După dezbateri ciudate, CNA a sancţionat-o pe Eugenia Vodă pentru emisiunea-interviu cu Ion Cristoiu, iar motivarea este extrem de interesantă, transmite Reporter Virtual. Principala vină a realizatoarei TVR este că nu a asigurat pluralitatea opiniilor. Într-un stil mai dur ca de obicei, Ion Cristoiu a precizat pentru Reporter Virtual cum vede el acestă amendă. “Față de acest document elaborat de niște domni care s-au pricopsit cu o sinecură babană pentru osîrdia cu care, în postura de ziariști mediocri, au slujit partidele parlamentare, țin să precizez următoarele: Numai niște inși beți cu secărică sau drogați cu etnobotanice puteau sancționa autoarea unui interviu cu un singur ins pe motiv că n-a asigurat pluralitatea de opinii dată de mai mulți. După mintea de scenarist ratat a numitului Răzvan Popescu, Eugenia Vodă trebuia să mă taie în două pentru ca o bucată să fie pro Codreanu și cealaltă anti. Se spune că după atîta stat pe scaun, faci hemoroizi. După atîta stat pe scaun, cei de la CNA au făcut hemoroizi la creier”, a declarat Cristoiu.
Consiliul National al Audiovizualului a hotarat sa sanctioneze Televiziunea Romana, respectiv pe realizatoarea Eugenia Voda, pentru emisiunea “Profesionistii” in care l-a intervievat pe Ion Cristoiu despre viata si cartile sale iar acesta din urma a facut referiri la una din lucrarile sale dedicate “romanticului” “anticorupt” Corneliu Zelea Codreanu, conform viziunii scriitorului.
Voi reveni cu un comentariu. Pana atunci, prezint aberanta decizie a CNA, in care se invoca faptul ca “în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului.”
Si cum s-ar fi putut realiza in cadrul unui interviu, deci a unui dialog, care reflecta opiniile unei persoane intervievate de o a doua, “pluralitatea ideilor si a punctelor de vedere”? Prin prezenta unui pitic sub masa? Eventual a pigmeului Radu Ioandid, initiatorul protestului “intelectualilor” impotriva lui Ion Cristoiu si a Eugeniei Voda, act care frizeaza paroxismul totalitarismului si al corectitudinii politice pentru ca ataca insasi esenta democratiei si a jurnalismului: libertatea de expresie?
Iata ce zice CNA, un veritabil “Minister al Adevarului”, desprins direct din “1984” a lui George Orwell: “Membrii Consiliului au considerat că, în cadrul acesteia era necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu,să fie prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul telespectator să-şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.”
Adica ce va ziceam: un pitic ascuns sub masa care sa sara din cand in cand prin cadru tipand: sunt pro, sunt contra, sunt pro, sunt contra, sunt pro-contra, contra-pro!
Conform DEX PLURALITÁTE,pluralități, s. f. inseamna: Număr, cantitate mare (de ființe, de lucruri etc.), mulțime; multiplicitate, diversitate. Dar cum ar putea un interviu – specie de baza a jurnalismului – sa ofere prin dialogul cu un singur om o “diversitate” de “puncte de vedere” contradictorii. Poate doar daca e schizofrenic, cu dubla-tripla personalitate? Doar asa poti sa mai multumesti CNA-ul si pe talibanii corectitudinii politice. Practic, aberanta Decizie a CNA, desfiinteaza specia interviului. Care ce este? Sa apelam la enciclopediile online, accesibile si membrilor CNA in regim de ABC:
“Interviul este specia care informează și elucidează, prin intermediul unui dialog. Rolul reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de comunicare între el și cititor. Sondajul de opinie, informația și lămurirea unei situații sunt laturile principale ale interviului. Întrebările trebuie să fie scurte, clare și puse în cunoștință de cauză. Interviul are funcția principală de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Întrebările depind și de informația pe care o are jurnalistul despre cel intervievat. Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lămurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevărat misiunea unui interviu.”
Daca mai exista asociatii profesionale cu o misiunea reala de a proteja si apara libertatea presei si a jurnalistilor din Romania, gen Clubul Roman de Presa sau Asociatia Jurnalistilor din Romania, acestea ar trebui sa combata vehement Decizia CNA si sa o desfiinteze in Instanta.
Voi reveni!
Decizia nr. 1189 din 09.12.2010
privind somarea SOCIETAŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE
Calea Dorobanţi nr. 191, sector 1, BUCUREŞTI
pentru postul de televiziune TVR 1
Întrunit în şedinţă publică în ziua de 9 decembrie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul întocmit de Direcţia monitorizare, în baza reclamaţiei înregistrate la CNA cu nr. 15530/29.11.2010 privind emisiunea „Profesioniştii”, difuzată în data de 13 noiembrie 2010, începând cu ora 22.45, de postul de televiziune TVR 1.
Postul TVR 1 aparţine SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE (licenţa audiovizuală nr. TV 340/03.11.2005 şi Decizia de autorizare nr. 1268.0/15.03.2007).
În urma analizării raportului de monitorizare şi a vizionării înregistrării emisiunii respective, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a încălcat dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor invocate:
“ART. 71
(1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică;” În fapt, postul public de televiziune TVR1 a difuzat în data de 13.11.2010, începând de la ora 22.45, emisiunea „Profesioniştii”, realizată şi prezentată de Eugenia Vodă. Invitat în emisiune a fost jurnalistul Ion Cristoiu, care a făcut o serie de afirmaţii la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu.
Redăm din raportul de monitorizare:
Ion Cristoiu: (…) Sunt proiecte. Am vrut să fac o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Am început-o, am muncit vreo doi ani, am lăsat-o pe la jumătate.
Eugenia Vodă: A, da? Să rămânem puţin aici, Corneliu Zelea Codreanu. Ai abandonat cartea, de ce?
Ion Cristoiu: Mi-am dat seama că nu voi termina niciodată documentarea pentru cartea asta. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat pe baza Codului Penal al lui Carol al II-lea. Pentru asta, om serios ce eram, m-am dus să citesc Codul Penal al lui Carol al II-lea, de acolo m-am dus la Carol al II-lea, de la Carol al II-lea m-am dus la istoria României, de la istoria României la istoria universală, nu mai termin niciodată. Am această…
Eugenia Vodă: Păcat.
Ion Cristoiu: Mă documentez atât de serios, încât am de scris un articol.
Eugenia Vodă: Bun, dar după doi ani de lucrat cu această substanţă chimică, privită de multă lume ca o substanţă explozivă, Corneliu Zelea Codreanu, doi ani ai citit despre?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Îl vezi ca pe un personaj interesant, ca pe-un personaj pozitiv, mai mult negativ, malefic, benefic?
Ion Cristoiu: Eu îl văd ca pe-un personaj tragic şi cred că este o greşală. Toţi cei care-l judecă pe Corneliu Zelea Codreanu după formula: ce-ar fi fost dacă? Corneliu Zelea Codreanu nu a fost niciodată la putere.
Eugenia Vodă: Deci, după tine era un om de bună-credinţă?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Sau era un fanatic?
Ion Cristoiu: Nu, era un om de bună-credinţă. În dosarele de la Siguranţă, 24 le-am citit şi le-am şi tras la xerox, nu există nici o notă în legătură cu corupţia lui şi ăia căutau. Deci, nu există nimic, nimic, nimic din ceea ce ar putea să, să arate că a fost corupt sau că a fost tentat şi în al doilea rând a fost singurul politician român care n-a fost manevrat de Carol al II-lea, deoarece nu voia puterea. Carol al II-lea i-a manevrat pe toţi, inclusiv lideri ţărănişti, liberali.
Eugenia Vodă: Dar ce voia de fapt el?
Ion Cristoiu: Cred că se temea să ia puterea, ca să spun eu ca, adică îmi dau eu seama că, chiar şi atunci când în 37 putea s-o ia, n-a vrut. Cred că prefera puterea pe care i-o dădea făgăduiala că va face mare lucru, s-a temut. Probabil că avea intuiţia aceasta că ajungând la putere ar fi dezamăgit şi ar fi compromis tot ce afirma el.
……
Eugenia Vodă: Deci, citind despre Zelea Codreanu concluzia ta e că?
Ion Cristoiu: Că el a fost doar o necesitate într-o lume interbelică în care politicianismul ajunsese să dezguste pe tineri. Succesul lui uriaş la tineri.
Eugenia Vodă: Şi la tineri de calitate. Asta-i foarte uşor.
Ion Cristoiu: Au fost mari intelectuali. Păi da, de ce erau seduşi acei mari intelectuali? Pentru că venea un om într-o lume în care toţi liderii politici erau învârtiţi pe degete de Carol al II-lea, erau în stare de orice compromis pentru a ajunge la putere. Da? Şi a venit un om care a zis: mă interesează onoarea.
Analizând conţinutul emisiunii, în speţă, punctul de vedere şi caracterizarea făcută de domnul Ion Cristoiu lui Corneliu Zelea Codreanu, precum şi modul în care s-a desfăşurat discuţia dintre invitat şi realizatoare, membrii Consiliului au apreciat că ediţia din data de 13 noiembrie 2010 a emisiunii “Profesioniştii” a fost difuzată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor.
Membrii Consiliului au apreciat că abordarea subiectului privitor la fostul lider al extremei-drepte naționalist creștine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (Mișcarea Legionară), personaj acuzat de implicarea în asasinate şi manifestări antisemite, impunea respectarea principiului echilibrului informaţiei prin prezentarea unei pluralităţi de opinii.
Astfel, având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat („o substanţă explozivă”, după cum îl caracterizează realizatoarea), membrii Consiliului au considerat că, în cadrul acesteia era necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu,să fie prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul telespectator să-şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.
Consiliul a mai apreciat că nici atitudinea realizatoarei nu a fost de natură să aducă echilibru şi imparţialitate informaţiei puse la dispoziţia publicului, situaţie în care, în faţa unei opinii singulare, monocolore, percepţia publicului cu privire la faptele prezentate a fost afectată, influenţată.
Redăm spre exemplificare din raportul de monitorizare:
Eugenia Vodă: Te-am întrebat: Zelea era un fanatic sau nu? Ai fi scris biografia unui fanatic, sau nu?
Ion Cristoiu: Dar, nu era un fanatic al ideilor legionare, iar o greşală. Era un fanatic al ideii de onoare, de demnitate, era un fanatic al altor idei. Cred că era un personaj mai aparte, poate mai romantic din acest punct de vedere.
Eugenia Vodă: Te-ai îndrăgostit de Zelea Codreanu, ţi-a căzut cu tronc citind?
Ion Cristoiu: Da, pentru că nu am găsit nimic din ce fac politicienii de-acum şi politicienii interbelici: n-a făcut compromisuri, n-a fost corupt. Una este faza Horia Sima, nici nu mă interesează, adică acolo chiar că au fost catastrofali, chiar au fost criminali. Deocamdată vorbim de un personaj care n-a ajuns la putere.
De asemenea, având în vedere faptul că invitatul l-a prezentat pe Corneliu Zelea Codreanu într-o lumină pozitivă, favorabilă, caracterizându-l ca pe un personaj romantic, ce nu a fost corupt, fanatic al ideii de onoare, de demnitate, Consiliul a apreciat că, la editarea emisiunii, radiodifuzorul trebuia să ţină cont şi de prevederile art. 47 din Codul audiovizualului, care interzic prezentarea apologetică a crimelor şi abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte.
În temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (2), şi cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului decide adresarea unei somaţii publice SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE pentru postul de televiziune TVR 1 şi dispune intrarea de îndată în legalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 93^1 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, aveţi obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text:
„Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 1, cu somaţie publică, întrucât, în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului.”
Vă atragem atenţia că textul nu poate fi difuzat în calupuri de publicitate.
Deja a facut “fas” bomba celor doi Pat si Patason ai lui Tismaneanu, Dorel Maries, penalul presedinte prin fals in acte publice al fostei Asociatii 21 Decembrie si Dan Voinea, umflatul general cu o pensie astronomica de 140 de milioane, angajat pe usa din dos si la IICCMER, un fel de CC al GDS. E vorba de asa-zisul decret – “Do-cu-ment Sen-za-tio-nal” – cum ca cica Iliescu ar fi vrut sa transforme condamnarea la moarte a lui Ceausescu in inchisoare pe viata. Semnat, chipurile, in ziua de Craciun, 25 decembrie 1989. E simpatic si cum apare: Pat il prezinta si Patason “il confirma”. Dar cum. De rasul curcilor. Citez: “Generalul Dan Voinea confirma autenticitatea documentului. Generalul magistrat Dan Voinea, fostul procuror din procesul sotilor Ceausescu, a dezvaluit presei, joi, ca decretul prin care Ion Iliescu a comutat pedeapsa cu moartea a sotilor Ceausescu, in cea cu inchisoarea pe viata a fost redactat in biroul de la MApN al generalului Victor Stanculescu: ”Eu am aflat de acest document recent. Probabil ca mai stiau de el toti cei care atunci au fost alaturi de Ion Iliescu si generalul Stanculescu in biroul acestuia din urma: Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu”.
Pai, daca el, procuror care l-a condamnat la moarte pe Ceausescu si “a studiat” 20 de ani Dosarele Revolutiei (alimentandu-si focul din vatra cu ele) “a aflat de acest document recent”, ce confirma de fapt Voinea? Ca e bou? La fel ca si cei care propaga acest fas, in frunte cu Cartianu, lustragiul de servicii al lui Tismaneanu?
Dincolo de faptul ca Voinea este acelasi individ avansat in grad de Iliescu si acelasi procuror care a tergiversat 20 de ani dosarele Revolutiei si Mineriade si, implicit, condamnarea lui Iliescu si Roman, cine iese bine din afacerea asta? Nu Iliescu, ca n-ar fi vrut sa fie criminal? Mosu’ insa, in loc sa profite de flasul celor doi, o tine una si buna, ca e “o provocare ordinara” si ca el a fost domnule criminal, el a vrut sa fie ucisi cei doi Ceausesti> Asa comunist de isprava…
Dar ce se doreste de fapt prin acest fals, parte a unei “strategii de marketing” (este fals pentru ca, intr-adevar, Iliescu este un criminal, 1) si 2) nu a stat nici o clipa singur in acea zi si 3) nu avea nici un interes sa nu-i omoare pe cei doi, dimpotriva – asta era ordinul!)?
Reinventarea unui subiect. Sa mai sugem si noi de la tzatza lui Basescu ceva, ca asa am supt si de la Constantinescu si de la Iliescu si de la Ceausescu.
Un articol pe aceasta tema, a suptului, in Curentul de azi:
Tismăneanu sondează reînvierea comunismului pe copii de 15 ani
George Damian: A apărut în ediţia de azi a României Libere un amplu interviu cu Radu Filipescu, preşedintele Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi un adesea aplaudat dizident român anti-ceauşist. Doar că interviul este plin de minciuni. Sau dacă nu sunt minciuni, în orice caz Radu Filipescu povesteşte pentru România Liberă altceva decât a povestit în public în urmă cu doi ani. Pe 7 octombrie 2008 am participat la o prezentare de filme documentare din arhivele Securităţii maghiare, prezentare care a fost îmbogăţită cu prezenţa lui Marius Oprea, Radu Filipescu şi Liviu Pleşa. Au fost vreo 40 de oameni în sala de la Muzeul Ţăranului Român în acea seară, iar mie îmi pare acum nespus de rău că nu am înregistrat discuţiile de atunci, pentru că altceva a spus Radu Filipescu în seara zilei de 7 octombrie 2008. Aşa că nu mai am la îndemână decât propria mea mărturie (şi a celor care au mai fost acolo şi au curajul să spună ce îşi amintesc).
În România Liberă de azi Radu Filipescu spune că în ianuarie 1983 „Într-o singură noapte, au distribuit, în mai multe cartiere din Bucureşti, 10.000 de manifeste realizate cu un aparat de imprimat pe bandă de plastic”. La Muzeul Ţăranului Român Radu Filipescu spunea că a apucat să pună manifeste într-o singură scară de bloc, iar când a intrat în cea de-a doua a fost luat pe sus de doi indivizi îmbrăcaţi în haine de piele şi dus la loc răcoros.
Grupul de Investigaţii Politice al lui Mugur Ciuvică anunţă că din 2006 pina in 2009, Vladimir Tismaneanu a primit de la Traian Basescu peste 32.000 euro din bani publici. Redau în rândurile de mai jos comunicatul primit de la www.grupul.ro:
Vladimir Tismaneanu a declarat in repetate rinduri ca intreaga sa activitate in comisiile prezidentiale a fost „pro bono” (fara nici un fel de plata, in beneficiul public). Ultima declaratie de acest fel a lui Vladimir Tismaneanu dateaza din 24 septembrie 2010 si a fost publicata pe blogul acestuia: „Cit priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cit se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono”.
Grupul de Investigatii Politice publica un document oficial al Administratiei Prezidentiale care arata ca, pentru Vladimir Tismaneanu, serviciile pro bono implica deconturi consistente din bani publici.
In baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, GIP a solicitat Administratiei Prezidentiale o serie de documente si informatii privind sumele primite de Vladimir Tismaneanu in perioada 2006 – 2009. Potrivit raspunsului Administratiei Prezidentiale, in acesta perioada lui Vladimir Tismaneanu i s-au decontat 114.666 lei noi (aprox 32.000 euro).
Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, condusa de Vladimir Tismaneanu a functionat doar 9 luni, din aprilie pana in decembrie 2006. Pentru activitatea „pro bono” din aceste 9 luni, Vladimir Tismaneanu a decontat la Administratia Prezidentiala 56.965 lei (16.200 euro).
Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii din Romania s-a desfiintat in decembrie 2006, odata cu prezentarea Raportului privind condamnarea comunismului. A fost infiintata insa imediat o alta Comisie, avindu-l ca presedinte pe acelasi Vladimir Tismaneanu, Comisia Prezidentiala Consultativa pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In calitate de presedinte al acestei comisii, Vladimir Tismaneanu a decontat la Administratia Prezidentiala 18.717 lei (5.600 euro) in 2007, 25.060 lei (7.000 euro) in 2008 si 14.035 lei (3.300 euro) in 2009.
In 2009, Vladimir Tismaneanu s-a implicat activ in campania electorala a lui Traian Basescu. Doar ca, atunci cind venea in tara pentru a-l sustine pe candidatul Traian Basescu, Vladimir Tismaneanu isi deconta cheltuielile din bani publici la Administratia Prezidentiala condusa de Traian Basescu.
Vladimir Tismaneanu a primit banii fara sa fi incheiat vreun contract cu Administratia Prezidentiala. Deconturile au fost facute doar in baza regulamentelor de ordine interioara ale comisiilor conduse de Vladimir Tismaneanu.
Grupul de Investigatii Politice a solicitat Administratiei Prezidentiale si copii ale deconturilor lui Vladimir Tismaneanu. Administratia Prezidentiala a refuzat sa ne puna la dispozitie documentele care ar fi aratat destinatia precisa a banilor publici primiti de Vladimir Tismaneanu.
PS INFO: Si unde credeti ca dormea “kominternistul pentru eternitate” cand ajungea la Bucuresti? Tot in “cartierul rosu”, al copilariei sale chinuite, alaturi de Nicusor, in chiar vila pe care Ceausescu i-a pus-o la dispozitie lui… Yasser Arafat:)
Pornit rău de tot împotriva lui Adrian Păunescu, domnul Vladimir Tismăneanu atinge performanţe nebănuite în distorsionarea adevărului. Una din recentele iniţiative este apelul la Monica Lovinescu împotriva lui Păunescu. Comentându-şi pe blog unul din editorialele apărute în Evenimentul Zilei, domnul Tismăneanu scrie: „Se cam uita faptul ca atat Monica Lovinescu, cat si Virgil Ierunca au fost membri ai Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Trecut in lumea celor drepti, Virgil Ierunca nu a apucat sa participe la redactarea ultima a Raportului Final, dar Monica Lovinescu a fost mereu alaturi de noi, o membra activa a Comisiei, asa cum a spus-o cat se poate de apasat N. Manolescu (lucru confirmat de Mihnea Berindei, care a tinut permanent legatura cu ea, si de Serban Cristovici). Stiu ce este scris in Raportul Final despre Paunescu si al sau Cenaclu, un text asumat de totimembrii Comisiei Prezidentiale, deci si de Monica Lovinescu.”
Raţionamentul e simplu: Monica Lovinescu a făcut parte din Comisia Tismăneanu, a fost o membră activă a comisiei, în Raportul Tismăneanu se spun nişte lucruri despre Adrian Păunescu, deci Monica Lovinescu a spus acele lucruri despre Adrian Păunescu. Impecabil. Doar că avem nevoie de puţină cronologie şi de mărturia directă a Monicăi Lovinescu pentru a lămuri chestiunea. Pentru aceasta îi sunt recunoscător Doinei Jela, care a publicat în 2008 volumul „O sută de zile cu Monica Lovinescu”. Aici este reprodus la pagina 141 un dialog Doina Jela – Monica Lovinescu din 21 septembrie 2006, când Monica Lovinescu spunea despre Comisia Tismăneanu: „Am înţeles că s-a luat la cunoştinţă şi de faptul că noi nu suntem decât cu numele, că nu vom putea merge la Bucureşti şi se vor ocupa, când va apărea textul, să ni-l comunice şi nouă, ca să avem o părere”. Raportul Tismăneanu a fost prezentat de Traian Băsescu în Parlament pe 18 decembrie 2006. Îmi vine greu să cred că Monica Lovinescu (care în septembrie 2006 habar nu avea ce scrie în raport şi se afla blocată la pat de multă vreme) a avut vreo contribuţie majoră în redactarea variantei finale a Raportului Tismăneanu. După moartea lui Virgil Ierunca din 28 septembrie 2006, care a afectat-o profund pe Monica Lovinescu este extrem de puţin probabil că aceasta a mai avut puterea să adnoteze cu acribie manuscrisul raportului şi să-şi impună părerile în faţa unei comisii extrem de eterogene. În plus, conform mărturiei Doinei Jela (op. cit., p. 181), în februarie 2007 Monica Lovinescu era deja incoerentă şi purta dialoguri cu oameni decedaţi cu multă vreme în urmă.
Observ, plin de furie, că de la o vreme, ori de câte ori dispare în noaptea veşniciei un scriitor român de prestigiu, imediat, din deşertul gândirii se ridică doi, trei sau patru vulturi hoitari care se reped să-i smulgă celui dispărut orice urmă de virtute sau talent.
Am în minte două cazuri care m-au cutremurat: valul de insulte azvârlit din prăpastia urii asupra criticului Mihai Ungheanu, avându-l ca autor pe Vladimir Tismăneanu, precum şi vârtejul de isterie barbară dezlănţuit la TVR 1 de Andrei Cornea împotriva lui Adrian Păunescu. Ţin să precizez că n-am schimbat în viaţa mea o vorbă cu domnii mai sus pomeniţi. Nu-i duşmănesc, nu-i preţuiesc, iar până acum mi-erau total indiferenţi.
I-am privit uluit cum împroşcau cu bale de turbare pe aceşti colegi ai mei pe care i-am iubit o viaţă întreagă şi mă opresc astăzi o clipă să-i întreb pe cei doi ticăloşi: Cum de îndrăzniţi să ne înjuraţi morţii chiar în ziua când îi ducem la groapă? De unde această pornire imbecilă de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne însângera zilele când ne e sufletul cernit mă simt dator să îi răspund cu aceeaşi vehemenţă. Sunteţi doi provocatori de duzină, două jerpelituri. Să ne înţelegem, aveţi tot dreptul să nu vă placă ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Păunescu – gusturile nu se discută, nu se amendează –, dar sunteţi de-a dreptul ticăloşi când voi, fiii unor torţionari comunişti, veniţi şi îi acuzaţi pe prietenii noştri dispăruţi că fac parte din şirul marilor vinovaţi care au întronat şi slujit dictatura stalinistă în România.
Să tragem răbojul din grindă şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub numele de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovietice tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hruşciov a aprobat să fie eliminat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lucrător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent operele lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scăpărătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: “Stimate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuşcă-i imediat pe toţi culacii din gubernie, pe toţi ţăranii mijlocaşi şi şi pe şovăielnici”. Acest şi adverbial îi dă şi astăzi emoţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea “opere”, tatăl lui Mihai Ungheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România.
Şi acum între noi, domnule Andrei Cornea. Vreau să te învăţ o rugăciune musulmană. Iat-o: Dă-mi, Doamne, să ştiu multe, dar să nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filozof (cu s sau cu z, nu ştiu cum îţi convine?), vrei să treci de-a curmezişul prin toate şanţurile.
Adrian Păunescu este, după părerea mea, un poet excepţional. Uneori cu aspre scăderi. Dar nu asta mi s-a părut că te interesează pe dumneata, ci faptul că, în timpul comunismului (adică în timpul vieţii noastre!), a scris când n-a avut încotro şi versuri închinate regimului pe care atât de mult îl urăşti, încât îmi vine să cred că eu, şi nu dumneata, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura căruia nutresc un deosebit respect, era în acei ani legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole.
Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucureşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajungă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!
În anul 1948, când tatăl dumitale ţinea o strânsă legătură cu corifeii comunismului românesc, învăţătorul Constantin Păunescu, din comuna Bârca, judeţul Dolj, intra în închisoare pentru ani lungi şi grei fiindcă fusese membru al Partidului Liberal. Nu ştiu dacă veniseşi pe lume, dar tocmai în anul acela (ca să vezi brodeală!) marele George Călinescu era dat afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate şi în locul lui era numit un dentist, un tinichigiu (bine-a zis psalmistul mai anul trecut că şi azi avem nevoie de tinichigii şi chelneri), răspunzând la numele de Ion Vitner şi care-l avea asistent – ţin’te bine, neică! – pe tovarăşul Paul Cornea. Buldozere, progres şi luptă pentru ridicarea României pe noi culmi. Călinescu nu s-a mai întors niciodată la catedră. Nea Costică Păunescu s-a întors acasă ca să moară. Iar Adrian, fiul său, trebuie să plătească în eternitate pentru faptul că nea Costică a ales greşit: în loc să se ţină de pulpana roşie a lui Papaşa, credea în Brătieni şi în I.G. Duca. Când mor scriitori ca Ungheanu şi Păunescu, neamul românesc simte că i se rup un braţ, un râu sau un codru. Norocul acestui pământ este că în aceeaşi noapte, undeva într-un sat sau într-un oraş, la apus de lună sau la răsărit de soare, se naşte un alt soldat care să acopere tranşeea rămasă goală.
„Televiziunea Română regretă profund faptul că declaraţiile făcute de domnul Ion Cristoiu referitoare la Corneliu Zelea Codreanu, în cadrul emisiunii Profesioniştii, difuzată pe TVR 1, în data de 13 noiembrie 2010, au rănit sentimentele celor care au fost afectaţi în plan personal de violenţa, antisemitismul virulent şi crimele împotriva umanităţii ce au marcat o perioadă neagră din istoria ţării, de care Mişcarea Legionară este considerată responsabilă. Cu atât mai mult cu cât, plecând de la ideea fundamentală că lecţiile istoriei nu trebuie uitate, TVR a încurajat şi va continua să încurajeze producţiile jurnalistice menite să reflecte dramele umane. Un exemplu recent: o echipă din Departamentul Emisiuni Informative s-a deplasat în Statele Unite pentru a realiza un interviu remarcabil, o mărturie zguduitoare cu David Stoliar, singurul supravieţuitor de pe nava de transport „Struma”, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tragedie în care şi-au pierdut viaţa sute de evrei. De altfel, chiar emisiunea Profesioniştii a ilustrat adesea dramele prin care a trecut poporul evreu înaintea şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cel mai recent exemplu este interviul Eugeniei Vodă cu scriitorul Norman Manea”, se arată într-un comunicat de presă al TVR, institutie condusa de oamenii lui SOV si ai GDS, “Andi” Lazescu si Rodica Culcer, supranumita “Tovarasa locotenent-colonel”.
„În plus, ţinem să precizăm încă o dată că, deşi TVR nu poate interveni asupra libertăţii de exprimare a invitaţilor din cadrul emisiunilor pe care le difuzează, acest lucru nu implică şi faptul că TVR aderă la declaraţiile pe care aceştia le fac şi cu atât mai puţin că încurajează demersuri care să pună sub semnul întrebării responsabilităţi deja clar dovedite pentru tragedii de dimensiunea celor aflate în discuţie. Din contră, ne delimităm ferm de orice încercare de a promova antisemitismul sau orice alte ideologii care justifică sau încurajează crime împotriva umanităţii”, precizează documentul, citat de Realitatea.net.
Conducerea TVR a decis să înainteze acest subiect, spre analiză, Comisiei de Etică şi Arbitraj, urmând a lua alte decizii în funcţie de recomandările acesteia, informează pe final comunicatul.
Reacţia TVR apare în contextul unei scrisori adresate conducerii instituţiei de o serie de intelectuali printre care Radu Ioanid sau Dorin Tudoran în care aceştia protestau faţă de afirmaţiile făcute de Ion Cristoiu.
Şi Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) ar urma să analizeze marţi emisiunea incriminată.
Intr-un interviu realizat de ziaristii Doru Dragomir si George Damian, maestrul Ion Cristoiu afirma, pe aceasta tema, urmatoarele:
“Sunt un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu pe dimensiunea anti-corupţiei”
Ion Cristoiu.: Dacă ar fi să aplic la acest fapt instrumentul meu de scenarii, întrebarea mea: ce se ascunde în spate? Mi-ar fi destul de greu să răspund deoarece ce surprinde la această întâmplare este disproporţia dintre fapt şi scandal. Faptul este absolut mărunt, a fost o emisiune despre viaţa mea, Eugenia Vodă ştiind că am lucrat la o carte despre Corneliu Zelea Codreanu şi chiar am aici toate dosarele lui de la Siguranţă, cele 24 de volume, le-am citit în arhiva SRI, le-am tras la xerox pe banii mei şi le-am şi fişat şi am vrut să scriu o carte. În stilul meu am început, am scris, a venit un alt proiect, am renunţat la proiectul acesta. Ea m-a întrebat ce părere am de Corneliu Zelea Codreanu ca pe un om care nu numai că a vrut să scrie o carte, dar am şi publicat chiar documente despre Corneliu Zelea Codreanu. Şi i-am spus că sunt un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu pe o dimensiune, dimensiunea anti-corupţiei, n-am găsit nici un document în arhivele Siguranţei că ar fi fost corupt, că a introdus onoarea într-o lume politicianistă în care nu a existat onoare şi că a rezistat cântecelor de sirenă ale lui Carol al II lea, am şi publicat o scrisoare a lui, în premieră, în care îi răspunde lui Carol al II lea că nu vrea să vină în audienţă, deşi Carol încerca să-l aducă la putere.
Am formulat o teză care şi acuma îmi place: nu pot să îl judec pe Corneliu Zelea Codreanu pentru că nu a ajuns la guvernare. Câtă vreme nu a ajuns la guvernare nu pot să pun pe seama lui ceea ce a făcut Horia Sima. Am avut la Zig-Zag emisiuni chiar cu legionari, deci nu era vorba nici de poziţia lui Codreanu faţă de evrei, nici dacă a făcut sau nu asasinate, era vorba de o anumită dimensiune. A izbucnit un tărăboi, cu scrisori… Eu cred, dacă ar fi să fac un scenariu, că este ceva care ne scapă nouă şi anume că cea vizată este Eugenia Vodă, pentru că din punctul meu de vedere, cine să mă poată chema? CNA-ul? Televiziunea? Parchetul? Nu există, pentru că nu s-a comis nici o ilegalitate. Şi Eugenia Vodă dacă ar fi chemată la Comisia de Etică are foarte multe argumente, de două-trei ori a spus „nu cumva era fanatic?” şi misiunea ei era de autoare de interviu, care nu intră în polemică cu intervievatul, în plus tema emisiunii nu a fost personalitatea pozitivă, negativă, complexă sau gri a lui Corneliu Zelea Codreanu. Era o întrebare despre ce văd eu bun în Codreanu.
Intr-o analiza impecabila, pe puncte, privind desfasurarea de forte a celui de-al IV-lea Reich in Europa si in lume, exegetul Mircea Platon explica ca pentru copii cum ministrul de Externe Teodor Baconschi, pe numele sau literar Dorel Baconsky, a luat-o binisor pe urmele patronului si predecesorului sau, Andrei Plesu, de la Dilema lui Patriciu – unde “filosoful-moralist” este platit din vanzarea Rompetrolului romanesc fostei URSS -, si acum deserveste interesele “non-profit” ale unui ONG ceva mai marisor, care poarta numele de Republica Federala Germania. Si-uite asa mai inteleg, poate, unii, cum cei care in aparenta fac naveta la Berlin de fapt intra pe conducta construita de Rusia si Germania pe fundul Marii Baltice si ies din canal direct la Moscova, in Piata Lubianka. Aviz… extraterestrilor!
Extrag din analiza lui Mircea Platon intitulata La loc (tele)comanda! si avand un subtitlu pentru tot romanul:
– posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta –
7. Începând din anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii “private” care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promovarea politicii guvernului german în interiorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus guvernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de “zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunificată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivitate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guvernului federal. Toate proiectele externe sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu ambasadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiunile. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţioneze conform conceptului “pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e “educaţia civică” în spiritul democraţiei, al drepturilor omului şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Reprezentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă reprezentanţilor oficiali ai statului german. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone “sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, contacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fundaţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Democraţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uniunii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.
8. În România, fundaţiile Hans Seidel şi Konrad Adenauer sunt implicate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Fundaţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Baconsky. Pe 13 octombrie 2010, la lansarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: “Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11
9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă “să ne ajutăm reciproc”? Dacă România are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost alimentată, după cum arată economiştii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia-Creştin Democrată doar un tentacul al intereselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al României. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: “Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”
10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, fundaţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împtriva intereselor guvernului german. Şi interesul guvernului german e să ţină toată Europa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea economiei româneşti, intenţia guvernului României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democrată un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?
11. Dacă mai iau în calcul şi declaraţiile din ultimii doi ani ale dlui Baconsky, cum că dl ministru visează la o “elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele naţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem “kaputt”.
Ancheta despre mituirea “non-profit” a lui Plesu – aflat in functia de Ministru de Externe – de catre Fundatia Volkswagen, cu un milion de marci, laCivicMedia.ro
December 12th, 2010 
VR 
După dezbateri ciudate, CNA a sancţionat-o pe Eugenia Vodă pentru emisiunea-interviu cu Ion Cristoiu, iar motivarea este extrem de interesantă, transmite Reporter Virtual. Principala vină a realizatoarei TVR este că nu a asigurat pluralitatea opiniilor. Într-un stil mai dur ca de obicei, Ion Cristoiu a precizat pentru Reporter Virtual cum vede el acestă amendă. “Față de acest document elaborat de niște domni care s-au pricopsit cu o sinecură babană pentru osîrdia cu care, în postura de ziariști mediocri, au slujit partidele parlamentare, țin să precizez următoarele: Numai niște inși beți cu secărică sau drogați cu etnobotanice puteau sancționa autoarea unui interviu cu un singur ins pe motiv că n-a asigurat pluralitatea de opinii dată de mai mulți. După mintea de scenarist ratat a numitului Răzvan Popescu, Eugenia Vodă trebuia să mă taie în două pentru ca o bucată să fie pro Codreanu și cealaltă anti. Se spune că după atîta stat pe scaun, faci hemoroizi. După atîta stat pe scaun, cei de la CNA au făcut hemoroizi la creier”, a declarat Cristoiu.
Posted in 
Tags: 
