Posts Tagged ‘Gabriel Andreescu’

Disidentul Gabriel Andreescu: Invectivele dlui Tismăneanu la adresa lui Adrian Marino. Povara pe care o uită

Disidentul Gabriel Andreescu ii face dreptate lui Adrian Marino, batjocorit, dupa moarte, la unison, de Vladimir Tismaneanu si Mircea Dinescu, ambii profitori ai “anticomunismului bolsevic”,  fosti nomenklaturisti comunisti si propagandisti de frunte ai UTC si PCR:

Am vorbit anterior despre implicarea dlui Vladimir Tismăneanu în campania nedemnă împotriva lui Adrian Marino. Violenţa calificărilor sale nu putea decât să surprindă. Adrian Marino ar fi fost un delator, ar fi acceptat misiunile Securităţii ca trimis al acesteia; complicitatea cu forţele cele mai tenebroase ale sistemului ar fi fost dovedită; biografia sa ar fi fost duplicitară, dedublată, disimulată; cărturarul ar avea un destin întunecat, schizoid, contorsionat şi trist.

Ne-am referit anterior, tot în Cotidianul, la incompatibilitatea acestor afirmaţii cu postura domniei sale de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCRMER, căci, dacă o poziţie grăbită, în necunoştinţă de cauză, poate fi de înţeles la un neofit, ea nu are ce căuta în afirmaţiile publice ale unei persoane cu o obligaţie profesională de discernământ.

Şi totuşi, iată, duminică 27 iunie, în interviul luat pe TVR 1, dl Tismăneanu a revenit asupra „cazului Marino” şi a repetat susţinerile anterioare. Ştiind despre contraargumentele dezvoltate în ultimele săptămâni, recunoscând că nu a făcut verificări în documentele de arhivă, şi-a asumat totuşi, încă o dată, calificativele care jigniseră un respectabil om de cultură, fost deţinut anticomunist trecut opt ani prin temniţa grea a penitenciarelor staliniste. De această dată, în noul context, aspectul profesional devine minor în raport cu grava vină morală.

Povara familială

Unul din marile adevăruri pe care o comunitate civilizată are a le respecta este de a nu transfera vinovăţiile. Între exemple se află grija de a nu culpabiliza copiii pentru ceea ce au făcut sau fac părinţii. Doar că, asemenea oricărui mare adevăr, şi acesta trebuie aplicat cu nuanţe şi adaptat multelor contexte. Deşi copiii nu au de ce să poarte vina sau meritul pentru ce au făcut taţii şi mamele lor, este la fel de adevărat că în raport cu anumite situaţii viaţa lor e marcată de istoria familială. Acest mod de a privi lucrurile se află implicit în felul în care tratează naţiunile marile responsabilităţi cu care le-a încărcat istoria. Nu sunt vinovaţi în niciun fel germanii de astăzi pentru crimele îngrozitoare pe care le-au făcut bunicii şi străbunicii lor înainte şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial; în particular, pentru programul de anihilare a evreilor, ţiganilor, homosexualilor, persoanelor cu dizabilităţi psihice şi fizice. Şi totuşi, Germania de astăzi, adică fiii şi nepoţii germani care şi-au trăit viaţa onest, îşi aduce obolul istoric şi simbolic la condamnarea acelui trecut. Ei au finanţat şi ei îngrijesc Memorialul Holocaustului deschis în anul 2005 în inima Berlinului pentru a-l privi, tot ei, zilnic.1

Povara familială de care vorbeam nu apasă doar umerii membrilor anonimi ai unor comunităţi, ci cu atât mai mult pe cei ai persoanelor cu o clară responsabilitate individuală. În această situaţie se află inerent fiii foştilor demnitari comunişti, între ultimii, Leonte Tismăneanu, membru în activul de propagandă al Moscovei, adus pe tancurile sovietice ca să instaureze comunismul în România. Domnul Tismăneanu senior a jefuit, printre altele, o familie de vila ei ca să intre cu soţia şi copilul lor Volodea în vatra nomenclaturii. În urma cataclismului istoric coordonat de Leonte Tismăneanu şi tovarăşii lui, au fost trimişi la temniţă grea zeci de mii de oameni. Printre ei, Adrian Marino. În anii când Volodea Tismăneanu se bucura de viaţa de lux din cartierul Primăverii, tânărul Marino de abia supravieţuia în penitenciar.

Faptul că Vladimir Tismăneanu a atacat o victimă a tatălui său fără puterea de a se mai apăra readuce la lumină această poveste a anilor ’50-’60. Lustraţia simbolică a istoriei l-a deposedat de dreptul de a-şi asuma poziţia de inchizitor al cărturarului Adrian Marino, victimă a tatălui său.

Povara personală

Dar dl Tismăneanu are o problemă de rezolvat nu doar cu povara familială. Ci şi cu una de ordin personal. Căci Volodea Tismăneanu, educat la liceul unde împărţea laboratoarele cu Nicu Ceauşescu şi alţi „fii”, a urmat cariera de care se bucurau privilegiaţii regimului comunist. Absolvirea Facultăţii de Filozofie reprezenta capitalul tipic pentru cariera de activist spre care părea să-l împingă toate datele familiale şi personale. A urmat paşii clasici ai copiilor de privilegiaţi ai regimului, crescuţi să întărească sistemul în toată hidoşenia sa. În ultimul timp s-au invocat în presă contribuţiile sale la pregătirea carierei de aparatcik. Iată doar o mostră:

(more…)

Pledoaria pentru violenta, moarte si razboi a “intelectualilor” GDS Liiceanu, Tismaneanu, Patapievici & Co si inclusiv a preotului-informator Iustin Marchis. Sorin Bogdan si Mile Carpenisan, scuturii vii la Televiziunea din Belgrad

Sorin Bogdan, TARGET:

AWACS: Mama catre Charlie Bravo. Care convoi ? Care civili ? La dracu’ ! Aici e mana sarbilor. Distruge tinta ! F-16: Charlie Bravo catre Mama. Ce sa distrug ? Tractoare ? Masini obisnuite ? Repet: nu vad nici un tanc. Solicit instructiuni. AWACS: Mama catre Charlie Bravo. E o tinta militara. O tinta militara absolut legitima. Distruge tinta ! Repet: distruge tinta ! F-16: Charlie Bravo catre Mama. Am inteles. Lansez rachetele !”

Cotidianul britanic “The Express” a dezvaluit ca pilotul unui Harrier GR-7 al fortelor aeriene britanice, aflat in misiune in momentul atacului din apropiere de Djakovica, l-a avertizat pe pilotul american al aparatului F-16 in privinta unor posibile “pagube colaterale”. Dupa ce a survolat la joasa inaltime convoiul de refugiati, englezul i-a transmis prin radio ca, in mod sigur, este vorba de vehicule civile, flancate de vehicule militare.

(…)

Am cascat noi gura prin sediul RTS, dupa care directorul televiziunii ne-a poftit intr-o sala de protocol unde – spunea el – colegii sarbi vor sa ciocneasca un pahar cu noi. Ei bine, chiar in acel moment au inceput sa sune sirenele alarmei aeriene. Era 22:30 si, in 5 minute, zambind incurcati, toti ziaristii si-au luat talpasita. In frunte, desigur, chiar cu ministrul Matic, care n-avea, nici el, nevoie de surprize neplacute. Am ras cu lacrimi vazandu-i cat de repede au uitat si de solidaritate si de vin si de tot. Imi amintesc ca, putin mai tarziu, mama lui Mile l-a sunat si ne-a certat ca radeam ca prostii in sediul RTS. Reporterii sarbi filmasera vizita de solidaritate si au difuzat stirea, in care apaream si noi, iar la Timisoara se vad programele televiziunilor sarbesti.

Cand ne-am intors la hotel, la o masa a barului ne astepta Nelu si cu “scriitorul” Dragan. Privindu-ne cu repros, Dragan ne-a intrebat ce fel de intelectuali sunt cei care, indiferent in ce scop, aproba declansarea unui razboi. Nu am inteles ce voia sa spuna. Ne-a aratat un comunicat, semnat de cateva zeci de intelectuali romani, in sprijinul orientarii euro-atlantice a autoritatilor de la Bucuresti. “Ceea ce a derutat pe multi dintre cetatenii nostri si i-a impiedicat sa ia o pozitie limpede in actualul conflict din Balcani este ca impartim cu poporul sarb valorile credintei,” ne-a citit Dragan, cu glas tare, din comunicat. “Numai ca Milosevic nu duce “un razboi sfant”, ci unul de epurare etnica, iar valorile ortodoxiei, pe care le impartasim cu poporul sarb, nu inseamna si coincidenta cu optiunile politice ale celor doua popoare. Structurile puterii noastre s-au pronuntat, de la bun inceput si cu admirabila consecventa, pentru NATO si Europa.”

N-am prea avut raspuns. Ca de obicei, Dragan ne surprindea prin informatiile pe care le avea si prin logica argumentelor. Nu era suparat pe noi sau pe cei care au semnat scrisoarea, ci se intreba in numele caror valori, un grup de “proeminenti intelectuali” puteau sa sustina un razboi ilegal, declansat impotriva unui stat suveran, fara acordul Natiunilor Unite si doar in baza unor reportaje difuzate, ce-i drept, pe posturi importante de televiziune. Reportaje precum cele de la CNN, de exemplu, realizate de Christiana Amanpour, care “intamplator” este sotia lui James Rubin, purtatorul de cuvant al Departamentului de stat al Statelor Unite”. Integral la target: suntem scuturi vii si la televiziunea din belgrad

INTELECTUALITATEA SI RESTUL LUMII – O RUPTURA SOCIALA

Cu totii am fost, probabil, educati in ideea ca intelectualii sunt avangarda unei natiuni. O clasa creatoare, aparte, cu o contributie de exceptie la consolidarea sociala si spirituala a natiunii in care traiesc. Pentru motivele de mai sus, avand in istorie atatea exemple de intelectuali de exceptie, am invatat sa-i respectam si sa consideram cuvantul lor, un cuvant de invatatura.

Asa stau lucrurile in teorie. In Romania “democrata”, aristocratia intelectuala si culturala este separata, din pacate, de omul de rand, printr-o prapastie, aproape de netrecut. Omul din clasa de jos nu doar ca nu-l mai intelege, dar chiar il dispretuieste pe intelectual, iar acesta la randul sau alege sa intrerupa orice urma de dialog cu “vulgul”, inchizandu-se intr-un turn de fildes in care isi creaza o realitate paralela.

Dupa patru ani de lucru in fabrica, langa muncitori, autorul acestor randuri poate depune MARTURIE despre paralelismul celor doua lumi. O tensiune surda exista la granita intre realitatea muncitorului rupt de foame, depasit de o societate pe care nu o mai intelege, pe de o parte, si cenaclurile-dezbaterile filosofice ale intelectualitatii romanesti, sterile si inutile. In aceste conditii, reconcilierea si unitatea sociala sunt doar vise, iar instrumentul numit “societate civila” devine din ce in ce mai mult o secta.

Punctual, la agravarea situatiei a contribuit mult “optiunea societatii civile” fata de razboiul pornit acum 5 ani impotriva Iugoslaviei. Situandu-se la 180 de grade fata de romanul mediu, care se impotrivea ideii unui razboi in imediata vecinatate a tarii, intelectualii romani de elita au optat pentru sprijinirea actiunilor de forta. Esenta pozitiei lor a aparut in revista “22”, numarul 478 din 20-26 aprilie 1999, sub titlul “Optiunea societatii civile intr-un moment de cumpana”. Acesta era, de fapt, un gir moral dat actiunii – ilegale, imorale si antiumane – a NATO in tara vecina.

La cinci ani de la agresiunea contra Iugoslaviei, putem vedea cat de departe de rezolvare este problema pentru care atunci s-a pornit razboiul: situatia din Kosovo. Personal consider ca intelectualii ce au semnat APELUL PENTRU RAZBOI au gresit grav. Pentru a-si repara greseala si a fi iertati de cei care si-au pus sperantele in ei, ar fi absolut necesar sa-si ceara scuze. Cu siguranta insa, orgoliul nu le va permite acest lucru. Nu pot decat sa constat starea de fapt si sa insirui mai jos numele semnatarilor APELULUI LA CRIMA, spre improspatarea memoriei unora din noi si spre sublinierea, inca o data, a unei situatii triste: distanta uriasa intre intelectualii “societatii civile” si romanul de rand.

Bogdan I Stanciu, Aprilie 2004

TEXTUL COMPLET AL APELULUI LA CRIMA PUBLICAT IN “22″

(more…)

Civic Media prezinta: Gabriel Andreescu vs Gabriela Adamesteanu in dosarele Securitatii. Biografii in oglinda prin prisma DOCUMENTELOR CNSAS

Pe oricat de multe pozitii total opuse s-a situat, de-a lungul anilor, Asociatia Civic Media fata de cunoscutul activist anti-crestin Gabriel Andreescu (si reciproca), suntem obligati sa-i recunoastem meritele, poate singurele: cele ce tin de disidenta sa reala in perioada regimului Ceausescu. De la inceperea campaniei Voci Curate, prin care ceream deconspirarea liderilor de opinie din media si societatea civila care au colaborat cu principalele servicii de informatii comuniste din “blocul sovietic”, de la KGB la STASI si Securitate, multe ierni au trecut peste noi. Membrii asociatiei au fost luati imediat in colimatorul agentilor care si-au continuat si dupa 1989 activitatea anti-romaneasca. Unii dintre noi, mai slabi, au fost descurajati – este omeneste – altii si-au continuat lupta pentru adevar.

Intr-o astfel de situatie ne aflam astazi, cand, in urma cererii Civic Media, s-a ajuns ca deconspirarea de catre CNSAS a “sursei UM 0544” (DIE, CIE, SIE) Gabriela Adamesteanu, membra “de vaza” a GDS, sa nasca un nou atac la Civic Media dar si o vie polemica in lumea imbacsita a civililor din UM USR. Unii scriitori afirma ca aceasta “calitate”, de “sursa”, poate fi definita ca o colaborare cu serviciile secrete comuniste, ascunsa de scriitoare mai bine de doua decenii. Altii – conducerea, formata din profitori ai tuturor regimurile – sustin ca trebuie luata in considerare afirmatia CNSAS ca “nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii”. Deci: “nu i se poate”. La fel cum a stabilit CNSAS si pentru Sorin Rosca Stanescu.

Momentan ne abtinem de la alte comentarii si publicam aici, in premiera, Adeverinta CNSAS in ce-l priveste pe Gabriel Andreescu si, comparativ, pe cea a Gabrielei Adamesteanu, fosta colega a disidentului anti-ceausist la revista “22”, pana cand acesta a fost dat afara de la GDS in urma acuzatiilor sale ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea…

Iata ca “sursa” CNSAS “colaboreaza” cu Civic Media:

(more…)

Editorial de exceptie: "Cine a facut maimuta"

de Rene PARSAN
— Cred cu onestitate in dreptul fundamental al omului de a fi maimutoi cu orice pret. Nu am absolut nimic impotriva celor care se inchina la eprubeta. La fel cum accept sa fiu injurat de cristelnita fara sa parasc pe nimeni la mama lui Darwin. Dar in momentul in care se propune ca religia sa fie desfiintata stiintific si metodic in scolile de stat, la fel ca in comunism, societatea romana are o problema. Pentru ca nu este un derapaj stupid, dar nevinovat, ci un razboi fatis impotriva Bisericii, oricare ar fi ea.

“Solidaritatea pentru libertatea de constiinta” condusa de Remus Cernea a declansat o campanie sustinuta pentru reintroducerea in programa scolara a teoriei evolutiei si a abordarilor filosofice critice fata de religie. In stransa alianta cu tot felul de fundatii si organizatii obscure europene, “constiintele libere” ale lui Cernea strang semnaturi si organizeaza marsuri pentru a convinge Ministerul Educatiei sa permita ferfenitirea Bibliei sau Coranului in programa scolara. Concret, alde Cernea ne propun ca, asa cum un preot, rabin sau muftiu ne propovaduiesc despre cele sfinte, un inginer genetician de meserie (deja imi revine in minte personalitatea sacerdotala a dascalului Limba, care m-a indrumat intr-ale marxismului si economiei politice) sa demonteze cu uneltele incontestabile ale stiintei toate teoriile mistice cu care copiii nevinovati au fost otraviti cu o ora inainte. La o lingurita de religie, un polonic de stiinta, numai asa, cu mintisoara curata, mititeii vor putea vota in cunostinta de cauza cine a creat maimuta. Plansa cu cele patru-cinci creaturi celebre, din ce in ce mai drepte, una in spatele alteia, care marsaluiesc triumfatoare spre un viitor ce tinde sa devina mai degraba scientologic decat crestin, va trebui agatata intr-un loc vizibil si bine aerisit in salile de curs si va trebui sa aiba aceleasi dimensiuni cu ale Mantuitorului, sau in nici un caz mai mici ca soparla Sfantului Gheorghe.

