Posts Tagged ‘iliescu-kgb’

JURNAL DE CAMPANIE. Crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu. Jurnalul de luptă al Armatei dezvăluie implicarea directă a lui Iliescu. DOCUMENT

October 28th, 2009 VR 2 Comments »


Scris de George Roncea
Candidatul PNL la prezidenţiale, Crin Antonescu, a declarat la „Ştirea zilei“ că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii. Liderul PNL a mai spus că traseul lui Ion Iliescu de la partidul comunist la momentul actual generează „optimism din punct de vedere antropologic“ şi este „un efort care merită salutat“. Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului, iar la începuturile sale antropologia evoluţionistă, dominantă în epocă, susţinea că prin studierea „primitivilor animalici“, aflaţi pe o treaptă inferioară de evoluţie, putem ajunge la concluzii asupra evoluţiei speciei umane în timpul prezent.
Crin Antonescu, informat probabil asupra semnificaţiei utilizării termenului, a trasat o linie de legătură între animalicul primitiv Ion Iliescu şi evoluţia de astăzi a politicienilor creaţi tot de el.
Antropologia joacă însă o festă politicienilor deoarece impresia generală, lipsită de orice optimism, este că animalele politice de astăzi sunt la fel de abjecte şi lipsite de bun simţ ca şi Tataia lor, animalicul Ion Iliescu.
Oricum merită consemnat şi fixat acest moment al campaniei electorale în care Ion Iliescu este readus în prim-plan, dovedindu-se că potenţialul său de utilizare nu s-a epuizat.
Să-l auzi pe liderul liberalilor Crin Antonescu cum îl ridică în slăvi pe criminalul ce a distrus 20 de ani din istoria României face cât o vizită în bestiarul grădinii zoologice a kominternului. Pe de altă parte, şi bătrâna cucuvea kominternistă şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit – un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme – fără orice complex al bunului-simţ – pe orice post de televiziune din ograda Grivco-FNI.
Pentru cei care au uitat, Ion Iliescu, din punct de vedere antropologic, un criminal cu mâinile roşii de sânge – este cel care în iunie 1990 a cerut şi coordonat reprimarea cu bestialitate a manifestaţiei din Piaţa Universităţii. În urma represiunii din iunie 1990 a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1.300 de bucureşteni au fost bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), au „rezultat“ 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri, în 14-16 iunie.

Ion Iliescu – tartorul Represiunii militare

Sintezele informative ale serviciilor de informaţii, jurnalele de activitate şi registrele unităţilor Armatei, înregistrările convorbirilor telefonice oficiale, dar şi alte documente militare menţionează implicarea ex-preşedintelui Ion Iliescu în reprimarea demonstraţiei din iunie 1990, prin ordinele date cadrelor militare cu putere de decizie. Ordinele date de Iliescu vizau intervenţia în forţă contra demonstranţilor, distribuirea de muniţie către soldaţi, utilizarea de mijloace chimice. Ion Iliescu a ordonat şi punerea baionetelor la arme, care să fie folosite în caz de nevoie împotriva „contrarevoluţionarilor legionari care au ridicat drapelul verde pe sediul Poliţiei Capitalei“.
Iliescu a ordonat, de fapt, o represiune după modelul celei dispuse de Antonescu. Aşa cum s-a menţionat şi în rechizitoriul iniţial, din probatoriul administrat şi actele aflate la dosar rezultă că militarii din U.M. 01847 Buzău, care au tras 1.466 de gloanţe de război – la fel ca şi trăgătorii de la sediul Ministerului de Interne, au executat un ordin militar, legal în formă şi aparent legal în conţinut, fără că ei să aibă posibilitatea, în condiţiile date, de a nu-l îndeplini. Mai mult, ca urmare a informaţiilor primite de la cel mai înalt nivel, ei aveau convingerea că acţionează împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare“.
Ulterior, Ion Iliescu revine asupra temei Rebeliunii, întărind-o. Astfel, la orele 22.00, preşedintele Ion Iliescu a comunicat în noaptea aceasta (13/14.06.1990) că elemente legionare vor încerca să pătrundă în alte obiective, aceştia având asupra lor arme şi muniţie; toţi sunt chemaţi să se apere împotriva celor ce nu sunt revoluţionari, ci contrarevoluţionari legionari. Comunicarea a fost transmisă la toate comandamentele militare. Fostul şef al statului, Ion Iliescu, a folosit întreg lanţul aflat în subordinea sa – de la ministrul de Interne, generalul Mihai Chiţac, la comandanţii superiori militari, pentru a da ordinul de reprimare. Prin urmare, liderul de la care a plecat ordinul de justificare a executării focului este direct responsabil de faptele comise de către cei folosiţi în acţiune.

Jurnalul de luptă dezvăluie implicarea directă a lui Iliescu

Actorii principali ai teatrului de operaţiuni sunt binecunoscuţi, iar din Jurnalul de operaţiuni al unităţilor Armatei în Bucureşti se deduc cu limpezime treptele nivelului de răspundere şi rolul liderial al lui Ion Iliescu. „Jurnalul“ este un document preţios care pune în lumină concentrarea de forţe aruncate la ordinul lui Ion Iliescu asupra cetăţenilor Capitalei. Republicăm o parte din acest Jurnal, prezentat tot de „Curentul“, în luna iunie a acestui an.
Ion Iliescu este cel care, după cum rezultă foarte clar din Jurnalul de luptă, a declarat Armatei „că este vorba de o rebeliune legionară“ şi a cerut „a se acţiona în consecinţă“. După cum se ştie, aşa-zisa Rebeliune din vremea lui Antonescu a fost înăbuşită în sânge de către Armată, iar comandanţii militari din perioada regimului Iliescu au înţeles foarte bine mesajul, respectiv modelul de acţiune care avea coordonate istorice bine cunoscute. Calea liberă către crimă a dat-o Ion Iliescu personal, garantul ideologic al Represiunii, furnizorul de autoritate al „justificării“ Rebeliunii legionare.
Preşedintele Televiziunii, Răzvan Theodorescu, a afirmat ulterior, marşând pe aceeaşi teză a ameninţării legionare lansate de Ion Iliescu: „Ameninţările antisemite au fost subestimate. Consider că s-a făcut o greşeală în a se subestima ameninţările antisemite, antinaţionale, cu cruci încârligate la adresa noastră“.
Tragerile militarilor cu gloanţe de război s-au efectuat în baza convingerii că au dreptul să deschidă focul, deoarece şeful statului a instituit o stare fortuită de necesitate invocând teoria Rebeliunii legionare. Ion Iliescu a incitat hotărât şi direct la răspunsul cu mijloace militare, de război, împotriva „Rebeliunii“.

Fantasma legionară din creierul sub-uman al lui Iliescu

Influenţa exercitată de acesta, ascendenţa sa liderială a activat mecanisme de subordonare – explicabile mai ales la militari. Tradiţia obedienţei a dus la ascultarea orbească şi la executarea măsurilor armate împotriva civililor, iar direct responsabil pentru faptele abominabile este în primul rând Ion Iliescu, care a folosit cu cinism fantasmagoria legionară pentru a justifica reprimarea criminală a opozanţilor anticomunişti, a studenţilor Pieţei Universităţii.
În acest context apare foarte clar implicarea şefului statului Ion Iliescu în coordonarea personală a acţiunilor forţelor militare inclusiv a celor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, fiind relevantă înregistrarea din Jurnalul Acţiunilor de Luptă existent la Ministerul Apărării Naţionale şi în care generalul Şchiopu a consemnat intervenţia şefului statului pentru trimiterea de tehnică de luptă, efective militare şi distribuirea muniţiei de război la aceste efective.
Deoarece România nu se afla în stare de război, scoaterea din cazărmi a trupelor Ministerului Apărării Naţionale avea un caracter ilegal, care a creat condiţiile pentru ca aceste efective să folosească muniţia de război ce le-a fost distribuită din ordinul sau la intervenţia lui Iliescu, apărånd premizele unui măcel şi genocid împotriva propriului popor român.
Activităţile criminale din ziua de 13 iunie au fost în întregime pregătite, organizate şi executate de către autorităţile statului sub dirijarea constantă a lui Ion Iliescu: conducerea politică, Ministerul de Interne şi, într-o anumită măsură, şi Ministerul Apărării Naţionale; la acţiunea criminală a acestora s-a adăugat mai tårziu complicitatea Ministerului public şi al Justiţiei în general.
Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin Antonescu este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin.

DOCUMENT: Textul integral al Jurnalului de lupta al Armatei in format PDF.

Crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu
Curentul – miercuri, 28 octombrie 2009

Un carnet roşu pentru Crin, vă rog! Imprimare E-mail
Scris de Iulia Nueleanu

Nu credeam că voi asista vreodată la episodul în care un membru al PNL va lustrui cu sârg la statuia lui Ion Iliescu. Din nefericire, am trăit acest moment jenant şi penibil pentru miile de liberali care mai cred şi astăzi în valorile autentice ale liberalismului, lăsate moştenire de Brătieni. Liderii de astăzi ai PNL au fraternizat public chiar cu aceia care au şters pe jos cu istoria partidului lor. Dacă pot înţelege strategia liberalilor de a se alia cu PSD pentru a ajunge mai uşor la putere, îmi este absolut imposibil să înţeleg atitudinea lui Crin Antonescu, candidatul PNL la preşedinţie, care i-a ridicat public osanale lui Ion Iliescu. Să fie vorba de vechi metehne de profesoraş de istorie din provincie? Poate fi un răspuns.
„Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“, a declarat, fără pic de jenă, Crin Antonescu, dovedind astfel că liberalismul este pentru el doar o faţadă în spatele căreia se ascund interesele sale meschine legate de bani, putere şi funcţii. Probabil că hoardele de mineri venite în iunie ‘90 în Bucureşti la chemarea lui Ion Iliescu, care au devastat sediile PNL şi PNŢCD, nu înseamnă nimic pentru memoria lui Crin Antonescu. Aşa cum miile de oameni strânşi în Piaţa Universităţii care au strigat din toţi rărunchii zile la rând „Mai bine mort decât comunist“, probabil că sunt doar nişte simpli golani pentru candidatul PNL la preşedinţie. Ce-i drept, nimeni nu l-a văzut pe Crin Antonescu în Piaţa Revoluţiei în zilele acelea de răstrişte. Probabil încă se mai gândea ce drum politic să apuce. După cum se vede limpede astăzi, a ales drumul greşit. Şi, pentru că tot ne vorbeşte de bun-simţ, în timp ce priveşte „cu optimism din punct de vedere antropologic“ evoluţia lui Ion Iliescu, în numele colegilor mei care au fost în Piaţa Universităţii şi au simţit pe spinarea lor evoluţia lui Iliescu, vom repeta gestul lui Victor Rebengiuc şi-i vom face cadou domnului Crin Antonescu un sul de hârtie igienică. Fină, ca şi el.

Un carnet roşu pentru Crin, vă rog!
Curentul – miercuri, 28 octombrie 2009

Posted in Uncategorized Tags: , , , , 2 Comments »

GEN ROGOJAN vs MAGUREANU. Un general (r) SRI acuză: ofiţerii UM 0110 „anti-KGB“ – primii disponibilizaţi din Serviciul Roman de Informatii

October 27th, 2009 VR 2 Comments »

Un general (r) SRI, Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, îl contrează pe un fost căpitan DIE, Virgil Măgureanu, primul şef al urmaşului Securităţii
Scris de Victor Roncea
Apariţia în presă a unor opinii în serial ale primului director al SRI, Virgil Măgureanu, privind reformarea aparatului securităţii statului, a născut noi controverse printre rezerviştii Serviciului, care îl acuză pe profesorul de sociologie şi fost căpitan DIE că, printre altele, a favorizat şi epurarea ofiţerilor de informaţii care urmăreau agenţii serviciilor secrete comuniste din România în cadrul Unităţii 0110 „anti-KGB“. Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, cu o activitate importantă în comunitatea de informaţii de după 1989, consideră că Virgil Măgureanu rescrie istoria SRI şi este, încă, tributar „echipei Ştefan Gheorghiu“. Îi stăm la dispoziţie profesorului Măgureanu pentru o eventuală replică. Generalul (r) SRI Rogojan ne-a oferit în exclusivitate extrase dintr-o nouă lucrare a sa, care va fi lansată pånă în decembrie şi care va da multe insomnii unora sau altora: „1989 – Dintr-o iarnă în alta – Romånia în resorturile secrete ale istoriei“. Le vom publica în premieră, alături de alte documente mai mult sau mai puţin secrete, pentru a contribui la aflarea adevărului asupra momentului Decembrie 1989.

– Domnule general, cum comentaţi afirmaţia domnului Virgil Măgureanu că au trebuit să treacă doi ani pentru ca nou-înfiinţatul SRI să poată răspunde atribuţiilor sale? Şi care a fost rolul cadrelor instalate de Nicolae Militaru, agent GRU, la conducerea unităţilor?

– În primul rând, cam de atâta timp a avut nevoie pentru scoaterea de la conducerea „unităţilor teritoriale paralizate“ – după cum spune chiar dânsul – a şefilor detaşaţi de la Ministerul Apărării Naţionale, care într-adevăr, cu rarisime excepţii, au blocat activitatea de informaţii pentru securitate naţională la nivelul întregii ţări. Iniţial, directorul Serviciului Român de Informaţii i-a creditat şi acceptat, probabil şi din nevoia de a avea susţinerea puterii militare, unica forţă conducătoare reală în acel moment. Toate sediile unităţilor teritoriale ale fostului Departament al Securităţii Statului fuseseră ocupate de comandamentele militare judeţene, iar patrimoniul întregului DSS, preluat de MApN. Dacă preluarea a fost aproape instantanee, pentru recuperare a fost nevoie de mult timp şi numeroase formalităţi birocratice, iar inventarul iniţial nu s-a mai reconstituit.
În al doilea rând, tot cam doi ani au fost necesari pentru adoptarea Legii de organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţii, în condiţiile în care în absenţa cadrului juridic, având în vedere contextul ostil, special creat şi exacerbat, împotriva reconstrucţiei juridice şi instituţionale a sistemului securităţii naţionale, era teoretic şi practic imposibil să se relanseze o activitate normală a vreunui serviciu de informaţii.
În al treilea rând, domnul Virgil Măgureanu, prin prestaţiile sale publice, a dezavuat mijloacele şi metodele activităţii secrete de informaţii, omiţând că acestea nu au determinare ori condiţionări ideologice, informatorii, de exemplu, existând de când lumea. Or, dânsul, în calitate de director al noului serviciu de informaţii pentru securitate naţională, declara ritos şi încerca să demonstreze că acesta va lucra fără informatori. Jocul domnului Măgureanu cu cuvintele a avut efectul unei lovituri nucleare asupra sistemului informativ. După aceea, ca şi cum nu ar fi fost destul, domnia sa a declarat deschis războiul cu dosarele secrete din Arhiva Securităţii. Asta şi în replică la actul celui care i-a transmis către presă dosarul personal de căpitan în rezervă al Serviciului Extern al Securităţii. Apartenenţa respectivă era poate un fapt de înaltă onoare şi patriotism, cu care trebuia să aibă tăria să se mândrească, nu să se lepede ca de satana…

– Credeţi că publicarea dosarului său a dus şi la alte „accidente“?

– Au mai fost şi alte „accidente“ în exerciţiile de comunicare publică ale directorului Serviciului Romån de Informaţii care, toate la un loc, au decredibilizat declaraţiile de intenţii cu privire la edificarea noului serviciu de informaţii. Ce bază de sprijin mai putea să-şi creeze un serviciu de apărare a securităţii cetăţeanului, societăţii şi statului împotriva conspiraţiilor şi atentatelor anticonstituţionale, dacă nu putea oferi nicio protecţie surselor sale, nici măcar ca un ziarist, iar informaţiile şi documentele din dosarele secrete susţineau un acut război politic dintre putere şi opoziţie? Să nu avem memoria scurtă, dar note, declaraţii, fişe şi alte documente secrete din dosarele existente în Arhivele Securităţii, despre personalităţi marcante ale opoziţiei, preluate de SRI, nu s-au „teleportat“ singure în paginile anumitor cotidiene sau săptămânale, cele mai multe acum dispărute din peisajul presei. Deci, în afirmaţiile domnului Virgil Măgureanu încap şi nuanţele de această natură…

– Da. Cu ce s-a remarcat această „echipă de la Ştefan Gheorghiu“, care apare în construcţia Serviciului Român de Informaţii?

– Acesta este fondul chestiunii în discuţie: de fapt lipsa de criterii în managementul resurselor umane, absenţa unei politici de personal, corect fundamentate, eliberate de numeroasele presiuni exterioare pentru plasamentul a tot felul de neaveniţi şi paraziţi au accentuat deprofesionalizarea, voluntarismul şi aventurismul, întârziind transformările frecvent clamate şi mult-aşteptate. Revin asupra „echipei de la Ştefan Gheorghiu“. Cu trecerea timpului, ei au devenit foarte buni colegi, au găsit suficiente amintiri şi alte elemente de comuniune cu „securiştii“, „foştii din securitate“, cu care s-au coalizat în rezistenţa tacită faţă de pericolul reprezentat, atât de menţinerea în Serviciu a „profesioniştilor“ din armată, cât şi de noul val „pecerist“, al „pilelor, cunoştinţelor şi relaţiilor“. Desigur, lucrurile bune nu puteau să apară din senin. Dl Virgil Măgureanu, ca profesor, s-a ocupat cu reală aplicaţie de problemele pregătirii viitorilor ofiţeri. Dar ei şi-au afirmat profesionalismul după circa opt ani de la absolvire. Trebuie recunoscut totuşi că unii membri ai echipei au avut ceva realizări: au excelat în politică şi controlul informării factorilor de decizie ai statului. Nu au realizat, însă, rolul şi importanţa culturii juridice a ofiţerilor de informaţii. Consecinţa a fost aceea că formarea noilor generaţii de ofiţeri nu a mai urmărit să-i deprindă cu rigoarea raţionamentelor juridice în înţelegerea şi interpretarea informaţiilor în raport cu ameninţările sau evenimentele, ci cu raţionamentele ştiinţelor speculative.

– Dvs. aţi susţinut recent că, în 1989, „Departamentul Securităţii Statului, în pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofesionalizarea, dispunea de un corp al ofiţerilor de informaţii cu un înalt grad de instruire (absolvenţi de facultăţi în cele mai diverse specialităţi, absolvenţi ai unor cursuri de limbi, culturi şi civilizaţii străine, un procent însemnat de specializări postuniversitare)“. Domnul Virgil Măgureanu afirma exact contrariul, respectiv că „efectivele abundau de oameni depăşiţi de evenimente, chiar deprofesio-nalizaţi“. Adevărul e, poate, la mijloc. Cum comentaţi?

– Depinde de unităţile de măsură folosite pentru cuantificarea profesionalismului şi de momentele evaluării pe care le are în vedere domnia sa. Domnul Virgil Măgureanu a găsit imediat loc în SRI unor oameni de încredere, cu care a lucrat la Academia „Ştefan Gheorghiu“ ori la institutele pendinte de aceasta, folosite pentru acoperirea unor misiuni externe, inclusiv cea avută iniţial de profesorul meu de Teorie Generală a Statului şi Dreptului, Dumitru Mazilu. Aceşti primii nou-veniţi în Serviciu s-au făcut că nu prea înţeleg raţiunile şi fondul activităţii secrete de informaţii. Ca să nu se creadă cine ştie ce… Apoi mai manifestau şi suspiciuni ori rezerve serioase faţă de acest gen de activitate şi, bineînţeles, faţă de cei care o practicau. Toate consilierile pe le ofeream, cu bună-credinţă, erau răstălmăcite şi aplicate exact pe dos, crezând că noi, cei „vechi“, le spunem „pe invers“. Interesaţi de consolidarea noilor lor poziţii, nu scăpau prilejul de a se pune numai pe ei în evidenţă şi de a-i discredita, marginaliza ori exclude pe ceilalţi.
Într-o etapă următoare, domnul Virgil Măgureanu a fost nevoit, din câte am înţeles, să disponibilizeze circa 1.200-1.500 de ofiţeri din generaţiile de mijloc, adică pe cei care constituiau pilonii de profesionalism şi ai perspectivelor Serviciului. Aceasta după ce anterior toţi cei care împliniseră 50 de ani au primit „liber“ la pensie. Mulţi dintre cei astfel disponibilizaţi au trebuit să plece nu pentru că au făcut parte din poliţia politică, ci pentru că au lăsat „răni adânci“ unor servicii de spionaj străine… Acesta este adevărul, să nu-l spunem nici după 20 de ani?!

– Staţi puţin. Vreţi să spuneţi că au fost epuraţi, de fapt, tocmai cei ce stăteau cu ochii pe agenţii străini?

– În dialogurile domniei sale cu istoricul loviturilor de stat din România, Alex Mihai Stoenescu, domnul Virgil Măgureanu rămâne zdravăn strâns în chingi, ca să nu spunem umilit, în legătură cu inabilitatea răspunsurilor şi confuzia răspândită în chestiunea unei părţi din arhiva microfilmată a UM 0110. Dumneavoastră, ca jurnalist experimentat pe frontul estic al României, puteţi credita bâlbâiala domnului Virgil Măgu-reanu în chestiunea respectivă, sau chiar credeţi că ce s-a luat de acolo, din plafonul unităţii, nu avea şi copii de asigurare? Nu, nu-i nevoie să-mi răspundeţi. Fac şi eu un simplu exerciţiu de retorică…

Un general (r) SRI acuză: ofiţerii „anti-KGB“ – primii disponibilizaţi de către Măgureanu
Curentul – marţi, 27 octombrie 2009

Posted in Uncategorized Tags: , , , 2 Comments »

ION CRISTOIU: ABURELILE LUI ILIESCU LA PARCHETUL GENERAL. Despre cum au fost reluate basmele din 1990

October 22nd, 2009 VR No Comments »

ABURELILE LUI ILIESCU LA PARCHETUL GENERAL

Despre cum au fost reluate basmele din 1990

Ei bine, Ion Iliescu, în dispreţul unui Adevăr devenit axiomă, continuă să susţină, în declaraţia dată mai mult decât amabilului procuror Liviu Sutiman (ce putreziciune şi în Parchetul General!) teza din 1990.

de Ion Cristoiu
23/10/2009

Arătam în numărul anterior, pornind de la dezvăluirea senzaţională din Ziua (Declaraţia lui Ion Iliescu la Parchet din 20 februarie 2009 despre teroriştii din decembrie 1989 – obtinuta de Razvan Savaliuc – nota mea) că preşedintele de onoare al PSD a venit de acasă cu un text scris în care şi-a expus punctul său de vedere. în cei 20 de ani s-au scris numeroase cărţi şi articole, s-au publicat numeroase documente despre evenimentele din decembrie 1989. Cercetători de prestigiu, precum Alex Mihai Stoenescu, şi-au consacrat talentul şi energia descoperii Adevărului. Eu însumi, deşi nu sunt istoric de profesie, am publicat numeroase articole despre decembrie 1989, începând cu articolul “22 decembrie 1989″- o după-amiază cu prea multe întrebări” din 23 februarie 1990, am avut emisiuni televizate, am publicat la editura condusă de mine memorii ale unora dintre participanţi. Mulţi dintre cei implicaţi – generalul Victor Stănculescu, Virgil Măgureanu, Ion Caramitru – şi-au nuanţat în timp poziţiile din 1990, obligaţi atât de conştiinţă, cât şi de dezvăluiri. Declaraţia lui Ion Iliescu a fost făcută în 20 februarie 2009. Altfel spus, după aproape două decenii de publicare a unor cărţi şi documente care s-au apropiat de Adevărul despre răsturnarea lui Ceauşescu şi fenomenul terorist. Ei bine, citând această declaraţie rămâi înmărmurit.

Nu numai de atitudinea procurorului Liviu Sutiman care, deşi ancheta moartea a aproape o mie de nevinovaţi, îl lasă pe Ion Iliescu să bată câmpii despre relaţiile sale cu Nicolae Ceauşescu, despre cum s-a opus el regimului, despre cum a ajuns la TVR, despre cărţile sale, dar şi de poziţia lui Ion Iliescu. Ion Iliescu reia cuvânt cu cuvânt aproape tot ce a spus despre decembrie 1989 în anul de graţie 1990.

În 1990, Ion Iliescu a pus fenomenul terorist pe seama unor forţe care, vezi Doamne! voiau să-l readucă la putere pe Ceauşescu.

La vremea respectivă o asemenea explicaţie era firească. Presupunând că, în decembrie 1989, lui Ion Iliescu i s-a dat această explicaţie – care justifica şi asasinarea soţilor Ceauşescu – era de aşteptat ca domnia sa, tras pe sfoară, să fi continuat a crede asta. între timp au apărut însă cărţi, articole, documente, care dovedesc, în chip zdrobitor, că teroriştii n-aveau nici o legătură cu soţii Ceauşescu. Mărturiile lui Victor Stănculescu – între care se detaşează celebrul interviu de la B1 – arată clar că urcarea Ceauşeştilor în elicopter a însemnat practic arestarea lor.

Memoriile şefului Unităţii de la Târgovişte, Andrei Kemenici, dezvăluie că la Târgovişte, Elena şi Nicolae Ceauşescu erau practic arestaţi, dar mai ales, că nu mai aveau nici o legătură cu exteriorul. Documentele despre evenimentele din decembrie 1989 demonstrează clar că a fost vorba de o lovitură de stat pusă la cale de Moscova cu complicitatea unora din structurile de putere de la Bucureşti. A crede că teroriştii voiau să-l readucă la putere pe Ceauşescu e o aberaţie câtă vreme întreaga nomenclatură, sătulă peste cap de Nicolae Ceauşescu, vedea în Ion Iliescu un perestroikist dorit de Moscova şi de Occident.

De-a lungul celor 20 de ani au fost cercetători şi memorialişti care au lansat ipoteza că Ion Iliescu a fost creierul diversiunii cu aşa zişii terorişti.

Noi nu credem asta. Noi credem însă că Ion Iliescu a ştiut şi a acceptat diversiunea. E greu de presupus că regizorii nu i-au spus despre ce-i vorba în condiţiile în care, încă din după-amiaza lui 22 decembrie 1989, era practic şeful cel Mare.

Era normal, în aceste condiţii, ca luând cunoştinţă de rezultatul cercetărilor de 20 de ani, şi anume că teroriştii nu erau ai lui Ceauşescu, Ion Iliescu să aibă în Declaraţia din 20 februarie 2009 o poziţie dacă nu diferită, atunci măcar nuanţată faţă de cea din 1990.

Ei bine, Ion Iliescu, în dispreţul unui Adevăr devenit axiomă, continuă să susţină, în declaraţia dată mai mult decât amabilului procuror Liviu Sutiman (ce putreziciune şi în Parchetul General!) teza din 1990.

Şi anume că teroriştii erau “grupuri de fideli ai lui Ceauşescu, special instruiţi pentru asemenea momente”.

Aceste grupuri urmăreau “crearea unui climat de anarhie, nesiguranţă şi teamă pentru a împiedica structurarea noii puteri”.

Inutil să mai adaug că în februarie 2009, Ion Iliescu reia şi alte basme de adormit copii spuse de el din 1990 încoace fără să clipească măcar. Cum a aflat de fuga lui Ceauşescu după ce i-a zis un coleg (întreaga ţară urmărea evenimentele din Piaţă şi de la televizor, iar el, cel mai interesat, între noi fie vorba, de ele, şedea în biroul său de la Editură şi se gândea cum să mai scoată o carte de beton armat!), că asasinarea Ceauşeştilor a fost o decizie corectă, deoarece a dus la terminarea fenomenului terorist. Sau cum a fost el disident pe vremea lui Ceauşescu. Ba chiar, la un moment dat se apucă să polemizeze cu A.M. Stoenescu, cel mai bun specialist al nostru în evenimentele din decembrie 1989.

E o declaraţie la Parchet şi nu la un talk-show.

Deşi, judecând după felul în care înghite procurorul poveştile astea, nu era nici măcar la un talk-show, şi acolo legile profesiei cerând punctul de vedere contrar. Deşi a mai mărturisit câte ceva despre el ca om, Ion Iliescu nu ne-a spus niciodată cum a dormit în ultimii 20 de ani. Presupun că adânc. Pentru că numai cineva care doarme adânc nu aude cum îi bat în geam degetele descărnate ale celor 944 de morţi din decembrie 1989.
Jurnalul National

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

ION CRISTOIU observa decaderea ZIUA si complicitatea presei ticalosite la crimele lui Ion Iliescu din decembrie 1989. De la Iliescu-KGB la Sanchi-ZIUA

October 22nd, 2009 VR No Comments »

Ion Cristoiu scrie astazi, joi, 22 octombrie, despre un document extraordinar publicat de ziarul Ziua sambata trecuta: “Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată.”
O parte a motivatiei este cea remarcata de Ion Cristoiu: matrasirea subiectului de catre presa ticalosita. O completare insa: din aceasta face parte si Ziua. Declaratia de senzatie a trecut neobservata pentru ca si conducerea proasta a Ziua a vrut asa, ingropand stirea in fundul internetului si dandu-i un titlu… “la misto”. Unde este Ziua, celebra prin scandalul si procesul ILIESCU-KGB? Ce ironie a soartei: aceeasi Ziua, pentru care acelasi director, Sorin Rosca Stanescu, era sa fie inculpat de “Iliescu-KGB”, astazi ingroapa intr-o zi de week-end si intr-un colt de internet un subiect si un document istoric, obtinut de jurnalistul Razvan Savaliuc in exclusivitate, care altadata ar fi revolutionat societatea. Fara sa fie cap de ziar, asa cum merita – normal, cap de ziar a fost obsesia Basescu -, fara sustinere prin editorial, fara interviuri aditionale cu istorici si participanti la “revolutie”. Fara cea mai mica promovare. Ingropat in asa fel incat nici nu a reusit sa intre in Top-ul accesarilor pe internet (vezi foto). Dar ce mai intra in Top? Nici macar capul ziarului, teoretic cel mai important articol al publicatiei, nu reuseste sa ocupe primul loc in top, ceea ce dovedeste alegerea frapant de stupida a subiectului principal al zilei, fara profesionalism, ignorandu-se total interesul cititorilor. Cititori care dau tot mai la fund editorialistii lipsiti de logica si credibilitate aruncandu-i afara din acelasi Top (vezi foto). Cata prostie si fudulie!
In acelasi timp, desi bietii jurnalisti ai Ziua nu si-au mai primit lefurile – fiind anuntati prin mail ca nu se stie cand le vor mai primi – Ziua se lauda pe site ca se apuca de construit un bloc-turn! Ce ipocrizie! Poate daca ajunge iar Iliescu presedinte si Nastase prim ministru! Altfel, adio Ziua! O spune chiar Vintu.

PS: Pe blogul meu, la postarea de sambata PREMIERA – DECLARATIA lui Ion Iliescu la Parchet in “Dosarul Revolutiei”, data in 20.02.2009. FACSIMIL INTEGRAL, am avut, numai la acest articol, peste 5.000 de accesari unice. Pe “Sanchi – Ziua”, cu titlul “Iliescu anchetat la misto” a adunat abia 1400 de vizitatori… Jalnic sfarsit! Pe mana lui Iliescu, ca sa zic asa.

Articolul maestrului Ion Cristoiu din Jurnalul National de azi (care va avea si continuare!):

ABURELILE LUI ILIESCU LA PARCHETUL GENERAL

Un procuror complice la ascunderea Adevărului

În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor.

de Ion Cristoiu
22/10/2009
3485 vizite (pana la ora 20.00)

Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată. Că n-a sesizat-o Mircea Geoană e de explicat. Ion Iliescu e cel care-l duce de mânuţă, hopa-hopa, să nu cadă pe scări, spre vârful Dealului prezidenţial. Mai greu de explicat e tăcerea lui Crin Antonescu. Liderul PNL denunţa din greu pe vremuri crimele din decembrie 1989 comise de neocomunistul Iliescu.

În apropierea împlinirii a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ar fi fost mai mult decât interesant să dezbatem ce a întreprins Parchetul pentru a afla adevărul despre aşa-zisul fenomen terorist, responsabil de moartea a 944 de persoane (942 oameni simpli şi doi oameni importanţi, totuşi cetăţeni ai României, Nicolae şi Elena Ceauşescu!). Aşa cum am mai scris, nu e vorba de adevărul din punct de vedere juridic. Câtă vreme nu sunt probe zdrobitoare la dosar, nici unul dintre cei implicaţi în evenimentele obscure din decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, nu poate fi pus sub acuzare. E vorba însă de contribuţia pe care ar fi putut-o avea şi ar putea s-o aibă Parchetul în descoperirea Adevărului istoric.

Cel mai grav moment al lui decembrie 1989 îl constituie, indiscutabil, cel al aşa-zişilor terorişti. Spun al aşa-zişilor pentru că, deşi el a fost folosit de echipa perestroikistă a lui Ion Iliescu în zilele respective, toate investigaţiile ulterioare au arătat că n-a fost vorba de terorişti în adevăratul sens al cuvântului. A fost vorba pur şi simplu de o diversiune pusă la cale pentru ca oamenii să se împuşte între ei. O diversiune uşor de realizat, în atmosfera din zilele lui decembrie 1989, de câţiva inşi beneficiind de simulatoare, de reţeaua de împrăştiat zvonuri, dar mai ales de Televiziunea Română. Urmare a acestei diversiuni au murit 944 de oameni. Alte momente din decembrie 1989 ţin mai mult de descoperirea Adevărului istoric decât de descoperirea Adevărului. În cazul celor 944 de morţi, descoperirea Adevărului e o chestiune de interes naţional. Dacă după 20 de ani o ţară nu poate descoperi pe cei responsabili de moartea a aproape 1.000 de persoane, echivalent cu un genocid, pretenţia ei de a fi stat de drept e o iluzie. Înseamnă că şi azi, când spunem că avem Justiţie, Presă, Opinie publică la standarde democratice, responsabilii pentru crimele din decembrie 1989 sunt în libertate şi, mult mai grav, pot acţiona împotriva descoperirii Adevărului. Să ne mai mirăm atunci că avem Corupţie fără corupţi pedepsiţi de tribunale?!

Despre momentul cu teroriştii am scris încă din februarie 1990. N-am probe şi nici alţii nu au pentru a dovedi implicarea lui Ion Iliescu din punct de vedere penal. În investigarea unui eveniment mai mult sau mai puţin misterios, un ajutor preţios îţi dau răspunsurile la întrebarea: Cui a servit el? Fenomenul terorist a servit pentru:

1) Legitimarea noii Puteri, întruchipate de Ion Iliescu prin înfăţişarea noii echipe drept cea care a salvat ţara de la furia teroriştilor.

2) Asasinarea soţilor Ceauşescu.

Aşa cum am mai scris în eseul Aşa-zişii terorişti au justificat executarea Ceauşeştilor din cartea De la o lovitură de stat la alta, lui Ceauşescu i s-a pus în cârcă afacerea cu teroriştii din punct de vedere penal. Actul de acuzare se referă la acţiunile aşa-zişilor terorişti. Ca imagine publică, asasinarea sa a fost posibilă prin invocarea pretextului că, astfel, teroriştii depun armele. Pretext reluat de Ion Iliescu în Declaraţia de la Parchet.

3) Scoaterea din joc a posibililor contracandidaţi ai lui Ion Iliescu din rândul CPEx.

Erau legaţi nu numai de Dictatorul, dar şi de Criminalul Ceauşescu.

4) Spălarea Armatei de crimele de la Timişoara prin înfăţişarea drept eliberatoare a patriei.

5) Compromiterea definitivă a comunismului, care, după ce se prăbuşise prin revoluţia de catifea, se prăbuşea în România printr-o baie de sânge.

Excepţie făcând chestiunea cu compromiterea comunismului. Toate celelalte răspunsuri la întrebarea: La ce-au servit teroriştii? ne dau un răspuns la întrebarea: Cui au servit teroriştii? Lui Ion Iliescu.

În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor. Plecând de aici, ziarul îl acuză pe Liviu Sutiman de complicitate cu infractorul. Aceasta deoarece, aşa cum relatează ziarul şi cum ne arată declaraţia olografă a lui Ion Iliescu, procurorul, un membru al unui corp profesional elogiat de Traian Băsescu, înghite pe nemestecate toate poveştile lui Ion Iliescu despre decembrie 1989. Nu împărtăşesc acuzaţia adusă de ziar. Cred însă că procurorul, mulţumindu-se cu o declaraţie în care Ion Iliescu vorbeşte despre cărţile sale – cel mai probabil scrisă de acasă -, a fost complice la ascunderea Adevărului despre moartea a aproape o mie de oameni nevinovaţi.
(Continuare în numărul viitor)

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

EDITORIAL: O Bunicuţă (KGB) de coşmar

October 22nd, 2009 VR No Comments »

O Bunicuţă de coşmar
Imprimare E-mail
Scris de Iulia Nueleanu

La Biroul Electoral Central am avut ieri parte de o scenă înduioşătoare: Bunicuţa a venit de mână cu nepoţelul Geoană, chiar dacă-i cam prostănac, pentru a-l ajuta să-şi depună candidatura. Deh, e cam nevolnic băiatul! Şi cum Bunicuţa a atins o vârstă venerabilă, au sărit în ajutor şi băieţii şmecheri, d-alde Hrebenciuc şi Dragnea, care i-au asigurat escorta liderului PSD la BEC. Acum nu ştiu dacă la mijloc e vorba de susţinere din partea Bunicuţei sau, mai degrabă, de aruncarea pe scări a prostănacului. Un eşec al lui Geoană la alegerile prezidenţiale echivalează cu revenirea găştii lui Iliescu cu surle şi trâmbiţe în fruntea partidului. Adică pohta ce-au pohtit. Probabil de aceea era Iliescu atât de vesel şi deschis la declaraţii. Candidatura lui Geoană îi cade ca o mănuşă Bunicuţei în prag de iarnă, motiv pentru care şi-a dat acordul să-i fie transferat, ieri, lui Geoană celebrul slogan fesenist „Iliescu apare, soarele răsare“. Iliescu a pus pe seama karmei lui Geoană apariţia soarelui după câteva zile ploioase. Din păcate pentru pesedişti, soarele a strălucit ieri toată ziua pe cer, iar Traian Băsescu a avut şi el parte de o depunere a candidaturii în aceleaşi condiţii meteorologice, fapt ce i-a cam debusolat pe votanţii PSD.
Unul dintre ei chiar ne-a sunat la redacţie, derutat de declaraţiile lui Iliescu. Confuz, omul nu mai ştia pe cine să voteze acum, dacă semnalul simbolic enunţat de Iliescu, soarele, a strălucit pe cer şi pentru Geoană, şi pentru Băsescu.
Probabil omul se va întreba în continuare, precum cetăţeanul turmentat al lui Caragiale: „Eu cu cine votez?“, întrucât nimeni nu poate desluşi meandrele gândirii iliesciene şi, prin urmare, nici noi n-am fost în stare să-l lămurim pe cetăţean ce-a vrut să spună domnu’ Iliescu.
Dacă zicerile sale ar trebui traduse cu dicţionarul activistului stalinist în mână, imaginile vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte.
Prezenţa lui Iliescu de-a dreapta lui Geoană la masa BEC arată, pentru cei care mai aveau îndoieli, cine este cu adevărat Stăpânul inelelor în PSD. Şi, pentru că spectacolul trebuie să continue, iar Bunicuţa ne-a avertizat de mult că nu va pleca din politică decât cu picioarele înainte, evenimentul de ieri de la BEC ne-a arătat că PSD se pregăteşte intens să revină în epoca Iliescu. La mai mare, tovarăşi!

O Bunicuţă de coşmar
Curentul – joi, 22 octombrie 2009

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

MAFIA EPOLETILOR DGIPI-VANGHELIE-EX-SPP: Mitică Venicius Iliescu cârâie în front

October 20th, 2009 VR No Comments »

Mitică Venicius cârâie în front
Imprimare E-mail
Scris de George Roncea
Generalul cu patru stele Iliescu Venicius Dumitru, trecut în rezervă cu pensie de serviciu anticipată, în data de 21 decembrie 2004, iese la rampă public, ieri, stropşindu-se la preşedintele României, Traian Băsescu.
Acesta îl acuză pe preşedinte că l-a atins la onoarea de utecist (Venicius Mitică Iliescu era locotenent însărcinat cu activităţi pe linie UTC la revoluţie, până să fie făcut mare de văru’ Ion Iliescu).
Ultragiat, actualul general pretinde că nu are nici în clin, nici în mânecă cu activităţile subversiv-informative ale lui Vanghelie şi că afirmaţiile şefului statului despre implicarea sa în sustragerea de documente din arhiva DGIPI sunt „mincinoase şi iresponsabile“. Generalul în rezervă susţine că Băsescu ar fi dispus, în urmă cu un an, conducerii SRI să îl supravegheze, măsură care ar include interceptarea convorbirilor sale telefonice şi ale apropiaţilor.
Dumitru Iliescu precizează că motivul, ce ar fi fost inventat, s-ar fi referit la organizarea unei lovituri de stat. „Vă asigur, Domnule Preşedinte, că nu există un asemenea motiv. Eu cred, cu siguranţă mai mult decåt Dumneavoastră, în valorile noastre democratice etc, şamd“. Povestea scandalului actual pleacă de la afirmaţiile făcute în urmă cu o lună de liderul PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, care a pretins, la Şcoala de Vară a social-democraţilor, că arhiva DGIPI e „pe mâini bune“ şi că, „dacă va fi nevoie“, va folosi informaţiile din dosare, care ar putea fi compromiţătoare pentru şeful statului.
Traian Băsescu a susţinut că în realitate Vanghelie doar s-a lăudat şi că arhiva DGIPI este la locul ei şi nu a intrat (încă) pe mâinile mafiei ţigăneşti din care se spune că s-a născut Vanghelie, mafie alimentată de cadre corupte, între care şi un număr de ofiţeri în rezervă creaţi la apelul bocancilor de Ion Iliescu, cum este şi cazul fostului cadru utecist Dumitru Iliescu. Acum, acesta pretinde că „nu i-a dat niciodată informaţii lui Marian Vanghelie“. Mitică Iliescu nu suflă o vorbă despre Cătălin Voicu, Rizea, Naghi, foşti mahări din SPP, acuzaţi public de legături cu lumea interlopă, cadre de nădejde ale lui Ion Iliescu. Cătălin Voicu era cel pe care şi-l dorea Vanghelie la şefia Ministerului de Interne, iar relaţiile dintre cei doi sunt cimentate de combinaţii financiare dintre cele mai consistente. Atât la Primăria Sectorului 5 , cât şi la Primăria Sectorului 4 sunt „arondate“ un număr de foste cadre ale SPP, care ţin de fapt legătura cu lumea infracţională şi asigură spatele unor combinaţii dintre cele mai jegoase, pe bani publici, ale aleşilor celor două sectoare, ne-au informat surse din cele două primării. Vanghelie îşi întemeiează tupeul pe astfel de pachete de muşchi, ce gravitează în zona lumpenului, personaje cu capul mic, crescute în grad de Tataia Iliescu. S-ar putea să rămână şi fără dopul dintre umeri, de la anul, dacă nu iese „cine trebuie“, aşa că agitaţia lor nu este fără sens. Nu le va ieşi trampa, aşa că de la anul vom vedea astfel de aşa-zise cadre acolo unde le e locul, la pubelă.

Mitică Venicius cârâie în front
Curentul – miercuri, 21 octombrie 2009

Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »

OMAGIUL lui Ion Iliescu pentru Ovidiu Musetescu si Radu Timofte, "militanti activi ai FDSN, PDSR, PSD"

October 19th, 2009 VR 1 Comment »

OMAGIU
By Ion Iliescu

Ne-au parasit, aproape concomitent, doi prieteni – Ovidiu Musetescu si Radu Timofte – militanti activi ai FDSN, PDSR, PSD, investiti cu functii importante in stat.

Ovidiu Musetescu a lucrat inainte de 1989 si imediat dupa la „Uzinele 23 August”, fiind o vreme, si director economic. A fost deputat in Parlamentul Romaniei si Ministru al Privatizarii in Guvernul Nastase. La numai 54 de ani a incetat din viata in urma unei grele suferinte provocate de un cancer pulmonar.

Radu Timofte – militar de formatie – in trupele de frontiera, a fost un membru marcant al organizatiei FSN din orasul Roman si judetul Neamt. A fost senator in mai multe legislaturi, presedinte al Comisiei de aparare, ordine publica si siguranta nationala din Senatul Romaniei. A indeplinit cativa ani functia de Director al SRI. De mai multi ani suferea de leucemie, boala necrutatoare, pe care desi a tratat-o l-a rapus.

Amandoi s-au bucurat de stima, aprecierea si simpatia colegilor – pe linie de partid, in cadrul Parlamentului si a institutiilor la care au lucrat.

I-am cunoscut indeaproape, am colaborat cu ei, mai ales cu Radu Timofte, in timpul ultimului meu mandat, cand era membru in CSAT.

Le voi pastra o amintire calda !

Sursa: https://ioniliescu.wordpress.com/

Posted in Uncategorized Tags: , , , 1 Comment »

PROTEST al victimelor mineriadelor cu privire la reangajarea generalului infractor Dan Voinea-complice al lui Ion Iliescu la lovitura de stat din 1989

October 19th, 2009 VR No Comments »

ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA



Str. Batistei nr.11, sect.2, Bucuresti, Romania, tel/fax :004021.73.32., www.avmr.ro



SCRISOARE DESCHISA



Excelentelor sale

Presedintelui Romaniei Traian Basescu,

Ministrului Justitiei Catalin Predoiu,

Procurorului General Laura Codruta Covesi



PROTEST al victimelor mineriadelor cu privire la reangajarea generalului infractor Dan Voinea, complice al lui Ion Iliescu la lovitura de stat din 1989



Excelenţele Voastre,



Vă solicităm intervenţia directă în ceea ce priveşte reangajarea in functia de procuror a generalului infractor Dan Voinea, fost membru de baza al Consiliul Militar Superior al “revolutiei” lui Ion Iliescu si al conducerii Consiliului Frontului Salvarii Nationale, care a stat la baza diversiunii care a mascat lovitura de stat din 1989, prezent ca procuror in completul de judecata al farsei judiciare soldate cu asasinarea cuplului Ceausescu, responsabilul principal cu tergiversarea si musamalizarea Dosarelor “Revolutiei” si Mineriadei.



Ne indoim profund ca, asa cum s-a demonstrat in ultimii 19 ani, un general care a fost complice cu Ion Iliescu la lovitura de stat din 1989 este in masura sa ii stabileasca acestuia vinovatia. Dimpotriva. Oriunde in lumea civilizata europeana, un asemenea individ nu ar putea fi implicat in acest caz din motive ce tin de frapantul conflictul de interese in ceea ce priveste aceste doua personaje. Cine l-a recompensat generos pe cel care a scris rechizitoriul fals al condamnarii cuplului Ceausescu si care la momentul uciderii acestuia era un simplu maior? Daca Ion Iliescu ar fi gasit vinovat, asa cum si este, pentru mortii din decembrie 1989, cum ar putea fi considerat unul ca generalul Dan Voinea, altfel decat complice, un personaj care, prin pozitia pe care o detinea atunci si cea obtinuta dupa 1989, a participat direct sau a favorizat infractorul in actele sale criminale?



Excelentele Voastre, ne-aţi recomandat, în adresele dvs oficiale catre Asociatia noastra, să ne adresăm CSM-ului, “pentru a analiza şi dispune” faţă de “procurorii care instrumentează cauzele şi-şi încalcă obligaţiile profesionale”. Consiliului Superior al Magistraturii ne-am adresat încă de acum zece luni.



Ar trebui sa stiti ca, intr-o mare masura, controlul CSM ne-a dat dreptate atunci cand, in urma anchetei sale, generalul infractor Dan Voinea urma sa fie sanctionat si apoi demis. De altfel, chiar Presedintele Traian Basescu l-a eliberat din functia de Procuror Sef adjunct al sectie militare si l-a trecut in rezerva, pentru a se pensiona. Cu atat mai ciudata ni se pare revenirea Presedintelui asupra acestei decizii, cel mai probabil la presiunile unui impostor, Teodor Maries, personaj cu dosar penal si contestat in mai multe procese aflate pe rol. Nu vrem sa ne gandim ca prelucrarea si exploatarea mediatica a cazului „Revolutiei” s-ar datora, dupa cinci ani de mandat, apropierii rapide a campaniei electorale.



Dupa cum stiti, generalul infractor s-a pensionat cu 185 de milioane lunar si acum, sustinut de o intreaga gasca de impostori, in frunte cu perosnajul Teodor Maries, doreste reangajarea sa cu scopul de a „matrasi” si ce a mai ramas din Dosarul Revolutiei.



In ce priveste Dosarul represiunii din iunie 1990, va cerem soluţionarea neintarziata a acestuia, dupa cum şi-a asumat chiar dna Laura Codruţa Kovesi, Procurorul General al României, ultragiati de faptul ca, din cate am aflat, zilele trecute Dosarul Mineriadei 1990 a primit confirmare de neincepere a urmaririi penale. NUP-ul intelegem ca ii apartine Prim Procurorului Parchetului General Marius Iacob desemnat de Procurorul General al României Laura Codruţa Kovesi să se ocupe de soluţionarea dosarelor Mineriadei, mutate de la secţia Parchetului Militar, pentru grave încălcări ale normelor procedurale juridice.



Suntem profund dezamagiti de ceea ce am aflat, si anume că în loc să treacă la arestarea infractorilor Ion Iliescu, Petre Roman şi a celorlaţi complici in Dosarul Mineriadei, Marius Iacob prefera sa isi foloseasca timpul pentru a se lansa în beletristica de largă respiraţie universală scriind romane despre… Elodia!



Nu ne îndoim de buna credinţă a Excelenţelor Voastre dar, cu respect, observăm o totală lipsă de eficienţă faţă de demersurile noastre civice de bun simţ, care au un unic obiect: trimiterea în instanţă a initiatorilor si executantilor represiunii din Dosarului Mineriadei şi arestarea celor vinovaţi.



Nu vrem sa inţelegem că susţineţi astfel, indirect, făptuitorii crimelor împotriva umanităţii (imprescriptibile) din 1989-1990-1991 sau ca susţineţi personaje vinovate de instigare la război civil si crime împotriva cetăţenilor români.



România se află, credem noi, ca reprezentanti activi ai luptei anticomuniste pentru democratie, în faliment moral şi instituţional, câtă vreme patronează faradelegea, prin revenirea asupra angajarii unui membru al conspiratiei din decembrie 1989, numitul Dan Voinea, principalul musamalizator al Dosarelor „Revolutiei” si Mineriadei.



Dacă noi suntem cei care ne înşelăm în privinţa acestei aprecieri va fi foarte simplu să ne probaţi Excelenţele voastre contrariul, prin rezolvarea dreapta, după aproape două decenii de muşamalizări, a Dosarului Mineriadei din iunie 1990.



În numele victimelor si al luptatorilor anticomunisti din Piata Universitatii,

Preşedinte Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania , Ene Viorel

Grupul Independent pentru Democratie

Asociatia Adevar si Dreptate

Asociatia Baricada Inter 1989

Seniorii Ligii Studentilor

A.P.A.D.A.R

Civic Media



19.10.2009

Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »

RICHARD ANDREW HALL da de pamant cu procurorul-minune al lui Maries si Iliescu din procesul Ceausescu: Dan Voinea, protectorul revolutionarilor KGB

October 15th, 2009 VR No Comments »

decembrie 1989: Dan Voinea “Nu exista victime (persoane impuscate)…nici de la (gloantele) dum-dum”

Ieri am postat 8 (opt) (am gresit numarul; unul era de la Resita) cazuri de gloante dum-dum (aka explozive) de la Bucuresti dupa 22 decembrie 1989 (cazuri disponsibile de pe Internetul) 8 cazuri dum-dum explozive dupa 22 decembrie 1989 bucuresti internet

Chiar daca existenta gloantelor dum-dum — sa nu vorbim despre folosirea lor si ranitii si mortii din cauza lor — este negata cu desarvirsire de catre multi exista video din 24 decembrie 1989 care atesta ca — intr-adevar –au existat…[vezi intervalul 3:43-4:20]

video 24 decembrie 1989 zona CC-ului gloante soft-nosed si marca kynoch magnum

Mai jos…inca 8 (0pt) cazuri numai disponsile in presa de ieri (perioada de “democratie originala,” 1990-1992).

DECI, NUMAI IN BUCURESTI AVEM 16 CAZURI UNICE DE RANITI SI MORTI NUMAI DUPA 22 DECEMBRIE 1989…sa nu mai vorbim despre inainte de 22 decembrie 1989 sau in alte orase din tara inainte sau dupa 22 decembrie 1989…deci cit de credibil este orice om care vine si spune ca “n-au existat victime…nici de la (gloante) dum-dum” romulus cristea cu Dan Voinea decembrie 2005 ??? !!!

image-46

Possibly related posts: (automatically generated)

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

ILIESCU-KGB si dosarele Gorbaciov-Bukovski, o ciorba care fierbe vesnic. Pentru ce am fost amenintat de Administratia Prezidentiala Rosie cu Tribunalul

September 29th, 2009 VR No Comments »

“Bomba” prezentata cu atata tam-tam zilele acestea in presa, privind Afacerea arhivei lui Gorbaciov e buna dar e rasuflata rau. Slabii cunoscatori ai istoriei recente o inghit pe nerasuflate si o toarna pe masa presei asemenea. In realitate, baietii HotNews nu fac decat sa reproduca fara jena ceea ce ZIUA (pe vremea cand ZIUA era ZIUA) a scris, hat, in urma cu niste ani, publicand inclusiv in facsimil astfel de documente, provenite de la prietenul nostru Vladimir Bukovski. Nu-i rau daca vin cu informatii suplimentare dar “bomba” era acum niste ani, cand Iliescu era presedinte si ne ameninta ca ne da in judecata pe capete, si pe jurnalisti si pe Bukovski personal.
Iata o parte dintre articolele scrise de noi, respectiv de mine si George Damian, inca din mai 2006. Pentru ce am publicat, Administratia Prezidentiala Rosie, prin vociuca si un comunicat oficial cu antet de Cotroceni semnat de Corina Cretu (pe care l-am pus in rama), ne-a amenintat voios ca ne da in judecata.

Iliescu KGB

Vladimir Bukovski are documente care dovedesc ca Revolutiile din Est au fost planuite la Moscova * “In octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului Politic al PCUS sa pregateasca planul pentru schimbarile din estul Europei. Am gasit decizia BP al PCUS in acest sens”, a declarat celebrul disident rus * Pentru Romania, Gorbaciov l-a ales pe Iliescu * “Unul din liderii bulgari, Mladenov (n.r. care l-a inlocuit pe Jivkov in 1989), a spus: “Iliescu este foarte bun pentru noi, in Romania” * “Gorbaciov a replicat: “Da, dar sa nu vorbim despre asta in public. I-am face un mare rau, sa pastram tacerea!” * Planurile Kremlinului au fost puse in practica de KGB * Disidentul a avertizat, la reuniunea Rezistentei Romanesti Anticomuniste de la Brasov, ca trebuie sa scapam de angrenajul securisto-comunist care ne secatuieste tara * “Lustratia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. (…) Romania are acum sansa de a rezolva aceste probleme”, a spus Bukovski * El a mai avertizat ca “singura sansa de supravietuire a poporului roman este organizarea unui proces public in care sa se dezbata modul in care sistemul energetic romanesc a ajuns pe mana strainilor”, adica a “mafiei KGB” in special

Disidentul rus Vladimir Bukovski, prezent la reuniunea Rezistentei Romanesti Anticomuniste de la Brasov ca invitat special al Asociatiilor Civic Media si “15 Noiembrie 1987”, a declarat, ieri, ca detine documente care atesta ca planurile revolutiilor din estul Europei au fost intocmite la Moscova. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar ca “Ion Iliescu este bun pentru Romania!”. “Intr-unul din documente, Gorbaciov li se adreseaza liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov (n.r. Petar Mladenov care l-a inlocuit pe Todor Jivkov in 1989), spune: “Iliescu este foarte bun pentru noi, in Romania”. Gorbaciov spune: “Da, dar sa nu vorbim despre asta in public. I-am face un mare rau, sa pastram tacerea!””.
Revolutiile, perfectate la Moscova
Vladimir Bukovski a precizat ca documentele pe care le detine demonstreaza ca planurile revolutiilor din estul Europei de la sfarsitul anilor ’80 au fost intocmite la Moscova. “In octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS sa pregateasca planul pentru schimbarile din estul Europei, am aceste documente. Intreaga idee a revolutiilor apartine planului sovietic. Am gasit decizia Biroului Politic al PCUS in acest sens”, a declarat Bukovski.
Scriitorul rus a mai apreciat ca Romania ar trebui sa faca ceea ce alte tari fost comuniste nu au reusit: Sa treaca la curatarea tarii de postcomunism. “Cred ca este un moment foarte important, exista un singur lucru pe care Romania poate sa-l faca acum, un lucru pe care altii nu l-au facut. Se poate trece la curatarea tarii de postcomunism. Lustratia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. Multe tari au incercat, dar nici una nu a incheiat acest proces. Romania are acum sansa de a rezolva aceasta problema”, a subliniat Bukovski.
Romanii sa-si recapete resursele de la mafia KGB
O alta tema a discursului lui Bukovski a fost cea a resurselor energetice ale Romaniei. Bukovski considera ca “singura sansa de supravietuire a poporului roman este organizarea unui proces public in care sa se dezbata modul in care sistemul energetic romanesc a ajuns pe mana strainilor”. In opinia lui Bukovski “strainii” care au acaparat resursele energetice ale Romaniei sunt organizatii mafiote de tip kaghebisto-securiste sau de partid. Procesul public este singurul mod pe care disidentul il vede pentru ca romanii sa-si recastige resursele energetice. De asemenea, Bukovski a denuntat contractele frauduloase facute in deserviciul statului roman. El a afirmat ca Lukoil-ul este o institutie care apartine KGB si ca exista multe alte domenii industriale in Romania in care urmasi ai KGB isi fac simtita prezenta.
Angrenajul securisto-comunist secatuieste Romania
Bukovski a sustinut ca, in opinia sa, poporul roman este unul dintre putinele popoare, alaturi de polonezi si israelieni, inzestrat cu putere interioara si dinamism si ca trebuie ca oamenii sa faca eforturi pentru a se scutura de acest angrenaj securisto-comunist care secatuieste tara. Bukovski a salutat intentia crearii la Brasov a unui Centru al Rezistentei Anticomuniste si si-a manifestat intentia de a ajuta prin toate mijloacele sale orice fel de grup care isi asuma sarcina realizarii Procesului Comunismului. In finalul discursului sau, disidentul rus a precizat ca “se intoarce oricand cu interes in Romania pentru ca aceasta tara a ramas una dintre putinele interesante in contextul in care aici se intampla tot timpul ceva”.
Internetul, piedica in calea refacerii URSS
“Daca Romania nu reuseste sa scoata comunistii din spatiul public pentru 5-6 ani o sa dispara ca natie. Comunistii oricum nu vor muri daca se retrag o perioada in afacerile private. Daca nu reusim sa impiedicam reorganizarea comunistilor intr-o Mafie in fostul bloc sovietic sansele de supravietuire sunt foarte mici”, a declarat Vladimir Bukovski. Disidentul rus a mai subliniat: “La ora actuala, in Rusia la conducere se afla esalonul al doilea al KGB care incearca sa refaca Uniunea Sovietica. Aceasta nu se poate intampla deoarece URSS a putut supravietui doar intr-un vid informational, iar in ziua de azi Internetul reprezinta cea mai importanta piedica pentru refacerea URSS”.
Florin Postolache: Comunismul inca subzista
Presedintele Asociatiei “15 Noiembrie 1987” Brasov, Florin Postolache, a subliniat in discursul pe care l-a sustinut ieri: “Comunismul inca subzista, rezidual, in societatea romaneasca, inclusiv in mediul politic. Condamnarea comunismului a fost respinsa pana in prezent de reprezentantii statului”.
Cea mai stricta forma de opresiune
“Comunismul, odata ajuns la o forma statala, este cea mai stricta forma de control si opresiune cunoscuta in Europa remarcandu-se printr-o lunga serie de deportari, crime, masacre, atentate la existenta si demnitatea umana. Cu toate acestea exista o istorie a rezistentei comuniste, a incercarilor repetate de redobandire a demnitatii indivizilor si popoarelor aflate in spatiul carceral al imperiului sovietic”, a aratat Florin Postolache in discursul sau. “In primii ani ai instaurarii regimului rezistenta a fost una directa, formata din grupuri armate luptand impotriva puterii comuniste. Intre 1945 si 1959 Securitatea a identificat 1196 grupuri de rezistenta. Deja in 1949 se raporta existenta a 33 de “, a mai aratat Postolache.
Paul Goma, rezistenta morala
Presedintele Asociatiei “15 Noiembrie 1987” Brasov a subliniat ca “Rezistenta morala izolata poate totusi functiona, cum spunea unul dintre cei mai celebri disidenti anticomunisti polonezi, Bronislaw Geremek, . Acest fel de intransigenta morala este aproape absenta in Romania cu, probabil, o singura exceptie notabila: Paul Goma. In 1977 scriitorul roman scrie o scrisoare de solidaritate cu miscarea Carta 77 din Cehoslovacia, incercand sa solidarizeze publicul romanesc cu . Reactia Securitatii a fost extrem de dura, Paul Goma si familia sa fiind izolati, torturati si, intr-un final, expulzati din tara”.
Miscarile anticomuniste muncitoresti
Florin Postolache a rememorat si miscarile de opozitie fata de comunism ale muncitorimii: “Tot in 1977, un alt protest, de o alta factura, de tip sindical, avea loc la Lupeni, odata cu intrarea in greva a minerilor. Greva avea sa se extinda in toata Valea Jiului si a durat o saptamana intreaga. Oficialii de partid si delegatia trimisa sa negocieze au fost luati ostatici, Ceausescu fiind obligat sa negocieze in persoana cu grevistii. Odata greva incheiata, conducatorii grevistilor au fost deportati sau inchisi si mii de mineri risipiti in alte localitati, Valea Jiului fiind de atunci supusa unei infiltrari si supravegheri continue de catre Securitate. Pana in 1987, la Brasov, Romania nu avea sa mai fie martora nici unei miscari sociale care sa puna in dificultate regimul comunist”.
Pagina realizata de George DAMIAN, Victor RONCEA

Chemati la Tribunal
Iliescu trebuie sa aiba curajul de a-si marturisi vina, sa aiba curajul de a spune poporului roman, barem acum, ca l-a mintit timp de 15 ani, a transmis Bukovski unui mic grup de jurnalisti si istorici care l-au intampinat la Bucuresti pe celebrul incomod al tuturor regimurilor totalitare derivate din cel sovietic. “Iliescu trebuie sa mai aiba si barbatie. Stiu ca v-a amenintat ca va da in judecata, ca da ziarul ZIUA in judecata pentru ca ati sintetizat spusele mele privind conspiratia decembrista. Sa aiba curajul sa ma dea pe mine in judecata! Il astept la Londra, unde Justitia nu este aservita clientelar noii nomenclaturi a fostului FSN. Sa aiba barbatia de a se lupta cu mine, nu sa trimita comunicate si sa ameninte jurnalistii liberi prin purtatoarea sa de cuvant”, ne-a spus Bukovski in timp ce – surprinzator! – insasi Corina Cretu, facand ochii foarte mari, trecea pe langa grupul de tineri adepti ai anti-comunistului. Prin aceasta trecere vaporoasa, institutia prezidentiala a ratat o noua sansa de a-si demonstra o posibila verticalitate, chiar intr-un moment inopinat. “Iliescu trebuie sa aiba curajul de a recunoaste ca a participat la o conspiratie prin care se intentiona doar reformarea sistemului comunist. Poporul roman merita acest lucru: sa afle adevarul”, a continuat imperturbabil Vladimir Bukovski, privind de departe la Corina Cretu. “Tot asa cum esential pentru democratia romaneasca este inceperea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atat de asteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect si nu voi inceta sa o fac pana cand dreptatea nu va triumfa. Am strans tone de materiale, din arhivele KGB si ale PCUS. Doi Gb in format zip. Printre acesti bytes se afla si presedintele vostru cu conspiratiile sale. Sa ia aminte Iliescu: adevarul intotdeauna – dar intotdeauna – va iesi la lumina. Voi aveti misiunea asta si stiu ca o veti indeplini, in numele dreptatii, a milioanelor de victime ale comunisului. Il provoc pe Iliescu sa-mi raspunda!”, i-a transmis prin noi Vladimir Bukovski presedintelui Ion Iliescu.
Victor RONCEA
Acuzele lui Bukovski pentru care Iliescu ne cheama la tribunal – “Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei”

Incercarea purtatorului de cuvant al Administratiei Prezidentiale de a arunca in ridicol afirmatiile extrem de grave ale lui Vladimir Bukovski, un simbol mondial incontestabil al luptei impotriva comunismului, descalifica insasi institutia pe care o reprezinta. Disidentul care s-a impotrivit uriasei masinarii de strivit oameni a sistemului sovietic nu a acredidat nicaieri in interviul sau ideea ca “”Solidaritatea”, sindicatul polonez al lui Lech Wallessa, “Masa Rotunda” de la Varsovia, Papa Ioan Paul al II-lea, Havel si Carta 77 din Cehoslovacia, toate au fost planificate si organizate (sic) de KGB, si, respectiv, cei numiti au fost agenti ai Moscovei!”. Nu. Vladimir Bukovski s-a referit doar la un sigur personaj astfel: Ion Iliescu. “Mai era o factiune, relativ mica, de indivizi in interiorul partidului care alesesera sa fie agentii Moscovei – printre care si Iliescu”, spune Bukovski. “Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei. (…) Faptul ca agenti cunoscuti ai Moscovei au preluat puterea, schimband pur si simplu Consiliul anterior in “Front” al Salvarii Nationale dovedeste ca aceasta era in sine una din operatiunile Moscovei. Nu putea fi altceva”, mai completeaza reputatul sovietolog.
Pentru edificare, oferim din nou afirmatiile disidentului sistemului sovietic privindu-l pe Ion Iliescu, care si-a exprimat intentia sa ne dea in judecata. Afirmatiile dizidentului sovietic releva faptul ca Ion Iliescu a actionat ca agent al structurilor fostei URSS. (Victor RONCEA).
“Iliescu a fost informat cu aproape un an inainte despre posibilitatea schimbarii… si el sa devina omul Moscovei.”
“Stiti foarte bine jocurile pe care le-a facut Moscova in Basarabia si Transnistria cu Armata a 14-a. Iar acum stiu clar din documente ca au existat discutii intre Gorbaciov si Iliescu pe acest subiect, menite sa impiedice Moldova sa isi castige independenta, lucru care le-ar fi creat probleme amandurora. Deci au hotarat intre ei sa mentina statu-quo-ul Moldovei.”
“”Vandut” (Republica Moldova, n.red.) nu e cuvantul potrivit, (Ion Iliescu, n.red.) nu a fost platit pentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc intre doi comunisti, fosti colegi la Moscova. Nu, (Ion Iliescu, n.red.) nu a vandut-o. Pur si simplu a cedat-o ieftin, as putea spune ca a fost un cadou fratesc, asa cum o arata documentele.”
“Acum doar puneau pe hartie roadele acestei prietenii, in urma careia Iliescu i-a facut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, daca stai sa te gandesti cum functioneaza relatiile intre tovarasii comunisti. Desi, sa fim drepti, si celelalte state foste comuniste se purtau frumos cu Moscova – multi dintre liderii lor erau, ca si Iliescu, oameni adusi in fata de Gorbaciov, pe teritoriile lor stationau inca armate sovietice. Dar e si o deosebire majora, chiar daca Iliescu a facut ce faceau si altii in Europa de Est. Iliescu voia sa continue sa apartina Estului, nu dorea sa se indrepte spre Vest. Deci nu poti sa-l invinovatesti pentru tratat in sine, dar pe de alta parte e foarte interesanta problema in ceea ce priveste Moldova. De pilda, nici polonezii nu i-au oferit Rusiei o parte din teritoriul sau si nici cehii n-au facut asta. Doar Iliescu a fost mai “generos”.”
“Iliescu a hotarat cu Gorbaciov ca Moldova sa ramana in Blocul Sovietic, iar Romania nu va pretinde in veci vreun drept asupra acestui teritoriu.”
Iliescu “facea parte dintr-o noua generatie de tineri lideri pro-sovietici si a fost educat in acest spirit la Moscova. Banuiesc ca a fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decat oricine altcineva dintre liderii comunisti din Romania si de aceea banuiesc ca in ’89, cand se planuiau revolutiile din Europa, l-au ales pe el pentru Romania. Trebuie sa existe un motiv pentru asta, nu se poate sa fie doar pentru ca e atat de cumsecade, cum pozeaza astazi.”
“Nu stiu foarte multe despre asta (despre stirea potrivit careia Iliescu ar fi colaborat cu KGB-ul, n.red.). Nu pot decat sa presupun. Adica, oricine a studiat la Moscova in anii ’50 a fost recrutat intr-un fel sau altul… nu neaparat de KGB, putea sa fie Departamentul International al CC al PCUS sau asa numitul Departament Est European al CC. Cu siguranta a avut relatii speciale cu Moscova – daca pe linie politica sau de politie secreta, nu stiu deocamdata. Dar nu conteaza, de fapt nici nu conteaza ce fel de relatii a avut, atat timp cat aceste relatii erau “speciale””.
“Da, cred ca asa stau lucrurile (ca Iliescu a avut relatii “speciale” cu Moscova, n.red.). Adica, toti cei care studiau acolo erau o tinta pentru recrutare, nu neaparat de catre KGB – putea fi o recrutare politica. Si a ramas prieten cu Moscova in toti anii carierei sale in aparatul comunist.”
“E drept ca mai era o factiune, relativ mica, de indivizi in interiorul partidului care alesesera sa fie agentii Moscovei – printre care si Iliescu, dar odata cu accesele de megalomanie ale lui Ceausescu si de sfidare a Moscovei, acestia au fost izolati, marginalizati.”
“Iliescu, Militaru si ceilalti erau de fapt implicati intr-o manevra a Moscovei. E foarte simplu. N-are sens sa intram in toate detaliile. Nu conteaza cine era si in ce pozitie in acel moment. Faptul ca agenti cunoscuti ai Moscovei au preluat puterea, schimband pur si simplu Consiliul anterior in “Front” al Salvarii Nationale dovedeste ca aceasta era in sine una din operatiunile Moscovei. Nu putea fi altceva. Deci Moscova pregatise schimbarea regimului Ceausescu. Iar Iliescu a fost unul din liderii Comitetului Salvarii Nationale, ajungand dupa decembrie liderul suprem al operatiunii.”
“E foarte important sa stii in cine poti avea incredere. Si se pare ca Gorbaciov avea toate motivele sa aiba incredere in Iliescu. Il cunoscuse cu 40 de ani in urma si stia ca fusese recrutat de Moscova, asa ca Iliescu a fost in mare masura alegerea lui Gorbaciov.”
“Am o serie de documente, de dovezi, (despre trecutul comunist al Romaniei, n.red.) acum am trecut la analizarea tuturor hartiilor pe care am reusit sa le scot din arhivele CC al PCUS in 1991 – 1992. O sa le fac publice cat de curand.”
ZIUA
(alte facsimile si stenograme reproduse din arhivele Gorbaciov, disponibile in ziar)
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , No Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova