din familii mixte se situează de obicei la extreme din complexe etnice sau pentru că el, copilul se identifică, probabil, ca şi în cazul sexului psihic, exclusiv cu unul dintre părinţi. Interesant de cercetat. 9 februarie Miting în faţa „Primăriei judeţene”. Oribila creaţie lingvistică! Cei trei miniştri, domnii Stănăşilă, Demeny, Palfalvi a fost schimbat pentru forţarea separării, sînt copios fluieraţi şi huiduiţi de elevii români, ca şi Stamph. Sentimentul de frustrare al copiilor a atins intensităţi imprevizibile. Am fost martor la o scenă în care elevii şi-au alungat părinţii cu vorbe care sunau cam aşa: „Plecaţi acasă, ăsta e mitingul nostru, n-aţi fost în stare să faceţi nimic pentru noi!”. Aceleaşi lozinci şi sloganuri ca şi în ziua precedentă. Filmez… E difuzat interviul împăciuitor cu Ildiko Bădescu. Atît eu, cît şi Fuzesi şi domnişoara Bădescu, primim telefoane injurioase şi de ameninţare. „O să va spînzurăm, bestii ce sînteţi!”.
20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ
Pagini de jurnal (fragmente)
Orice jurnal personal este scris cu dorinţa secretă, neexprimată sau cel puţin subconştientă, că odată şi odată va ajunge sub ochii cititorului. Nici acesta nu face excepţie. Ca orice jurnal, este subiectiv. Există lucruri, puţine ce-i drept, pe care astăzi le-aş interpreta poate altfel. Unele nedumeriri s-au clarificat între timp, dar întrebările, ca şi răspunsurile, rămîn la fel de dureroase şi neliniştitoare.
21 decembrie 1989
Ora 18. (…) Acum sînt în faţa Comitetului Judeţean de Partid cel puţin 10.000 de persoane. Se scandează ! „Jos dictatorul!”, „Libertate!”, „Pentru copii!”, „Sîntem fraţi”…
Ora 20. Se trage în aer cu gloanţe trasoare. Mulţimea fuge, apoi se regrupează. Se scandează în continuare. Cel mai impresionant răsună „Pentru copii!”. E cutremurător, nu credeam să apuc clipa asta. (…)
22 decembrie
Ora 9. În faţa „judeţenei” s-au strîns cel puţin 20.000 de oameni. Disperaţi şi dezlănţuiţi. Se spune că ieri seară au fost împuşcate vreo 15 persoane. Filmez, din fereastra unei clădiri de peste drum de judeţeana de partid. Mulţimea mă priveşte cu suspiciune. Unii cu ostilitate. Soldaţii la fel. Mi-e cumplit de frică.
Ora 12. Se trage ultima salvă. În aer, de bucurie: Ceauşescu a fugit! Mai multe gloanţe de înfig în zid la cîţiva metri de mine. Lumea se îmbrăţişează. Filmez şi plîng.
Ora 13. Pe ferestrele Comitetului Judeţean oamenii continuă să arunce portrete ale lui Ceauşescu şi tot felul de cărţi cu coperte roşii. Se ţin discursuri. Brusc, încerc o senzaţie stranie, apoi înţeleg: sînt în limba maghiară. Or, tot ce se scandase pînă atunci se scandase în limba română! Este aclamat frenetic Kiraly Karoly. Trimit pelicula filmată la București cu rapidul de seară.
(…) Mulțimea a intrat în studioul 4 al televiziunii! Revoluția, sau ce-o fi ea, se transmite în direct. Coordonator este Teodor Brateș, redactorul-șef de la Actualități, cel care în urmă cu câteva săptămîni încă îmi dicta mie și tuturor corespondeților județeni frazele pe care trebuia să punem în gura secretarilor de partid și de sindicat. Cele cu oamenii muncii care însuflețiți de politica partidului și de inițiativele tovarășului Ceaușescu expuse la ultima plenară vor depăși planul cu nu știu cît la sută. (…)
Zilele acestea, postul public de radio a făcut ascultătorilor săi o surpriză de proporţii, invitându-l la emisiunea „K-Drane” pe episcopul reformat Laszlo Tokes, pe fondul discuţiilor tot mai aprinse cu privire la autonomia … Secu-Land. Nu, nu este vorba despre ţara securiştilor ci, mai rău, despre ţara secuilor. De la microfonul acestei emisiuni de maximă audienţă, Tokes şi-a reiterat fervent teoria necesităţii absolute şi imediate a obţinerii autonomiei TERITORIALE pe criterii etnice pentru aşa-zisul „Ţinut Secuiesc” (judeţele Harghita, Covasna şi Mureş). Argumentele vădit nuanţate şi denaturate de care se servea pentru justificarea autonomiei erau: existenţa unei autonomii „istorice” în Transilvania (scaunele secuilor şi ale saşilor, ba chiar şi „autonomiile româneşti” din Ţara Haţegului, Ţara Maramureşului, etc.); existenţa la nivel european a autonomiilor locale; nevoia secuilor de a îşi reprezenta mai bine interesele (posibilă în viziunea lui Tokes doar prin intermediul autodeterminării); ridicarea nivelului de trai al populaţiei, prin sistemul auto-guvernării.
Demnă de admirat a fost atitudinea moderatorului care, după ce l-a lăsat pe Tokes să îşi expună liber şi netulburat viziunile profetice, a oferit şi un drept la replică, pe care l-a pus la dispoziţia ascultătorilor. Un exerciţiu de maximă transparenţă care, din păcate, nu a fost fructificat în mod eficient de către majoritatea celor care au intrat în direct şi care, în loc să combată punctual argumentele aduse de episcopul reformat, s-au mulţumit să critice la întâmplare şi să bată câmpii fără vreo ţintă anume. Ce să-i faci, meteahna dintotdeauna a românului de a vorbi mult fără să spună nimic! Astfel că, la sfârşitul emisiunii, Laszlo Tokes (in foto la Duna TV), deşi văzându-se aprig atacat, a rămas cu teoria intactă şi necombătută, ceea ce, din punct de vedere al logicii, n-ar putea duce decât la concluzia că teoria lui a fost valabilă şi corectă, de vreme ce nu a putut fi demontată de nimeni.
Razboaiele de imagine impotriva Romaniei au fost pierdute, pana acum, in lant, pe plan international. Daca ar fi sa amintesc toate actiunile propagandistice anti-Romania din ultimii 20 de ani, venite din Occident, in special pe linie maghiara, cu Reteaua Soros ca placa turnanta principala, si din Rasarit, pe linie ruseasca, pomelnicul ar depasi fara indoiala toate Rapoartele SRI de pana acum. Mai ales ca cele mai multe atacuri au ramas necontracarate si, ca atare, neconsemnate oficial. Ca presa “romaneasca” a fost ocupata si devarsa, zilnic, galeti de intoxicari in capul romanilor, o putem constata cu proprii ochi, in cazul fericit in care nu suntem, inca, spalati la creier.
Astazi, de exemplu, “Adevarul” ofera “lumina de la Rasarit” asupra evenimentelor din martie 1990 prezentand, “echidistant” si “impartial”, opiniile unor “romani” si maghiari. Laszlo Borbely şi Istvan Haller, Cristian Pîrvulescu si Smaranda Enache. Despre Borbely nu avem ce comenta. Pirvulescu, avocatul tuturor minoritatilor si militantul extremist anti-ortodoxie, este rasfatatul Soros si al GDS, un fel de secta, infiintata in acelasi timp cu UDMR sub pulpana FSN-ului lui Iliescu si Brucan. Istvan Haller este si membru al CNCD si al conducerii “Romani Criss” si, pe deasupra, co-presedinte alaturi de Smaranda Enache la Liga Pro Europa, una dintre cele mai anti-romanesti organizatii inregistrate legal. Ceea ce a “scapat” “Adevarului” (normal, as putea spune) este ca Smaranda Enache, pe numele ei integral tovarasa Smaranda Enache Szobotka, este exact cea care a contribuit la raspandirea minciunii cu “maghiarul” Mihai Cofar maltratat de “extremistiii de romani”. Si asta nu pe 20 martie 1990, cand poate, saraca, era “confuzata”, ci hat, chiar in octombrie al aceluiasi an. Astfel, la mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un pogrom (!) împotriva minorităţii maghiare, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihai Cofar. Cu toate acestea, Smaranda Enache, invitata pe 4 octombrie la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre.
Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”. Ar mai fi de remarcat, asa, intr-o paranteza, ca “Adevarul” prezinta sub titlul “EXCLUSIV – VIDEO Targu Mures 1990” un documentar de pe YouTube realizat de TVR. Asta da “profesionalism”.
Prezint mai jos opinia avizata a ziaristului roman dela TVR care a reusit sa inregistreze violentele activistilor UDMR si ale agentilor serviciilor maghiare, fiind silit ulterior sa sara pe geamul hotelului de unde filma, pentru a nu fi linsat de ungurii care “militau pasnic pentru democratie”. Voi reveni cu un material in exclusivitate despre incercarile de rupere a Transilvaniei de tara, incepute in decembrie 1989 si culminate in martie 1990.
Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”
Dorin Suciu (jurnalist): „Pogromul” de la Târgu Mureş, război de imagine împotriva României
Târgu Mureş /Agerpres/ – Jurnalistul Dorin Suciu, martor al evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş, a declarat pentru AGERPRES că, după 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine, iar lansarea ideii că în zilele de 19 și 20 martie ar fi avut loc un aşa-numit pogrom antimaghiar a fost parte a acestui scenariu.
Concluzia reiese dintr-un studiu a jurnalistului, intitulat „Războaie de imagine împotriva României – „Pogromul” de la Târgu Mureş”, capitol al unei cărți în pregătire, care are la bază, pe lângă experienţele personale ale acestuia, şi o serie de documente oficiale.
„După 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine şi s-a dovedit absolut nepregătită în acest domeniu, ca, de altfel, şi în altele. Istorici ca Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan sunt de părere că evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș trebuie interpretate din perspectiva creării unor stări de tensiune care să ducă la compromiterea României ca stat național unitar, izolarea și marginalizarea ei.
Presedintele PNL Sfantu Gheorghe, “romanul” Madalin Guruianu, a votat cot la cot cu UDMR si PCM “steagul secuiesc” cu cele “sapte scaune” ca drapel al orasului
Dan Tanasa informeaza: Dupe ce am solicitat de mai multe ori Primariei Sfantu Gheorghe sa imi comunice o copie a procesului verbal al sedintei din data de 28 ianuarie pentru a arata cum si cine a votat drapelul secuiesc (foto stanga) pe post de drapel al orasului, azi am primit in sfarsit o copie a acestui proces verbal. Acum totul este cat se poate de clar. Singurul roman care a votat impotriva adoptarii drapelului secuiesc ca si drapel al orasului a fost doamna consilier Rodica Parvan, membru PSD. Ceilalti consilieri romani, Ivan Niculae, Valer Serban si Madalin Guruianu au votat pentru (Ivan Niculae s-a abtinut). In afara doamnei Parvan, niciun “barbat” nu a avut nimic de comentat impotriva adoptarii acestui drapel in care romanii nu sunt reprezentati deloc! Bravo, domnilor!
Stenograma sedintei puncteaza comentariul doamnei Parvan, singurul consilier roman care a avut ceva obiectat.
Doamna consilier PÂRVAN RODICA: (lb.r.) „Daca înregistram, puteam sa pun banda si sa spun ceea ce am spus si atunci când s-a discutat doar stema, acum un an si jumatate sau cât. Privesc aceste însemne si va pun întrebarea, care n-as vrea sa ramâna retorica, pentru ca votul meu oricum nu conteaza, este un singur vot. Eu cetatean român, de nationalitate româna, locuitor al orasului Sfântu Gheorghe, judetul Covasna din România, unde ma regasesc în aceste însemne? Daca raspundeti la aceasta întrebare, voi vota de doua ori. Va multumesc.”….
Domnul primar ANTAL ÁRPÁD-ANDRÁS: (lb.r.) „Deci stema este oficiala. A fost adoptata prin Hotarâre de Guvern, deci este oficiala. Steagul este pe baza temei, deci nu înteleg care e problema. Trebuia sa punem rosu, galben si albastru pe fond? Deci chiar nu vreau sa va jignesc, vorbesc foarte serios.”
17 şi 18 martie 1990, sâmbătă şi duminică: zile de sărbătoare prin care locuitorii din Târgu-Mureş au trecut în linişte, fără conflicte majore. Era o linişte ciudată, oarecum nefirească după incidentele petrecute acolo pe 15 şi 16 martie. Era liniştea dinaintea furtunii criminale care avea să se abată asupra oraşului în prima zi a săptămânii următoare.
Au fost două zile de linişte în cursul cărora conflictul a mocnit, aproape de neobservat la lumina zilei. O perioadă ciudată în care Transilvania părea să fi devenit un front invizibil pe care se desfăşura un veritabil “război psihologic”, cu operaţiuni aproape la fel de dure şi complexe ca acelea prin care trecuse întreaga Românie în zilele şi nopţile Revoluţiei din Decembrie 1989.
REVENIRE LA HARTA COMUNISTĂ
Pacea instaurată în cele două zile de week-end nu a împiedicat totuşi circulaţia unor manifeste care cereau explicit reînfiinţarea “Regiunii Mureş Autonome Maghiare”. Pentru cei care nu ştiu, reamintim că aceasta a fost o diviziune administrativă care, creată după modelul sovietic impus de Stalin, a existat între anii 1952 şi 1968. Apărute la mai puţin de trei luni după o revoluţie anticomunistă, aceste manifeste solicitau în mod ciudat revenirea la o realitate impusă din afară cândva, demult, în primii ani ai fostului regim politic abia “debarcat”.
Atunci, în martie 1990, când evenimentele erau în plină derulare, Uniunea Vatra Românească a pus apariţia acelor manifeste în legătură cu persoana fruntaşul maghiar Karoly Kiraly, care era şi un membru important al CFSN. Argumentul acestei suspiciuni, niciodată infirmată, dar nici confirmată până la capăt, provenea din însăşi biografia acestui personaj: cu mulţi ani în urmă, Kiraly fusese prim-secretar al Regiunii autonome.
Iar faptul că, ulterior, SRI avea să descopere că toate acele manifeste fuseseră tipărite în stăinătate, avea să complice şi mai mult înţelegerea tuturor acelor evenimente. De fapt, abia acum câteva zile am aflat că, la fel ca şi în cazul Revoluţiei din Decembrie, şi în privinţa evenimentelor de la Târgu-Mureş există un “dosar secret” care, dacă ar fi declasificat, ar putea aduce nişte lămuriri de mult timp aşteptate.
UN EPISOD CIUDAT
Tot de numele lui Karoly Kiraly este legat un alt episod petrecut la Târgu-Mureş în noaptea de 16 martie 1990. Atunci, la câteva ore după episodul Trabantului care, preschimbat în vehicul de asalt, a rănit grav 14 persoane, Kiraly, aflat la Bucureşti, a telefonat autorităţilor militare din oraş cerându-le să intervină în mod direct, cu trupe şi tehnică, pentru aplanarea conflictelor din oraş. Vorbind pe un ton categoric, el susţinea atunci că această intervenţie ar fi fost aprobată chiar de Ion Iliescu.
Ulterior, ajuns preşedinte al României, Iliescu a negat însă ferm că ar fi dat vreodată o astfel de dispoziţie. Episod deosebit de ciudat care nu are cum să nu readucă în minte un altul, petrecut tot în Ardeal, dar în noaptea de 29 decembrie 1989. Atunci, în plină Revoluţie, în comuna Band s-a petrecut ceea ce părea a fi incendierea unei locuinţe. Motiv pentru care, Kincses Elod, care era vicepreşedinte al CJFSN local, a cerut ca militarii din garnizoana Târgu-Mureş să intervină cu blindatele şi să depresureze sediul care ar fi fost atacat de grupuri de români violenţi care făceau prăpăd.
Înainte de a trimite blindatele să facă ordine, comandanţii militari au avut prudenţa, pe deplin justificată, de a verifica situaţia de la faţa locului. Verificări în urma cărora s-a constatat că, de fapt, în comuna Band era linişte. Iar singurul fapt ieşit din comun era prezenţa unei echipe de angajaţi ai televiziunii maghiare şi ai Agenţiei Reuters. Plus câţiva ziarişti finlandezi care aşteptau intervenţia Armatei române asupra localnicilor de etnie maghiară. Cine-i informase de iminenţa unui asemenea atac? Nu s-a aflat niciodată. Dar asta nu a fost nimic.
La scurt timp după ce luase decizia de a nu interveni, comandantul Garnizoanei Târgu-Mureş a fost sunat de la Bucureşti chiar de Nicolae Militaru. Ocazie cu care noul ministru al Apărării Naţionale i-a spus că la Bucureşti, în cadrul Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale se discută deja că în comuna Band se petrece un veritabil război local în care Armata a deschis focul asupra unor manifestanţi civili.
Cine o fi lansat aceste zvonuri? Cine a avut interes ca presa străină, prezentă deja la faţa locului, să afle că Armata Română duce un război contra populaţiei de etnie maghiară din Ardeal? Nu s-a aflat niciodată.
“Să ne amintim cu bucuria libertăţii cucerite în 1989, să putem continua schimbarea de regim democratică! … Comemorarea noastră comună în credinţă şi adevăr să ne conducă din acel Martie Negru al revoluţiei noastre furate, într-un promiţător viitor mai bun.” – Laszlo Tokes despre chemarea la manifestatia extremista de pe 19 si 20 martie 2010
“Diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata. Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat” – Declaratia de la Budapesta din iunie 1989
Complicitati sub paravanul “Revolutiei”
Decembrie 1989, cu evenimentele lui, surprinzatoare doar pentru romanii dezinformati, care erau, insa, majoritatea, se inscrie intr-o directa relatie si continuitate cu toate cele expuse si insumate pana aici. Este cazul sa discutam despre 1989 si situatia Romaniei in spiritul adevarului si nu al unei propagande obstinate si perverse. Imaginea si teza “revolutiei spontane” se izbesc de fapte solide. La Timisoara, in 1989, au aparut diversionisti pregatiti in Ungaria, in tabere speciale. Au fost atacate unitati militare, iar in Harghita si Covasna asa-zisele “miscari revolutionare” au vizat institutiile statului si pe reprezentantii acestuia in uniforma, (cazul Agache), torturati si ucisi sau macelariti, pe fondul sonor al unor sloganuri iredentiste, care mai fusesera exhibate in aceste locuri si in cei patru ani ai ocupatiei unguresti (1940-1944). Expresiv este ca, prima formatie de aspect politic care a aparut la Bucuresti, actionand organizat, a fost a minoritatii maghiare: UDMR. La sfarsitul lui decembrie 1989 au aparut: GDS, UDMR si PNT, doar primele doua beneficiind si de publicitate la televiziune.
In orasele din Transilvania s-a declansat, in 1990, o brutala separare a elevilor unguri de cei romani, in scoli separate. Aceasta era revolutia? Pe 15 martie 1990 s-a declansat la Targu Mures, in prezenta a zeci de ziaristi straini, un conflict interetnic, care ar fi dus, in caz de reusita ungureasca, la proclamarea unei noi Regiuni autonome maghiare. Incercarea n-a reusit, dar cameramani de la mai multe televiziuni europene – anuntati de cine? – au filmat evenimentul, transmis apoi in tot Occidentul prin favorizarea partii ungare. Spre exemplu, prezentandu-l (prin repetarea parca a scenariului din 1946, de la Cluj), pe romanul Mihai Cofar, macelarit “in direct”, drept … ungur.
Intrarea UDMR in Parlamentul Romaniei, prin complicitatea politica a FSN-ului, a fost urmata de refuzul acestei uniuni minoritare de a vota, in 1990, Constitutia, adica de a recunoaste, practic, statul roman. Aparitia asociatiei culturale Vatra Romaneasca, tot in 1990, a mai temperat anume agresiuni si ofensive pe tema Transilvaniei.
Pe postul roman de televiziune, asa zisul erou al “revolutiei” romane, Laszlo Tokes, infatisase, la inceputul lui 1990, coroana Ungariei, simbol al Ungariei Mari (…) fiind deconspirat, mai tarziu, ca agent al Budapestei, cu misiuni iredentiste.
O revista (Maghiarimea ardeleana), scrisa in ungureste, editata de Laszlo Tokes, a proclamat deschis necesitatea ca Transilvania sa devina ungureasca. Ion Lancranjan, autorul volumului Cuvant despre Transilvania (1982) a avut, in aceste imprejurari, un brutal atac de cord (1991), moartea lui fiind apaludata trimfator in presa din Ungaria, ca o victorie. Ca din intamplare, apoi, o biserica de lemn din vremea lui Mihai Viteazul, aflata in asa-zisul teritoriu “secuiesc”, a luat foc si s-a facut scrum! In 1992, epurarea romanilor din judetele Harghita si Covasna, a devenit o problema parlamentara. Comisia speciala destinata cercetarii ei a confirmat, in raportul prezentat Parlamentului, epurarea etnica. Intr-un crescendo bine orchestrat, s-au nascut apoi proiectele de autonomie ale judetelor Harghita si Covasna, sustinute de lideri locali ai “societatii civile”, la inceput in numele “maghiarimii”, ulterior in numele “secuimii”.
Vice-premierul Romaniei, Marko Bela, incalca din nou flagrant si sfidator legea, prin discursul sau public de ieri, in care face apologia infractiunii si aduce un omagiu criminalilor maghiari din martie 1990. Mai mult: el a instigat la lezarea autoritatii statului roman prin arborarea de “drapele secuiesti” pe institutii oficiale conduse de maghiari. Ilegalitatile in lant ale sefului UDMR se adauga celor comise de ministrul Romaniei Cseke Attila si viceprimarului Cluj-Napoca Laszlo Attila, care au asistat impasibil la defaimarea repetata a statului roman de catre un grup de extremisti maghiari, la manifestarile de ieri. Sa vedem daca Parchetul se va “autosesiza” la fel ca in cazul “incitarii la ura” a senatorului Iulian Urban. Sau numai cand e vorba de tigani si unguri se “autosesizeaza” organele “statului roman”? Pentru ca pare sa fie constient de orbul gainilor de la Parchet PC-ul le va face extremistilor anti-romani de ieri si dintotdeauna doua plangeri penale. Dar sa vedem despre ce e vorba:
Marko Bela: “Nu e uşor să te gândeşti la trecut. Nu la cei 162 de ani trecuţi de la 1848, ci la o altă aniversare, la ce s-a întâmplat la Târgu Mureş acum douăzeci de ani. Şi aceea a fost o luptă pentru libertate, e timpul să o spunem, în sfârşit, clar: începând cu 10 februarie 1990, cu demonstraţia cu cărţi şi lumânări, s-a desfăşurat lupta pentru libertate a maghiarilor din Târgu Mureş. Această luptă pentru libertate a culminat în ziua de 20 martie. Dacă atunci maghiarii din Târgu Mureş şi din împrejurimi, de la Ernei până la Sovata, rămâneau acasă, dacă ţiganii, romii, cum îi numim azi, nu ni s-ar fi alăturat, azi am fi o comunitate învinsă, umilită. Aşa însă suntem şi azi aici, suntem maghiari, ne-am dobândit numeroase drepturi, şi ceea ce n-am reuşit încă, vom dobândi de acum înainte. Azi trebuie să ne amintim şi de această luptă pentru libertate. Mulţumim maghiarilor de acum douăzeci de ani, dintre care mulţi se află şi azi aici, cu noi, mulţumim şi ţiganilor, mulţumim şi acelor români care, în pofida tuturor presiunilor naţionaliste, au înţeles revendicările noastre”, a spus Marko Bela luni, în discursul ţinut în faţa a aproximativ 3000 de maghiari strânşi la Monumentul Secuilor Martiri din Tg Mureş, dupa cum informeaza Ziare.ro.
Referindu-se la ziua de 15 martie, pe care a considerat-o “aniversarea unuia dintre momentele cele mai luminoase şi mai pure ale naţiunii maghiare” (nota mea: data cand au fost ucisi 40.000 de romani), liderul unional a insistat pe mândria de a fi maghiar.
March 19th, 2010 
VR 
5 martie
Posted in 
Tags: 