Continuarea la

Dilema lui Gabriel Andreescu la ZIUA: carnatii sau "onoarea"

INFO: Conform unor surse personale, “cei 5” fosti mari directori de ziare prinsi de EvZ la gramada – SRS, CTP, Cristoiu, Nistorescu si Bacanu – vor aparea impreuna intr-o emisiune TV de audienta bunicica pentru a-si explica pozitiile.

Drept la Replica:

Este regretabil faptul ca Gabriel Andreescu, un fost colaborator extern la ziarul ZIUA, gaseste de cuvinta sa declanseze un atac murdar la adresa noastra numai dupa ce i s-a comunicat sa nu mai treaca pe la casierie, pentru simplul motiv ca fondurile pe care le consuma pentru editorialele sale ideologizante au fost redistribuite redactorilor de teren cu merite reale.
In misiva pe care v-a incredintat-o spre publicare, domnul Andreescu emite mai multe erori grave de logica si cade rapid in pacatul invidiei si patima insultelor la adresa unor ziaristi si scriitori importanti ai ZIUA.
Domnul Andreescu sustine ca si-a inceput colaborarea “avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului – Sorin Rosca Stanescu – si in plus, o identitate jurnalistica – a ZIUA – foarte departata de cea de astazi”.
Or, identitatea jurnalistica a ZIUA a fost foarte clar definita inca de la primul sau numar si ramane aceeasi si pana astazi, indiferent de noua pozitie a lui Sorin Rosca Stanescu: ziarul ZIUA este un ziar de dreapta, care pune interesul national inaintea oricarei guvernari trecatoare si a oricaror interese absconse de grup, economic, politic, intelectual sau mafiotic. Singurul ziar central din Romania care si-a asumat clar o verticalitate ideatica.
Ca atare, pozitiile de extrema stanga ale domnului Gabriel Andreescu nu aveau cum sa se inscrie niciodata pe linia ziarului ZIUA. Pe toata durata colaborarii sale cu ZIUA, Gabriel Andreescu s-a remarcat in editorialele sale prin efluvii de ura, activism anti-crestin de sorginte comunista si o politica anti-nationala dusa la extrem. Confuzul fost editorialist Andreescu se contrazice de altfel singur atunci cand afirma ca “am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului” pentru ca dupa cateva randuri sa sustina ca “ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”. Pentru lamurirea cititorilor dvs: domnul Gabriel Andreescu, sustinatorul “limbii moldovenesti”, a eliminarii icoanelor si religiei din scoli, a opririi tragerii clopotelor duminica pentru ca “sunt incalcate drepturile” ateilor, a fost din prima si pana in ultima sa clipa de “editorialist” impotriva convingerilor de bun-simt ale corpului redactional al ziarului ZIUA.
Ceea ce probabil l-a deranjat cel mai tare pe distinsul fost editorialist Gabriel Andreescu in “colaborarea” sa tranzitorie cu ZIUA a fost de fapt campania “Voci curate” a Asociatiei Civic Media, sustinuta totalmente de ziarul ZIUA, ca si de US MediaSind, in Romania, sau Reporters Sans Frontieres si International Federation of Journalists, in intreaga lume. In urma acestei actiuni, inca aflata in curs de derulare, s-a dovedit ca cei mai apropiati prieteni si colaboratori ai domnului Andreescu au fost informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod “Valentin”), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias “Sandu” si “Mircea”), Iustin Marchis (indicativ “122 – Calugarul”), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea.
Domnul Gabriel Andreescu gaseste insa alte explicatii pentru dezvaluirile de presa din ZIUA: “Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”.”, scrie Andreescu.
Pentru ca suntem acuzati de fapte ireale va rugam sa consemnati cateva motive ale rafuielilor lui Gabriel Andreescu, generate de sanctionarea unor acte reprobabile, cum ar fi:
In ce o priveste pe Renate Weber, pe fondul scandalului “limbii moldovenesti” , sintagma acceptata de ministrul roman de Externe Adrian Cioroianu la Bruxelles – o alta “gafa” din cariera sa fulminanta – ZIUA a expus faptul ca Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stan sunt autorii unui studiu care promova acest concept dicutand despre legalitatea “moldovenismului” inca din 1994. Intitulat “Relatiile Romaniei cu Republica Moldova”, studiul publicat de revista GDS “22” in octombrie 1994 (!), a fost aplaudat si reluat imediat de presa guvernamentala de la Chisinau, “Nezavisimaia Moldova” – “Moldova Suverana” si “Comunistul”, organul Partidului Comunistilor din Republica Moldova.
Smaranda Enache, pe langa faptul ca este membra a GDS si co-presedinta a Ligii Pro Europa, care militeaza pentru autonomia teritoriala a “secuilor”, este si membra fondatoare a asa-zisei “Asociatii pentru Libertatea de Constiinta”, alaturi de Gabriel Andreescu si de-acum celebrul Emil Moise. Din toate aceste pozitii ale sale, fosta informatoare si activista PCR Smaranda Enache militeaza, ca si Gabriel Andreescu, pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si stergerea fundamentelor ortodoxe ale civilizatiei romanesti din mintea si sufletele copiilor. Adica exact ce si-au propus partidele comuniste internationaliste si Marx cu “edictul” – “religia este opiumul popoarelor”. Cu toate acestea, ZIUA nu poate fi de acord.
Cu Gabriel Liiceanu, ZIUA si Sorin Rosca Stanescu se afla in proces pentru acuzatiile de “plagiat” si “profitor al tuturor regimurilor” – de la Ion Iliescu, prin care a dobandit fosta Editura Politica a PCR, la Traian Basescu, pe care il trage continuu in jos in sondaje prin iesirile sale vetuste. Sa lasam Justitia sa-si spuna cuvantul.
In ce-l priveste pe membrul Comisiei Tismaneanu Mihnea Berindei, apropiatul lui Gabriel Andreescu, care a dat si el ZIUA si Asociatia Civic Media in judecata doar ca sa ponteze ca “respinge acuzatiile murdare”, avem incredere ca tot Justitia va face dreptate. Noi credem ca Decizia CNSAS Nr 1707/14.12.2006, disponibila pe site-ul Civic Media, in care se arata ca “BERINDEI Mircea a fost recrutat la data de 08.06.1968” si ca a avut doua nume conspirative “inclusiv dupa plecarea sa definitiva in Franta” – este edificatoare pentru orice Judecator din Romania noastra. Nu si din Romania lui Andreescu, care, dupa cate intelegem, se viseaza “procuror” in timp ce noi am fi “persoane nedemne” si “hoti”.
“Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii?”, se intreaba abulic Andreescu. Noi ii amintim lui Gabriel Andreescu ca, deasupra tuturor este, insa, Judecatorul.
Este de consemnat si faptul ca politica anti-nationala subterana a lui Gabriel Andreescu a mers pana la a-i reclama directorului Sorin Rosca Stanescu – profitand de o conjuctura personala generalizata – ca Departamentul de Politica Externa al ZIUA sustine pozitia presedintelui Traian Basescu in privinta Kosovo, “ceea ce este incalificabil”. De altfel, si recunoaste acest lucru, pe jumatate, dupa cum transmite Mediafax: Andreescu “precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de ZIUA in chestiunea independentei Kosovo”. “Campania inculta si aventuroasa” a ZIUA era aceea de respectare a legii si dreptului international si a valorilor Organizatiei Natiunilor Unite conform pozitiei nationale exprimate de capul diplomatiei romanesti, presedintele Traian Basescu, pentru suvernitatea tarii vecine, Serbia. Andreescu a calificat pozitia demna si legala a Romaniei – chiar in articolele din ZIUA – drept “cea mai proasta posibila”: “Daca actul de sustinere a interventiei NATO in 1999 a asigurat un capital enorm pentru sustinerea ulterioara a intereselor Romaniei, atitudinea de astazi se arata incoerenta si neprofesionala”, scria Andreescu.
In “Casieria sau onoarea”, articolul din România literară Nr.10 din 16 Martie 2007, citat de Gabriel Andreescu, vice-presedintele ICR Mircea Mihaies scria:
“Dacă Roşca-Stănescu ar accepta să se debaraseze de echipa de calomniatori şi huligani de presă, s-ar putea spera în reintrarea într-o oarecare normalitate. Dacă directorul ar opta pentru varianta Roncea-Damian, evident că ar urma demisia în bloc a petiţionarilor şi condamnarea fermă a practicilor încurajate cu frenezie de Sorin Roşca-Stănescu. Evident că nu se va întâmpla aşa, chiar dacă echipa de intelectuali-editorialişti de la “Ziua” nu scrie din ataşament faţă de valorile publicaţiei. Observându-le prestaţiile, e limpede ca lumina zilei că la “Ziua” se scrie pentru bani. Roşca-Stănescu e suficient de inteligent să-şi plătească bine colaboratorii care-i pot asigura o anumită imagine de onorabilitate. (…) Pentru intelectualii colaboratori la “Ziua” a început numărătoarea inversă. Din clipa de faţă, ei au de ales doar între două lucruri: casieria lui Roşca-Stănescu sau salvarea propriei onoare.”
Se vede treaba ca Gabriel Andreescu, aflat in fata acestei dileme – casieria sau onoarea – a ales sa-si ridice carnatii de la Sorin Rosca Stanescu, chiar si de Craciunul pe care il contesta vehement. De “onoare” si-a adus aminte dupa ce s-a inchis casieria.
Nu in ultimul rand, amintim ca atacurile lui Gabriel Andreescu se inscriu in seria violenta initiata de Grupul pentru Dialog Social, prin asa zisul “Apel al 18 intelectuali” de eliminare din presa a mai multor ziaristi, act ce aduce aminte de rechizitoriile unui alt “procuror civil”, ca si Gabriel Andreescu, fondatorul GDS Silviu Brucan care cerea in ziarul “Scanteia” sa dispara din presa poporului ziaristii regimului burghezo-mosieresc. Si Mircea Mihaiesi, in editorialul sau de dupa schimbarea pozitiei directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu, intitulat foarte doct “Adio, Ciripoi”, emite o “lista neagra” similara.
Citam din “Apelul celor 18”: “Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc.”
In fapt, ca si in cazul Andreescu, a deranjat pozitia transanta a ziaristilor numiti in cauze nationale precum apararea intereselor romanesti privind Basarabia, Bucovina, Insula Serpilor, salvarea Deltei si impotrivirea fata de construirea Canalului Bastroe, umilirea romanilor din jurul granitelor, mistificarea trecutului comunist al tarii de catre urmasii bolsevicilor, “Afacerea Gojdu”, negestionarea corecta a conflictului Vatican-Romania privind Catedrala Sfantul Iosif, apararea icoanelor si dreptului la religie si, nu in ultimul rand, campania pentru deconspirarea agentilor unor servicii secrete anti-Romania din presa si societatea civila. Luari de pozitie care au generat campanii sau editoriale premiate de Comisia Europeana si Clubul Roman de Presa sau la Galele Societatii Civile.
La ora respectiva ZIUA titra, explicand:
“Atacurile” la Tismaneanu si Smaranda Enache

ZIUA din 13 mai 2006: “Vladimir Tismaneanu este un personaj care ascunde, se pare, inca multe secrete. Desemnat recent sa conduca o comisie prezidentiala al carei scop – precizat inca de la infiintare – il constituie declararea sistemului comunist drept “criminal”, fara sa se pronunte asupra vinovatilor, Vladimir Tismaneanu nu si-a precizat (inca) relatiile sale cu o serie de institutii ale statului roman si nici felul exact in care a ajuns din Venezuela in SUA. (…) Arhiva SRI, Fond “D”, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezinta un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismaneanu. Ceea ce dezvaluie Fisa din 13 august 1987 este un fapt neasteptat: Vladimir Tismaneanu a plecat din Romania, in noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securitatii! U.M. 0617 nu este insa alta decat codificarea “Directiei a II-a” a Securitatii, specializata in contra-informatii economice.”
ZIUA din 24 martie 2006: Ziarul ZIUA a primit saptamana trecuta, cu promptitudine, o solicitare oficiala din partea CNSAS, in atentia redactorului nostru Victor Roncea, semnata de vicepresedintele CNSAS, Viorel Mircea Nicolescu: “Urmarea articolului dumneavoastra intitulat “Neobrazare maghiara, UDM(d)R si PC(d)R” publicat in ziarul Ziua din 13.03.2006, in care faceti afirmatia ca sunteti in posesia unor documente, cu privire la o “turnatoare a Securitatii”, pe care sunteti dispus sa le puneti la dispozitia CNSAS, va informam ca, potrivit art. 20 alin. 1 si 3 din Legea 187/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, aveti obligatia sa predati aceste materiale institutiei noastre”. Ieri, delegatul ziarului ZIUA a predat reprezentantului CNSAS, spre studiul expertilor Consiliului, un dosar cu documente intrate in posesia unui revolutionar din Targu Mures, in decembrie 1989, si ajunse ulterior in posesia redactorului ZIUA.
In acelasi timp, numerosi reprezentanti ai societatii civile reale scriau:
Vina “extremistilor”: nu le-a placut limba lui Stalin

“Ziaristi talentati de la ZIUA, ca Victor Roncea, George Damian, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, s.a, care isi fac munca pledand cu demnitate, curaj si constiinta nationala pentru interesele romanilor, nu trebuie impiedicati si descurajati in frumoasa si bogata lor activitate. Faptul ca, de exemplu, printre altele, ne atrag atentia asupra datoriei ce o avem de a lupta pentru restituirea tezaurului nostru de la Moscova, pentru apararea mostenirii Gojdu sau pentru dreptul pe care legal il avem de a denunta un Tratat nerespectat, care ne umileste si ne nedreptateste, sunt toate acestea de natura sa ne demonstreze ca ei vor mai mult sa ne ajute. Pe de alta parte, confuzia si raul pe care ni l-a pricinuit “limba moldoveneasca” inventata de Stalin, ii face pe unii dintre ei sa fie atenti la orice incercare de a se mai descoperi o limba pentru fratii nostri dintre Prut si Nistru.”
Prof. dr. doc. Ion GHERMAN Presedinte al Societatii Culturale “Tinutul Herta”
“Hozer be tsuva”
“In urma cu cateva zile am fost foarte surprins si neplacut impresionat de un atac murdar la adresa ziarului pe care il admir si al unor ziaristi pe care ii pretuiesc. Surprinderea mea a fost cu atat mai mare cu cat printre cei 18 semnatari se numarau si cateva nume pe care, pana acum, le-am socotit plenare pentru democratia si cultura romaneasca. Mi-e greu sa inteleg iritarea lor si mult mai greu mi-ar fi sa-mi explic de ce tocmai un Victor Roncea, admirabil in toate bataliile pe care le-a initiat si le poarta cu o daruire si pasiune fara egal in presa romaneasca, este propus de “Cei 18” linsajului. Il cunosc personal pe ziaristul Roncea si am regasit in el aceleasi interese pe care le poarta si evreimea: pastrarea traditiilor noastre sfinte si a memoriei sacre. (…)
Este drept, comentariile lor nu sunt neaparat pe placul autoritatilor politice, foruri pamantesti trecatoare. Dar tocmai asta admiram, noi, evreii, cel mai mult: diversitatea opiniilor.”Cei 18″ ar trebui sa devina “hozer be tsuva” cum se spune in ebraica, adica sa gandeasca a doua oara, si sa revina la adevar. Au gresit adresa, si e pacat”.
David Kahan,
Presedintele Asociatiei Evreilor Romano-Americani
New York.
In incheiere va transmitem ca, totusi, noi ne rugam pentru sanatatea lui Gabriel Andrescu, in toate privintele.
Victor RONCEA
Editorialist ZIUA
Sef Departament Externe
https://www.victor-roncea.blogspot.com/

Multumesc Agentiei Mediafax pentru publicarea a largi extrase din dreptul meu la replica si reiau mai jos si comentariul din finalul stirii Mediafax, care cuprinde si replica lui George Damian:

Pe de alta parte, George Damian reactioneaza si el, printr-un comunicat remis MEDIAFAX, la afirmatiile lui Gabriel Andreescu, care precizase: “Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios. {i tocmai pentru ca m-am gandit atent, m-am revoltat impotriva ipocriziei argumentelor. De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian?”.
“Pe de-o parte, m-a bucurat caracterizarea facuta de d-l Gabriel Andreescu articolelor mele drept “mlastinoase” – asta inseamna ca le-a citit. Trebuie sa marturisesc ca si eu am citit articolele scrise de d-l Gabriel Andreescu – care il dau de gol pe autorul lor ca fiind un banal adept al scolii antinomiste (in acceptiunea data acestui termen de Dan Petrescu) cu usoare tendinte spre umor oximoronic (vezi titlul ultimului articol al d-sale “Educatia religioasa ca abuz al copiilor”). Eu insa prefer sa cred ca Jonathan Scheele (fostul reprezentant al Comisiei Europene in Romania) era sincer in seara in care mi-a fost decernat premiul al II-lea al Concursului Reporter European spunand: “In aceasta seara, vom premia articolele considerate de juriul independent cele mai bune analize legate de aderare, din cele inscrise la concursul “Reporter European” editia 2005. Ele au in comun un spirit critic robust, care ridica intrebari si ofera explicatii”. De asemenea, am incredere in juriul compus din Mircea Vasilescu, Ioana Avadani, Cristina Guseth, Alexandru Lazescu si Anca Curigut, care mi-au acordat acest premiu pentru “stilul direct si percutant si analiza taioasa”, transmite George Damian, in comunicatul remis MEDIAFAX.

MEDIAFAX — 2008-02-04
Nr. 65 – Flux(uri): ” LIFE “

ZIUA-ANGAJATI-REACTII / Gabriel Andreescu: Identitatea cotidianului Ziua din 2004, “foarte departata de cea de astazi”

BUCURE{TI, 4 feb (MEDIAFAX) – Gabriel Andreescu, fost editorialist la Ziua, apreciaza ca, in 2004, cand a inceput sa scrie aici, cotidianul avea o identitate jurnalistica “foarte departata de cea de astazi” si ca evolutia ziarului in ultimele 10-15 luni l-a obligat sa intre “intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”.Cotidianul Ziua a renuntat, “din motive economice”, la colaborarea cu sapte editorialisti ai publicatiei, a declarat sambata pentru MEDIAFAX Adrian Patrusca, redactor-sef al ziarului. Cei sapte colaboratori externi ai ziarului la care s-a renuntat sunt Constantin Balaceanu Stolnici, Ioan Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Roxana Iordache, Serban Orescu si Ion Spanu, potrivit publisherului, Mihai Palsu.

Ca reactie, Gabriel Andreescu spune ca a incetat colaborarea la cotidianul Ziua, la cererea noii conduceri, incepand cu 1 februarie 2008.”Deja, de cel putin un an (de zile), prieteni, cunostinte, persoane cu care ma intersectam din intamplare imi repetasera intrebarea: cum de accept eu sa colaborez la acest ziar? Prima idee a reprosurilor era “compromiterea”. Ziua a devenit locul de manifestare a unui jurnalism grobian si eronat ideologic. Cum ma pot simti bine semnand pe paginile lui? Scriind alaturi de Victor Roncea si de Dan Ciachir? Sub titlul “Onoarea sau casieria”, un scriitor indrepta degetul spre editorialistii de la Ziua declarand, aproape galgaind de satisfactie: sunt maculati! Alte critici la adresa colaborarii mele si a altor “personalitati onorabile” cu Ziua invocau motive de ordin public. Cineva atragea atentia ca “marile rasturnari si confuzii in istoria societatilor moderne s-au intamplat atunci cand s-au creat aliante nenaturale intre discursuri publice marginale, exclusiviste si discursuri publice democratice”. Autoarea condamna alaturarea cu spirite anacronice, antioccidentale intrucat, prin aceasta, ultimii se legitimeaza, spune Gabriel Andreescu, intr-un comunicat remis MEDIAFAX.
El precizeaza ca a inceput sa scrie la Ziua din primavara anului 2004, la invitatia lui Sorin Rosca Stanescu. “Il cunosteam pe Rosca Stanescu de la inceputul anului 1990, eu fiind prieten cu Petre Mihai Bacanu, el lucrand direct cu fostul director de la Romania libera. In spiritul acelor vremuri, Rosca Stanescu practica un jurnalism militant. Cele doua pericole politice care pareau sa-l obsedeze pe el erau aceleasi care ma obsedau si pe mine: fortele reprezentate de Ion Iliescu si, celalalt capat al binomului, gruparea ce-l alesese ca varf de aisberg pe Vadim Tudor. Am inceput colaborarea avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului si in plus, o identitate jurnalistica – a Ziua – foarte departata de cea de astazi. Obisnuit sa ma ocup de teme incomode, am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului. Faptul nu a pus in discutie principiul indispensabil al asocierii mele: independenta”, explica Gabriel Andreescu. El precizeaza ca o singura data a trebuit sa trimita “in alta parte” un text pregatit pentru Ziua.”Scrisesem un editorial “aspru” privind nefericita si ilegala idee de a publica un anunt de recompensa pentru prinderea lui Gregorian Bivolaru. Editorialul a fost refuzat. Am mers atunci la Rosca Stanescu pentru a cere o explicatie. Mi-a zis ca anuntul fusese retras si, acum, nu i se pare firesc sa fie pus sub acuzare chiar in paginile ziarului pe care-l conducea. Am acceptat. Era o situatie pe care o puteam trata, la randul meu, cu simt al masurii. Apoi, Ziua si-a deteriorat jurnalismul luna de la luna. Ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul. Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”. Iar editorialele apareau saptamana de saptamana. Rosca Stanescu imi reconfirma, in acest fel, libertatea totala a exprimarii. De altfel, au fost si alte gesturi ale lui care au contat. El mi-a deschis paginile ziarului pentru lungul jurnal “Ani, oameni, disidenta”, afirma editorialistul.
El precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de Ziua in chestiunea independentei Kosovo.”Mi-a oferit posibilitatea sa scriu un serial pe aceasta chestiune. Acesta avea sa ocupe, timp de 5 zile, cate o jumatate de pagina a publicatiei. Acum, post factum, e momentul sa spun ca atitudinea lui, in ce ma priveste, a fost impecabila. Pentru ea nu pot decat sa-i multumesc.
Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios”, mai spune Gabriel Andreescu.
El spune ca nu a plecat de la Ziua din cauza “ipocriziei” argumentelor criticilor. “De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian? Demnitatea cuiva nu e atinsa de faptul ca respira in aceeasi camera cu persoane nedemne. E absolut contra bunului simt sa se sustina ca atunci cand il apar – de exemplu – pe Mihnea Berindei de calomniile lui Victor Roncea, in acelasi ziar, eu il legitimez, de fapt, pe ultimul. Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii? Care e consistenta ideii ca as sustine prin semnatura mea ideologiile din Ziua? Presa – chiar privata – este un serviciu public (…) Or, eu nu am fost niciodata membru unui partid tocmai pentru a nu sustine politici cu care nu ma pot identifica. In sfarsit, e aiurea sa identifici Ziua cu publicatii afiliate precum Tricolorul, Romania Mare etc.”, precizeaza editorialistul.El spune ca nu scrie ca sa treaca “niste examene”, ci ca sa atraga atentia asupra a ceea ce se intampla in lume. “Cum sa renunti sa scrii despre adevarurile care conteaza si pentru oamenii care asteapta? Cererile de a parasi Ziua erau cu atat mai putin rezonabile, cu cat cei in cauza stiau contextul: severa limitare a posibilitatii de exprimare. Presiunea patronilor si inregimentarea ziaristilor au atins astazi o cota critica. Respectul pentru dreptul la cuvant, fair play-ul si devotamentul fata de regulile de joc aproape au disparut. Grupurile intelectuale care le mai invoca considerandu-se, pe sine, un model, le tradeaza la randul lor. Si atunci? Atunci am scris despre libertate si nedreptate in pagina pusa la dispozitie de Ziua”, mai spune Gabriel Andreescu.
Pe 25 ianuarie, Sorin Rosca Stanescu a parasit functia de director la Ziua, anuntand ca ramane, insa, director onorific si editorialist al ziarului, conducerea fiind asigurata, dupa plecarea sa, de fostul redactor-sef adjunct al ziarului, Mihai Palsu, numit publisher, si redactorul-sef al Ziua, Adrian Patrusca. “Nu e vorba de o demisie, voi fi director onorific si editorialist la Ziua. E vorba de un transfer intr-o functie mai importanta in cadrul grupului”, a declarat atunci, pentru MEDIAFAX, Sorin Rosca Stanescu.
In comunicatul de presa dat publicitatii de Ziua pe 25 ianuarie, se preciza faptul ca Sorin Rosca Stanescu va fi promovat intr-o functie inalta la nivelul grupului de presa, incepand cu 1 februarie. Contactat, vineri, de MEDIAFAX, fostul director al Ziua a declarat ca, in cursul acestei saptamani, actionarii ziarului vor anunta noua sa pozitie.
Madalina Cerban ([email protected])
END
PS: Extraordinara prezenta “societatii civile” care a incaput, duminica, toata, in fantana de la Arhitectura. “Cele mai importante organizatii ale societatii civile”, in numar de 23, de la SAR-ul Alinei Mungiu Plugaru la GDS si Apador-ul lui Gabriel Andreescu, insotite de alte 11 asociatii si fundatii “grupate in jurul fostului presedinte Emil Constantinescu”, au reusit sa stranga, “pentru democratie” si CNSAS “cateva sute de oameni”, conform Curentul, “peste 1000”, dupa Romania Libera, circa 600, conform Jandarmeriei Romane, luand in considerare, presupun, inclusiv reporterii, cameramanii, jandarmii si extraterestrii.

Cotidianul „Ziua” a renunţat la colaborarea cu şapte importanţi editorialişti externi

NewsIn:
Constantin Bălăceanu Stolnici, Adrian Severin, Ion Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Roxana Iordache, Ion Spânu şi Şerban Orescu nu vor mai scrie la cotidianul „Ziua” din motive economice, a declarat sâmbătă, pentru NewsIn, publisherul ziarului, Mihai Pâlşu.
„Am renunţat la aceste colaborări din motive economice. Decizia aparţine corpului editorial în frunte cu redactorul-şef Adi Pătruşcă”, a declarat sâmbătă, pentru NewsIn, publisherul ziarului, Mihai Pâlşu.
Editorialiştii la a căror colaborare a renunţat cotidianul „Ziua” sunt Constantin Bălăceanu Stolnici, Adrian Severin, Ion Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Roxana Iordache, Ion Spânu şi Şerban Orescu.
Redactorul-şef al cotidianului „Ziua”, Adi Pătruşcă, a confirmat despărţirea de mai mulţi editorialişti şi faptul că această hotărâre a fost luată din motive economice. „A fost o decizie luată din motive economice. Era o cheltuială pe care nu ne-o puteam permite. Vor scrie editoriale angajaţii de la ‚Ziua’”, a afirmat redactorul-şef Adi Pătruşcă. Acesta a mai arătat că publicaţia pe care o conduce avea „aproximativ douăzeci de editorialişti colaboratori”.
În structura de conducere a cotodianului „Ziua” au intervenit mai multe schimbări în ultima vreme. Fostul director al publicaţiei, Sorin Roşca Stănescu, a anunţat în data de 25 ianuarie că se retrage de la conducerea ziarului, însă va rămâne preşedinte fondator şi editorialist, iar conducerea va fi asigurată de Adrian Pătruşcă şi Mihai Pâlşu.
Fostul director al cotidianului “Ziua” a subliniat că nu se mai implică în politica editorială a publicaţiei. “De când am renunţat la funcţia de director, nu mă mai implic în politica editorială, nici măcar la nivel consultativ. Nu le dau voie nici măcar să mă consulte în acest sens.” Acesta a recunoscut că “sunt nişte schimbări în politica editorială”, dar a explicat că “este prematur să afirme dacă sunt în bine sau în rău”.
02 feb 2008 13:46
Reporter Cătălin Daniel Cocoş
Editor senior Marius Vasileanu

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova