Revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni, din 15 noiembrie 1987 – un prim 21 decembrie, aproape uitat – a luat complet pe nepregatite atat Securitatea cat si Agentia Centrala de Intelligence a SUA. Pentru generalul Iulian Vlad, aflat la comanda Departamentului Securitatii Statului de nici doua saptamani, a fost o proba de foc in fata conducerii Partidului dar, mai ales, pentru la fel de nou numitul ministru de interne, celebrul dobitoc autodeconspirat, Tudor Postelnicu, responsabilul direct pentru ordinea publica si relatia cu judetenele de partid. Cum-necum, Vlad a reusit sa evite ordinul lui Postelnicu, prin care acesta ceruse interventia in forta si folosirea mijloacelor represive la adresa manifestantilor, dupa cum evidentiaza si istoricul Cristian Troncota in lucrarile sale de specialitate. Analiza situatiei de pe teren, intreprinsa prin mijloacele operative, a dovedit, dupa cum marturiseste si generalul, ca revolta a fost “o treaba spontana, dar bine facuta, fara amestec strain”. Ceea ce nu inseamna ca la fata locului nu s-au aflat atenti observatori… Militia, subordonata direct lui Postelnicu, este insa cea care a incercat prin toate metodele, inclusiv torturarea protestatarilor arestati ulterior, sa demonstreze, aberant, contrariul. Explozia nemultumirii a fost determinata de atitudinea aroganta, jignitoare, amenintatoare si injurioasa a unui lider local al organizatiei de partid. Generalul Vlad il informase anterior pe sefului statului intocmai cu realitatea, iar seful contrainformatiilor economice, generalul Emil Macri, primise dezlegare superioara de partid sa identifice si sa supervizeze redirijarea unor marfuri de prima necesitate alimentara catre “platforma industriala” Brasov. De atunci, nu s-a mai putut spune ca Ceausescu nu a stiut. El lasa insa uneori impresia ca stie ca se dosesc alimentele care nu ajung pe piata si punea Securitatea sa le descopere! Ceea ce nu stiam insa noi atunci este ca masurile extreme luate pentru eradicarea datoriei externe erau generate de Banca Mondiala si de miscarile economice ale Rusiei impotriva Romaniei, ca si astazi, de altfel. Un document cu mentiunea “Top Secret” al Directoratului de Intelligence al CIA, din 17 decembrie 1987, arata ca Ceausescu l-a demis atunci pe ministrul de Finante din cauza dobanzilor mari ale ratelor catre Banca Mondiala, “probabil revizuind strategia de plata a datoriei in urma revoltei de la Brasov”. Este singura referire la miscarea de protest a muncitorilor brasoveni din cadrul miilor de documente si analize secrete declasificate recent de CIA, agentia de spionaj a SUA care a ramas, si ea, cu gura cascata in fata Brasovului anticomunist. Ce s-a intamplat insa peste Ocean, taramul libertatii? Studiile unor istorici reali ai acestei perioade, care se bazeaza pe arhive secrete britanice si americane, inclusiv ale NSA (depozitara interceptarilor electronice ale comunicatiilor oficiale) arata fara putinta de tagada c` Rom=nia si politica sa independenta de blocul sovietic devenisera tinta puternicelor servicii secrete rusesti KGB si GRU. n afara propagandei oficiale, Rusia “lucra” si Romania si Statele Unite cu aceleasi metode: din interior. Istoricul Larry Watts arata in cea mai recenta lucrare a sa cum atat Departamentul de Stat al SUA cat si CIA au fost manipulate impotriva intereselor americane si ale lumii democratice de catre unele “grupuri etnice”: emigranti din Ungaria si Polonia, suspectati ulterior pentru colaborare cu KGB si GRU, si care dezinformau regulat cu privire la Romania, folosind teza falsa a “calului troian” al URSS. La fel s-a intamplat si in noiembrie 1987. Luate prin surprindere, organele americane au chemat cativa romani din SUA la consultare. Parintele Gheorghe Calciu, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, care sustinea ajutorarea imediata a muncitorilor brasoveni, mi-a povestit cum a decurs acea intalnire. Informatiile sale mi-au fost reconfirmate recent, de catre surse de la Washington. In primul rand, parintele s-a mirat ca pe lista invitatilor nu se afla si doctorul Ionel Cana, fondatorul primului sindicat liber, expulzat din Romania si neagreat, se pare, de catre Vladimir Tismaneanu, si el unul dintre participanti. Impotriva argumentelor parintelui, ca este vorba despre o miscare anticomunista autentica, politologul a sustinut “incompatibilitatea grupului” de la Brasov in privinta combaterii din Romania, sugerand ca ar putea fi chiar o operatiune a Securitatii si militand pentru sprijinirea metodelor deja existente: cateva revistute ale intelectualilor “disidenti”. Recomandarea lui Tismaneanu a fost sustinuta si de “grupurile etnice” in cauza, ceea ce a determinat abandonarea sprijinirii muncitorilor anticomunisti, interogati brutal de catre Militie si deportati apoi in intreaga tara. Ulterior, nivelul de penetrare si manipulare al rusilor si “etnicilor” in CIA, a culminat cand seful statiei la Bucuresti a devenit nimeni altul decat Harold J. Nicholson, ofiterul american cel mai mare in grad arestat vreodta pentru spionaj. In favoarea Rusiei. n aceeasi perioada au avut loc alte investigatii extraordinare la Departamentul de Stat, National Security Council si CIA. In timpul acestora, Steve Weber, director pentru operatiuni clandestine pentru Europa de Est si URSS, emigrat din Ungaria in 1956 si seful direct al lui Nicholson, a disparut, in urma unui accident de masina, la Budapesta. O alta persoana apropiata lui Weber, chiar sefa Romanian Desk la CIA, Fisher, al carei sot lucra la Departamentul de Stat tot pe Europa de Est, a trebuit sa-si dea demisia din CIA. Un alt personaj, consultantul NSC Charles Gati, si el emigrant ungur din ’56, profesor de “studii ruse” si colaborator pe la tot felul de “think-tank”-uri de Foreign Policy a fost “lasat sa plece” de la Casa Alba pentru suspiciune de a fi “prea apropiat” de serviciile unguresti, conform surselor citate. Sotia lui, Tobi Gati, Head of State Department Intelligence and Research Unit, dupa o investigatie de 6 luni, a parasit, si ea, Departamentul de Stat. Dupa cum arata tot ghemul incalcit peste Washington si Bucuresti, nici astazi nu stam mai bine. La aniversarea a 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov, presedintele Traian Basescu spunea: “Nu cred ca putem construi ceva trainic pana cand nu depasim confuzia vinovata intre victime si calai, intre eroi si profitori, intre cei cinstiti si cei necinstiti”. Ce bine ar fi fost pentru Romania daca si CIA si SRI si seful statului ar fi fost lamuriti mai devreme asupra acestui adevar. PS:Seful SRI, domnul George Maior, ne asigura ca agentii si spionii de prin Romania sunt atent monitorizati. Bine, bine, zic eu, asta o facea si Ceausescu. Si la ce i-a folosit?
Versiunea prescurtata a acestui text, la randul lui sinteza unui studiu mult mai amplu, este publicata la ZIUA:
Virgil Măgureanu s-a născut la 19 martie 1941 în satul Giurtelecu Hododului (în maghiară Hadadgÿortelek), comuna Hodod, judeţul Satu Mare. În această localitate s-a născut şi un renumit pictor de icoane al Secolului al XIX-lea, Savu Moga (1816-1899), care apoi s-a stabilit şi a lucrat departe de satul său natal, la Arpaşu de Sus. Locul unde a văzut lumina zilei Imre Asztaloş (adevăratul său nume) se află la 6 km de Cehu Silvaniei şi la 80 km de Satu Mare. Casa lui Virgil Măgureanu, un adevărat palat de marmură, cu 2 etaje şi 30 de camere, i-a adus un dosar penal, care conţine 28 de volume. Sătenii spun că lucrările au fost supravegheate de cadre SRI, responsabil cu materialele de construcţii fiind generalul Gioni Popescu. Primăria Hodod a eliberat în 28 aprilie 1994 o autorizaţie de construcţie pentru ,,anexa gospodărească” solicitată de Virgil Măgureanu. În zona imobilului a fost betonat drumul, s-au instalat o conductă de apă şi o reţea electrică, precum şi o centrală telefonică. Aducţiunea de apă a fost estimată la 814 milioane lei (anul 1994). Aceşti bani au fost repartizaţi Consiliului Local printr-o Hotărîre de Guvern semnată de fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, în care se prevedeau ,,aducţiuni” pentru locuitorii satului Giurtelecu Hododului.
Virgil Măgureanu a devenit colaborator al Securităţii încă din anii ’50.
În 1972 a fost încadrat în D.I.E. avînd grad de căpitan, sub numele conspirativ ,,Mihăilă Mihai”. Documentele originale care atestă calitatea de ofiţer S.R.I. sînt în arhiva D.I.E., ofiţerul de legătură fiind fratele lui Nicolae Ceauşescu, care deţinea funcţia de director de cadre D.I.E., sub numele de Nicu Călin.
În 1978 a fost ,,cadru didactic” la Academia ,,Ştefan Gheorghiu”, cu scopul de a recruta cadre ,,acoperite” pentru Academie. Biografia lui e cunoscută, în linii mari.
La sfîrşitul anului 1993, pe cînd se afla în vila de la Poiana Braşov, a fost contactat de către un contrabandist libanez, Mike Nassar (omorît apoi cu 5 gloanţe în Brazilia), pentru a-l elibera pe fratele său, Ellie Nassar, arestat în ,,Afacerea Ţigareta”, contra sumei de 3 milioane dolari, omul de legătură al lui Măgureanu fiind colonelul Dragoş Caraiman, avînd rolul de translator. Mike Nassar a venit în România, cu acceptul Ambasadei noastre de la Beirut, pentru a contracta un furnizor de arme român. Astfel, ataşatul militar român a informat Direcţia Informativă a Armatei (D.I.A), care a prezentat cererea regiei ,,R.A. ROMTEHNICA”.,,Ţigareta 1” a avut la bază contractul dintre fraţii Elias (Elie) şi Michael (Mike) Nassar şi El Ghadban Wael – libanezi asociaţi la firma Ema Trading cu Romtehnica, întreprinderea de comerţ exterior a Ministerului Apărării Naţionale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, Romtehnica a devenit regie autonomă, controlată, însă, de aceiaşi stăpîni. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vînzare de arme şi de muniţie pentru infanterie şi artilerie, specifice fostului Tratat de la Varşovia. La început, fraţii Nassar au plătit armamentul în dolari. Apoi s-a convenit ca plata să se facă în lei şi dolari. Plăţile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece băncile nu cunoşteau provenienţa valutei. Altfel spus, vînzarea de armament dintre Romtehnica şi Ema Trading avea un caracter confidenţial. Dat fiind blocajul de transfer în bănci, libanezii şi românii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash! În februarie 1993, fraţii Nassar şi Wael au achitat cash 990.000 USD regiei Romtehnica. Fiindcă BRCE (Bancorex) nu a vrut să primească banii, ministrul Apărării, generalul Niculae Spiroiu, l-a anunţat pe premierul Nicolae Văcăroiu care – într-o şedinţă de guvern – a luat decizia ca BRCE să accepte, totuşi, depunerea banilor. Ulterior, fraţii Nassar şi regia Romtehnica s-au înţeles asupra altei modalităţi de plată a armamentului: în locul ultimei tranşe din bani, libanezii urmau să livreze baxuri cu ţigări. Baxurile libanezilor au fost puse la păstrare, în depozitele militare Clinceni şi Calea Plevnei, urmînd ca ele să fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica. Mike şi Elie Nassar au penetrat piaţa românească a ţigărilor, după ce obţinuseră în prealabil, de la Londra, monopolul mărcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL şi VICEROY. Ţigările fraţilor Nassar au ajuns să concureze mărcile al căror monopol îi aparţinea ,,Prinţului Banatului”, luptătorului revoluţionar al domnului Ion Iliescu, Zaher Iskandarani, precum şi asociatului acestuia, Michel Makhoul: mărcile CAMEL şi MONTE CARLO.
Dacă fraţii Nassar se bucurau de protecţia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher avea protectori din sferele politice înalte ale Regimului Iliescu, dezvăluiţi de Mike Nassar într-o înregistrare inedită. Fostul ministru al Apărării, Niculae Spiroiu, a fost tranşant, afirmînd că, din cîte ştie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la intervenţia directă a lui Virgil Măgureanu, contra sumei de 3 milioane de dolari. Mike Nassar a fost unul dintre comandanţii falangelor libaneze, care au sprijinit intervenţia israeliană în sudul Libanului. El a fost implicat direct în asasinarea celor 2.000 de palestinieni din taberele Sabra şi Shatila, de pe teritoriul libanez, la ordinul generalului de aviaţie de atunci, Ariel Sharon, ajuns premierul Israelului şi apoi ministru de Externe. În momentul în care Nassar a dat de înţeles că va depune mărturie împotriva lui Sharon, pentru crimele de la Sabra şi Shatila, în procesul care urma să aibă loc la un tribunal internaţional din Belgia, soarta lui a fost pecetluită. Nassar a fost asasinat împreună cu soţia lui, cu o armă cu amortizor, în timp ce-şi făcea plinul la o pompă de benzină din Sao Paolo. Asasinul n-a fost descoperit şi poate fi un membru al Hezbollah, dar presa americană a speculat că el pare să fi fost agent Mossad.
Firma de consultanţă ,,Pro România”, cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr.155 (acţionar 100% este Virgil Măgureanu) a avut o mare implicare în preluarea firmei Petrolsub de la Suplacu de Barcău, cea mai importantă rafinărie din Nord-Vestul ţării. În anul 1995, Petrolsub a fost cumpărată de către S.C. EuroTrading Chemicals SRL cu 9,7 miliarde de lei (firma subordonată de către Virgil Măgureanu), apoi în 1997 Euro House 2000 SRL cumpără acţiuni după care Euro Trading Chemicals vinde majoritatea acţiunilor unui off-shore: Fertinvest Trading Chemicals. Acest off-shore e format din: Virgil Măgureanu, Eduard Marius Ţârlea (ginerele lui Ion Ceauşescu), Dumitru Bădilă (cumnatul lui Ţârlea, născut la Scorniceşti).Numeroasele controale financiare de la Petrolsub l-au găsit vinovat pe cel care avea funcţia de director al rafinăriei, Teodor Cladovan, căruia i s-a întocmit dosar penal, dar în legislatura 2000-2004, el fiind deputat, dosarul a fost sistat, apoi, din 2004, zace în fişetul unui procuror. Virgil Măgureanu l-a ajutat pentru obţinerea cetăţeniei române şi a paşaportului românesc pe cetăţeanul libanez Wael El Ghadban, care lucra direct pentru el. În depozitele Armatei s-au găsit ţigările firmei Palesta, proprietatea lui El Ghadban, individul avînd numeroase relaţii cu Poliţia şi Vama. Arabul le-a plătit lui Virgil Măgureanu şi generalului Apostolescu (M.Ap.N), 2 milioane de dolari ca să fie scos de sub urmărire penală. În mai 2008, El Ghadban a călătorit cu paşaport românesc în Cuba, la o licitaţie de havane, în prezent el locuind în Voluntari, Şoseaua Ştefăneşti nr.4, fiind patronul firmei ,,Top Brands Distribution”.
Cei doi copii ai lui Virgil şi Marianei Măgureanu sînt: Anca şi Marian. Anca a studiat psihologia infantilă la Boston, în SUA. Ea a lucrat o perioadă la o agenţie de publicitate, apoi s-a căsătorit cu omul de afaceri Ion Andrei Biriş, fiul fostului primar P.S.D. al Snagovului. Cei doi au o fetiţă. Fratele ei, Marian, şi el tot cu studii în psihologie la Boston, s-a însurat şi are, de asemenea, o fetiţă.
În anul 2001, se înfiinţează Casa de Producţie ,,Zero Productions”, avînd următorii asociaţi: Petru (Pepe) Berciu – patronul lanţului de cluburi luxoase ,,Office” din Bucureşti – (Str. Take Ionescu), Mamaia şi Predeal; Ion Andrei Biriş, ginerele lui Virgil Măgureanu; Andi Moisescu, care pleacă în 2005, cedînd acţiunile sale Ancăi Biriş (fata lui Măgureanu) şi Silvanei Berciu (soţia lui Pepe Berciu). Emisiunile pe care le-a avut această Casă de Producţie sînt: ,,Marcă înregistrată” (difuzată din ianuarie 2001 pînă în 2005, la PRO TV, prezentată de Andi Moisescu, apoi la TVR 1 şi TVR 2, prezentată de Mihai Dobrovolski, respectiv de Andrei Barbu), şi ,,Icstrimi tivi” la PRO TV.
În anul 2007, se înfiinţează societatea cu capital integral elveţian SC AMOCHIM SA Slobozia, fiind practic, fostul AMONIL Slobozia. Asociaţi sînt: Gabriel Naghi (fostul general SPP), Marian Măgureanu şi Ion Andrei Biriş. Foarte important este faptul că SC AMOCHIM SA este singura firmă din România care a obţinut licenţa pentru Adblue – soluţie de uree şi apă – destinată reducerii emisiilor poluante de la autocamioanele diesel, urmînd să se fabrice şi biotanol, folosit drept combustibil auto. Cel care conduce întreaga afacere, considerat ,,Creierul”, este Dumitru Bădilă, administrator atît la Amonil, cît şi la Amochim şi Euro Trading Chemicals, avînd sediul în Bucureşti, Str. Cezar Bolliac, nr. 22-24.
Gabriel Naghi a intrat în afacere la data de 13 decembrie 2006, pentru suma de 550 de milioane de lei vechi. El a obţinut statutul de acţionar la AMOCHIM. Marian Măgureanu a cheltuit aproape 4,5 miliarde de lei, iar Ion Andrei Biriş 3,5 miliarde.
Investitorii elveţieni din această firmă sînt, de fapt, Alchem Ag din Elveţia, cu 54%, şi Amonil SA Slobozia, cu 20%.
Surse bine informate spun că în spatele acestor firme stă Virgil Măgureanu, cu Euro Trading Chemical. Din Consiliul de Administraţie fac parte: Dumitru Bădilă – economist, cu domiciliul în Bucureşti, Str. Virgil Pleşoianu nr. 3-7, Sector 1; Gabriela Vlăsceanu, din Bucureşti, Aleea Aviator Stîlpeanu nr. 7, Bl. U7, Sc. B, Ap. 27, Sector 1; Gheorghe Anăstăsoaie – inginer constructor, din Slobozia; Florin Gherghişan – inginer chimist, din Craiova; Cristian Eugen Spulber, cu domiciliul în Slobozia.
De-a lungul timpului, numele fostului director al SRI, Virgil Măgureanu, a mai fost asociat, prin intermediul unor interpuşi, în afaceri cu produse chimice. Euro Trading Chemicals a fost SRL-ul care a reuşit în perioada 1995-1997 să cumpere de la Combinatul Turnu, din Turnu Măgurele, îngrăşăminte chimice la un preţ situat sub valoarea de piaţă. Îngrăşămintele erau apoi revîndute firmei Aledo Commerce din Elveţia, care le vindea mai departe pe pieţele externe, la valoarea lor reală. Din aceste tranzacţii, Combinatul Turnu Măgurele ieşea în pagubă, iar ,,suveica” Euro Trading Chemicals – Aledo Commerce AG înregistra profituri consistente.
Puiu Usturoi Paraschiv – directorul Direcţiei pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Vrancea – a făcut mai multe dezvăluiri în legătură cu cele trei identităţi, înainte de Revoluţie, ale fostului director al S.R.I: Azstalos, Mihăilă şi Măgureanu. El a avut, în anul 1990, cartea de muncă a lui Virgil Măgureanu, care a fost detaşat, în 1988, de la Academia ,,Şt efan Gheorghiu” la Complexul Muzeal din Focşani. Revenim. Ziarul Tricolorul
Dintr-o carte in curs de aparitie: “(…)Totuşi, în ciuda seriei neîntrerupte de conflicte publice sovieto-româneşti asupra coordonării politicii economice supra-naţionale în următorii cinci ani, comunitatea de informaţii a SUA (după cum rezultă din documentele declasificate) a continuat să respingă atitudinea Bucureştiului. O Evaluare a serviciului naţional de informaţii din 1962, de exemplu, a clasificat atitudinea liderului român Gheorghiu Dej ca fiind aparent la fel „curajoasă” ca cea a lui Gomulka şi Kadar, loiali Moscovei, afirmând că astfel de acţiuni „nu pot fi considerate o provocare la adresa autorităţii Moscovei şi probabil că sunt făcute chiar cu acordul lui Hruşciov şi al Partidului Sovietic” (110) (Political Developments In The USSR And The Communist World (NIE 11-5-62), 21 februarie 1962 (declasificat la 4 aprilie 1959), p. 20.) După cum a relatat reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti, neîncrederea americanilor faţă de faptul că „românii se opuneau presiunilor sovietice” l-a determinat să îşi dedice „aproape două treimi” din timpul său convingerii „Departamentului că lucrurile se schimbau într-adevăr” şi „că nu era nimeni în spate care să manevreze păpuşile pe sfoară numai pentru efectul optic”. (111) (Biblioteca John F. Kennedy, William Crawford intervievat de William Moss, stenogramă, 12 martie 1972, p. 12.)
Pe lângă problemele referitoare la credibilitatea sursei, capacitatea analitică sau simpla justificare birocratică a evaluărilor precedente, această atitudine reflectă şi tendinţele profesionale normale. De fapt, serviciile de informaţii considerau voluntarii sau „breşele” ca provocări şi nu îi acceptau sau nu aveau încredere în ei aşa cum aveau în recrutările proprii la faţa locului, identificate, planificate şi cultivate atent. Cum România era deja considerată ca fiind incapabilă de un comportament cu adevărat independent, neîncrederea s-a accentuat mai ales când Bucureştiul a intrat în conflict deschis cu Moscova, insistând pentru contacte suplimentare cu SUA, pe lângă eforturile celorlalţi membrii ai Tratatului. Paradoxal, cu cât era mai deschisă şi flamboiantă dizidenţa românească, cu atât mai puţin se considera că reflectă diferenţele reale şi importante.
KGB a conceput curând „măsuri active” pentru a exploata această neîncredere, proiectând o imagine a României ca un cal troian sovietic, a cărui independenţă declarată masca chiar şi o mai mare loialitate decât cea a celorlalţi membri ai Tratatului. Seminţele acestei dezinformări fuseseră deja plantate la mijlocul anilor ’50, imediat după ce Bucureştiul şi-a trimis primii spioni în Marea Britanie şi SUA, şi s-a reflectat aproape fidel, aşa cum a ieşit la iveală periodic în următoarele trei decade, în raportul din februarie 1956 al Ambasadei SUA la Bucureşti:
Rolul României este acela de a deveni un „vitrină” al comunismului, în încercarea de a arăta oamenilor din Occident că comunismul poate funcţiona şi în acest fel să promoveze scopul final al comunismului internaţional. Pentru ca acesta să fie mai convingător pentru occidentali, se fac încercări continue de a împământeni mitul independenţei româneşti. Dizolvarea sovromurilor în 1954 şi 1955 a fost un pas în această direcţie. Ca un gest suprem, sovieticii îşi pot retrage trupele la momentul oportun. Probabil cea mai importantă parte a acestui plan de a face din România o „vitrină” a comunismului este ridicarea prestigiului românesc peste graniţe. (112) (NARA, grup de înregistrare 59, dosar decimal 766.00/2-1456, nr.233, Legaţia Americană, Bucureşti, pentru Departamentul de Stat, 14 februarie 1956; Verona (1992), p.149.
Verona a fost indusă în eroare total de această dezinformare, care a fost reintrodusă dedefectorul sovietic Anatoli Golitsyn în 1961 şi 1981 şi mai târziu de Ion Mihai Pacepa în 1978 şi 1987. (Anatoli Golitsyn, New Lies for Old: The Communist Strategy of Deception and Disinformation, New York, Dodd, Mead&Co., 1984, p.183-194. Aceeaşi analiză este tema centrală în cartea luiIon Mihai Pacepa, Red Horizons, Washington DC, Regenery Gateway, 1987.)
Co-etnicitatea analiştilor de informaţii care se ocupau de România şi de Europa de Esta contribuit probabil la această tendinţă. Experţii est-europeni erau deseori membri ai unor grupuri regionale etnice, urmărindu-şi în primul rând interesul (şi deoarece ştiau deja limba, agenţiile de informaţii erau interesate să îi recruteze). Faptul că România avea una din cele mai mici rate de emigrare în SUA, iar Polonia şi Ungaria una din cele mai mari, explică de ce comunitatea analitică reflecta aceste tendinţe demografice cu subiectivism. (113) (De exemplu, în timpul perioadei critice ale revoluţiilor din 1989 şi în primii câţiva ani de tranziţie post-comunistă, în opinia şefului Diviziei CIA pentru Uniunea Sovietică/Europa de Est (SE) cea mai influentă personalitate din comunitatea de informaţii în interpretarea acelor evenimente era şeful de operaţiuni Steve Weber, un ungur din prima generaţie de emigranţi. Milt Bearden şi James Risen, The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the CIA, New York, Random House, 2003. Analistul CIA responsabil de România era şi el tot ungur din prima generaţie de emigranţi.)
Aceasta era adevărat mai ales în cazul Ungariei unde dezideratele teritoriale privind Transilvania continuau să figureze printre scopurile celor mai influente organizaţii de emigranţi ungaro-americane şi au reiterat imaginea de „duşman” al României. (114) (În primii zece ani ai noului mileniu, cea mai influentă organizaţie de emigranţi unguri, Federaţia Ungaro-Americană, a continuat să solicite abrogarea Tratatului de la Trianon care recunoaşte Transilvania ca aparţinând României chiar pe prima pagină a site-ului său web. Asemănarea cu poziţia acestei organizaţii la conferinţa de fondare a Ligii revizioniste Ungare din 1929 a fost remarcabilă.) Dincolo de aceste consideraţii de circumstanţă, comunităţile de emigranţi erau considerate de sovietici şi de serviciile de informaţii aliate „vehicule importante pentru penetrarea Congresului şi a altor agenţii federale importante, cum ar fi Departamentul de Stat, Departamentul de Apărare, Biroul Federal de Investigaţii şi Agenţia Centrală de Informaţii”. (115) (Ladislav Bittman, The KGB and Soviet Disinformation: An Insider View, Washington, Pergamon-Brassey’s, 1985, p.28. Un agent special al FBI responsabil de serviciile de informaţii maghiare (AVO) din Cleveland în 1955, nota că „AVO era o organizaţie de informaţii foarte activă şi eficientă” în SUA, probabil „a doua după serviciile de informaţii sovietice”.Edward Gazur, Alexander Orlov: The FBI’s KGB General, p. 225.) Odată aflaţi în interior, agenţii puteau să culeagă informaţii, analize asimetrice şi interpretări ale concluziilor, multe operaţiuni ale J. Peters în perioada interbelică realizându-se în acest fel. (…)”
Milt Bearden and James Risen. The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the KGB. New York: Random House, 2003. 563 pages, note on sources, index. (https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/index.html) This is a splendid book by any measure. Former senior CIA case officer Milt Bearden and New York Times journalist James Risen tell how the KGB penetrated the CIA and FBI during the 1980s. They emphasize three cases: Edward Howard, Aldrich Ames, and Robert Hanssen. The reader will learn what these American intelligence officers did while they served the main enemy, what they got for it, how they were caught, and how each case progressed within the CIA’s Directorate of Operations and the FBI’s National Security Division. From interviews with former KGB officers involved in the cases, the authors tell how the KGB identified, with the help of their American agents, more than 20 Soviets recruited by the CIA and FBI during the 1970s and 1980s. Then comes the sad story of their capture, conviction, and punishment. Of particular interest are the cases of Dmitri Polyakov and Adolf Tolkachev. [6] Both took great personal risks to contact and serve the CIA, only to be betrayed by Howard, Ames, and Hanssen. The extraordinary level of detail provided is possible in part because Bearden was a participant. He often uses true names as he discusses the way the penetrations were discovered and handled. In addition, the authors were able to interview the KGB counterintelligence officer, Rem Krassilnikov, who supervised the arrests of the CIA agents in Russia. While separate books have been written about these American traitors, [7] The Main Enemy is the only one in which the actions of so many of the players from both sides are described and their interactions clarified. For part of the time during the long search for moles in the CIA and FBI, Milt Bearden was assigned to the Afghanistan problem. Two chapters of the book describe his role as chief of station in Pakistan, as the Soviet occupation of Afghanistan came to an end. We learn here how and why approval for the introduction of the Stinger missiles was obtained. The story adds to and agrees with George Crile’s assessment in Charlie Wilson’s War. [8] In the end, after analyzing all the evidence, The Main Enemy reaches an unsettling conclusion: There is very likely at least one more Russian mole in the FBI or CIA that has yet to be caught.
DATA: 04-11-2008 EMISIUNEA: NAŞUL POSTUL: B1TV ORA: 20:00 MODERATOR: RADU MORARU INVITAŢI: RĂZVAN MIHAI VINTILESCU VICTOR RONCEA TALKSHOW
Suntem în direct. Invitaţi sunt colegii noştri din presă care ştiu foarte bine subiectul atunci când vine vorba de Securitate. S-au ocupat de securişti, de dosare de la CNSAS şi au experienţă. Răzvan Mihai Vintilescu de la „Cotidianul” şi Victor Roncea, „Ziua”, dar şi „Civic Media”. Întors recent dintr-un turneu în Iran, unde a fost cu Ion Cristoiu. Aţi auzit aseară vestea destul de repede… Victor Roncea: Da. Am citit şi astăzi ce a scris colegul nostru de la „Cotidianul”. Am vorbit şi cu domnul Ion Cristoiu puţin mai devreme, dânsul mi-a spus că este o prostie, că o cunoaşte pe doamna Stana, care a murit între timp. O cunosc toţi cei care activau în presă în acea perioadă, era securistul cunoscut al unităţii Scânteia Tineretului. Radu Moraru: Doar de Scânteia Tineretului se ocupa? Victor Roncea: Nu. De presă în general. Dânsul infirmă că e vorba de sursa Coroiu, e vorba de obiectivul Coroiu. De asemenea, mi-a adus aminte că de multe ori cadrele respective mai şi umflau puţin notele pentru a apărea cu rezultate pozitive. Radu Moraru: Adică în ce sens? Victor Roncea: Transformau din obiectiv în sursă pentru a schimba calitatea unei persoane în informator. Radu Moraru: Obiectiv însemnând că era urmărit. Sursă înseamnă că era turnător, în accepţiune populară. Victor Roncea: Da. Domnul Ion Cristoiu a spus că şi-a găsit file din dosarul său unde apărea cu acest nume de cod ca obiectiv, nu ca sursă. Răzvan Mihai Vintilescu: Avem şi un exemplu în sensul acesta în care Securitatea umfla raportările. E vorba de cazul lui N. C. Munteanu, unde acesta a fost luat în grijă de vărul său şi îl raporta periodic ca fiind informator, deşi el nu semnase niciun angajament, nu dădea nicio notă. Între timp plecase din televiziune, lucra la o revistă, însă securistul îşi făcea treaba foarte bine şi dădea note din care reieşea că el lucra în televiziune. Radu Moraru: Deci puteau să exagereze securiştii. Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că era o problemă, ei îşi apărau propria piele. Înainte ca o persoană să fie recrutată de Securitate era un proces destul de laborios. Se studia acea persoană prin intermediul altor informatori. Securistul respectiv, ofiţerul de Securitate care avea grijă de acea persoană făcea un raport în care propunea superiorilor recrutarea sa, raport bine documentat. Acel raport, dacă era aprobat, după el trebuia să efectueze recrutarea respectivă. Dacă recrutarea eşua, iar informatorul nu îşi făcea treaba cum trebuia, el îşi lua palmele. Radu Moraru: Aşa cum era o variantă în care sursa dacă nu îşi făcea treaba cum trebuie sau nu o mai făcea deloc devenea obiectiv. Victor Roncea: Sau putea să fie şi obiectiv şi sursă în acelaşi timp. Răzvan Mihai Vintilescu: Absolut. O mare parte din informatorii Securităţii erau în acelaşi timp şi obiective, şi sunt documente despre acei informatori care spun, deci se dădea nota, să spunem că informatorul X îşi turna colegul de birou. În dosarul care există la CNSAS astăzi pe acea notă de informare se pot observa note ale ofiţerilor, care spun am primit informaţie, se verifică şi din sursa cutare şi cutare. Radu Moraru: Deci ca o concluzie până acum puteai să fii doar sursă, puteai să fii doar obiectiv sau în acelaşi timp şi sursă şi obiectiv, sau puteai să devii din sursă obiectiv. Victor Roncea: Sau să devii ofiţer acoperit şi atunci ofiţerii pe care i-ai avut până la un moment dat ofiţeri recrutori să devină chiar colegii tăi şi să îţi legendeze dosarul. De aceea dosarele care sunt astăzi la CNSAS nu sunt credibile. Radu Moraru: Deci dosare paravan. Aici e interesant, se poate şi a 4-a variantă, să devii ofiţer sub acoperire. Dar cum făceau, te chemau şi spuneau pentru merite deosebite de astăzi înainte cu o sabie din aia îţi spuneau, te facem ofiţer sub acoperire? Victor Roncea: Cred că mulţi dintre intelectualii noştri de astăzi ştiu mai bine cum se făcea. Ce m-a deranjat pe mine… Radu Moraru: Dar ce grad le dădeau? Victor Roncea: Trebuie să îi întrebaţi pe ei, in funcţie de studii. Răzvan Mihai Vintilescu: Nu sunt dovezi foarte clare, dar putea avansa ca şi civil în ierarhia aceasta până la gradul de rezident, care însemna că aveai în grijă mai multe persoane. Era un fel de piramidă. Informatorul era baza şi după se tot urca. Radu Moraru: Deci gradul cel mai mic era turnătorul. Victor Roncea: Un turnător sau un informator, ca şi în ziua de astăzi, poate să aibă un nivel intelectual foarte înalt. Răzvan Mihai Vintilescu: Unii dintre ei erau dirijaţi spre obiective de importanţă crescută şi pe lângă care ei trebuiau să obţină informaţii foarte atent. Radu Moraru: Am înţeles, dar hai să o luăm acum pe rând. Am tras aceste concluzii, că puteai să fii în diverse moduri. Răzvan Mihai Vintilescu: Două secunde, să dau un exemplu în care turnătorul şi o persoană, care a fost în acelaşi timp informator şi urmărit, avea acelaşi nume. Am publicat în „Cotidianul” o anchetă în urmă cu câteva luni despre Emanuel Valeriu, unde am arătat că la început purta numele de Epure ca şi informator, iar după aceea în urma unui incident i s-a deschis dosar de urmărire informativă, dar şi-a păstrat numele. Radu Moraru: Ce s-a întâmplat aseară, de care am rămas şocat, faptul că era o prietenie nevăzută între Ion Cristoiu şi Corneliu Vadim Tudor. În multe rânduri Ion Cristoiu i-a luat apărarea lui Corneliu Vadim Tudor, chiar în momente în care senatorul fusese acuzat de asemenea dosare. M-a şocat un pic modul în care a spus-o Corneliu Vadim Tudor. Pentru că nu a spus Ion Cristoiu a fost turnător al Securităţii, ci „Ion Cristoiu m-a turnat pe mine”. Hai să vedem declaraţia de aseară a lui Corneliu Vadim Tudor. Da. Asta a fost aseară. Victor Roncea: Pe mine ce m-a deranjat foarte mult la colegul nostru de presă Corneliu Vadim Tudor – ca sa-i spun asa – este că el însuşi a fost victima unui dosar fabricat. Deci ar fi trebuit să aibă o minimă ezitare înainte de a prezenta un document care nici măcar nu e în original. Radu Moraru: Pe de altă parte, se tot vorbeşte de figuri publice marcante ale intelectualităţii de care ai spus că au tot felul de dosarele şi e foarte important ca de aceşti oameni să discutăm odată. Bun, sunt repere ale societăţii, dar nu vreau să aflu peste 20 de ani, cum s-a întâmplat la Mona Muscă, unde nici acolo nu e foarte clar. Hai să stabilim ce a fost şi ce nu a fost. Victor Roncea: Aş putea să fac câteva mici dezvăluiri. În anii pe care i-am petrecut cercetând aceste dosare am avut şansa să vorbesc şi cu foarte mulţi ofiţeri de Securitate, care după aceea unii dintre ei şi-au continuat activitatea în SRI sau SIE. Din aceste motive ei nu au putut face dezvăluiri care însă se află în dosarele de la CNSAS. CNSAS este o problemă în sine şi am spus-o de la bun început. Însuşi CNSAS a încălcat legea prin prima sa formulă când au făcut parte din acest colegiu persoane care au făcut înainte parte din Partidul Comunist. Or, Legea Ticu nu permitea asta. Radu Moraru: Dar, de exemplu, Cezar Ivănescu pe acest scaun a fost acuzat şi a şi murit la scurt timp după. Victor Roncea: Da, exact. Mircea Dinescu a fost activist al UTC. Andrei Pleşu a fost membru al PCR. Aceste persoane nu aveau ce căuta in CNSAS. Radu Moraru: Dar aşa şi Ion Cristoiu a fost membru al PCR. Victor Roncea: Vorbim de acest for care ar fi trebuit să fie unul moral. Părerea mea este că aceste persoane, altfel poate onorabile in scrierile lor, s-au îmbulzit să ocupe o funcţie publică de mare importanţă pentru că erau vizate tocmai în aceste rapoarte ale Securităţii. Andrei Pleşu a făcut înainte de ’89 numeroase vizite în Occident. A avut două burse în RFG. Domnul Marius Oprescu, care conduce la rândul său un institut de investigare a crimelor comunismului, a scris o carte privind planurile Securităţii, Atlas şi Alfa. Erau nişte planuri care prevedeau în amănunţime cum se tratează cetatenii români care pleacă din ţară în străinătate în interes de serviciu sau la burse. Aceste persoane erau chestionate la plecare şi la sosire. Erau obligate să dea note privind întâlnirile pe care le-au avut, activitatea şi aşa mai departe. Radu Moraru: Deci cu o simplă notă din aia înseamnă că erai turnător? Victor Roncea: Întrebarea este unde sunt aceste note? Erau informaţii date organului de Securitate. De ce au dispărut? În scrisoarea pe care Andrei Pleşu i-a adresat-o lui Ceauşescu în scandalul Meditaţia Transcendentală – de fapt este vorba de doua scrisori -, dânsul recunoaşte singur că l-a informat despre Meditaţia Transcendentală pe un ofiţer al Securităţii, e vorba de maiorul de atunci Vasile Mălureanu. Unde e acea notă? Domnul Vasile Mălureanu după ’90 a ajuns general, întâmplător, în perioada în care domnul Pleşu era ministru de Externe. Radu Moraru: Dar modul în care a prezentat Corneliu Vadim Tudor sugera aşa, m-am dus, m-am uitat în respectivele dosare şi l-am recunoscut pe Ion Cristoiu. Eu nu m-am uitat în dosarele lui Corneliu Vadim Tudor, nu ştiu ce a fost el pe vremuri. Victor Roncea: Este puţin absurd, domnul Ion Cristoiu a fost de-a lungul anilor adversarul… este si acum al lui Traian Băsescu, a fost al lui Adrian Năstase, al lui Ion Iliescu şi al lui Constantinescu când acestia au fost la putere. Dacă vă amintiţi anii ’92, când a fost deconspirat ca ofiţer al Unităţii Antitero şi Sorin Roşca Stănescu şi apoi Gabriel Mărculescu de la „România Liberă”, era o perioadă în care aceste răfuieli se făceau. Măgureanu dacă dorea scotea a doua zi un dosar în presă. Dacă Ion Cristoiu era incomod în acea perioadă şi era, o făcea. Ne amintim ce putere avea Evenimentul Zilei, dacă se dorea putea să fie executat în acesti 19 ani. Nu s-a întâmplat. Radu Moraru: Aici am nişte dezvăluiri, dar de dimineaţă m-a sunat Răzvan Mihai Vintilescu şi mi-a spus că această notă nu e. Dar ideea care e, că mi-a spus senatorul că e o transcriere. Răzvan Mihai Vintilescu: Şi mie Corneliu Vadim Tudor mi-a spus dimineaţă că această notă e o copie de la CNSAS, originalul se află acolo. Acum problema e următoarea, CNSAS când eliberează copii, în primul rând că eliberează copii xerox după documente. După foi, dacă e microfilm, copie după el. Acele copii au o ştampilă pe care scrie CNSAS, Direcţia arhivistică şi conform cu originalul. Am aici un model. Radu Moraru: Deci acesta e un dosar de Securitate al unui judecător. Deci există strict secret, este o ştampilă. Dar asta e o copie a dosarului. Asta se presupune că ar fi trebuit să primească Corneliu Vadim Tudor. Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Aşa arată un dosar de informator. Dacă era urmărit, el ce făcea? Se ducea la CNSAS, făcea o cerere că vrea să îşi vadă dosarul, i se aducea acest dosar unde se găseau note despre el. Radu Moraru: El susţine că i s-au dat nu ştiu câte volume pe care le are acasă. Cum arată acest volum? Răzvan Mihai Vintilescu: Toate aceste volume dacă sunt copiate la CNSAS trebuie să poarte această ştampilă pentru că circuitul este destul de complicat. După cererea petentului… aceasta e din dosarul lui N. C. Munteanu. Radu Moraru: Ştiu, dar Corneliu Vadim Tudor nu a spus că e o copie, a spus că e o transcriere, de exemplu, după această notă. Răzvan Mihai Vintilescu: Numai că aceste transcrieri nu se fac acolo. Pot să vă arăt file dintr-un caiet de matematică pe care a fost luat un angajament. Radu Moraru: Deci tu sugerezi că acum, ca să meargă până la capăt, Corneliu Vadim Tudor ar trebui să aducă şi dosarul în care a găsit, aşa cum am spus eu aseară, aceasta ar fi proba că nota aceasta face parte dintr-un dosar de urmărire a lui Corneliu Vadim Tudor. Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Ea trebuie să întrunească anumite elemente. Radu Moraru: E, aici ajung, pentru că la ce spuneam astăzi, faptul că am avut astăzi un fler, că nu întâmplător a fost dat acest subiect, pentru că e important astăzi pentru toţi ziariştii care am lucrat cu Ion Cristoiu, pentru toţi cei care îl citesc pe Ion Cristoiu, să afle până la urmă dacă a fost sau nu. Deja nu mai putem să ocolim subiectul. Victor Roncea: Dacă CNSAS şi-ar fi făcut datoria, în cei doi ani de când am înaintat lista „Voci curate” pe care se află şi domnul Ion Cristoiu şi domnul Corneliu Vadim Tudor şi mulţi dintre noi, elita breslei, în aceşti doi ani ar fi putut finaliza această listă. Nu au făcut-o. Au trimis regulat la „Civic Media” câte o notă, 2-3 decizii, doar cu “peştişori”. Numele grele sunt protejate. Radu Moraru: Şi aici a mai făcut o acuzaţie. Corneliu Vadim Tudor a spus aşa: Virgil Măgureanu i-a făcut scăpat dosarul lui Ion Cristoiu, adică l-a scos de acolo. Victor Roncea: Asta e foarte uşor de afirmat. CNSAS putea în aceşti doi ani să ne dea un răspuns la lista cu cei mai importanţi jurnalişti. Pentru că aceasta e ideea, dacă un influent formator de opinie a colaborat sau nu, dacă e şantajat în continuare sau nu, dacă serveşte conştiinţa sa sau anumite comenzi. Acesta e rolul jurnalistului, să afle adevărul. Radu Moraru: Dar e posibil ca Ion Cristoiu să nu aibă niciun dosar la Securitate din moment ce el era obiectivul Coroiu? Victor Roncea: E posibil orice, dar din moment ce nu e în arhivele CNSAS… mai sunt oricum şi alte arhive, cele microfilmate. Radu Moraru: De ce spuneam că nu întâmplător mi s-a părut gestul lui Corneliu Vadim Tudor şi am verificat în ce măsură puteau ieşi aceste hârtii care nu au nici antet, nici ştampilă. Acest tip de hârtii şi vă rog şi pe voi să verificaţi că e posibil ca sursele noastre să nu fie cele mai orientate, deşi nu cred, dar e bine ca să avem verificarea, acest tip de hârtii se scoteau în urmă cu ani de către SRI. Deci te duceai la SRI dacă aveai pile, şi Corneliu Vadim Tudor a tot avut relaţii, şi acest tip de hârtii se scoteau aşa. Victor Roncea: E posibil să fie o transcriere de mână. Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar să ne gândim acum de ce ar face un lucru ca acesta pentru că el are acces la propriul lui dosar, are acces şi la dosarul de Arte şi cultură. Radu Moraru: Are acces la toate dosarele lui? Răzvan Mihai Vintilescu: El a spus că e din dosarul lui. Radu Moraru: Dar eu l-am întrebat: când aţi obţinut hârtia? Acum 2-4 ani. Dădea CNSAS atunci? Victor Roncea: Poate că era momentul ca CNSAS să intervină. Astăzi, mâine mai e timp. Radu Moraru: Eu cred că aici e miza. Eu cred că această notă e luată nu de la CNSAS, ci de la SRI în urmă cu mai mulţi ani. Pentru că acum 2, 3, 5 ani nu ştiu când a luat-o Corneliu Vadim Tudor, SRI făcea genul ăsta de transcrieri. De ce? Pentru că nu puteau să scoată acel dosar de acolo. De ce? Pentru că elementele de identificare pe care le vedem, contextul şi aşa mai departe pot arăta că a fost transcriere, aşa cum poate să fie şi o făcătură. Răzvan Mihai Vintilescu: Exact. În aceeaşi măsură poate fi vorba şi de intoxicare, pentru că dacă ne uităm după grafia folosită, e scris cu â din a. Asta s-a început în urmă cu câţiva ani în mod regulat. Radu Moraru: Si nu are relevanţă. Victor Roncea: Mai e posibilă relatarea unei discuţii care putea fi înregistrată sau putea fi în prezenţa locotenentului major de atunci Stana Creţea, dar şi a altor persoane. Ea poate şi-a făcut datoria de ofiţer şi a relatat discuţia, considerându-l pe Coroiu sursă. Radu Moraru: Hai să arătăm şi Cartea Albă a Securităţii, unde se face trimitere la obiectivul Coroiu. Această carte a fost tipărită cu ajutorul lui Ion Cristoiu şi redactată de Mihai Pelin. Obiectivul Coroiu (Ion Cristoiu-scriitor) „un cetăţean o anunţă pe Cornelia, soţia obiectivului, că în cuvântare s-a strecurat o greşeală foarte gravă şi nu ştie cum s-a acceptat publicarea”. ASRI, fond d, dosar 10962. Aici e ceva interesant volumul 4, fila 204-205. Deci este obiectivul Coroiu, trebuie văzut dacă în jurul unui adevăr se împletesc minciuni. Victor Roncea: Numărul acelui dosar e la două numere de acesta, deci acesta este 10960, iar acesta 962. Deci în 960 e sursă şi în 962 e obiectiv… Răzvan Mihai Vintilescu: Fondurile sunt mai mari. Deci ei acolo nu doar să vadă ce a făcut amicul lui Ionescu. Doreau să vadă ce face Ionescu şi cu gaşca lui de scriitori în timpul liber. E foarte des întâlnită situaţia în care ofiţeri de Securitate raportau pe oricine care le dădeau informaţiile. Radu Moraru: Nu. Atenţie, aici era obiectivul Coroiu. Şi aici e diferenţa de ani, avem 10960 în 1983, unde dacă dăm crezare acestui document, care nu are elemente de identificare suficiente, în 1987, la 5 ani de zile se vorbeşte de obiectivul Coroiu. Răzvan Mihai Vintilescu: Bine, aceste dosare rămâneau deschise şi pe perioade mari de timp. Am găsit, ca să vă daţi seama de felul în care erau făcute aceste dosare, că asta nu ştie lumea, modul în care lucra Securitatea. În unele dosare am găsit menţionat pe coperta dosarelor scria că au fost închise în ’91, la 2 ani după revoluţie. Pentru că nu ajunseseră la acel dosar. Radu Moraru: Sau pentru că informatorii dinainte au fost folosiţi şi după, unii poate şi astăzi. Răzvan Mihai Vintilescu: Era o birocraţie care trebuia respectată şi astăzi. Am stat de vorbă cu vărul lui N. C. Munteanu, cel care l-a turnat, şi i-am pus faţă în faţă pe cei doi. Fără să ştie. Am sunat şi am stat de vorbă. Şi N. C. Munteanu l-a întrebat, bine, măi Costică, dar cum ai putut să zici că sunt turnător? Şi el, păi cum să nu fii, ai fost sursa mea, stăteai de vorbă cu mine, însemna că îmi dai informaţii. Deci pentru el… Victor Roncea: Dacă el ştia că vărul lui e informator, e adevărat: dădea informări… Radu Moraru: Dar nu ştia cu ce se ocupă respectivul? Răzvan Mihai Vintilescu: Munteanu mărturiseşte în carte că în acea perioadă şi de frică s-a întâlnit cu el să vadă ce vrea. În rapoartele de acolo erau şi lucruri care nu s-au întâmplat. Radu Moraru: Aici e diferenţa şi în ce discutai, dacă turnai colegi sau aveai discuţii despre vreme, fotbal şi aşa mai departe. Victor Roncea: Da, pentru că era şi aceast tip de relaţie, între ofiţerul de Securitate şi unele surse, o relaţie care nu mai permitea ofiţerului să ceară o notă scrisă acelei personalităţi pentru că era personalitate. Şi atunci doar stăteau de vorbă. Radu Moraru: Dar ce e interesant aici că era şi un Vasile Măirean care în ’84 se ocupa de jurnaliştii de la „România Liberă”. El a fost avansat până la general de brigadă printr-un decret din noiembrie ’99 semnat de Emil Constantinescu. Victor Roncea: Da. Cred că e vorba de domnul Mălureanu. Aşa îşi iau anumite nume. Şi este ce vă spuneam, e în perioada în care domnul Andrei Pleşu era ministru de Externe. Radu Moraru: Luăm pauză şi după revenim cu dezvăluiri interesante. Ce mi se pare important că foarte nume pomenite de Victor Roncea şi alţii, chiar şi Ion Cristoiu, nu pare că aceşti oameni au dus în aceşti ani o luptă pentru ca adevărurile să se afle. Victor Roncea: Dimpotrivă! Radu Moraru: Asta o spui tu! Eu mă gândesc, de la Pleşu până la oricine, ar fi trebuit să iasă în faţa Guvernului în care să spună vrem să se publice tot! Răzvan Mihai Vintilescu: Acum e foarte simplu de spus, dar o simplă vizită la CNSAS, să vedeţi câţi oameni se strâng acolo, bătrâni care vin să îşi vadă dosarele. Din punct de vedere birocratic CNSAS este îngrozitor. Radu Moraru: Adică nu aveau pile Pleşu, Dinescu? Au şi lucrat acolo.
Victor Roncea: Si Pleşu şi Dinescu şi Patapievici! Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar la un moment dat oamenii dacă vor să urmeze o metodologie sau cum a fost cazul domnului Victor Roncea, cu 300 de nume de jurnalişti. Victor Roncea: Dintre care cred că au fost verificaţi doar 10%. Răzvan Mihai Vintilescu: Ca o singură foaie să plece de la CNSAS trebuie să treacă de la Direcţia de Arhivă la Investigaţii. Radu Moraru: Deci e un sistem care să împiedice aflarea multor informaţii. Răzvan Mihai Vintilescu: Dar aşa a fost creat. Radu Moraru: Ce dosare nu sunt la CNSAS? Victor Roncea: E o întrebare legată de acea unitate Anti-KGB a Securităţii, 0110, care priveşte şi unii membri din Colegiul CNSAS. De arhiva ei… Radu Moraru: Publicitate! Am revenit. Mă uitam, tot „Cotidianul” a publicat dosarul presa, alte nume în reţea. Aici putem vorbi de un interes foarte mare al lui Creţea Stana, doamna ofiţer care se ocupa de ziarişti. Avea şi la Flacăra şi la Scânteia. Deci nu era zonă unde să nu fie turnători sau colaboratori ai Securităţii. Am văzut o declaraţie foarte interesantă a unui domn care spunea: „De ce nu se întreabă nimeni câţi agenţi sunt în România?” Vă spun eu că după 22 decembrie ’89 mi-a arătat cineva o listă cu agenţi ai serviciilor secrete străine infiltraţi doar la Scânteia”. Deci era această preocupare din două puncte de vedere, ca să vadă cine lucrează acolo şi dacă nu cumva unii dintre ziarişti fac jocurile unor puteri străine. Acesta era rolul doamnei ofiţer. Victor Roncea: Scanteia era o trambulină a partidului. Răzvan Mihai Vintilescu: Presa a avut un rol foarte important în dezvoltarea PCR. Studiind asta pentru o lucrare ştiinţifică am constatat că în paralel cu desfiinţarea marilor ziare după venirea la putere a PCR a fost un proces de creştere a ziarelor mai mici, ziare locale. Ajunseseră ca să fie un număr record de ziarişti în România. Radu Moraru: Ce spune aici, în aprilie ’84 ofiţerul Stana Creţea şi şeful său, Vasile Măirean, se lăudau cu depăşirea cu 26% a planului de recrutări din rândul ziariştilor. Victor Roncea: Tare! Imaginaţi-vă câţi mai sunt acum în presă… Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că ziariştii aveau acces oriunde. Aveau acces la o groază de informaţii, dacă plecau afară. Deci lucrurile astea se leagă. Victor Roncea: Ca şi azi… Radu Moraru: Dar din aceste note reies două lucruri importante sau unul cel mai important, că în presa de atunci sau după, existau nu doar ziarişti simpli, ci colaboratori cu Securitatea, din care unii turnau, dar erau şi ziarişti agenţi ai unor puteri străine. Care? Ruşi? Victor Roncea: În primul rând cele din blocul sovietic. Era foarte greu ca un ziarist de la Scânteia să aibă legături cu CIA. În schimb, cu ţările sovietice – Ungaria, Bulgaria, Germania şi cu URSS – erau mult mai multe probabilităţi. Radu Moraru: Unul dintre cei ulterior dezvăluiţi a fost Dumitru Tinu, dezvăluit de Emil Constantinescu, preşedintele României susţinând că l-a văzut pe lista lui Severin. Răzvan Mihai Vintilescu: Însă să nu uităm că Securitatea avea şi o anumită psihoză când venea vorba de agenturile străine, de spioni din România şi uneori se mai şi exagerau lucrurile. De exemplu, în cazul Europei Libere, în dosarul Meliţa şi Eterul, în cartea lui Mihai Pelin se găsesc o groază de exemple în care ofiţeri de Securitate pur şi simplu plecând de la o firimitură de informaţie o exagerau atât de mult că în momentul în care ea ajungea în centrală respectivul de care se relata era agent străin. Radu Moraru: Ştiu, dar tu ai spus că un adevărat dosar nu are o filă, nu are două, ci arată aşa. Şi practic de un biet judecător erau toate aceste informaţii… nu ar trebui să fie despre şefi de ziare? Răzvan Mihai Vintilescu: Asta am spus şi eu. Sunt cazuri în care ni se prezintă uite ăsta a fost dosarul şi ni se pun în braţe 3 file. Un dosar trebuie să conţină angajamentul, referatul de recrutare, cum a decurs recrutarea, o groază de lucruri, pe lângă note şi rapoarte pe care ei erau obligaţi să le facă la timp. Radu Moraru: Asta spun. La CNSAS dacă nu sunt nişte dosare înseamnă că anumiţi oameni care ar trebui să aibă dosare, mă refer la şefi de ziare, şi Ion Cristoiu a fost şef de ziare. Ar fi trebuit să aibă dosar de Securitate, dovadă şi ce am scos din Cartea Albă. Victor Roncea: Da. Şi dânsul a spus că are câteva file din dosare. Radu Moraru: Asta mi se pare o dezvăluire. Bun. Mergem mai departe, dacă nu are dosar aici, că sunt persoane celebre care nu au, Ion Iliescu e un exemplu. Unde poate să fie dosarul sau de ce nu e la CNSAS? Victor Roncea: Ion Iliescu, Măgureanu a recunoscut că i-a fost ars dosarul. Radu Moraru: Dar Măgureanu ştia de arderea dosarului lui Ion Iliescu? Victor Roncea: Da, a certificat într-o emisiune, la care am participat. Răzvan Mihai Vintilescu: Anul ăsta am avut şi dovada. Noua lege a CNSAS a adus un mare avantaj, dosarul care pleacă la tribunal devine act public, îl poţi consulta. Tot aşa consultându-se dosarul unui înalt prelat s-a constatat că într-un înscris din acel dosar era menţionat faptul că o parte din actele de acolo au fost arse după 1990. Victor Roncea: Bine, părerea mea este că Ion Iliescu şi-a ars dosarul într-un cămin de la Cotroceni. Radu Moraru: Dar dacă sunt unii care astăzi sunt sub acoperire, ei nu pot avea dosarul la CNSAS. Victor Roncea: Nu. Sunt de importanţă naţională şi sunt la serviciile unde activează. Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS are ce a primit. Radu Moraru: În ce variantă nu ai dosar la CNSAS? Victor Roncea: Poţi să fii acoperit, poţi să fii fantomă. Radu Moraru: Ce înseamnă asta? Victor Roncea: E un termen care priveşte persoanele cu identitate complet falsă. Şi-au lăsat familiile în România, au fost trimişi în Occident. Unii s-au întors, alţii nu. Răzvan Mihai Vintilescu: Erau ofiţeri sub acoperire. Este o întreagă literatură pe acest domeniu scrisă de ofiţeri din serviciile secrete, pentru că nu au dat nume, dar erau ca să spunem vârful ierarhiei în ceea ce însemna spionajul. Plecai, aveai o altă identitate, nu ştia nimeni decât ofiţerul tău de legătură ştia cine eşti. Victor Roncea: Sau în unele cazuri ştia comandantul, cum a fost cazul Pacepa care a plecat cu o listă de astfel de ofiţeri care îşi făceau datoria faţă de ţară şi care au fost puşi în situaţii groteşti, inclusiv de crimă. Radu Moraru: Spuneai înainte de publicitate că mai e o variantă ca anumiţi oameni să nu apară la CNSAS pentru că ai spus că Direcţia Anti-KGB nu a predat fondul respectiv. Victor Roncea: Nu e foarte clar dacă dosarele din cadrul arhivei unităţii au ajuns la CNSAS… Radu Moraru: Asta era Direcţia Anti-KGB. Victor Roncea: Era numită aşa generic. De fapt ea urmărea agenţii din lagărul socialist: Ungaria, RDG, Bulgaria. Radu Moraru: A fost desfiinţată în primele zile ale revoluţiei. Victor Roncea: Bine, toată Securitatea a fost desfiinţată şi trecută la Armată, unde generalul Militaru ar fi vrut să execute toate capetele Securităţii. Radu Moraru: General dovedit agent GRU. Ce s-a întâmplat cu această arhivă? Victor Roncea: Nu se ştie dacă a ajuns sau nu la CNSAS. Eu mă îndoiesc că a ajuns. Radu Moraru: În ce sens? CNSAS nu confirmă? Victor Roncea: Dacă a ajuns însă, este o problemă care priveşte inclusiv un actual membru CNSAS. E vorba de executorul lui Cezar Ivănescu, Mircea Dinescu. Mircea Dinescu a fost urmărit de această unitate. Eu deţin o înregistrare cu ofiţerii care s-au ocupat de cazul Mircea Dinescu. Au continuat ulterior activitatea în noile structuri. Radu Moraru: Deci Mircea Dinescu ar fi interesat să caute acest dosar. Victor Roncea: Şi se spune foarte clar că Mircea Dinescu, în zilele premergătoare revoluţiei, loviturii de stat, a întreprins o vizită monitorizată în ţările baltice, de unde a plecat încercând să îşi acopere urmele în Crimeea, unde a primit un instructaj din partea KGB despre ce urma să se întâmple în România. Radu Moraru: Dar asta cine spune? Victor Roncea: Ofiţerii care s-au ocupat de caz. Radu Moraru: Dar de ce ar fi credibili? Victor Roncea: Pentru că nu au de ce să mintă din moment ce se poate verifica ce spun ei în aceste dosare. Radu Moraru: De asta spui că nu sunt dosarele? Victor Roncea: Persoanele care sunt în continuare protejate, sunt în serviciu, şi servesc puterile care s-au succedat, regimul Iliescu – Constantinescu – Traian Băsescu. De aceea nu sunt încă deconspirate. Radu Moraru: Hai să mai vedem un scurt material. Da. Ne-am dus la Dorin Tudoran şi am văzut că Dorin Tudoran face şi el nişte afirmaţii aşa, chiar în „Ziua” unele din ele, şi aici e interesant. Meciul e foarte interesant între intelectualii României dinainte de 1989. „Ar fi amuzat ca în desecretizatul meu dosar domnul Ion Cristoiu să dea peste dovezi în legătură cu rolul jucat chiar de Ion Cristoiu în hăituirea dizidentului Dorin Tudoran. Şi pentru asta nu are nevoie de dosarul meu, ci numai de puţină memorie”, spune Dorin Tudoran. Deci domnul Ion Cristoiu spunea, vrem dosarele dizidenţilor. Victor Roncea spune şi îl aprob: dosarele ziariştilor. Dar de ce am citit de Dorin Tudoran, pentru că era în această perioadă? Victor Roncea: E vorba de răfuielile dintre ei, care datează de atunci, din anii ’80. Radu Moraru: Domnul Corneliu Vadim Tudor vrea să facă nişte precizări şi îi rog pe colegii mei să îl sune. Ce vreau să vă mai spun ca fapt divers, se vorbea la un moment dat, spunea şi Corneliu Vadim Tudor şi voi cum se ardeau nişte dosare, iar Virgil Măgureanu la vremea respectivă a fost acuzat de foarte mulţi că făcea trafic de dosare. Ca o notă de culoare, dar nu are nicio relevanţă din punct de vedere al acuzaţiilor care sunt, Virgil Măgureanu, care era monitorizat de Anti-KGB la rândul său din 1985, după… E foarte important că Virgil Măgureanu, deşi nu a recunoscut într-o primă fază, el din 1965 a fost colaborator al Securităţii. Victor Roncea: Şi ulterior ofiţer acoperit la Ştefan Gheorghiu. Radu Moraru: După Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu. În acelaşi bloc, pe aceeaşi scară. Şi îl inunda pe Ion Cristoiu. Victor Roncea: Şi ca să vă mai fac acum o dezvăluire, de culoare: astăzi Ion Cristoiu stă în acelaşi imobil tot cu un şef al unui serviciu secret. Radu Moraru: E posibil ca monitorizându-l pe Virgil Măgureanu, atât de aproape, tot din surse, pentru că ei erau vecini, Măgureanu îl vizita pe Ion Cristoiu… Pentru că îl inunda, se mai întâlnea. Sunt şi nişte martori care spun, eram în casă la Ion Cristoiu şi venea Virgil Măgureanu. Deci dacă Măgureanu era monitorizat de Anti-KGB după ’85 e posibil ca şi Ion Cristoiu fiind vizitat de Măgureanu să fi intrat în interiorul acestei divizii KGB, de unde şi obiectivul de care se vorbea, obiectivul Coroiu. Bună seara, domnule preşedinte. Corneliu Vadim Tudor: Bună seara pentru voi, nu pentru mine, pentru că suntem în campanie şi îmi aduceţi prejudicii serioase. Toţi trei m-aţi criticat de mi-au mers fulgii, de parcă eu sunt de vină că m-a turnat la Securitate Ion Cristoiu. Radu Moraru: Eu nu v-am criticat. Corneliu Vadim Tudor: Eu ştiu să urmăresc emisiuni de televiziune. Victor Roncea: Aş fi vrut să vă spun de ce v-am criticat. Corneliu Vadim Tudor: Dacă nu mă lăsaţi să vorbesc ne luăm la revedere. Deci voi eraţi tineri, nu aţi trăit epoca aia. Eu nu l-am acuzat pe Ion Cristoiu că dădea informări despre mine şi mentorul meu literar Eugen Barbu. Eu îl acuz pentru ce face acum. Acum s-a pus cu arme în slujba lui Măgureanu, un om care a participat la Crăciunul sângeros din decembrie ’89. A luat bani grei de la Virgil Măgureanu să atace adversarii lui Virgil Măgureanu. Nu uitaţi când eu am intrat în posesia dosarului de căpitan de Securitate al lui Virgil Măgureanu, ca dovadă că am surse de primă mărime. Cine făcea atunci rost de dosarul directorului SRI? Am făcut eu rost. Nu l-am publicat că aş fi încălcat legea, dar am dat numai indicativul în România Mare. El l-a văzut, l-a recunoscut, s-a speriat, i-a dat telefon prietenului său, Ion Cristoiu, ca să vedeţi ce complicităţi sunt şi calcă pe cadavre de oameni nevinovaţi, dar cu mine şi-au găsit naşul. Şi atunci l-a publicat în Evenimentul Zilei . Radu Moraru: Ei au fost vecini şi eu cred că orice ziar pe vremea aceea ar fi dorit să publice dosarul lui Virgil Măgureanu. Era o bombă de presă şi eu eram acolo şi ţin minte că s-a făcut mare vâlvă în momentul în care… Corneliu Vadim Tudor: Dar de ce nu s-a dus la „Adevărul” lui Dumitru Tinu, care avea o mai mare credibilitate? Uite, Victor Roncea, care e un bun scormonitor, care a spus în direct că l-am dezamăgit… Însuşi Ion Cristoiu a mărturisit acum 4-5 ani că în anii 1960 când era elev scria la postul de radio Vorbeşte Moscova. Mai ţineţi minte? Păi automat a intrat în vizorul Securităţii anti-KGB. Eu nu am probe, dar acum dând filmul înapoi şi văzând complicitatea cu un agent dovedit al KGB, care a fost Virgil Măgureanu, acum încep să cred că au fost antecedente ceva mai vechi. Radu Moraru: Deci aveţi probe pentru tot ce aţi spus? Corneliu Vadim Tudor: Când am venit la voi la emisiune eu nu am adus hârtia respectivă. O am de câţiva ani şi o am din câteva copii, tânărul de la „Cotidianul”, m-a sunat astăzi şi mi-a zis că e cu â. Dar aşa se dădea. Dar dacă ai filmat emisiunea trebuia să vezi că sunt Arhivele fostei Securităţi, este ceva scris după ’90. Pentru că eu nu mint când vă spun că am mii şi mii de documente. Am peste 30 de mii de volume, sunt scriitor. În dosarul de artă, presă, cultură în el sunt cele două note în care Ion Cristoiu e sursa tovarăşei Stana Creţea şi noua notă nu am găsit-o, dar îmi fac ambiţia şi o voi căuta şi o voi preda presei. Şi ca reacţie la obrăznicia postului Antena 3, că în seara asta apare pupăza din tei şi spune, a? S-a dovedit că este un fals. Domne, dar ăla e chiar un pui de securist acolo? Ce interes aveam eu să produc falsuri? Radu Moraru: Nu spun asta. Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator… Corneliu Vadim Tudor: Imediat. Deci documentul este autentic. Ţin minte că am trimis maşina să îl ia de acasă. Îi spun lui Victor Roncea că şi scrisorile lui Pleşu către Nicolae Ceauşescu tot eu le-am publicat. Plus cererile lui de a intra în PCR. De ce ar fi alea autentice şi astea nu? Radu Moraru: Dar nu e o probă irefutabilă. Nu e o ştampilă! Corneliu Vadim Tudor: Cuvântul ăsta irefutabilă să i-l spui Romaniţei Iovan, tinere Radu Moraru. Asa ca sa dovedim ca mai avem umor… Radu Moraru: Răzvan Mihai Vintilescu vrea să vă întrebe ceva. Corneliu Vadim Tudor: Numai puţin. Pentru că dacă Traian Băsescu a făcut un lucru bun de când e preşedinte e că a desfiinţat instituţia aia bugetivoră. Aproape toţi au fost securişti. Problema este să nu îşi ascundă biografia şi să vedem ce facem cu aceşti străini care mişună în presă şi politica românească. Agenţii Mosad, CIA, agenţii PSD… Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator, era foarte simplu ca dumneavoastră să mergeţi la CNSAS să obţineţi o foto copie. Corneliu Vadim Tudor: Nu mă duc eu la CNSAS. Răzvan Mihai Vintilescu: Aseară, dumneavoastră aţi spus că aveţi acest document de la CNSAS. Corneliu Vadim Tudor: Sigur, dar de unde? Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, şi CNSAS lucrează cu fotocopii xerox. Se vede nota în original cum arăta. Puteaţi face asta. Corneliu Vadim Tudor: Am şi aşa ceva. Domnule, dumneata lucrezi la cotidianul lui Sorin Ovidiu Vântu. De ce nu ceri dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu? Radu Moraru: Domnule preşedinte… Corneliu Vadim Tudor: Domnule Radu Moraru, lasă-mă să răspund. Nu sunt dator să spun pe ce filieră mi s-au făcut mie copiile astea. Ce sunt ei? Eu le am prin mijloace specifice şi e important că se confirmă şi în Cartea Albă că acest Coroiu e Cristoiu. Radu Moraru: Dar era obiectiv. Corneliu Vadim Tudor: Era subiectiv, obiectiv şi sursă. Directorul SRI a scos dosarul meu de urmărire de 19 volume, l-au studiat cu lupa şi nu au găsit nimic decât faptul că aveam tehnică de imprimat acasă, că eram urmărit pe stradă de când eram student. Acum pentru o hârtiuţă care se referă la Ion Cristoiu se face un caz naţional şi toată lumea îl apără pe Ion Cristoiu, aoleu! Am dat în omul mogulului de presă Dan Voiculescu. O să termin cu aceşti impostori care prea au dus-o bine în toate regimurile şi prea şi-au bătut joc de oameni. Eu nu am avut nimic cu Ion Cristoiu, dar îmi spune astăzi pe blog „al turna pe Vadim e ca şi cum l-aş fi turnat pe Iulian Vlad”. Chiar aşa, domnule? Adică ce am fost eu? General, şeful Securităţii? Da, vă ascult. Victor Roncea: Domnule senator, dezamăgirea mea consta în faptul că şi dumneavoastră aţi fost victima unui dosar fabricat care a apărut în presă ca fiind original şi ulterior aţi demonstrat că nu era. Corneliu Vadim Tudor: Angajamentul a apărut falsificat în ziarul în care lucrezi dumneata acum. Victor Roncea: Da, nu neg asta. Doream să spun că poate aşa e şi acum, in acest caz. Corneliu Vadim Tudor: Deci ascultă-mă: proba e memoria mea. Discuţiile astea eu le-am purtat în birou cu el, cu Ion Cristoiu. Am o memorie de elefant şi nu am niciun interes să mint, ca dovadă că nu am vorbit până acum şi nu aş fi vrut să vorbesc, dar prea s-au obrăznicit ăia la Antena 3 şi el tace şi consimte. Radu Moraru: Mulţumesc pentru precizări, o seară bună. Aici e greu să producem probe. De fapt e memoria lui Corneliu Vadim Tudor despre care ştim cu toţii că funcţionează foarte bine şi dezminţirea lui Ion Cristoiu. Victor Roncea: Da. Aici trebuie să fie activ rolul CNSAS, care a fost creat ca o instituţie care producea la un moment dat decizii. Radu Moraru: Păi asta e bombă: că Virgil Măgureanu filat de anti-KGB rău de tot după ’85 este exilat în ’88, unde? Victor Roncea: La Focşani. Radu Moraru: Asta înseamnă că în ’87, când Cartea Albă a Securităţii îl transmitea pe Ion Cristoiu obiectiv, ce arată, data e foarte importantă, arată că obiectivul Coroiu, Ion Cristoiu era filat cel puţin de Direcţia Anti-KGB. Şi aici sunt variante. Dosarul de Anti-KGB sau dosarele de la mai mulţi oameni există şi ele sunt undeva şi pe unii poţi să îi şantajezi. Eu nu spun de Ion Cristoiu aici. Sau anumite dosare au fost distruse şi aici eu cred că e interesul şi al lui Ion Cristoiu şi al multor altora să vadă unde sunt. Pentru că dacă a fost distrus de către Virgil Măgureanu, întrebarea este de ce? Victor Roncea: Pentru că agenturile, reţeaua KGB, GRU a fost protejată după ’89. Istoricul Larry Wats, care e un colaborator al CIA, scrie acum o carte despre rolul KGB în România anilor lui Ceauşescu. El demonstrează că la ora căderii lui Ceauşescu, KGB era cel mai mare duşman al Securităţii, nu CIA. Acest sistem, care la ora aceea era cel mai puternic în România – reţeaua KGB şi GRU – a funcţionat, evident după, pentru că a fost vorba de o lovitură de stat în care vârfurile acesteia erau membrii acestei reţele. Radu Moraru: Dar Virgil Măgureanu în ce poziţie îl plasăm, că unii îl fac KGB-ist, alţii spun că a fost floricică. Victor Roncea: El a fost ales de Ion Iliescu să conducă SRI. Radu Moraru: Asta ştim, dar mai ştim că în ’92 Virgil Măgureanu s-a rupt de Ion Iliescu. Răzvan Mihai Vintilescu: La nivel de folclor se pot spune foarte multe. Mereu doar cu bucăţele de informaţie nu se poate face un adevăr. Pentru a face din aceste deconspirări… Radu Moraru: Nu, dar Virgil Măgureanu era la Ştefan Gheorghiu. În 1985 începe să fie filat de Direcţia Anti-KGB. Direcţia asta nu era dusă cu capul, putea să confunde personaje că nu avea de ce să îl urmărească pe Virgil Măgureanu Anti-KGB, dacă nu îl bănuiau de apropiere de KGB. Victor Roncea: În decembrie ’89, Arhiva Securităţii – care era în acest bloc în care suntem şi noi, practic pe cealalta parte, unde la parter e acum Humanitas şi pe unde în anii ’90 intra Virgil Măgureanu ca să ajungă la birou -, arhivele din această clădire au plecat în ’89 la Moscova, copiate integral. Ea ara informatizata, în calculatoare. O parte din acea arhivă însă a ajuns şi peste Ocean şi e acum cercetată de Larry Wats. Deci eu aştept să aflu aceste dezvăluiri din arhivele CIA, care cred ca sunt mai complete decât ce se găseşte acum la CNSAS. Radu Moraru: Dar sa le credem pe alea de la CIA? Victor Roncea: Da! Răzvan Mihai Vintilescu: Părerea mea este că trebuie să credem ceea ce este document. În lipsa documentelor e foarte uşor să punem verdicte. Radu Moraru: Dar dacă se fac documente? Că până la urmă orice act poate fi făcut! Răzvan Mihai Vintilescu: Aici intervine rolul unor istorici sau al unor cercetători care îşi fac treaba ca lumea. Ei în momentul în care folosesc documente probează şi veridicitatea lor. Nu cred că un om care a lucrat în domeniul cercetării ştiinţifice asupra regimurilor comuniste poate fi dus uşor de nas de nişte fişe sau de nişte dosare. Ar sesiza din start dacă sunt autentice sau nu. Victor Roncea: Problema e dacă în dosar sunt toate fişele, pentru că avem cazul Mona Muscă unde sunt doar câteva. Radu Moraru: Dar cine spunea „Cotidianul” a demascat? Răzvan Mihai Vintilescu: În urma ştirii de astăzi de dimineaţă ca urmare a emisiunii tale de ieri, care a apărut şi în „Cotidianul”, noi am făcut un articol şi l-am publicat pe net de dimineaţă că acel document pe care Corneliu Vadim Tudor l-a arătat, eu l-am sunat înainte şi l-a arătat, domnule era original şi a spus: e o copie de la CNSAS. Şi când i-am explicat acele greşeli… Radu Moraru: Ştiu, dar aţi văzut ce a spus Corneliu Vadim Tudor. Că el nu vrea să spună de unde îi parvin. Răzvan Mihai Vintilescu: Păi atunci înseamnă că el îşi asumă ca oamenii să se întrebe, pe bună dreptate, “domne’, poate nu e adevărat”. Dacă el vine cu copia notei-raport pe care, încă o dată, dacă e din dosarul Artă, cultură, orice cercetător acreditat acolo, şi sunt foarte mulţi care le pot obţine. Radu Moraru: Dar se poate verifica, cercetători, dosarul e cunoscut. Răzvan Mihai Vintilescu: Se poate găsi imediat această… Radu Moraru: Ştiu, dar aici a venit cu acuzaţia dură. E în mintea mea. Eu ţin minte discuţiile pe care le-am avut şi ţin minte persoanele cu care am discutat. Aici nu mai poţi să înaintezi. Aici e memoria lui Corneliu Vadim Tudor şi sursele lui. Bănuiala mea, am verificat, am întrebat. Genul ăsta de hârtii se scoteau de la SRI mai pe vremuri, înainte. CNSAS nu a avut foarte multe dosare decât după 2005. Deci înainte de 2005-2006 se scoteau de la SRI genul ăsta de hârtii. Răzvan Mihai Vintilescu: Să nu uităm, CNSAS lucrează cu ceea ce i se dă. Deci nu poate lucra cu chestii pe care nu le are. Radu Moraru: Deci CNSAS până la urmă că eşti sau că nu eşti, nu e atât de relevant, mai ales atunci când spune că nu eşti colaborator. Răzvan Mihai Vintilescu: E în măsura a ceea ce a primit. Vorbeam de dosarele care se află la SIE. N. C. Munteanu a primit că la SIE nu e nicio informaţie cu privire la el. Însă în dosarul lui de la CNSAS se află o filă unde se precizează că un anume raport despre ceea ce făcea el la Europa Liberă a fost înaintat la predecesorul SIE din vremea respectivă. Victor Roncea:Dar se poate ca dezvăluirea acelui raport să nu fie în favoarea lui N.C. Munteanu. Radu Moraru: Până la urmă bomba din această seară pe care eu mi-o asum e una dedusă din toate informaţii publice. Dacă Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu la momentul 1987 şi îl inunda şi îl vizita, intra în casa lui, Virgil Măgureanu era urmărit de divizia Anti-KGB şi din moment ce schimba 3 vorbe cu Ion Cristoiu, automat Ion Cristoiu, care ne apare ca obiectivul Coroiu, este Anti-KGB. Asta mi se pare o dezvăluire bombă, ceea ce înseamnă că exista Coroiu şi că e obiectiv KGB. Victor Roncea: CNSAS ar trebui să îşi facă datoria şi mâine să infirme sau să confirme afirmaţiile făcute şi de domnul senator şi de noi aici în cazul Ion Cristoiu. Dacă mai e cazul să existe acest CNSAS. Radu Moraru: Sau ar trebui să spună, fraţilor, uitaţi dosarul. Pentru că dacă un amărât de judecător are nu un singur dosar, ci mai multe, obligatoriu ori este dosar despre cineva – şi în cazul lui Ion Cristoiu trebuiau să fie -, ori dacă nu, au fost distruse. Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS mi-a confirmat astăzi că verificările pentru Ion Cristoiu încă sunt în desfăşurare ca urmare a iniţiativei Civic Media şi că nu s-a ajuns la sfârşit. Nu s-a terminat. Victor Roncea: Dar când am lansat-o acum doi ani s-a spus că nu e momentul potrivit, că de ce nu ne ocupăm de politicieni? Între timp, CNSAS a ajuns să se ocupe de preoţi. Care sunt la o literă a prioritatilor ulterioară ziariştilor. Acum ne apropiem de alte alegeri. Cât trebuie să mai aşteptăm? În vremea aceea au ieşit toţi din societatea civilă asta, centralizata, Alina Mungiu, etc, ca este împiedicată activitatea CNSAS. Bine, nu credeti ca era cazul să iasă dosarele astea până acum, pentru clarificare? Radu Moraru: Pe mine mă uimeşte că aceşti oameni… Ion Cristoiu de astăzi are o temă. Eu i-am făcut dezvăluirea, obiectivul Coroiu este obiectiv al Anti-KGB. Deci eraţi filat, domnule Ion Cristoiu, în ’87 de Divizia Anti-KGB. Asta înseamnă că automat aveţi dosar de bănuit de către Securitatea română şi această divizie că aţi fi lucrat pentru KGB. E o chestie simplă pe care trebuie să o urmăriţi, unde e dosarul. Trebuie să ştim cine sunt aceşti oameni. Nu trebuie să îi condamnăm, dar e important să ştim unde au jucat, în ce echipă? Că mulţi dintre ei sunt şi astăzi mentori pentru generaţii. Victor Roncea: Mai este o problemă legat de această ordonanţă care a înlocuit Legea CNSAS şi care cred eu că este cvasiilegală şi împotriva intereselor naţionale. De ce? Pentru că în legea precedentă se specifica că obiectul CNSAS este deconspirarea agenţilor Securităţii ca poliţie politică şi a altor agenţi străini. Ei bine, această parte a doua a frazei a dispărut în noua ordonanţă făcută de onor Marius Oprea, care chipurile deconspiră şi investighează. În noua ordonanţă nu mai avem parte de agenţi străini. Aceasta a dus la o tâmpenie – pot sa-i spun asa – în ordonanţa care priveşte legea electorală şi prin care onor candidaţii trebuie să dea cu subsemnatul dacă au colaborat sau nu cu Securitatea. Ce ne facem, că anul acesta avem candidaţi din Republica Moldova care nu aveau cum să colaboreze cu Securitatea, ci cu KGB sau cu GRU. Radu Moraru: Interesant. Mai fac o dezvăluire legată de Virgil Măgureanu. Deci nu doar că îl urmărea Divizia Anti-KGB, divizie desfiinţată de un agent GRU Militaru, imediat in decembrie 1989… Dar Victor Ciorbea, prim-ministru al României, într-un moment în care îşi făcea un fel de memorii, spune ziariştilor că cel care a venit să îi spună „mai las-o moale cu dekaghebizarea” a fost…
Victor Roncea: Emil Constantinescu?
Radu Moraru: … Virgil Măgureanu! Declaraţie publică a unui om care a fost premier al României. Bomba mi se pare că Ion Cristoiu, unul dintre cei mai mari ziarişti din România, e clar că a fost urmărit de Divizia Anti-KGB. Răzvan Mihai Vintilescu: Probabil şi ceilalţi colegi de bloc erau urmăriţi. Radu Moraru: Păi nu ştiu dacă îi inunda pe toţi. Dar astăzi putem şti deasupra cui stă Ion Cristoiu? Victor Roncea: Dânsul trebuie să vă spună, oricum nu e unul care se ocupă neaparat de ziarişti, dar centralizează informaţii electronice. Radu Moraru: Interesant. Colegii mei vă mai pregătesc ceva, că din nou sunt voci care spun că nu ar fi chiar aşa, încă o dată spun, GfK dă toate cifrele de audienţă şi nu mi-aş permite să afişez măgării. Acestea sunt cifrele, audienţele exacte. La mare distanţă de alţii care se pretind a fi un fel de guru, de eminenţe din presă şi îmi pare foarte rău că domnul Ion Cristoiu e târât în asta. Şi nu am informaţiile pe care le are altcineva ca să spun despre Pleşu şi despre alţii, doar pot să le reproşez că nu au făcut suficient ca ei să fie primii luptători pentru limpezirea şi ieşirea la lumină. Vă mulţumesc şi vă propun o ediţie mai relaxată!
MONITORING MEDIA B1 TV, Naşul – Ora: 20:00 – 22.00
PS: Colegul de la Cotidianul ar trebui sa nu mai umble cu dezinformarile: N.C. Munteanu a fost informator al Securitatii. Detin inclusiv declaratii ale colegilor sai de la Europa Libera. Cica era santajat cu homosexualitatea lui!
Parerea mea este ca tovarasii care continua misiunea gastii kominterniste ar trebui sa o lase mai moale cu “eroii” de la Europa Libera. Cel putin o jumatate dintre ei erau turnatori si agenti ai Securitatii!
Dupa ultimile iesiri la rampa ale unor fosti ofiteri cu rang inalt ai DSS si ulterior ai SIE sau SRI, iata ca si colonelul Filip Teodorescu, fost loctiitor al sefului Directiei a III-a, Contraspionaj, apare, din nou, in lumina reflectoarelor tv, ultragiat de un editorial de-al lui Ion Cristoiu din Jurnalul National: Victoria Securităţii asupra Armatei! Marturisesc, nici mie nu mi-a placut nici titlul, nici concluzia maestrului, care, parca, mai mult a vrut sa incite, si, cred, sa-si si faca in acelasi timp vreo datorie fata de Victor Stanculescu. In ziua respectiva chiar m-am gandit sa public drept replica o completare la afirmatiile domnului Cristoiu, pe intelesul tuturor. Am stat de vorba vreo trei-patru ore cu fosti responsabili din structurile de securitate, ante si post-decembriste, pentru ca, in final, sa renunt. Nu ajunsesem la formula magica. Adevarul nu era de gasit in ziua aceea. Dupa cum se dovedeste si in emisiunea Zig Zag cu Ion Cristoiu, transmisa ieri seara la Antena 3, in direct cu Filip Teodorescu. Parce e un facut, dar cand ajung in fata unei camere toti fostii securisti – si nu o scriu in sens peiorativ, eu securisti ii fac si pe cei de azi – uita ce ne-au declarat in spatele ei. La intrebarea “Cine-a tras in noi, 16-22 – Cine-a tras in noi, dupa 22?” Armata arunca, evident, vina pe Securitate iar Securitatea pe Armata. Parca nimic nu s-a schimbat in cei 19 ani trecuti. Teodorescu afirma: “Cei care-i au pe constiinta pe aceste victime sunt… cine sunt! Nu noi!”. “Intre cele doua institutii fundamentale ale Statului – Armata si Securitatea – nu a existat nici un conflict, nici un razboi”, isi incepe colonelul discursul. “Noi nu aveam cu ce pusti sa tragem” . Adevarat. “In decembrie 1989, Armata si-a facut datoria”, continua fostul contraspion. “A fost o mare eroare – si probabil ca asta vrea sa spuna si generalul Stanculescu in casetele pe care zice ca le-a inregistrat – si e pacat ca nu a avut curajul sa spuna adevarul atunci, la timpul potrivit”. La fel zic si eu. (N.b.: citatele nu sunt 100% exacte; sunt reproduse din memorie). “Diversiunea ordinara cu securisti-teroristi a pornit-o armata”, sustine apoi Teodorescu la presiunile lui Cristoiu. “Generalul Iulian Vlad nu s-a lasat antrenat in aceasta diversiune”. Adevarat. Pentru ca apoi sa dea si amanunte: “De exemplu, Kemenici de la Targoviste – cel unde a ajuns, neintamplator, cuplul Ceausescu, nota mea – a trimis o grupa de militari sa-i apere familia, acasa, de “teroristi”, dupa care a trimis inca o grupa, de militari imbracati in civil, sa faca acelasi lucru. Ce credeti ca s-a intamplat? Cine cerceteaza aceste lucruri?”, intreaba in gol colonelul. “Toti teroristii au fost ai Armatei”, concluzioneaza Teodorescu. Intrebarea mea: tot astia ai Armatei au scris gresit, pe mai multe ziduri din Bucuresti, dupa cum fusesera instruiti verbal, “Jos CIA– USESCU!”? Si zecile de masini Lada cu turisti sovietici unde s-au evaporat? Singurul capat de informatie scos in emisiunea de o ora a fost legat de capul operatiunilor: KGB-istul Silviu Brucan. “Daca Brucan ii conducea pe toti – iar asta avea instructiuni clare – si l-a capacitat si pe un descreierat ca Militaru (GRU – nota mea) – care vroia sa-i impuste pe toti USLA-sii si ofiterii de informatii (ii adunase in careu), a iesit ce a iesit…”
La 14 octombrie 1991, in declaratia facuta la procesul de la Timisoara, Teodorescu avea opinii mai clare: “Nu afectez in nici un fel prestigiul contraspionajului roman recunoscand, asa cum am facut-o si in depozitia din 7 martie 1990, ca eu si ofiterii de contraspionaj de la Timisoara nu am reusit atunci sa evidentiem acest amestec strain (…) Este meritul presei in general, al unor gazetari iscoditori in special, ca au gasit dovezi indubitabile ale amestecului strain in evenimentele din decembrie 1989”. Am retinut si un schimb de replici interesant: FT: “In Armata, Victor Stanculescu era cel mai informat… de dincolo.” IC: “Si, de ce nu-l salveaza… ailalti?” FT: “Nu-l salveaza nimeni!” IC: “A, este abandonat, asa…” Vizionati integral emisiunea la https://www.antena3.ro/videocal.php?em=zigzag click pe data din 2 noiembrie, a doua jumatate a inregistrarii.
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Contestarea candidaturilor liderului PC Dan Voiculescu şi a poetului Nicolae Dabija întârzie procesul electoral, Curtea de Apel Bucureşti admiţând sesizarea Curţii Constituţionale, care urmează să decidă dacă Legea alegerilor a fost modificată respectându-se Constituţia. Conform articolului 73 din Legea fundamentală, Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare, iar prin lege organică se reglementează sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. Legea 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului a fost modificată de Guvern, prin Ordonanţa de Urgenţă 97 din 27 august 2008. Astfel, avocaţii organizaţiei “Adevăr şi Dreptate” (echipa Mihai Rapcea – nota mea)- pornind de la invocarea termenului de contestare, făcută de procurorul de şedinţă – au ajuns să reclame neconstituţionalitatea articolului 45 din OUG 97/2008, subliniind faptul că numai Parlamentul poate decide modificări ale legii organice referitoare la alegeri. Organizaţia “Adevăr şi Dreptate” (condusa de fostul detinut politic Ion Varlam si de Viorel Ene – nota mea) a arătat că prin OUG s-a stabilit că termenul de contestate a candidaturilor s-a micşorat de la 72 de ore, cât prevedea legea organică, la 24 de ore. Mai mult, ea a abordat şi chestiunea afişării candidaturilor la birourile electorale, reclamând faptul că deşi s-a susţinut că s-au afişat într-o anume zi, acestea au fost cu o zi după. OUG 97/2008 prevede că “acceptarea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi se face, în termen de 24 de ore de la depunere, prin decizie şi poate fi contestată de către cetăţenii cu drept de vot, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, în termen de cel mult 48 de ore de la afişarea deciziei de acceptare”. Respingerea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi se face, în termen de 24 de ore de la depunere, prin decizie, şi poate fi contestată de către candidat sau de către competitorii electorali care au propus candidatura respectivă, în termen de 48 de ore de la afişarea deciziei de respingere. Fără a se antama calitatea procesuală activă a organizaţiei “Adevăr şi Dreptate”, şi nici fondul problemei invocate de aceasta, Curtea de Apel Bucureşti s-a văzut într-o dilemă, atunci când s-a reclamat neconstituţionalitatea articolului 45 din OUG 97. Avocatul lui Dan Voiculescu, Sergiu Andon – preşedintele Comsisiei juridice din camera Deputaţilor – a susţinut, în faţa instanţei, că legiuitorul nu a prevăzut situaţii de ridicare a excepţiilor de neconstituţionalitate şi că nu este oportună suspendarea cauzei, având în vedere că duminică, 26 octombrie, era ultima zi de soluţionare a contestaţiilor candidaţilor. Totuşi, legiuitorul nici nu a exceptat ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate. Mai mult, Sergiu Andon este cel care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a Legii CNSAS, în timpul procesului privind verdictul de colaborator al fostei Securităţi pentru clientul său, Dan Voiculescu. Proces nesoluţionat încă, întrucât, pentru a doua oară, s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate a unor prevederi din actul normativ care a modificat legea CNSAS. Organizaţia “Dreptate şi Adevăr”, pe fondul problemei, a contestat candidatura lui Voiculescu, având în vedere verdictul dat de CNSAS – care nu este definitiv, în lipsa unei hotărâri irevocabile a instanţei pe această speţă. Organizaţia spune că Voiculescu a comis un fals prin declaraţia depusă, susţinând că nu este un fost colaborator al Securităţii. Toţi candidaţii sunt obligaţi să depună astfel de declaraţii. Dacă procesul dintre Voiculescu şi CNSAS este nedefinitiv pentru că este contestat verdictul de fost colaborat al Securităţii, conform lui Sergiu Andon, decizia de acceptare a candidaturii liderului PC de către BEM Bucureşti este definitivă, chiar dacă recursul nu este soluţionat. Atunci ar fi irevocabil. Până una alta, spune Andon, Voiculescu îşi poate începe campania electorală. Totuşi, articolul 33 din Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului (care nu este abrogat de OUG 97/2008) arată că, după expirarea termenului de depunere a candidaturilor, la care se adaugă termenele de contestare în instanţă, inclusiv recursurile, birourile electorale de circumscripţie încheie un proces-verbal prin care constată rămânerea definitivă a candidaturilor, apoi dispun imprimarea buletinelor de vot, afişează la sediul lor, precum şi la sediul secţiilor de votare, după constituirea birourilor electorale ale acestora, candidaturile definitive, cu precizarea numelui şi prenumelui, domiciliului, apartenenţei politice, profesiei şi ocupaţiei candidatului. Concret, fără o listă definitivă a proceselor-verbale care să noteze candidaţii, procesul electoral este întârziat, neputându-se stabili ordinea candidaţilor pe buletinele de vot, acestea nu pot fi tipărite. Curtea de Apel Bucureşti a transmis, luni, motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate către Curtea Constituţională. Potrivit articolului 30 din Legea de organizare a Curţii Constituţionale, preşedintele Curţii – primind încheierea de şedinţă a instanţei – va desemna judecătorul-raportor şi va comunica încheierea prin care a fost sesizată Curtea, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, indicându-le data până la care pot să trimită punctul lor de vedere.
Luni, 27 octombrie 2008 / 15:16:43 Muhuleţ: Decizia Curţii de Apel în cazurile Voiculescu şi Dabija nu poate afecta procesul electoral BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Marian Muhuleţ, vicepreşedintele Autorităţii Electorale Permanente, apreciază că decizia luată de Curtea de Apel Bucureşti în cazul lui Dan Voiculescu şi al lui Nicolae Dabija nu poate afecta procesul electoral. El a declarat, pentru agenţia MEDIAFAX, că, în opinia sa, se va lua în considerare situaţia de fapt în momentul rămânerii definitive a candidaturilor, respectiv cel mai târziu în data de 28 octombrie. Potrivit afirmaţiilor sale, un argument în favoarea unui asemenea punct de vedere este şi faptul că, în actualul sistem electoral, blocarea unei singure candidaturi ar însemna blocarea întregului proces electoral. Pe de altă parte, Muhuleţ, a precizat că, din punctul de vedere al Autorităţii Electorale Permanente, Ordonanţa de urgenţă 97-2008 e perfect constituţională, deoarece aceasta nu afectează drepturile elctorale ale niciunui cetăţean, actul normativ reglementând doar aspecte de ordin administrativ. Marian Muhuleţ a refuzat să facă, în calitate de purtător de cuvânt al Biroului Electoral Central, vreun comentariu referitor la decizia Curţii de Apel şi despre consecinţele acesteia asupra desfăşurării procesului electoral. El a precizat că acest subiect va fi discutat în şedinţa de marţi a BEC, Biroul Electoral de Circumscripţie Bucureşti solicitând BEC să adopte un punct de vedere referitor la cazurile Voiculescu şi Dabija. Curtea de Apel Bucureşti a dispus, duminică, trimiterea la Curtea Constituţională a contestaţiei Asociaţiei “Adevăr şi Dreptate” la decizia Biroului Electoral Municipal (BEM) de admitere a candidaturii lui Dan Voiculescu la alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Instanţa a admis excepţia de neconstituţionalitate a articolului 45 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 97 din 2008 prin care s-a modificat şi completat Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Sentatului. Tot duminică, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de neconstituţionalitate a articolului 45 din OUG 97/2008 în cazul contestaţiei Asociaţie “Adevăr şi Dreptate” la candidatura lui Nicolae Dabija. Nicolae Dabija candidează pentru postul de parlamentar pe colegiul Europa de Est. Eliana Rădulescu, [email protected]
Istoricul american Larry Watts ofera cititorilor nostri de aceasta data o analiza asupra rolului jucat in Romania de Comintern – a III a Internationala Comunista creata de URSS pentru “exportul revolutiei”. De fapt Cominternul nu a fost altceva decat o retea globala de spionaj, folosita ca atare de bolsevicii de la Moscova. Romania a devenit una din tintele principale ale Cominternului, trebuind pedepsita pentru zdrobirea regimului bolsevic din Ungaria al lui Bela Kuhn. Tot Cominternul a constituit o prima alianta intre fortele maghiare si ruse care au lansat teoria “Romaniei imperialiste” care trebuia dezmembrata cu orice pret. Romanii erau reprezentati in Comintern de bulgarul Rakovski – iar dupa constituirea Partidului Comunist Roman acesta a fost condus exclusiv de ne-romani. (…) Cominternul – agentie de spionaj Mai important, Cominternul constituia sediul unei retele clandestine internationale de agenti, care operau impotriva guvernelor din statele lor de origine, in serviciul “revolutiei mondiale” care, prin “centralizarea democratica”, devenise sinonima cu Moscova. Sarcinile principale ale Cominternului erau finantarea acoperita, propaganda alba si neagra si spionajul direct, toate acestea in scopul construirii unei retele de partide comuniste necesare pentru doborarea “revolutionara” a adversarilor. Operativii Cominternului nu au avut prea multe probleme in realizarea transferului de la conspiratia politica acoperita, la munca de informatii oficiala. Ei erau deja, in principal, agenti de informatii, care operau pentru o putere straina si foloseau metodele invatate la Moscova: nume false, documente false, legende, comunicari criptate, casute postale oarbe, finantari acoperite, construirea de retele si contrafilajul. Tentativele de a-i exonera pe Cominternisti de a fi fost agenti sovietici, facand deosebirea intre acestia si ofiterii de informatii sovietici, nu tine cont de aceasta realitate fundamentala. De exemplu, viitorul conducator maghiar Imre Nagy a fost cominternist si agent NKVD, cu toate ca s-au facut incercari de negare a ambelor afilieri. Eforturi similare au fost facute referitor la Valter Roman, Silviu Brucan si Leon Tismaneanu, ultimul fiind unul dintre primii doi cei mai bine platiti agenti sovietici din 1945. Toti cominternistii trimisi peste hotare erau agenti sovietici. Nu existau granite fixe intre munca de partid si cea de spionaj sau intre diversele servicii ale tinerei comunitati de informatii sovietice, iar cominternistii treceau constant de la o activitate sau organizatie la alta. Continuarea la Cominternul impotriva Romaniei
In 1924, cand Moscova a anuntat crearea Republicii Socialiste Sovietice Autonome a Moldovei – “baza Romaniei sovietice” – care in cele din urma “va elibera fratii care gemeau sub jugul oligarhiei”, centrele sovietice de informatii din Odesa si Tiraspol au condus o “revolta”, cu centrul in orasul basarabean Tatar Bunar, care a fost rapid inabusita de Siguranta si de militarii romani. Müntzenberg si Gibarti au montat apoi o campanie “umanitara” internationala, impotriva autoritatilor romane pentru eliberarea “taranilor si muncitorilor nevinovati” adusi in fata tribunalului. Intelectualii Romain Rolland si Henri Barbusse au fost foarte usor de inrolat in aceasta campanie, din moment ce colegul lor, secretar la asociatia Amsterdam-Peyler, Alex Kellerman (Sandor Nogradi) era tot agent OMS. Gibarti si seful lui au activat apoi in SUA, creand nenumarate organizatii umanitare, producand filme la Hollywood si adunand semnaturi ale senatorilor si congresmanilor SUA pe petitiile lor. J.Peters (Joszef Peter), veteran al Armatei Rosii maghiare, a condus Departamentul pentru Minoritati Nationale al Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii (CPUSA) inainte sa devina seful “aparatului secret” ilegal al CPUSA, intre 1929 si iunie 1938. Confirmat in functie de ofiterul de legatura al Cominternului din SUA, John Pepper (fostul comandant in Armata Rosie maghiara, Joszef Pogany), el a lucrat in principal pentru spionajul Cominternului si, deci, cu GRU si NKVD INO. Penetrand Departamentul de Stat al SUA, serviciile armate, Departamentul de Interne etc., Peters a creat reteaua de spioni care ii includea pe Whittaker Chambers si Alger Hiss si a pus bazele masivei infiltrari a primei agentii de spionaj americane: Biroul pentru Servicii Strategice (Office of Strategic Services – OSS) din perioada razboiului. Penetrarea extensiva a sectiilor balcanica si maghiara din departamentul de analiza si cercetare al OSS, au permis Moscovei nu numai sa capete o imagine interna inestimabila asupra perceptiilor si intentiilor SUA, dar sa si influenteze analizele intr-o directie favorabila. Continuarea la Asalt asupra Romaniei
UPDATE: S-a judecat. In regim de urgenta. Am ajuns la Curtea de Apel cu Recursul de mai jos. E in pronuntare. Rezultatul azi! Probabil o sa ajungem la Avocatul Poporului si CNCD (pentru a testa si acest Consiliu anti-romanesc inainte de a-l desfiinta…:-) Tribunalul Municipiului Bucuresti
C O N T E S T A T I E
Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala preocupata activ de consolidarea democratiei in Romania, contesta inregistrarea tuturor candidatilor la actualele alegeri parlamentare.
Contestatia noastra se bazeaza pe dreptul la nedisciminare al oricarui cetatean roman coroborat cu Declaratia Presedintelui Romaniei Traian Basescu de condamnare a regimului comunist si necesitatea deconspirarii agentilor politiei politice comuniste care au activat in Romania in perioada 1944-1989.
In speta contestam inregistrarea candidatilor prin completarea cu titlu obligatoriu, printre altele, a asa-numitei Declaratii pe Propria Raspundere, in care se arata, citam “că am fost/nu am fost lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia”.
In primul rand, in Romania nu a existat nici o institutie cu denumirea de “Securitate”, ceea ce atrage din punct de vedere juridic nulitate actului in sensul dorit de lege, respectiv al delimitarii de lucratorii si colaboratorii Departamentului Securitatii Statului sau ai Directiei Generale a Securitatii Statului care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste”, conform OUG nr. 24/2008.
In fapt, ceea ce este mult mai grav, facem apel la urmatoarele Articole din Legea fundamentala a tarii, Constitutia Romaniei, pentru a denunta incalcarile drepturilor unor cetateni romani in favoarea unor cetateni romani cu dubla cetatenie sau/si legaturi cu servicii secrete ale totalitarismului comunist care au desfasurat activitati criminale si impotriva statului roman, pe perioada existentei Pactului de la Varsovia.
Astfel, ARTICOLUL 16 din Constitutia Romaniei, prevede:
“(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege”.
Iar ARTICOLUL 57 arata:
“Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.”
In acelasi timp, in Discursul oficial de Condamnare a Regimului Comunist al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, de la data de 18 decembrie 2006, acesta afirma:
“Ca şef al statului român, condamn explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989.”
In textul Declaratiei Sefului Statului se spune:
“Pentru cetăţenii României, comunismul a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deţinător al adevărului, un regim totalitar născut prin violenţă şi încheiat tot prin violenţă. A fost un regim de opresiune, care a expropriat poporul român de cinci decenii de istorie modernă, care a călcat în picioare legea şi a obligat cetăţenii să trăiască în minciună şi frică.”
De asemenea se arata ca “sistemul comunist totalitar din România a fost impus prin dictat străin”, printr-o ideologie “importată din URSS”.
In acest context, este mai mult decat evident ca orice candidat la alegerile din Romania care in perioada 1944-1989 s-a nascut sau a trait in fosta URSS – si, la actualele alegeri, sunt mai multi in aceasta situatie! – trebuie sa dea o Declaratie pe Propria Raspundere ca nu a colaborat cu serviciul secret sovietic KGB – Komitet Gosudarstvennoj Bezopasnosti, sau cel militar al URSS, GRU – Glavnoje Razvedyvatel’noje Upravlenije si nu cu “Securitatea”.
In acelasi timp, trebuie sa se tina cont si de faptul ca spionii regimului criminal comunist din tarile “prietene”, din lagarul socialist, cum ar fi cei ai serviciului secret al Republicii Populare Ungare – AVO sau al Republicii Democrate Germane – STASI, au activat pe teritoriul Romaniei racoland agenti romani care se pot afla si astazi sub santajul succesoarelor acestora sau a serviciilor mama si tata ale organelor Pactului de la Varsovia, respectiv GRU si urmasele KGB, FSB si SVR.
Nu intelegem de ce titlul de lucrator sau colaborator al Securitatii poate impiedica accesul unui cetatean roman in forul legislativ al tarii in timp ce acela de agent sau colaborator al unor servicii secrete straine, comuniste sau nu, permite cetateanului roman tradator sa acceada in Parlamentul Romaniei.
Apreciem asadar ca, in spiritul Legii si a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, o corecta formulare a Declaratiei pe Propria Raspundere trebuie sa priveasca si colaborarea sau racolarea de catre servicii secrete straine, urmand ca in cazul deconspirarii mandatul de parlamentar sa devina nul.
Asociatia Civic Media
24 Octombrie 2008
Tribunalul Bucuresti
Curtea de Apel
25.10.2008
R E C U R S
Subscrisa, Asociatia Civic Media, prin subsemnatul Victor Roncea, presedintele ei fondador, si personal, declar recurs impotriva hotararii date de Tribunalul Bucuresti la data de 24.10.2008 in dosarul 31/C/2008, cauza Contestatiei depuse in privinta procesului electoral si a candidatilor inscrisi.
In fapt, ceea ce reclamam tine de drepturile inalienabile ale cetateanului roman, in temeiul Articolului 16 si al Articolului 57 din Constitutia Romaniei, incalcate prin procedura inscrierii candidaturilor prin completarea asa-numitei Declaratii pe Propria Raspundere doar in ceea ce priveste colaborarea candidatilor cu Securitatea.
In contextul in care avem inscrisi la actualele alegeri mai multi candidati din tari ale fostului Pact de la Varsovia, in special din fosta URSS, Declaratia care limiteaza accesul unor cetateni romani din Romania in Parlament pe considerentul ca au lucrat sau colaborat cu Securitatea suprimand sau ingradind drepturi si libertati fundamentale ale omului, permite in schimb accederea altor cetateni romani sau cu dubla cetatenie, care este insa posibil sa fi colaborat cu serviciile secrete comuniste din statele din care provin, respectiv KGB, GRU, AVO, STASI, etc.
Situatia este cu atat mai grava cu cat este un fapt cunoscut ca serviciul cel mai represiv si considerat responsabil de milioane de crime in fostul lagar socialist este chiar cel sovietic, KGB, in contextul in care avem chiar mai multi candidati din fosta Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca. Asadar, in ceea ce-i priveste pe acestia, completarea formularului ca nu au colaborat cu Securitatea RSR este cel mult o gluma.
In speta, candidatul Partidului Romania Mare pentru Colegiul 1 Ilie Ilascu, cetatean al Romaniei si al Republicii Moldova, a declarat in mai multe randuri ca a colaborat cu organele de securitate de peste Prut indeplinind misiuni speciale. La fel, candidatul Partidului National Liberal pentru Colegiul 2 Nicolae Dabija, cetatean al Romaniei si al Republicii Moldova, poate fi banuit ca a colaborat cu organele speciale ale fostei URSS tinand cont de functiile sale din perioada comunista. Acestea sunt doar doua exemple care demonstreaza ridiculitatea unei declaratii pe Propria Raspundere care priveste doar Securitatea, respectiv Departamentul Securitatii Statului, formularea corecta care nici macar nu se regaseste in respectivul act.
Lista poate continua, fara indoiala, si, dupa cum expuneam in Contestatia noastra, tinand cont de perioada Razboiului Rece in care racolarile serviciilor secrete comuniste controlate de KGB si GRU se faceau in lant la noi in tara, considerentul trebuie aplicat, nediscriminatoriu, pentru toti candidatii.
Practic, prin faptul ca aceasta realitate periculoasa pentru institutiile statului roman – posibila colaborare a unor candidati cu servicii represive comuniste din fostul Pact de la Varsovia – nu este exprimata in scris, nu este interzisa, practic se poate spune ca este permisa. Or, din cate stim, in aceasta tara trebuie sa prevaleze in mod indubitabil obligatia fidelitatii fata de Statul Roman a fiecarui ales sau functionar public. Nementionandu-se delimitarea cadidatilor de legaturile cu servicii secrete anti-democratice si, de multe ori, anti-romanesti, este erodata insasi ideea fidelitatii acestora fata de Romania si forul suprem al democratiei romanesti, Parlamentul tarii.
In consecinta, va rog sa examinati cauza sub toate aspectele ei, sa admiteti Recursul formulat si sa modificati in tot Hotararea poate cam pripita a primei instante. Amintim faptul ca Presedintele Romaniei a condamnat oficial regimul comunist instaurat in perioada 1944-1989 si a aratat in Declaratia sa oficiala din Parlamentul Romaniei ca acest regim criminal a fost impus prin forta armelor de catre fosta URSS, exact acel teritoriu de unde provin unii cadidati fosti cetateni ai Uniunii Sovietice, exact acel regim care prin structurile sale represive cat si prin agentii sai facuti in Romania, a afectat grav esenta poporului roman timp de 50 de ani. Nu in ultimul rand amintim importanta comunitate maghiara din Romania care a fost vizata de serviciul secret al Republicii Populare Ungare, AVO, sau cea germana, aflata in atentia directa a politiei politice a Republici Democrate Germane, STASI.
In consecinta solicitam rectificarea Declaratiei pe Propria Raspundere cu mentiunea “ca am fost/nu am fost lucrator al Securitatii sau colaborator al acesteia sau al altor servicii secrete straine in perioada 1944-1989” sau introducerea unei a doua Declaratii cu privire explicita la colaborarea cu serviciile secrete ale altor state pe parcursul existentei Pactului de la Varsovia, pentru ca scopul Legii sa fie pe deplin realizat in sensul inlaturarii colaboratorilor aparatelor de politie politica si represiune din viitorul Parlament al Romaniei, primul parlament roman al noii Uniuni Europene. Victor Roncea Personal si in calitate de Presedinte fondator al Asociatiei Civic Media
Dupa cum probabil unii dintre Dvs va mai amintiti, in cursul anului 2006, mai precis in luna iulie, sub numarul P/2865/06/13.07.2006 Asociatia Civic Media a depus spre cercetarea CNSAS o lista consistenta de circa 300 de jurnalisti, formatori de opinie si analisti din presa centrala precum si membri ai unor organizatii neguvernamentale. Am considerat ca venim in intampinarea atributiilor si misiunii CNSAS cat si a aspiratiilor noii Romanii, membra a Uniunii Europene si a NATO, in vederea eliberarii de un trecut mult prea incarcat. La data de 20.07.2006 am revenit cu o completare la operatiunea supranumita “Voci curate” – si derulata simultan si eficient in Bulgaria de care o organizatie partenera – adaugand, la cererea colegilor nostri din provincie, si o lista suplimentara de jurnalisti, din intreaga tara.
Inca de la bun inceput am fost acuzati – evident de catre multi dintre cei aflati pe lista depusa – ca vrem sa impiedicam activitatea CNSAS de deconspirare a politicienilor. Drept urmare nu am insistat asupra urgentarii rezolvarii acestei cereri, asteptand, cu rabdare. Cu toate acestea, de-a lungul perioadei scurse am avut mirarea sa constatam ca alte categorii sociale, aflate cu mult dupa litera fixata jurnalistilor in cadrul prioritatilor CNSAS, beneficiaza de o atentie exagerata (dam ca exemplu ierarhii, pana la preoti, aflati si in noua OG pe lista in jos, respectiv la litera “u” spre deosebire de jurnalisti, aflati la litera “p”).
Iata ca vin noi alegeri si CNSAS va avea din nou de lucru cu motoarele duduind. Cu toate acestea, nici dupa doi ani de zile, formatorii de opinie, cei care imping electoratul in directii politice anume, nu sunt deconspirati sau, dimpotriva, exonerati de colaborarea cu Securitate sau alte servicii secrete de sorginte totalitarista, cum ar fi AVO, STASI sau KGB.
Pe toata aceasta perioada, informarile si Deciziile privind lista “Voci curate” au venit sporadic, in ciuda asigurarilor regulate facute de Domniile Voastre. Iar in ultima perioada s-au intrerupt complet. Per total consideram ca, desi termenul legal a expirat de cateva zeci de ori, nici 10% din cerere nu a fost satisfacut, numele “grele” din lista, formatorii cei mai importanti, fiind oricum ca si nevazuti. Pentru a evita insa orice neintelegere va rugam sa faceti si dvs acest bilant si sa ni-l trimiteti insotit de Deciziile Colegiului CNSAS pentru a putea confrunta rezultatele: cele primite cu cele trimise. Avem, oricum, Decizii interesante.
In consecinta va solicitam sa urgentati si bilantul si definitivarea cererii si intr-un moment considerat proxim si pentru Dvs sa prezentam – daca doriti, chiar impreuna – opiniei publice cat si, evident, jurnalistilor si oengistilor, adevarul despre trecutul lor.
Postare din Iran. Comentarii cand ajung la Bucuresti.
La nedumeririle unui mai tânăr prieten,
Scrisoare Deschisă jurnalistului Victor Roncea
M-ai întrebat cu o insistenţă demnă de altă cauză :
– de ce insist pe grupurile oligarhice şi complicităţile lor economice şi politice? – de ce sunt atât de dur atacat de foştii securişti? – de ce nu-i menţionez, de ce nu-i deconspir pe securiştii din viaţa politică şi pe jefuitori averii publice?
Te înţeleg şi îţi respect preocupările. Am să încerc să-ţi răspund pornind chiar de la faptul că pentru mine nu există situaţie mai onorantă decât aceea în care mă aflu; fără acces la cotidianele şi televiziunile importante, inclusiv la cele de stat, supus celor mai murdare alegaţii. Şi – pentru a nu părea neargumentată ca o simplă declaraţie această „mândrie” a mea – voi începe, înainte de toate, prin a-ţi face câteva precizări considerate şi de mine necesare. Pentru început, nu pot să nu fac referire la un caz recent, cu trimitere directă la tot ceea ce reprezintă pe şi de fond cauzele oricărei preocupări, ca şi argumentele răspunsului. Este vorba de „exerciţiul” pe care ni-l propunea – şi mie şi Dvs. -d-nul Mihai Iacob, în articolul publicat în „Curentul” din 25 august 2008: „Tartorii tenebrelor – Măgureanu şi Talpeş”. Să acceptăm „exerciţiul” acesta pentru început şi pentru că se constituie într-un exemplu de reprezentare pentru unii dintre cei care se numără, după părerea mea, printre artizanii unui joc fabulos în care ne-am aflat sau ne-am angajat, conştient sau nu, fiecare dintre cei care ne-am considerat cetăţeni ai României. Desigur am ales acest „exerciţiu” nu numai pentru că face parte dintre atacurile recente care mi-au fost adresate, ci şi pentru că ne oferă şansa abordării altor cazuri şi situaţii generate de aceleaşi grupuri de interese. Fiind hotărât să mă însoţeşti în acest demers, te avertizez că, încă de la prima frază a articolului – asumat cu eleganţă şi în spiritul unei înalte deontologii de către cunoscutul ziarist, domnul Mihai Iacob – nu ar fi bine să trecem peste expresia „personaje de catacombă” cu referire la Ioan Talpeş şi Virgil Măgureanu. O astfel de expresie, cred că suntem de acord, nu putea fi proprie unei personalităţi de nivelul domnului Mihai Iacob, cunoscut pentru eleganţa, educaţia, integritatea şi moralitatea ce-l situează (nu numai datorită dosarelor penale) în panoplia celebrelor personaje post-revoluţionare ce populează topurile româneşti, în special cele politice, economice şi financiare. La aceasta se mai adaugă, imediat, fraza devenită chiar antologică: „Curajoşi, tartorii tenebrelor de la Cotroceniul «cârpei kaghebiste» Ion Iliescu şi-au dat încă o dată mâna – de data aceasta peste mormântul unuia dintre cei mai respectaţi ofiţeri ai sistemului de siguranţă şi apărare naţională”. Mi-am zis „măi să fie”, cui să fie specifice asemenea „tehnici” şi „practici”. Să ne aflăm din nou în faţa limbajului lozincilor şi urletelor „revoluţionare” din anii `90? În rândurile următoare aveam să aflu şi această „enigmă”. „Mai mulţi foşti ofiţeri superiori ai SRI şi SIE ne-au contactat la redacţie”. N-am mai avut nici un dubiu: nu era vorba – dragul meu prieten – de ofiţeri ai SRI şi SIE, ci de securişti sadea care n-au înţeles niciodată ce trebuie să reprezinte cele două noi instituţii, înfiinţate după decembrie 1989, discreditându-le şi întârziindu-le evoluţia democratică. Amintiţi-vă de „valul” celor care i-au schimbat într-o sarabandă nebună pe „ceauşiştii naţionalişti” în decembrie 1989. Nu există decât foarte puţini aceia care nu pot fi documentaţi cu dependenţe faţă de personaje puse la naftalină în anii ’80 pentru subordonări sovietice. Astăzi, nu mai este secret pentru nimeni faptul că decembrie 1989 şi consecinţele acelor evenimente au avut cauzalitate directă în detenta intervenită între Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii. În perioada 1985-1989 s-au produs în Tratatul de la Varşovia şi CAER o serie de „deschideri” politice, sociale, economice şi culturale sub influenţa şi la intervenţia directă a Kremlinului. În pofida atenţionărilor şi a informaţiilor primite, Nicolae Ceauşescu nu a înţeles şi nici nu a vrut să înţeleagă că omenirea se afla angajată într-un alt proiect de dezvoltare – mondializarea surprinzând total nişte personaje obişnuite să gândească în termenii confruntării de clasă şi ai dreptului „inalienabil” de a stabili căile şi formele de dezvoltare economică şi socială. Astfel s-a ajuns la o situaţie paradoxală, în timp ce „deschiderile” politice şi economice din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, R.D.G., Bulgaria erau conduse şi impuse chiar de la Moscova, România şi Iugoslavia au continuat să se menţină în afara „spiritului vremii” şi să se opună politicii Uniunii Sovietice, în pofida faptului că aceasta îşi schimbase radical poziţia vizavi de relaţiile cu NATO şi „Occidentul”. Nu trebuie trecută cu vederea nici moştenirea „naţională” a celor două state, constituite în limitele geografice etnice odată cu semnarea Tratatului de la Versailles. Surprinzător, dar nu şi argumentat, schimbarea fabuloasă ce avea să se producă pe planul relaţiilor internaţionale, ca şi a formelor de dezvoltare ce aveau să consemne prăbuşirea comunismului, aveau să o plătească – în forme diferite şi experienţe specifice problematicilor lor istorice, Iugoslavia şi România, tocmai foştii „colaboraţionişti” ai „Vestului” din perioada războiului rece. Spun acestea insistând asupra faptului că NU Ceauşescu şi grupul din jurul său sau „politrucii” au fost consideraţi adevăraţi inamici, ci România şi românii care au fost trataţi aproape douăzeci de ani precum, anterior, fascismul şi purtătorii săi expansionişti, militarişti. Nu este cazul, încă, pentru dezvoltarea unei analize în măsură să evidenţieze modul în care s-au produs consecinţe la nivelul raportului de putere în România şi la nivelul structurilor de forţă – armată şi interne (miliţie şi securitate). Nu pot fi – însă – în nici un caz trecute cu vederea, mai ales în faza zilelor fierbinţi din decembrie 1989 şi ale anilor 1990-1991, adversităţile anterioare transformându-se nu de puţine ori în confruntări subtile cu consecinţe tragice pentru participanţii, unii întâmplători, ai străzii. Cert este că sub lozinca ce-ai făcut – în ultimii 5 ani şi mai ales 25 de ani – s-au produs nişte schimbări care nu-şi pot găsi similitudinea decât în spiritul Marii Revoluţii din Octombrie. Poate că nu era vorba doar de absenţa unor perfecţionări teoretice pe fondul „socialismului internaţionalist”, ci, în primul rând, de nevoia revenirii la putere a celor care fuseseră eliminaţi în anii ’60 şi ’70 sau a urmaşilor acestora, care – veniţi pe tancurile sovietice – săvârşiseră adevăratele campanii de genocid uman, cultural şi social. Desigur, totul făcut sub mantia şi în limbajul unor viziuni şi programe cu iz occidental şi de purtători confirmaţi de mijloace media occidentale, deşi ei înşişi foşti teoreticieni ai socialismului ştiinţific, erau consumatori şi promotori recenţi ai economiei de piaţă, o altă confirmare că şi un astfel de sistem putea fi acceptat – în geografia estică europeană – dacă Moscova şi-l asuma. La nivelul „confruntărilor publice” – de o violenţă specifică comunismului rudimentar, în pofida sorginţii elitiste a instigatorilor şi susţinătorilor – „revoluţia a continuat” după dictonul leninist şi în pieţele Bucureştiului – totul pentru ca vremurile şi figurile atroce ale anilor 1945-1965 să nu poată fi abordate. Astăzi, dragul meu prieten, sunt convins că mulţi, foarte mulţi dintre cei care de şi cu bună-credinţă au populat manifestările şi demonstraţiile din Piaţa Universităţii au cel puţin reprezentări contradictorii faţă de convingerile avute în acele momente. În special, când îşi amintesc de personajele (nu toate) care vituperau anticomunism pe pâine. Cred că de la acele momente, odată cu trecerea anilor şi deconspirarea sorgintei vorbitorilor, a moştenirilor şi relaţiilor lor, s-a născut acea neîncredere, deziluzie, mereu mai adânci din societatea românească. Eu, un privitor mai privilegiat din punctul de vedere al informaţiei, nu puteam, atunci, să nu sesizez cum se încerca repropulsarea unor biografii şi personaje care nu aveau nimic de-a face cu – prin ce ei constituiau – simţul şi speranţa publice româneşti. Astăzi, sunt convins că din acea perioadă s-a acţionat profesionist pentru discreditarea şi blocarea unei căi şi a unor programe şi persoane ce ar fi putut asigura, într-o atmosferă publică acceptabilă, o dezvoltare normală a României pe făgaşul economiei de piaţă. Pentru mulţi dintre cei care s-au proclamat sau au fost prezentaţi drept adevăratele conştiinţe româneşti, ceauşismul a fost cea mai criminală formă a comunismului chiar şi la nivel internaţional. Hitler şi Stalin chiar, începeau să pară figuri palide ale istoriei, iar crimele fascismului şi nazismului, ale revoluţiilor proletare făceau locul în abordări cinematografice unei dictaturi româneşti cu parfum latino-americano-islamico-terorist. Demonizaţii fii ai Draculei trebuiau umiliţi şi reeducaţi de cavalerii răsăritului, aflaţi într-un nou angajament şi aranjament de putere ce se dorea a-şi pune amprenta şi asupra liniilor de forţă ale noului mileniu. Pentru moment, pe ecranele „recentelor conştiinţe”, hitlerismul şi comunismul de tip stalinist păreau a nu mai reprezenta expresiile răului, atât timp cât se deconspira un rău mai apropiat gusturilor noilor generaţii care nu au cunoscut consecinţele dramatice ale celui de-al doilea război mondial sau vicisitudinile revoluţiei proletare şi colectivizării – Ceauşescu şi ceauşismul. Confruntările şi frământările prin care a trecut societatea românească, după decembrie 1989, au oferit un continuu şi susţinut spectacol cu figuranţi politico-revoluţionari, sindicalişti, tineri sau elitişti – şi mai ales actori – hotărâţi şi pregătiţi să ceară drepturile existente în „ţările democrate”. Uitând cu toţii că se aflau într-o ţară confruntată cu o acută criză economică, la marginea unui blocaj internaţional ce se anunţa catastrofal. Agresivitatea şi vulgaritatea au fost temeiul şi instrumentul „promovării democraţiei” până la epuizarea acestora de orice substanţă sistemică. Constituţia a fost adoptată doar în decembrie 1991 pentru a fi continuu şi vehement contestată şi de multe ori neaplicată. Aşa-zisul stat român a funcţionat în întreaga perioadă fără actul său fundamental (se pare caz singular în istoria modernă a umanităţii). Cât despre Codul Penal, a fost declarat ceauşist chiar şi în părţile inspirate sau copiate din dreptul roman, mai ales. Odată amuţiţi „câinii de pază” ai sistemului statal comunist şi într-o perioadă de absenţă quasitotală a unor structuri de ordine, cele civice încercate eşuând, în mod firesc, lamentabil, s-a făcut simţită o formă de presiune continuă a „străzii”. La aceasta s-a adăugat şi o degringoladă, greu de imaginat şi acum, după consumarea acesteia, cu impact dezastruos asupra întregului sistem social, economic şi financiar. Jucătorii şi propagatorii, dragul meu prieten, se dovedeau a fi prea profesionişti şi prea mulţi pentru a crede că era vorba doar de produsele străzii sau profesionişti aterizaţi de pe alte meleaguri. Foştii „câini de pază” schimbau tabăra şi se dovedeau deosebit de eficienţi în clamarea necesităţii unei noi ordini pentru a preveni prăbuşirea totală, jefuirea unei valori publice fiind de cele mai multe ori prezentată ca o şansă pentru continuarea unui proces economic oricum condamnat de noua restructurare programată profesionist la scară europeană şi mondială. Nu pot să nu mă întreb – şi astăzi – cum au fost toate posibile şi cum a putut funcţiona România? Sau, cine a dorit şi a impus toate acestea? Oricum, cei care au pregătit şi promovat toate aceste desfăşurări au dorit categoric o nouă Românie, un stat în care democraţia avea să confirme sărăcirea majorităţii populaţiei prin redistribuirea sălbatică a valorilor naţionale. Astfel, pe parcursul anilor ce s-au scurs din decembrie 1989, România s-a aflat într-o stare de continuă corigenţă, supusă tuturor condiţionărilor externe şi jafurilor interne. Mediul economic şi financiar a funcţionat sub semnul unor inovaţii ce au depăşit, chiar şi în plan legislativ, tot ce se poate imagina; toate preocupările guvernărilor ce s-au scurs, în loc să încerce crearea condiţiilor de funcţionare a compartimentelor economice cu piaţa asigurată, s-au angajat în privatizarea rapidă şi deşănţată. Totul în şi sub o presiune de coşmar în care sistemul phyrania a impus legile şi regulile economiei capitaliste româneşti. Creditele externe blocate din cauza absenţei pieţii financiare interne, în condiţiile în care nu era acceptată nicio garanţie românească, decât cea a statului, au deschis drumurile tuturor aventurierilor. Finanţatori de 3 dolari şi aceia aduşi cu şi în schimbul unor valori grele proiectau imaginea unei Românii aflată la marginea colapsului economic. A fost un test fabulos, României stabilindu-i-se cele mai dificile condiţii politice, economice şi financiare. Polonia şi Ungaria beneficiau de împrumuturi internaţionale fabuloase de la băncile Occidentale – în mare parte anulate, dispunând în acelaşi timp, de preţuri avantajoase la toate categoriile de energie importate din fosta Uniune Sovietică. Chiar şi după primii doi ani de şoc generalizat, când odată cu aruncarea CAER-ului în aer şi blocarea totală a pieţelor şi surselor de energie din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, restructurarea în sensul economiei de piaţă s-a făcut în condiţii incredibil de grele. Absenţa oricăror posibilităţi interne de finanţare au obligat statul şi Banca de Comerţ Exterior a României la împrumuturi cu dobânzi anuale de peste 20%, în timp ce pe piaţa occidentală sau chiar în Polonia şi Ungaria nu depăşeau 8%. Nu puteai să nu te întrebi cine şi de ce ne ura atât de mult şi dacă nu era un blestem să fii român. Comunismul românesc nu a fost lipsit de victime, în nici un caz – însă – acestea nu au aparţinut altor popoare care să fi fost sacrificate, aşa cum s-a făcut în alte spaţii, pe altarul reuşitei unui experiment istoric ce ţinea de visurile copilăriei umanităţii. Nu pot să nu recunosc că la început am crezut că duşmanii erau doar externi. Pe parcurs am început să înţeleg că tot ce se producea în România nu ar fi fost posibil fără duşmanii sau cozile de topor din interior. În mai puţin de 15 ani, geografia economică a României a fost „curăţată” de tot ceea ce putea reprezenta o concurenţă în domenii economice internaţionale. Doar în ultimii şapte sau opt ani au început să se dezvolte întreprinderi finanţate din interior pentru producerea de componente şi servicii. Agricultura a intrat în criză, iar proprietatea pământului, trecută prin retrocedări succesive şi fărâmiţări mai tragice decât în perioada interbelică a sfârşit prin a intra în proprietatea unor speculatori italieni, spanioli, danezi, irlandezi şi austrieci în vest (între aceştia sunt şi câţiva întreprinzători reali şi notabili), iar în vechiul regat sub controlul unor proprietari şi mai ales administratori din Orientul Mijlociu ce exploatează suprafeţe uriaşe obţinute cu concursul şi participarea vinovată a unor înalţi demnitari publici. Majoritatea activităţilor şi serviciilor, în special energetice, bazate pe rezervele naturale ale ţării au fost transferate, în speranţa unor ipotetice modernizări şi administrări eficiente, unor firme externe, care le-au cumpărat la nişte sume ce au împins statul român în poziţia de dator şi creditor lipsit de orice posibilitate de control. Desigur, toate acestea nu pot fi explicate doar printr-o nevoie de participare la jaf a politicianului român – aşa cum, îndeobşte, se consemnează în reacţiile oficiale sau ale mediei internaţionale. Până acum, proiectul românesc în programul european aflat în desfăşurare nu reprezintă decât o geografie economică destinată acomodărilor de segment şi adăugirilor marginale oferite de o viitoare dezvoltare a serviciilor bazate pe utilizarea forţei de muncă. Nu cred că există ceva mai relevant pentru a defini „condiţia” viitorului român, cetăţean al Uniunii Europene decât recenta reclamă pentru vopseaua Dufa. Aceasta a fost situaţia, cu puţinele excepţii ale unor nou-veniţi, şi acelea promovate şi susţinute de foşti securişti rămaşi în relaţii strânse, uneori chiar de coordonare, cu persoane din înalte poziţii ale SRI, SIE, din direcţiile de informaţii şi contrainformaţii ale armatei, sau ale Ministerului de Interne, fie mijlocitori interni ai intereselor unor servicii de spionaj extern. Tot ce s-a petrecut în România după decembrie 1989 nu poate fi explicat doar prin descătuşarea iniţiativelor interne şi în special a unor tentaţii mai mari spre lene, corupţie şi jaf. Negarea continuă a simbolurilor şi valorilor naţionale, „independentizarea” fiecărui individ, într-un perimetru în care respectul legii era considerat la fel de străin ca şi pe timpul domniei fanarioţilor, nu au fost posibile fără complicităţi interesate autohtone. Adevăratul eşalon II al aparatului de partid şi de stat – compus din utecişti cu funcţii importante, fii şi fiice ale unor înalţi foşti demnitari comunişti au acţionat cu ţinte precise fie ca participant-intermediar, fie ca intermediar-participant într-o relaţionare dependentă cu acei care, până în 1989 au fost câinii de pază ai proprietăţii de stat şi odată cu revoluţia s-au angajat în jefuirea şi deturnarea acesteia, dirijându-i sau protejându-i pe cei care trebuiau să devină noua clasă politico-economico-financiară a României. Un prieten, îmi atrăgea atenţia recent, că era firesc să se întâmple aşa, pentru că varianta trăită de noi nu făcea decât să respecte marile schimbări în raporturile politice şi de proprietate din istoria umanităţii. Într-un anumit fel, gărzile pretoriene au dat întotdeauna lovitura, schimbarea românească din 1989 nu putea să evite poziţionările şi instinctele de grup şi interese. Singura preocupare, acceptabilă chiar justificată într-o astfel de abordare, referindu-se doar la cupiditatea, violenţa şi încălcarea oricărei formule de spirit civic demonstrate de protagoniştii capitalismului sălbatic în România. Negarea şi distrugerea spiritului civic s-a făcut pe fondul atacării valorilor naţionale, exerciţiu propriu transformărilor româneşti, într-o specificitate ce le şi ne separă de evoluţiile caracteristice centrului şi estului european. Este uşor de observat, astăzi, că România oferă exemplul celei mai sălbatice experienţe capitaliste, dintre toate ţările foste socialiste. Purtătorii unui astfel de experiment, deşi proveniţi în marea lor majoritate din familiile celor care au contribuit la construirea sau apărarea „socialismului luminos,” au făcut proba celei mai fabuloase cupidităţi. „Detaşamentul de mâine” al clasei muncitoare s-a dovedit a fi format din cei mai imorali bandiţi şi jefuitori. În final, nu pot să nu vă spun – luându-mi întreaga răspundere – că 80% din proprietăţile transferate de la stat la particulari au avut protagonişti foşti securişti, colaboratori sau dependenţi, din ţară şi din străinătate, cu excepţia unor transferuri făcute în favoarea firmelor din fosta Uniune Sovietică la care dependenţele s-au dovedit a fi inverse. S-a ajuns la situaţia fabuloasă în care serviciile au fost controlate şi utilizate de cercuri de interese constituite ad-hoc pentru a facilita setea unor protagonişti interni ce şi-au dat mâna cu sutele de dependenţi reîntorşi sub steagurile unor „democraţii” mai mult sau mai puţin Occidentale, pentru o nouă ordine economică în România. Dacă „dependenţii” au venit să reprezinte interesele lor sau ale unor afacerişti veroşi din străinătate şi s-au adresat coordonatorilor lor interni, nu tinerilor angajaţi în SRI şi SIE după 1990, cine au fost cei care au mai reprezentat sistemul de siguranţă şi apărare naţională? Doar promovarea intereselor proprii, proces în care „câinii” protecţiei intereselor publice sau transformat în lupi, „lepădarea” de năravurile comuniste însemnând programarea şi participarea la marile jafuri. În această mare spoliere nu ar fi corect să nu se evidenţieze „compensările” între „vest” şi „est”. Concomitent cu progresele politice şi militare înregistrate de România pe făgaşul integrării în NATO şi Uniunea Europeană, tot mai multe valori economice au intrat sub controlul capitalurilor estice. Cursa continuă, oricum recuperările sunt vizibile, inclusiv de partea cui. Astfel, pe principiul promovării intereselor reciproce, cu cât angajările şi angajamentele politico-militare ale României faţă de NATO şi U.E. au fost tot mai puternice, cu atât prezenţa economică rusă în domeniile cele mai sensibile a fost tot mai pronunţată. Chiar şi în zone sau cazuri unde s-a simţit activitatea unor personalităţi româneşti preocupate de nevoia atragerii capitalului occidental şi a prezenţei economice vestice, nu pot să nu constat transferurile făcute prin reaaranjamente de „top” economic mondial ce au generat reconfigurări ce nu pot fi neevidenţiate pentru înţelegerea raportului de putere în România. Nu cred că mai este necesar – dragul meu prieten – să vă prezint eu, acum şi aici, personajele respective şi dependenţele lor. Până aici, la prima vedere, nimic nou pe frontul „economiei capitaliste de piaţă.” Doar că transferurile s-au făcut de fiecare dată programat prin încălcarea legilor pieţii şi prin jaf public.
Nu este vorba de condiţionările dihotomice ale istoriei româneşti, domnule Roncea. Totul este în defavoarea românilor şi aceasta cu acordul şi prin participarea celor care ar fi trebuit să fie „câinii lor de pază”.
November 17th, 2008 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
