Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’

PLESU SI SIE ISI BAGA COADA IN GUVERN. REMEMBER SEX in MAE: Ambasadoarea-porno Vulpe-Ciuaua si teologul ambasador-porno Baconsky-Jacuzzi din Scoala de Cadre Plesu. VIDEO MANUELA

PF Daniel, fostul tovaras de joaca al lui Baconsky in 1989, si-a construit o sala de baie speciala, cu jacuzzi, in varful Dealului, la Patriarhie, dupa modelul colegului sau in teologie, experimentat cu sarg in Australia si Mexic, pe ambasadoare sezoniere. Acum, Baconsky, rezidentul GDS la Paris, vrea sa-si mute cada in MAE. Merita? 

Clica. gasca, elita. Azi, SEX in MAE sau cum ne invata Baconsky – Jacuzzi – teologia virilitatii mafiote

“Trece-o noapte şi mai trece-o zi,
Se ascute lupta între clase,
Iar chiaburii se arat-a a fi
Elemente tot mai duşmănoase”

Anatol E. Baconsky
“(…)
Nucleul viitoarei puteri bucurestene stia de la Gorbaciov ce li se va
întâmpla românilor si îsi recruta din vreme complicii. Le cunostea bine
setea de marire si aviditatea de parvenire. Momeala consta în sedii
impozante, în institutii gras finantate, în uniuni de creatie sub
acoperire sau în academizarea cea râvnita fierbinte de geniul fara
opera. Complicii violentelor sângeroase din decembrie ‘89 au primit
acordul din partea calailor strazii pentru infiltrareaîn structurile
statului. Cea mai mare realizare a lor a constat în delimitarea
deceilalti si în reorganizarea propriilor ierarhii. Paravanul se numea
alcatuire a unei elite imbatabile. Si rezultatele avortate s-au vazut:
gasca, feuda, clica, boieria mintii, clanul, mafia mioritica… toate
aceste escrocherii fiind supuse magiei pe baza de interes libertinat.
Nu întâmplator, chiar dupa ce Zanc acuzase “gasca lui Patapievici” de
judecata valorica demolatoare, Teodor Baconsky se extazia: “‘Mafiot’:
ce titlu de noblete interlopa! Si ce prestigioasa marca de
virilitate!”. Asta s-a mai pronuntat si printr-o alta ciudatenie:
“Traim cu mitologia mafiei înca din copilarie”. Poate ca el traieste
armonios si prosper cu aceasta mitologie din frageda-i pruncie, treaba
lui, afacerile sale mitice, dar sa nu-mi atribuie si mie astfel de
trairisme. Sa si le pastreze spre împacarea cu sine. Teodor s-a nascut
ca fiu al poetului comunist proletcultist A.E. Baconsky, venit din
fosta Uniune Sovietica a lui Stalin. Numit ambasador în Franta pe
vremea scandalului “Sex în jacuzzi”, el este membru al Colegiului Noua
Europa si publicist regulat la“Cotidianul” si “Dilema veche” a lui
Plesu. Achita lunar 12.000 de euro pentru locuinta sa pariziana, din
bani bugetari, desi Palatul Ambasadei l-ar gazdui gratis.  (…)”
Integral la
https://www.nymagazin.com/pdf/nr586_Opinii_Victor_Nicolae.pdf

“Despre
necunoscut”. Mic remember. Familistul, profundul teolog si finul
diplomat Teodor Baconsky, pe cand controla din partea MAE Ambasada
Romaniei in Australia s-a gandit sa studieze si sa adanceasca problema
pana in jacuzzi-ul ambasadoarei Manuela Vulpe. Mai jos o parte din
corespondenta celor doi :

13.12.2006, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi.
Hola Teodor! Cum mai esti?
Eu,
asa si asa. M-am mutat in noul apartament, insa (mereu este un”insa”)
proprietarul nu a indeplinit toate promisiunile; asa ca, de
douasaptamani stau fara televizor (probleme cu instalatia de cablu),
panaieri am fost si fara telefon fix si multe altele… Este un ritm
incredibil in Mexic sau, mai bine zis, o lipsa de ritm. Toata lumea
este serviabila si promite multe (vorba locala preferata este “a
susordenes”- adica, ce mai! toti sunt la ordinele tale), numai ca
realitatea este dezamagitoare. Sunt neparolisti, intarzie pe ruptelea,
te amana de pe o zi pe…saptamana viitoare.
Ma rog, nu ti-am scris ca sa ma plang, ci ca sa vad ce mai faci si ca sa iti spun ca din cand in cand ma gandesc la tine.
manuela
13.12.2006, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
Poftim,
hola Manuela! Sunt OK. Muncesc mult si altfel. Public mai mult. Am inca
un santier acasa, pe exterior. Balamuc. Mexicanii tai imi aduc aminte
de portughezii mei. E totusi important ca oamenii stiu, sau macar
incearca sa fie “draguti”. Sper sa te cablezi, sa te “fixezi” si cu
telefonul si sa-ti mearga bine.
O imbratisare,
T
PS: Iti multumesc pentru fidelitatea sporadica pe care mi-o marturisesti.
20.12.2006, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Aseara
am facut o baie, in noua cada (tip jacuzzi) din noua resedinta.
Gandindu-ma la tine, am evocat – si trait – momente din vechea baie
(tip jacuzzi), din fosta resedinta din australia.
manuela
21.12.2006, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
Uaaauuu ! Am ramas fara grai.
24.01.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Hi, Teodor,
Vad
ca te-ai speriat tare de tot de la ultimul meu mesaj si nu ai mai dat
nici un semn de viata (nu ca ai fi fost ….taaaaare generos cu semnele
inainte)….
Cam atat.
esti bine?
manuela
13.02.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Teodor,
14
februarie este memorabila pentru mine nu din cauza sfantului Valentin.
La multi ani, deci. Sper ca ai depasit angoasele pragului de 40 de ani
si poti sa spui sincer – asa cum spuneam si eu – ca niciodata nu te-ai
simtit mai bine decat la ACEASTA varsta.
Esti bine?
Te imbratisez si te sarut, cast, asa cum as fi facut-o daca te-as fi felicitat in biroul tau de la MAE.
manuela
03.06.2007, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
ma mai iubesti?
04.06.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Cum n-am primit nici o reactie, m-am gandit sa repet raspunsul si pe vechea adresa de e-mail: “Da!”.
05.06.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Teodor,
raspunsul meu a venit spontan, simplu, sincer si, mai ales,
neconditionat. Probabil ca asa ti-as raspunde in orice moment din timp
in care mi-ai mai pune intrebarea cu pricina. Nu imi place, insa, sa te
vad in defensiva. Tot nu ma cunosti ?!?!
De ce crezi ca “da”-ul meu s-ar fi dorit o reluare la ceva…irepetabil?
Daca,
totusi, raspunsul ti-a satisfacut “cochetaria masculina”, inseamna ca a
folosit la ceva. Asta pentru ca tot nu stiai cum sa il “utilizezi”.
Te rog, nu iti face probleme. Sunt bine. Si sunt convinsa ca si tu esti la fel
Te imbratisez si eu.
manuela
Corespondenta cu “Lara” – Cum stau lucrurile cu “Fat frumos”?
19.07.2007, Lara catre Manuela Vulpe:
astept sa imi dai ok pe skype, dar tu nu ma bagi in seama
am vesti
dupa
ce am ajuns din state dupa un drum de calvar cu alitalia am intrat
direct la munca dar intr-o seara ies eu la barul meu preferat despre
care ti am povestit si cunosc un domn adica ma asalteaza el pe mine
40ani, neinsurat, fara copii, elegant, curat bulgar, care traieste la
monako si uite cum se combina prietena ta sex de nota 10,
tandru,iubitor, cu lumanari, vin rosu aparent totul perfect pana se
decide larasa se uite la stiri dupa 2 luni de pauza si afla ca domnul
Stamen Stancev este un mafiot care are interdictie sa iasa din RO pt ca
este implicat in celebrul proces cu ministru Seres si alti ministri
cevain legatura cu privatizari bla, bla asa ca eram foarte “pazita” de
sri fara ca sa stiu ce o sa fac acuma, nu prea stiu tu ce mai faci, cum
stau lucrurile cu fat frumos
ti-am cumparat sutiente
pup
19.07.2007, Manuela Vulpe catre Lara
Esti
o nebuna….cu “fat frumos” am restabilit legaturile mai de mult; ieri
din nou m-am suparat pe el (si nu ii mai raspund la telefon. De data
asta NU pentru o femeie).
Sunt absolut innebunita cu delegatia care
trebuie sa vina poimaine. Nu am dormit de vreo doua saptamani, sunt la
pamant fizic si psihic. Iti mai scri eu cand ma eliberez. Adica pe 1
august!
Te pup mult si ai grija de tine.
manuela

POLITICA ZILEI. Petru Romosan, zburatacitorul de oratanii din ograda kominternului: COPIII FOSTILOR. Baconsky, Tismăneanu, Patapievici şi… Irinel

Copiii foştilor

Trece o noapte, trece înc-o zi,

Lupta se ascute între clase,

Iar chiaburii se arată-a fi

Elemente tot mai duşmănoase.

Infamia de mai sus a fost scrisă de A.E. Baconsky, tatăl actualului ambasador român la Paris, „teologul” Theodor Baconsky. Bunicul meu, căruia îi port numele, primar ţărănist, a fost deportat, în calitatea lui de chiabur, pe Cîmpia Aradului, de unde s-a întors doar ca să moară pe pămîntul său – refuzînd să mai vorbească, deşi nu muţise între timp. S-au dus deja 20 de ani de libertate prost folosită. Foştii potentaţi din partid, servicii secrete, industrie, agricultură, cultură etc. au avut mulţi copii. Care au beneficiat de cele mai bune şcoli, de acces la resurse rare şi care astăzi sînt oameni maturi, mulţi chiar se pregătesc să iasă la pensie. Mă grăbesc să spun : copiii nu pot fi judecaţi pentru ce au făcut părinţii lor. Şi totuşi, ei sînt una dintre principalele explicaţii ale catastrofalei tranziţii româneşti. Cei mai neaşezaţi, cei mai nefericiţi de propria lor ascendenţă, pentru că nu vor reuşi niciodată s-o „rezolve”, sînt chiar aceşti urmaşi capitalişti ai vechiului regim comunist.

Tismăneanu, Patapievici şi Irinel Columbeanu, trei exemplare publice supraexpuse, nu vor cu adevărat condamnarea comunismului – lucru, de altfel, absurd şi irealizabil –, ci doar condamnarea propriilor genitori, de care ei nu mai vor să fie legaţi în nici un fel, căci nu sînt „vinovaţi” de o asemenea relaţie. Şi sigur că nu sînt vinovaţi, dar pînă la un punct : acela în care ne obligă şi pe noi, ceilalţi, să ne condamnăm părinţii şi bunicii, mulţi dintre ei trecuţi prin puşcăriile, gulagurile şi „serviciile de personal” administrate de părinţii lor. La sfîrşitul anilor ’70 şi la începutul anilor ’80, împreună cu prieteni intelectuali, scriitori – zisa generaţie ’80 –, încercam să punem piedici, să „băgăm strîmbe”, să fabricăm „şopîrle” împotriva sistemului totalitar. Vladimir Tismăneanu era propagandist comunist, şi încă unul foarte harnic, la fel de grafoman ca şi azi. Patapievici avea, se spune, un job convenabil, despre care nu scoate nici o vorbă azi. În cazul lui Irinel Columbeanu şi a altora ca el, se ştie încă puţin despre cum îşi duceau viaţa lor de beizadele – o excepţie onorabilă face Serghei Mizil, care povesteşte fără complexe episoade din acele vremuri, cu tinerii lor.

După 1989, România avea două soluţii radicale de situare cinstită faţă de vechiul regim totalitar : o lustraţie severă, după modelul german, sau o reconciliere naţională (care n-ar fi presupus, bineînţeles, şi iertarea crimelor sau legalizarea hoţiilor, dar ar fi raţionalizat dezbaterile despre trecut). Nu s-a realizat nici una, nici alta. Cui i-a folosit întreţinerea dihoniei, a confuziei, a hărmălaiei ? Foştilor şi copiilor lor ? Şi ce rol au jucat, de fapt, „zbîrnîitorile” presupusei societăţi civile gen Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, Monica Macovei, Stelian Tănase, ei înşişi cu rădăcini în recenta lume roşie (chiar şi socri, cînd nu mame, taţi, unchi).

Să revenim. Mizeria publică revărsată de unii ca Vladimir Tismăneanu şi de alţii ca Irinel Columbeanu în viaţa românilor a fost şi este de o violenţă ieşită din comun. Voi rezista tentaţiei de a face liste lungi cu nenumăraţii fii, nepoţi, fraţi, cumnaţi şi cumnate. Cei mai mulţi dintre ei n-au urmărit decît bunăstarea, prin orice metode, legale dar mai ales ilegale, evitînd să dea lecţii sau să distorsioneze adevărul pînă la monstruos, aşa cum au făcut cîteva triste celebrităţi. Dar copiii foştilor sînt peste tot : în finanţe, în petrol, comerţ, IT, în reformatele servicii, în politică. Ministerele, partidele, comisiile, consiliile de administraţie, mass-media, universităţile sînt într-o mare măsură „ocupate” de aceşti urmaşi, foarte activi şi foarte „condamnatori”. Mulţi au rezidenţe puţin sau deloc cunoscute în „putredele” ţări dezvoltate. Averea defunctului stat comunist (sau stat pur şi simplu ?) a fost împărţită între copiii foştilor, lumea interlopă şi diverşi „investitori” ciudaţi.

Să dăm şi un exemplu pozitiv. Deşi nu am mai întîlnit-o de multă vreme, am urmărit-o cu simpatie şi admiraţie pe Anca Oroveanu, ea însăşi fiica unuia dintre personajele cu adevărat „grele” ale trecutului nostru recent, Leonte Răutu. Cultivată, discretă, profesoară iubită de studenţii ei, şi-a conservat un mod de a fi care, din păcate, nu a fost imitat de alţii.

În fapt, comunismul n-a fost decît o scurtă paranteză (45 de ani), la care se adaugă, iată, şi cei 20 de ani prevestiţi de cobea informată Brucan, timp în care s-a transferat tot ce se putea transfera de la lumea veche spre mîndra şi înspăimîntătoarea lume nouă. Tuturor tradiţiilor li s-a sucit gîtul. Confuzia pare să fie totală. „Revoluţia” a învins. Dar, se ştie, în lumea reală, nici o victorie nu e definitivă. „Trece o noapte, trece înc-o zi…”

Petru Romoşan
www.compania.ro
www.ftr.ro

Nota mea: Despre Anca Oroveanu, fiica lui Leonte Rautu, si ce reprezinta ea, aici:
GDS – un PCR in ilegalitate – Neokominternistii lui Tismaneanu, demascati de Victor Frunza
GDS a dat Raportul la CNSAS cu usile inchise – Civic Media (aveti rabdare cu deschiderea site-ului – e prea plin!)
Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor. INTERVIU cu generalul (r) SRI Aurel Rogojan

BASESCU urat de ziua lui de Iliescu si intelectualii strans uniti in jurul sau. URARILE lui Ilici, Plesu, Liiceanu, Cartarescu, Dinescu, Weber, Mungiu

In timp ce pe site-ul anti-Basescu se lafaie multimea de intelectuali cu fundul in trei luntri, gen Plesu, Liiceanu, Cartarescu, Dinescu, Weber si Mungiu, pe blogul sau personal, Ion Iliescu ii face lui Traian Basescu o foto-urare de ziua lui. Vrand sa fie “inspirat”, postaciul de serviciu al lui Iliescu il asemuieste pe Basescu chiar cu Ceausescu, fara sa-si dea seama ca a intins franghia in casa spazuratului. Daca ii apartine insa lui Iliescu postarea, insemana ca saracul chiar a dat in Alzheimer din moment ce a uitat vremurile de aur cand era baiat de mingi pentru nea Nicu si coana Leana, si el si Nina. Sa-i aduc eu aminte:







OTV, TELEVIZIUNEA GDS. Transmisie LIVE de la intalnirea cu Basescu. Liiceanu, care a plecat inainte de final, cu Simona Sensual si vrajitoarea Minerva

Viaţa pe Dâmboviţa

Materialul video pe care l-am obţinut aminteşte de reclamele la Doncafe şi de sloganul “E greu să găseşti un mix bun”. Într-o aceeaşi emisiune Dan Diaconescu Direct a fost loc de Liiceanu, Simona Sensual, Andrei Cornea, prezicătoarea Minerva, Horia Roman Patapievici şi de o femeie plină de draci, gata de exorcizare.

S-au dezbătut chestiuni legate de patrimoniul cultural, s-a amintit de cazul lui Nicu, găsit mort după ce dispăruse în timpul unei orgii sexuale, a fost luată în discuţie oportunitatea acceptării celei alese să fie şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost trezit din somn un mare câştigător al unui mare concurs, s-a invocat Apelul intelectualilor pentru condamnarea comunismului, timp în care Minerva a făcut temele astrale ale candidaţilor.

Dintre comentariile lui Traian Băsescu, nu neapărat senzaţionale, am reţinut asigurările pe care le-a dat că România nu va rămâne fără comisar european, indiferent că va fi Dacian Cioloş la Agricultură sau altul, şi, la insistenţele comentatorilor, afirmaţia că în cazul Lidiei Bărbulescu de la ICCJ va proceda în interesul Justiţiei, evitând să spună dacă va semna numirea ei.

Scris de: Dorelian Bellu / 28/10/2009
www.putinaemotie.ro

CURENTUL deconspira adevarata fata a "societatii civile": ARIPA CIVILA A COALITIEI GRIVCO. Florin Calinescu ne confirma: "niste imbecili organizati"

Aripa civilă a Coaliţiei GRIVCO
Imprimare E-mail
Scris de
Victor Roncea
„Coaliţia GRIVCO a lui Vîntu, Patriciu şi Voiculescu – vorba lui Băsescu – şi-a găsit corespondenţă în „societatea civilă“. Numai că „non-profiţii“ sunt legaţi, prin fire văzute sau nevăzute, de exact aceeaşi Coaliţie Anti-Băsescu, constituindu-se practic, în prag de alegeri, într-o veritabilă coloană a cincea: a „Societăţii Civile GRIVCO“. Patru organizaţii pretins neguvernamentale şi apolitice – Agenţia de Monitorizare a Presei, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency Romania – au cerut ieri Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu convocarea referendumului pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, anunţă Mediafax. Societarii în civil invocă o pretinsă fraudă electorală şi un abuz din partea şefului statului, Traian Băsescu. Presa aservită Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI a titrat imediat, cu litere de-o şchioapă: „Societatea civilă din Romånia împotriva lui Băsescu“. De unde pånă unde, cåteva asociaţii, pe care poţi să le numeri pe degetele unei måini făcute pumn – în interiorul căruia se ascunde degetul mare plimbat prin buzunarele mogulilor – poate fi considerată „societatea civilă din Romånia“? Ce repere morale sunt personajele extrem de gălăgioase care se aruncă în această operaţiune politic-electorală în sprijinul Coaliţiei anti-Băsescu? Nu cumva sunt chiar „civilii“ Coaliţiei Grivco? Ţinta acestei campanii zgomotoase a aşa-zisei „societăţi civile“ este, după cum se vede, sabotarea democraţiei şi atacul la Traian Băsescu. E bine să se ştie că „societatea civilă“ a fost creată şi stimulată în Romånia chiar de către un cadru GRU, Silviu Brucan, ca o contrapondere, de „dialog social“, a puterii, reprezentate atunci de Frontul Salvării Naţionale al lui Iliescu-KGB.

Toma şi kalaşnicovurile ruginite ale lui Vîntu

Cadrele societăţii în civil au ieşit la drumul mare, cu kalaşnicovuri ruginite ca Mircea Toma şi compania, pentru a-şi deservi patronii materiali. Haideţi să vedem cât de civili sunt câţiva dintre diversioniştii de serviciu de ieri, azi şi, sperăm, nu şi de mâine. Mircea Toma, cu a sa Asociaţie de Monitorizare a Presei – care, în loc să se preocupe de drepturile încălcate ale jurnaliştilor, o ţine într-un bairam politic -, nu poate fi civil: el este militar. Fost psiholog al MApN al RSR pentru piloţii de pe avioanele armatei şi, în mod special, pentru aeronava lui Ceauşescu. Un cadru de răspundere care, în ianuarie 1990, a primit noi ordine, devenind din militar activ, pasiv. Acum e un biet soldăţel aflat în pragul pensionării şi în slujba lui Sorin Ovidiu Vîntu (şi nu numai) la „Academia Caţavencu“, unde actorul Florin Călinescu afirmă că se intra în pas de gâscă, exact ca în Piaţa Roşie, după care se schimbau uniformele mai de la Răsărit cu altele, mai neaoşe, dar tot cu multe table pe umeri. Aşadar, Toma este indisolubil afiliat Trustului Vîntu & craii de la răsărit.

Pîrvulescu şi Weber, răspândacii minciunilor PNL

Despre Cristian Pîrvulescu, de la Pro Democraţia, preşedintele Traian Băsescu a spus, după legiferarea înşelătoriei de „lege a uninominalului“ de către Cabinetul PNL-UDMR: „Concluzionez că a fost o minciună promovată de Guvern şi de domnul Pîrvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pîrvulescu şi în analizele domniei sale, când soţia să nu va mai fi salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui“. Adică, soţia să lucra, menţinută de 16 ani!, la sectorul „non-profit“ al Guvernului PNL-UDMR în timp ce Pîrvulescu reprezenta acelaşi sector „non-profit“. Pîrvulescu a fost atât de iubit de PNL, încât fostul prim-ministru i-a oferit, drept recompensă pentru serviciile aduse, nici mai mult, nici mai puţin decåt Premiul I.C. Brătianu, care, săracul, s-a făcut deja titirez de cât s-a răsucit în mormânt. Un alt treilea „OMG“, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost moşit de Renate Weber (foto cu Bogdan Olteanu), fostă şefă a SOROS, fostă consilieră demisionară la Cotroceni, actualmente europarlamentar PNL, pe spezele vânzătorului Rompetrol, Dinu Patriciu.

Omul-orchestră al Coaliţiei Soros-GDS

Cristian Pîrvulescu este omul-orchestră al societăţii civile antrenate de GDS şi stipendiate de Soros: editorialist simultan în trei-patru ziare şi nenumărate săptămânale şi lunare, prezent în toate show-urile tv posibile, pe orice temă, de la ciorapi de damă la piaţa muncii, ocupat cu dirijarea Asociaţiei Pro Democraţia, membru şi creator al tuturor coaliţiilor anti-pro ceva, acum şi preocupat cu „profesionalizarea“ României, nu ştim, zău, când mai are timp să-şi încaseze şi cecurile de la cele trei-patru bănci şi casierii la care este arondat.
Crescut în curtea GDS, în prezent decan al SNSPA, moştenitoarea Academiei de Partid „Ştefan Gheorghiu“, Cristian Pårvulescu poate fi considerat, pe drept cuvânt, mai tare ca Voronin şi aproape la fel de tare ca Iliescu. Dacă Voronin nu a reuşit să schimbe Constituţia şi să devină preşedinte într-un al treilea mandat, în ciuda înăbuşirii revoltei tinerilor anticomunişti, Pîrvulescu a reuşit. Dat jos din funcţia de preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţie cu scandal şi bătăi, la propriu, după două mandate de patru ani, Pårvulescu a trecut uşor peste moment pentru a da o lovitură de maestru şi a se întoarce în funcţie după eliminarea contestatarilor de la Clubulurile APD din ţară. Astfel, el conduce organizaţia al cărei buget anual de consum depăşeşte 1 milion de euro, „pro-democratic“, de 10 ani, iar de la anul îl va depăşi şi pe Iliescu. În tot acest timp, soţia sa a ocupat, “întâmplător”, un post la Guvern, exact la sectorul „asociaţii neguvernamentale“.

Alistar – figurant de lux cu iz de DIE

Despre Transparency International România şi impostura lui Victoraş Alistar, consilier de bază al baronilor PSD, propus de Mircea Geoană la funcţia de ministru al Justiţiei, s-au scris în ultima perioadă tone. De la încălcarea flagrantă a legii ANI la BMW-ul „patologic“ de 100.000 de euro şi numere de Ministerul Justiţiei, de la falsul în declaraţii la tupeul sau nemăsurat. Ce nu s-a aprofundat, încă, este posibila legătură a Transparency cu fosta Securitate, respectiv cu Departamentul de Informaţii Externe şi cu „omul de afaceri“ Dan „Felix“ Voiculescu. Pentru că preşedintele real al Transparency International nu este Alistar (star-penal), cum se crede; el este doar figurantul băgat în faţă pentru a-l acoperi pe adevăratul „patron“, Marian „Mike“ Popa. Un personaj care, după părerea experţilor, nu are cum să nu fi făcut parte din structurile DIE, ca fost preşedinte al Departamentului de relaţii externe al Camerei de Comerţ a Republicii Socialiste România, între 1976 şi 1983, după care, din 1988 (!) şef al Rank Xerox România. Despre „Mike“ Popa, cunoscătorii ştiu că este asociat cu Dinu Patriciu şi că a lucrat „pentru ţara“ şi buzunarul său, inclusiv împreună cu „Felix“ Voiculescu.
La anchetarea lui Alistar de către ANI, colegul sau de impostură, Pîrvulescu – acum şi membru al „Alianţei Profesioniştilor pentru Progres“ alături de nume că Dan Puric, Sergiu Celac sau Mircea Maliţa – a susţinut nici mai mult, nici mai puţin decât că „ar putea fi vorba despre un atac concertat la adresa societăţii civile“ în urma „eforturilor pe care Victor Alistar le-a depus în ceea ce priveşte corecta dezbatere şi respectarea procedurilor privitoare la cele două Coduri”.

Misiunea „Distrugeţi România“

Activitatea principală a celor patru ONG-uri a fost, în ultimul an, contestarea Codurilor, Civil şi Penal, în aşa-zisa Coaliţie „Opriţi Codurile“, prin care se urmărea de fapt introducerea căsătoriei între homosexuali şi posibilitatea „cuplurilor“ de homosexuali şi lesbiene de a adopta copii. Aceleaşi organizaţii au luptat şi împotriva religiei şi a icoanelor din şcoli. Societatea civilă romånească a reacţionat imediat la atacul clonelor în civil. Asociaţia Familiilor din România sintetiza misiunea duşmanilor României astfel: „Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale. Aceste asociaţii se folosesc de idealuri universal acceptate amestecându-le cu „valorile“ lor şi prezentându-le publicului şi factorilor de decizie spre avizare. Sub aceste două titluri generale – antidiscriminarea şi drepturile omului – se desfăşoară acţiunile acestui mănunchi de asociaţii pentru reconfigurarea radicală a societăţii româneşti.
Trebuie menţionat că în numai câţiva ani de la căderea comunismului, aceste organizaţii străine de spiritul şi valorile românilor au reuşit să capete vizibilitate, erijåndu-se în voci ale cetăţenilor. Astăzi, reprezentanţii lor sunt invitaţi la radio şi televiziune, în talk-show-uri în care îşi desfăşoară viziunea lor asupra societăţii, iar canalele media îi servesc maselor că pe nişte oracole supreme. Cine sau ce le dă dreptul acestor „analişti“ să traseze norme sociale pentru un întreg popor? Din punct de vedere valoric, absolut nimic. Din punct de vedere practic, banii care îi finanţează. Sunt nişte impostori care pretind că vorbesc în numele poporului, dar slujesc intereselor altcuiva”.

Aripa civilă a Coaliţiei GRIVCO
Curentul – vineri, 30 octombrie 2009

PS: Florin Calinescu ne confirma, intr-o punere drastica la punct de la B1 TV

Prezent ieri seara la emisunea “6, vine presa!” de la B1 TV, alaturi de Liva Dila si Mbela, actorul si regizorul Florin Calinescu nu a ezitat in a spune verde-n fata ce reprezinta gasca de oengisti: “o adunatura de imbecili”. Dar problema care ne face sa ne ingrijoreze este ca sunt “niste imbecili organizati”, a afirmat Calinescu, calificandu-i pe Pirvulescu, Toma, Alistar & Co drept “frustrati sexual”, “babe si peltici”, “aflati in slujba cuiva”. Agitatia le serveste ca “sa-si justifice un sediu, o donatie, o fasole” iar interesul este clar electoral. “Cum ne spun ei noua ca suntem prosti! Ca nu stim sa punem nici macar o stampila: il vrem pe Basescu, stampilam, vrem mai putin parlamentari, iar stampilam! Ce, suntem retardati sa nu putem pune doua stampile?”. “Primesc bani de undeva, primesc promisiuni de altundeva, fac eseuri si panseuri in slujba cuiva”, a afirmat Calinescu. “Mai ales Mircea Toma, care este inregimentat”, a mai spus fostul sau coleg de la inceputurile Catavencu, Florin Calinescu, aratand ca asa-zisa Agentie de Monitorizare a Presei apartine indirect unui Trust privat de media, al lui Sorin Ovidiu Vintu. “Cum vine asta, un trust de presa monitorizeaza presa “independent”?”, a spus Calinescu. “Astia ne cred cretini?! Aceste organizatii de profitori jignesc inteligenta romanilor; cred ca poporul roman e o natie de imbecili! Ei bine, imbecilii sunt ei”, a concluzionat, raspicat, Florin Calinescu.

ION COJA a ratat inscrierea in cursa prezidentiala din cauza unui fost colonel de Securitate. Precizare la "Dumnezeu nu bate cu parul"

Conform unor informatii si surse de-ale mele, pe listele de inscriere pentru alegerile prezidentiale ale domnului Ion Coja s-ar fi introdus si unele semnaturi nelegale sustrase de niste sustinatori de-ai sai dintr-o campanie ce nu are legatura cu cea pentru Cotroceni. Dl Coja neaga acest lucru si afirma ca s-a aratat la randul sau revoltat cand a aflat despre gestul reprobabil al unor persoane care se invart in jurul mai multor manastiri din zona Neamt-Bacau. Daca am gresit in urma informatiilor parvenite mie imi fac mea culpa. Public aceasta precizare cu mentiunea suplimentara ca Dumnezeu nu ii bate cu parul, ci cu mania Sa, pe cei care ii nesocotesc puterea si pacatuiesc – prin minciuna, furt si viclenie -, si nu pe cei care se inclina in fata Lui, cum inteleg ca face profesorul Ion Coja din Comunicatul de mai jos remis azi presei. (V.R.)

Comunicat

Înainte de a-mi fi foarte clare condițiile în care candidatura mea la președinția României a fost invalidată, ceea ce pot afirma în deplină cunoștință a adevărului este că vinovat se face dl P.D., colonel MI., care s-a oferit singur să-mi procure o bună parte din semnăturile necesare. Am contat pe aceste liste și chiar în ziua când le-am primit, pe 22 0ctombrie, am depus dosarul de candidat, astfel că nu am putut verifica temeinic calitatea listelor, lucru care nici nu mi-a trecut prin cap să-l fac. La verificarea listelor de către BEC s-a dovedit că listele aduse din partea colonelului P.D. erau jumătate din ele bune, iar cealaltă jumătate erau copii xerox color. Nu-mi este clar dacă cele întâmplate sunt efectul iresponsabilității colonelui P.D. și a celor cu care a colaborat colonelul P.D., sau sunt un sabotaj politic menit să-mi facă un deserviciu atât de mare, punându-mă într-o situație cel puțin jenantă.
Celelate semnaturi mi-au fost strânse de oameni din Partidul Renașterea României, semnături aduse din vreme, a căror corectitudine am avut timp să o verific. Profit de ocazie pentru a le mulțumim atât lor cât și celor, nu puțini, care mi-au trimis adeziunea lor sau liste întregi prin Internet ori în persoană. În primul rând le mulțumesc inimoșilor mei colegi de liceu.
Dau acest comunicat înainte de a fi edificat pe deplin asupra adevărului deoarece sunt foarte mulți oameni de bună credință care au mizat pe mine și nu înțeleg ce s-a întâmplat. Țin să-i asigur că pot miza mai departe pe onorabilitatea mea. Din păcate, vechea mea ușurință cu care mă încred în oameni m-a costat din nou, de data aceasta mai scump ca oricând.
Tot necazul vine din partea unui vecin, fost colonel de securitate, pe care, repet, nu știu încă de ce anume să-l fac vinovat: de rea voință sau de delăsare iresponsabilă. Ce știu foarte bine e că am contat pe motivele sale de recunoștință față de mine, subsemnatul, și nicio clipă nu mi-am închipuit că aș putea ajunge victima sa. Sper ca în zilele următoare să mă lămuresc definitiv asupra naturii faptelor, iar atunci voi face public numele complet al celor implicați. Deocamdată am față de ei menajamentele pe care mi le impune nesiguranța în care mă aflu cu privire la sensul real al faptelor nefericite de care se fac vinovați.
Constat, cu mâhnire, că invalidarea candidaturii mele produce însă mari satisfacții unui tînăr ziarist cu care mă consideram de aceeași parte a baricadei. Țin să-i fac cunoscut că și pentru mine este motiv de satisfacție faptul că nu voi mai candida. În tot răul e și un bine… Nu era nicio fericire pentru mine să candidez! Nu o făceam pentru a-mi satisface un hatâr sau un interes. Dacă am încercat să candidez, am făcut-o sub imperiul necesității, al sentimentului datoriei. M-am amăgit că pot oferi electoratului naționalist un candidat care să-l reprezinte. N-a fost să fie!… Dar rămâne pentru mine, reconfortantă, certitudinea că n-am pregetat să ies „la bătaie”, că n-am lipsit de la datoria mea de român și de creștin. Sper că toți care au ținut să mă împiedice – nu mulți, au și ei acum, ca și mine, satisfacția că și-au îndeplinit datoria față de Neam și Țară, față de bunul Dumnezeu.
ION COJA
https://www.ioncoja.ro/
București, 27 octombrie 2009

AL CUI ESTE HORIA ROMAN PATAPIEVICI? Al lui Traian Basescu sau al lui Sorin Ovidiu Vintu? Al lui Tismaneanu sau al lui Hurezeanu? FOTO-DOVEZI



Surse: ideiindialog.ro si icr.ro – Declaratie de Avere “Patapievici – Patru Case”
Vezi si: Băsescu despre Pleşu, mentorul lui Patapievici – Cotidianul

DUMNEZEU NU BATE CU PARUL. Candidatura lui Ion Coja respinsa din cauza furtului de semnaturi de la Petru Voda realizat cu mana Rusei-lor de la Rost

UPDATE: Intr-o luare de pozitie pe blogul sau, Ion Coja afirma categoric ca nu s-a folosit de semnaturi de la Petru Voda. Ramane intrebarea: ce s-a intamplat cu semnaturile copiate dupa ce au fost subtilizate de fratele lui Ionel Rusei?!
Biroul Electoral Central informeaza ca domnului Ion Coja, candidat independent la presedintia Romaniei, i s-a respins inregistrarea candidaturii. Motivul: prea multe semnaturi nevalabile. Domnul Ion Coja, prezent si la Manastirea Petru Voda inainte de debutul agitatiei electorale, a fost sustinut in campania sa de domnul profesor Marcel Petrisor, fost detinut politic apropiat Parintelui Gheorghe Calciu si presedinte al Senatului Asociatiei Rost, care publica revista cu acelasi nume, ce se pretinde un fel de “GDS al ortodoxiei” si in care au fost apreciati sau s-au facut remarcati de-a lungul anilor urmatorii autori: Teodor Baconsky, Theodor Paleologu, Cristian Badilita, Dan Stanca, Varujan Vosganian, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Razvan Codrescu, eiusdem farinae. Personaje care nu mai merita nici o prezentare suplimentara in afara numelui lor de oroare la adresa ortodoxiei, traditiei si culturii romanesti autentice. Domnul Ionel Rusei si fratele sau sunt cei care l-au adus pe domnul Ion Coja la Petru Voda (foto) si l-au prezentat Parintelui duhovnic Justin Parvu, care il vedea pentru a doua oara in viata Sfintiei Sale.

Intr-un Drept la Replica recent al domnului Ionel Rusei (vezi mai jos), tipograf al revistei Rost si, mai nou, si intervievator de serviciu, acesta afirma ca “nu sunt protagonistul nici unei actiuni dubioase iar daca se face referire la fratele meu, acesta a carat niste saci fara sa stie ce este in ei”. Ei bine, sacii la care se refera editorul Rost erau cu semnaturi de la Referendumul Anti-Cip initiat de parintele Justin Parvu, furati de la Manastirea Petru Voda, cu mana fratelui sau, dusi in Bacau, unde s-au copiat cateva zeci de mii de semnaturi pana s-a descoperit hotia, fapt ce intra sub incidenta Codului Penal. “Operatiunea copierea” s-a reflectat de altfel prin numarul mare de semnaturi respinse de catre Biroul Electoral Central. Pacat ca in acest jos securistic, din care au de suferit mai multe personalitati, au fost antrenati si naivi. Ionel Rusei, fratele sau si intarziatii pe care ii deserveste nu se numara printre cei din urma. Dumnezeu a batut cum a stiut El, oprind potentiala frauda realizata pe spezele credinciosilor care l-au urmat pe Parintele Justin in lupta sa impotriva dictaturii biometrice. Cu siguranta ca ii va rasplati similar si pe puricii si capusele Ortodoxiei.

PRECIZARI LA O DEZINFORMARE a lui Claudiu Tarziu, servul lui Razvan Codrescu – acesti Stan si Bran ai “dreptei romanesti”: ION COJA, candidatul ROST
UN DREPT LA REPLICA al domnului Ionel Rusei de la Docuprint Bacau pe marginea unor afirmatii legate de revista Rost, Claudiu Tarziu si domnul Ion Coja
PSEUDO-ELITA FARA ROST A GDS-ului ORTOMORFIEI: Plesu, Patapievici, Baconsky – sectantii “fraternitatii universale”

CE SE INTAMPLA CU BASESCU? Presedintele Romaniei intervievat la HotNews de Tapalaga, cel care i-a facut fiica "o martoaga tampa si cazuta". BRRR

Basescu e intr-un tsunami mediatic. Gratie lui am aflat ca mai exista Prima Tv. Nu m-ar mira ca in curand sa-l vedem pe la Kanal D, pe plaja de la “Pierduti in Panama” si, de ce nu?, la OTV cu Pepe si Ramona. Tot datorita/mai bine zis din cauza lui am fost obligat sa ma uit azi pe HotNews, un site de pseudo-stiri pe care il evit, si nu pentru ca ii apartine lui Vintu, care l-a preluat de la interpusii lui Soros, ci pentru ideologizarea sa de tip comunist-intelectualoida. Aveam o singura curiozitate, pe care mi-am satisfacut-o cu hohote de ras. Da, este real: Basescu a fost intervievat de Dan Tapalaga. Tragi-comic, trebuie sa recunosc.

Nu vrea sa mai amintesc prestatia lui Tapa laga de la Ministerul Justitiei, de cand era sub Monica Macovei. Sa zicem ca e jurnalist acum. In aceasta calitate presupusa nu a ezitat sa o deserveasca in continuare pe “civila” Macovei, “figura solara” alaturi de Cristian Preda si Traian Ungureanu, deveniti brusc angajati politic pe spezele PDL. Din aceeasi calitate a servit-o si pe bubulina “societatii civile” Alinuta Tatiana Mungiu, cand s-a otarit oparita pe Basescu si pe fiica sa, Elena, pentru ca cei doi i-au taiat visul de a se alatura menajului a trois al “figurilor solare” pentru a-l transforma intr-un “swap” de cupluri la Parlamentul European. Alimentat de bulinuta lui Soros si activat brusc, la cheita, Tapalaga a produs la momentul euro-parlamentarelor “anchete” de demascare a “dinastiei Basescu”, in serie: de la voturile pregatite de PDL pana la mesajele de e-mail din PPE, Tapalaga le stia pe toate.
Unul dintre materialele la comanda ale lui Tapalaba a fost gratulat de slujnicuta lui Tismaneanu, Patrascoiu, drept “un editorial de colectie”. Era despre fiica presedintelui, asemuita cu o “martoaga chioara, o iapa tampa, obosita si cazuta”. Daca dvs ati avea o fiica, ce ati avea de spus acestui personaj? Dupa mine, toate productiile sale “deontologice”, emanate din frustrarile Alinutei, erau ca un scuipat in rafala pe obrazul sefului statului si al tatalui Basescu. Le-a uitat Basescu? Caci acesta este individul cu aere de atot-jurnalist la care s-a dus azi, in studiou, presedintele Romaniei, pentru cateva mii de accesari penibile. Jalnic!Vorba lui cand se referea la Geoana sau la Vintu, la Radu Moraru: “Brrrrr! Brrrrr!”.
Oare cat de jos poate cobori Basescu, de a ajuns acum pana la Tapalaga? Pentru ce?
Cateva mostre deontologice “de colectie”:
Martoaga chioara
de Dan Tapalaga
“De fiecare data cand o vad, tuguindu-si buzele la interviuri aranjate sau foarte complezente, cand o aud gafand ridicol chiar si in cele mai banale situatii posibile, imi vine in minte un banc. Nimic mai mult. Un banc stupid, dar care-i vine manusa. Un taran avea o martoaga chioara. Intr-o buna zi, o scoate la targ. De vanzare iapa? De vanzare. Aude? N-aude, ca-i surda. Vede bine? Nu vede, ca-i chioara. Dar de tras, trage? Nu trage, ca-i obosita si cazuta. Pai, de ce-ai mai adus-o la targ? Sa-mi bat joc de ea, de aia. A doua zi, taranul isi scoate iarasi martoaga la targ. Schimba foaia. De vanzare iapa? De vanzare. Aude? Mai ceva ca o iepuroaica. Urla in urechea rapciugii. Nici o tresarire. Da’, de vazut, vede cu ochii astia umflati? Ca vulturul pe stanca. Omul ii trece mana prin dreptul ochilor. Nici o clipire. Da de tras, trage? Ca-mi pare costeliva rau. Ca bivolul in jug! Scutura zdravan de capastru, martoaga cade lata. Mai face o incercare: macar calare, tine? Jar mananca! Cand se suie omul in sa, ce sa vezi? Aratarea se ridica pe picioarele dinapoi si o ia la galop. Se izbeste cu capatana in primul copac, cal si calaret se fac praf. Aproape fericit, taranul ii striga din urma: Nu vede, n-aude si nici nu trage! Da’, vezi ce curajoasa e?”
HotNews.ro / 30 mai 2009
Si inca:
Efectul EBA
de Dan Tapalaga
“(…)Am scris şi īntr-un comentariu publicat pe HotNews.ro: partidul preşedintelui a dovedit că are resurse nebănuite de slugărnicie şi poate fi profund iraţional. Slugărnicie faţă de şeful statului, care pare să fi cedat īn faţa unor capricii absurde. Dacă s-ar fi opus cu adevărat candidaturii fiicei sale, Băsescu n-ar fi īncurajat-o tacit. Nimeni din partid n-a avut curaj să denunţe impostura, să demaşte farsa, să arate pericolul căderii sub PSD.
Sprijinind-o pe EBA, PD-L şi-a pus īn situaţii absolut ridicole cele cāteva figuri solare de pe listă: Macovei, Preda, TRU. Mezina preşedintelului este opusul lor. Calităţile celor trei se īmpiedică fatal īn defectele ei. Īnsă n-au avut curajul protestului public.
Şi încă ceva esenţial. Elena Băsescu a ştiut şi a consimţit ca partidul să-i regizeze succesul / urile? Că n-are nici un merit? Veţi spune că sună cam naiv, dar n-ar fi fost exclus să i se întreţină iluzia unei candidaturi reale. Adevărul e că EBA a ştiut şi a consimţit. Elena Băsescu a revenit în PD-L şi i-a certat pe câţiva lideri că nu s-au mobilizat suficient în sprijinul ei. Lideri care au petrecut noaptea de duminică spre luni alături de ea la sediul din Modrogan relatează scene halucinante cu EBA, nemulţumită că în „judeţul Ploieşti“ ar fi putut să ia mai mult. Ar fi repetat de câteva ori „judeţul Ploieşti“, iar reproşurile erau adresate celui de-al treilea om în stat: Robertei Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor.(…)”
Revista “22” a GDS
Si da-i si da-i:
Basescu e corupt
de Dan Tapalaga
“(…)Urmand exemplul sau, pasim pe calea arbitrariului: in cazul Bordei, Basescu e corupt. Cui ii pasa de dovezi? Asa arata statul arbitrar, un presedinte cu mintile ratacite prin campania electorala care se crede judecator suprem.(…) Acesta pare a fi pacatul cel mai frecvent comis de presedinte: supra-evaluarea functiei de presedinte. Unii o numesc in mod exagerat dictatura, dar e mult mai putin: ceva intre infatuare, calcul rece si populism. “
HotNews.ro / 10 aprilie 2008

OPINIE: Trei motive pentru care multi ortodocsi nu il vor vota pe Basescu: Raportul Tismaneanu, Prostitutia, Patapievici. Ghe Fedorovici: Electorale

Electorale

Viitorul nu mai e ce-a fost

Paul Valéry

Apropierea alegerilor mă face să mă gîndesc la întrebarea cu care Joe Halenbeck, personajul interpretat de Bruce Willis în The Last Boy Scout (Ultimul samaritean), îl somează pe Mike Mathews, „amicul” care-i sedusese nevasta: „Head or gut?” („Unde alegi să te pocnesc: în mutră sau în burtă?”). Cu diferenţa că, în planul electoral românesc, „seducătorii” sînt cei care ne adresează întrebarea. Şi ne pocnesc după cum alegem.
Nu trebuie să fii un specialist ca să vezi că ceea ce i se reproşează în mod curent lui Traian Băsescu nu-l afectează aproape deloc; în orice caz, nu într-atît încît să-i ameninţe viitorul politic. Că este responsabil de cariera politică a unor personaje precum Elena Băsescu ori Elena Udrea? Dar întreaga clasă politică românească poate fi împărţită un mediocri şi/sau arivişti. Că fratele domniei sale s-ar fi implicat în nişte afaceri destul de necurate? Dar nimic nu a putut fi dovedit, iar asta e, în fond, istoria economiei româneşti din cel puţin ultimii douăzeci de ani. Că este autoritar? Dar nu aşa a promis T. Băsescu că va fi, şi nu (şi) de aceea a fost votat? Dacă astea sînt lucrurile de care este acuzat actualul preşedinte, atunci nu văd de ce nu l-am vota în continuare. Cu astfel de „probe” invocate împotriva sa, omul este total inocent.
În ce mă priveşte, trei sînt motivele pentru care nu îl voi mai vota pe Traian Băsescu. Iată-le, în ordinea inversă a importanţei lor:

1. Pentru modul în care a fost făcută condamnarea comunismului. Deşi acest gest i-a asigurat elitei intelectuale pretextul („moral”) de a-i oferi în mod explicit preşedintelui Băsescu sprijinul politic, conţinutul acestei condamnări a reuşit performanţa dublă de a nu atinge în mod esenţial fenomenul comunist în metamorfozele sale prezente în timp ce anulează condamnarea lui efectivă în viitor. Faţă de o astfel de condamnare, protestele celor „322” au fost excesive. Doar dacă nu cumva au fost de fapt simulate, spontaneitatea prestaţiei din „scena balconului” fiind menită să lase impresia unui conflict real. Argumentul că, „deşi imperfectă, această condamnare trebuia făcută” îmi aminteşte de cel prin care eram îndemnaţi în 1991 să votăm o Constituţie deficientă în termenii dreptului constituţional şi falsă din perspectiva legitimităţii istorice.
Problema comunismului nu este o problemă rezervată specialiştilor, istoricilor. Comunismul este şi o problemă a trecutului, într-adevăr. Dar ce altceva este trecutul decît o bucată din noi? Este trecutul omului altundeva decît în om? Nu sînt oare strămoşii noştri, pe care nu i-am cunoscut niciodată, prezenţi deja în strănepoţii noştri, pe care nu-i vom cunoaşte niciodată? A ignora sau a considera clasat un interval din trecutul nostru înseamnă a dispreţui tot ce am fost, sîntem şi vom fi.

2. Pentru susţinerea legalizării prostituţiei în România. Nu contează dacă preşedintele Băsescu este sau nu iniţiatorul acestui proiect. Important este că legalizarea prostituţiei pare să fie un vechi obiectiv pedelist (susţinut public, de pildă, încă de acum doi ani de Monica Macovei şi Vasile Blaga în cadrul emisiunii „Între bine şi rău” difuzată de TVR1 în 13 martie 2007), obiectiv asumat recent de preşedintele Băsescu prin susţinerea raportului prezentat în 22 septembrie 2009 de Comisia prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.
Problema prostituţiei nu este o simplă temă de moralitate civică. Este o problemă care ne afectează în mod direct şi împotriva căreia au protestat toţi cei care au conştiinţa demnităţii omului, a valorii lui, de la Biserică la diverse asociaţii laice. Iniţierea şi sprijinirea acestui proiect demonstrează o iresponsabilitate patentă faţă de prezentul imediat.

3. Pentru oferirea instrumentelor politice unei elite a cărei adversitate declarată faţă de creştinismul ortodox şi conştiinţa naţională poate avea de-acum efecte concrete. Funcţiile politice îi permit acestei elite să-şi împlinească visul, acela de a fi, în cuvintele dlui H.-R. Patapievici, „ca Schwarzenegger din filme”.1 Zis şi făcut. Cu precizarea că în acest caz avem de-a face cu acel Schwarzenegger din The Terminator ce se dă drept cel din Kindergarten Cop.2
Înţeleg interesul preşedintelui Băsescu pentru asocierea cu elita: în felul acesta, dincolo de aura de respectabilitate care decurge de aici, domnia sa îşi asigură justificarea morală a eventualelor acţiuni imorale. Astfel, „noii precupeţi”, cum au mai fost numiţi „intelectualii lui Băsescu”, nu sînt nici măcar precupeţi: de vreme ce nu au produs nimic, nu au nimic de vînzare. Ei nu sînt decît muncitori „cu intelectul”, manipulatori ideologici în sensul profesional de „încărcători-descărcători”: preiau produsul ideologic de cea mai largă circulaţie de pe marile pieţe de idei din străinătate şi-l descarcă în România. Aceasta înseamnă că principala lor competenţă este înşelarea, deghizarea. Sarcina lor e să ne convingă, de pildă, că e preferabilă o minciună făcută în numele principiilor minciunii lipsită de principii. Să ne facă să credem că în România se confruntă răul (ceilalţi) cu binele (Băsescu), cînd, de fapt, s-ar putea să se confrunte un rău deghizat în bine cu un mai rău deghizat în mai binele. Să transforme poporul român într-o populaţie.3 Dincolo de recursul permanent al elitei la valori, deciziile îi sînt determinate de un simplu principiu de piaţă: „Fake it until you alter it!” Mai pe larg spus, „pretinde o vreme că ceea ce oferi este chiar produsul original. Apoi vei putea oferi produsul modificat fără să mai ai nevoie să te justifici.” Iar mai întîi este falsificată tocmai semnificaţia acelor valori pe care elita pretinde că le apără: sensul libertăţii, al adevărului, binelui, frumosului, al principiilor democratice şi chiar al credinţei creştine. Mai ales al credinţei creştine, de vreme ce creştinismul este temeiul tuturor acestor valori.
Expuşi unei jefuiri şi umiliri sistematice de mai bine de 70 de ani, românii au ajuns să se întrebe înaintea fiecărei „alegeri” politice la care sînt supuşi: „Ce ne vor lua de data asta?” Istoria ne învaţă că pretenţiile jefuitorilor cresc pe măsura împuţinării resurselor: tributul în grîne, argint şi capete de vite ajunge astfel să fie înlocuit cu tributul în vieţile oamenilor. După ce ne-a amputat trecutul şi ne-a batjocorit prezentul, preşedintele Băsescu urmează, cu ajutorul indispensabil al elitei, să ne anuleze viitorul. Dacă aşa stau lucrurile, atunci experienţa amară de pînă acum s-ar putea să nu le mai fie românilor de nici un folos. Nu mai contează că românii rezistă la bătaie, că sînt statornici şi nici că sînt capabili să-şi refacă gospodăriile iarăşi şi iarăşi. În faţa desfiinţării, experienţa nu este de nici un folos: nu poţi fi desfiinţat decît o singură dată. Este adevărat că am mai fost expuşi desfiinţării şi în trecut; însă elitei colonizatoare de după 1948 îi lipseau şi instrumentele, şi capacitatea intelectuală necesară. Actualei elite nu-i lipseşte nimic, cu excepţia preşedintelui ideal.
Prin urmare, de data aceasta nu mai avem de ales între un pumn în faţă şi unul în burtă, între unii care ne jefuiesc pămînturile şi casele şi alţii care ne îndeamnă să le părăsim de bună voie pentru a ne găsi un rost în afara graniţelor, ci pur şi simplu între a rămîne sau nu aşa cum am mai fost şi cum încă nădăjduim că vom mai putea fi: un neam de oameni liberi, pentru care nu totul e de vînzare, pentru care robia este mai rea decît înstrăinarea iar înstrăinarea mai rea decît moartea.

Gheorge Fedorovici – Cumpana. O viziune ortodoxa

Sâmbătă, 17 octombrie 2009

2. Pentru poziţia ambiguă a dlui H.-R. Patapievici faţă de creştinism, vezi cîteva argumente pe care le-am discutat în Măsura vremii: îndemn la normalitate.

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova