Cecilia Tiz, ExMISA.ro: Am fost anuntata si mi-a fost confirmat din trei surse diferite, ca acum trei zile o instructoare MISA s-a intors din Japonia moarta, decapitata.
Este vorba de Diana Dochinoiu, una din coordonatoarele firmei SC Extaz SRL prin care MISA trimitea pina in 2004 femei la produs in Japonia si le lua apoi banii. Informatii detaliate pe aceasta tema se gasesc in rechizitoriul MISA, care a fost postat in 2007 pe site-ul Jurnalul National si care este de asemenea de gasit pe forumul exmisa.ro (citeva citate in mai jos).
Se pare ca a avut probleme cu mafia locala.
Acum citiva ani s-au mai intors din Japonia decapitate doua cursante MISA prestatoare in baruri, una de prin Moldova si cealalata de prin Fagaras, dar nu a “transpirat” in presa acest lucru. De asemenea o alta cursanta MISA care presta intr-un bar din Italia la recomandarea lui Bivolaru a fost batuta pina la coma de mafia locala. Dupa o vreme de stat in tara, Bivolaru a convins-o sa mearga din nou la prestat pentru MISA si a patit din nou acelasi lucru. Dupa chestia asta a renuntat la MISA.
Diana Dochinoiu a disparut din Romania la scurta vreme dupa descinderile din 2004 pentru ca era pe lista inculpatilor. O vreme a fost in Brazilia, unde racola pentru MISA in acelasi stil ca in Romania. De prin 2006 nu s-a mai stiut nimic despre ea, pe unde este. N-a mai revenit in tara, spre deosebire de alti misani aflati pe lista inculpatilor care vin in tara in taberele MISA.
Domiciliul il avea in Bucuresti, in casa parinteasca, in care actualmente locuieste fratele ei, Dorin Dochinoiu, cursant MISA de an maxim (22), profesor de biologie la Colegiul german Goethe din Bucuresti.
Diana Dochinoiu a jucat in filmele porno ale MISA:
– Ecstasy Water 1 (foto mai sus)
– Secrets of Seduction, clipul Kali
DOCUMENTARE: MISA, o retea de pornografie, trafic de persoane si sclavie sexuala
“Replica” de Constanta va prezinta destinele promiscue ale circa 100 de tinere care, fie de bunavoie, fie indobitocite de invataturile adeptilor MISA, au devenit dame de companie in Japonia sau prostituate on-line.
Probele pe care le detinem sunt indiscutabile: contractele semnate in perioada 2002- 2003 intre tinere din toate judetele tarii si firme care detin video-chat-uri pornografice, actele de identitate ale viitoarelor prostituate, fotografiile de prezentare ale tinerelor (in general, productii XXX), dar si desfasuratoare privind incasarile efectuate de administratorii video-chat-urilor de pe urma romancutelor noastre. Dincolo de aspectele morale ale acestor activitati, asupra carora nu ne putem permite sa ne pronuntam, am descoperit elemente disparate, dar care, puse cap coada, ne conduc la imensa retea MISA.
Traficul de persoane, pornografia infantila, evaziunea fiscala, traumele psihice iremediabile produse unor copii de catre „Guru” Gregorian Bivolaru si locotenentii sai au tinut capul de afis al presei ani la rand.
Justitia a facut dreptate doar pe jumatate in acest caz extrem de complicat, in conditiile in care Guru Bivolaru si oamenii sai au reusit sa fuga din tara, lasand in urma zeci de destine schilodite
Intr-un top al judetelor cu cele mai multe tinere trimise la produs in Japonia sau „vandute” pe site-urile porno, Constanta ocupa un (dez)onorant loc doi, dupa Bucuresti. Conexiunile pe care le are MISA in aceasta regiune sunt insa deosebit de puternice.
E suficient sa ne reamintim tabara anuala de la Costinesti a yoginilor MISA, dar si faptul ca scandalul Grigorian Bivolaru s-a declansat in urma marturiilor depuse de fosta sa iubita constanteanca, minora Madalina Dumitru. Conexiunile nu se opresc aici. Petre Claudiu Trandafir, instructor de yoga, vicepresedintele si „geniul” organizatoric al MISA, este, de asemenea, constantean.
Nascut in municipiul Constanta pe 12.08.1961, Petre Claudiu, posesor al cartii de identitate seria KT, numarul 170770, este fiul lui Mircea si al Valeriei Trandafir. In afara activitatii sale de instructor yoga dar si de director al editurii „Shambala”, locotenentul lui Guru Bivolaru se ocupa si de… dansuri moderne.
Acum, nimeni nu mai poate fi prostit in privinta a ceea ce insemnau aceste dansuri; in perioada de glorie a MISA, dupa cum au concluzionat si procurorii in timpul anchetelor din perioada 2003-2004. Se stie deja ca peste 150 de tinere yoghine au fost racolate de SC Extaz SRL Bucuresti si trimise in Japonia ca prostituate, sub paravanul unor contracte de dansatoare.
Detinem un contract incheiat pe 26.04.2002 intre Petre Claudiu Trandafir si SC Extaz SRL, reprezentata de administratora Diana Dochinoiu, prin care vicepresedintele MISA, in calitate de comodant, inchiriaza un imobil de pe strada Otesani, numarul 16, Sector 2, Bucuresti, in vederea „desfasurarii de dansuri moderne”.
Ce se intampla de fapt aici, a fost demonstrat deja de procurori: trafic de persoane si pornografie cu tinere yoghine, coordonate de Gregorian Bivolaru, cu ajutorul lui Petre Claudiu Trandafir, al Doinei Dochinoiu si al altor locotenenti, incasarile alimentand conturile MISA.
Din cele sapte tinere pe care Trandafir le-a luat cu el din Constanta si pe care le-a trimis in Japonia, dupa o scurta pregatire in saloanele de dans modern inchiriate de la Extaz SRL, detinem numele doar uneia dintre ele, celelalte sase avand doar fotografiile de prezentare. Este vorba despre Cristina Georgeta Teodosiu, acum in varsta de 27 de ani.
Un amanunt interesant extras dintr-un contract pus la dispozitia dansatoarelor sale de catre Extaz SRL vine sa confirme suspiciunile de trafic de persoane si prostitutie existente impotriva acestei societati: la Capitolul 3 – Dispozitii Finale, Articolul 17, firma isi obliga „dansatoarele” sa isi faca un control ginecologic cu 15 zile inainte de plecarea in Japonia.
Intre timp, fetele au tot venit si plecat in Japonia, alimentand pusculita cu bani a lui Guru Bivolaru cu zeci si sute de mii de euro. fel au contribuit si celelalte sase tinere din Constanta care si-au vandut nurii pe diverse video-chat porno, in perioada 2002 – 2003.
Este vorba despre Constanta Cosneanu, cu numele de „scena” Jewel, nascuta pe 27 noiembrie 1980, care a incheiat pe 23.08.2003 un contract de prestari servicii video-chat cu Dialtalk Communications N.V., din Antilele Olandeze, operatorul web-site-ului DXLive.
DXLive este unul dintre cele mai mari web-site-uri pornografice din lume, prestand exclusiv pentru clienti din Coreea de Sud si Japonia.
Cu aceeasi firma si in aceeasi zi au incheiat contracte Elena Ghita (nascuta pe 25.01.1978), prezentata pentru amatorii de pornografii drept Sensuality; Alina Irinel Spinu, din Topraisar, nascuta pe 30.05.1975, cu pasaportul seria 03895123 eliberat pe 28.09.2000; Elena Dinu (nascuta pe 19.01.1978), cu pseudonimul Shiver; Laura Gabriela Istrate, Nicole pentru cei de pe DXLive, nascuta pe
07.11.1982. Un alt mare operator de web-site-uri porno, Black Dog Unlimited, din Toronto- Canada, a primit, incepand din toamna anului 2003, serviciile erotice a doua tinere din Constanta. Vorbim aici de aceeasi Elena Dinu amintita mai sus, nesatisfacuta probabil de prestatiile japonezilor si coreenilor.
Alaturi de ea, s-a mai prostituat pe Internet, la un tarif mai mic de 1,5 dolari/minutul, Mihaela Istrate, pentru clienti Night Princess, nascuta pe 10.10.1985. Poate parea incredibil, dar aceasta Mihaela si Laura Gabriela Istrate, amintita mai sus, sunt surori, domiciliind la aceeasi adresa din municipiul Constanta.
Legatura dintre moravurile usoare ale tinerelor prezentate aici (intr-o comunitate relativ conservatoare precum cea romaneasca, ele ar fi numite fara ezitare „curve”) si MISA este de-a dreptul surprinzatoare si, din cate se pare, necunoscuta pana acum procurorilor.
Potrivit datelor pe care le detinem, omul de legatura al canadienilor de la Black Dog Unlimited in Romania, dar si al altor web-site-uri porno, este bucuresteanul Horia Cristescu, cu adresa pe strada Stirbei Voda, numarul 158, bloc 23, apartament 27, Sector 1, Bucuresti.
Se pare ca vorbim aici despre yoghinul si teoreticianul Horia Cristescu, directorul editurii si site-ului Sivasakti, prin care sunt propovaduite invataturile MISA. Vom reveni.
EXMISA: Fragmente din Rechizitoriul MISA in care apare in cateva randuri si instructoarea Diana Dochinoiu
MOTTO “Menţionez că într-o discuţie purtată cu BIVOLARU GREGORIAN referitor la banii pe care i-am dat eu şi la faptul că îmi este dator, acesta mi-a replicat că el n-a înşelat niciodată pe vreunul dintre noi, ci că a înşelat doar statul român”. DUMITRU IONELA CRISTINA
AFACEREA EXTAZ: „Jur pe evoluţia mea spirituală şi pe sănătatea mea că toţi banii, bijuteriile şi electronicele pe care le voi primi în Japonia timp de 6 luni le voi dona MISA şi că nu voi spune nimic nimănui despre această acţiune care trebuie ţinută în secret.”
“Cunosc despre faptul că bijuteriile şi ceasurile respective erau comercializate în străinătate de către EWALD COZORICI sau oferite de către el cadou fetelor cu care făcea sau dorea să facă sex, în cazul în care nu erau cumpărate de către noi de la BIVOLARU GREGORIAN.”
În judeţele Harghita şi Covasna, mai multe denumiri de pe primării, case de cultură, indicatoare rutiere, intrări în sate, drumuri forestiere, săli de sport, plăcuţe turistice, sunt mai întâi în limba maghiară, apoi în limba română.Articol complet
Extremiştii maghiari îl sărbătoresc, sâmbătă, public pe amiralul Horthy Miklos, liderul fascismului ungar. Legea interzice promovarea simbolurilor fasciste
Cu aprobarea primarului UDMR Raduly Robert şi a şefilor Poliţiei şi Jandarmeriei Harghita, sâmbătă, la Miercurea Ciuc, va avea loc o paradă cu husari pentru celebrarea ocupării oraşului de către Horthy, în 11 septembrie 1940
Extremiştii maghiari din filialele locale ale Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM), Consiliului Naţional Secuiesc Scaunul Ciuc şi Asociaţia Husarilor din Scaunul Ciuc organizează sâmbătă, la Miercurea Ciuc, o suită de manifestări pentru celebrarea a 70 de ani de la ocuparea oraşului, în 11 septembrie 1940, în urma Diktatului de la Viena, de către trupele ungare, în fruntea cărora s-a aflat însuşi amiralul Horthy, căpetenia fascismului ungar.
“În această zi de 11 septembrie 1940, guvernatorul Horthy Miklos, în fruntea honvezilor săi, a adus dreptatea mult aşteptată. (…) În data de 11 septembrie 2010 ne amintim cu mândrie şi dragoste ziua care a umplut de bucurie sufletul poporului nostru secui, fărâmiţat de Trianon”, se spune atât în mesajul “de mobilizare” adresat locuitorilor din Miercurea Ciuc de Szocs Csongor, şeful HVIM Ciuc şi de Toth Balint, purtătorul de cuvânt al HVIM Transilvania, cât şi în afişele reprezentându-l pe Horthy călare la intrarea în Miercurea Ciuc, ce au împânzit oraşul.
Programul acestei celebrări a instaurării ocupaţiei horthysto-fasciste ungare în Transilvania va începe, sâmbătă la amiază, cu o adunare la mormântul unui localnic din Miercurea Ciuc, Kopacz Bela, ucis din greşeală în timpul intrării lui Horthy în oraş, urmată de o paradă a unei trupe de husari călări de la gară până în centrul urbei, unde va avea loc apoi o nouă adunare populară, cu discursuri, poezii şi cântece “patriotice”.
După care, seara, la Casa de Cultură, celebrarea instaurării ocupaţiei horthyste asupra Ardealului şi a căpeteniei fascismului ungar, Horthy Miklos se va încheia cu o conferinţă despre viaţa şi opera acestuia, susţinută de istoricul literar Tompo Laszlo.
Autorizată de primarul UDMR Raduly Robert
Acţiunea pusă la cale de extremiştii maghiari se va desfăşura cu aprobarea primarului din Miercurea Ciuc, Raduly Robert. Cum a fost convins să o autorizeze, n-am izbutit să aflăm, repetatele noastre încercări de a-l contacta telefonic pe edil rămânând fără nici un rezultat, lucru valabil şi în cazul şefului IPJ Harghita, comisarul şef Radu Moldovan
În locul lor, singurul care a încercat să ne argumenteze autorizarea manifestării a fost prim-adjunctul şefului Inspectoratului de Jandarmi Harghita, maiorul Adrian Cigărean.
“Noi am refuzat până în ultimul moment să dăm autorizaţie, dar o dăduse deja primarul Raduly, iar după cum era făcută cererea depusă de organizatori, că se va comemora un eveniment istoric de cum 70 de ani, nu am mai putut să ne opunem şi am aprobat şi noi, ca şi cei de la poliţiei. Şi chiar dacă am fi continuat să ne opunem, ar fi fost degeaba, pentru că Legea 60 îi permite primarului să treacă peste un eventual refuz al Poliţiei şi Jandarmeriei”, ne-a declarat maiorul Cigărean.
Prefectul Ladany Laszlo: “Habar n-am despre ce vorbiţi!”
Reacţia prefectului judeţului Harghita, Ladany Laszlo (UDMR): “Habar n-am despre ce vobiţi, o să mă documentez şi o să vă spun mâine! Trebuie mai întâi să văd cu ochii mei despre ce e vorba şi apoi voi exprima un punct de vedere!”
Organizaţiile antifasciste – nicio reacţie
Celebrarea publică a fascismului horthyst şi a liderului său nu a produs deocamdată vreo reacţie nici din partea organizaţiilor antifasciste, din ţară şi străinătate, care, anii trecuţi, au criticat ridicarea unei statui a mareşalului Antonescu la Cluj-Napoca, ori, mai recent, emiterea de către BNR a unei monezi comemorative cu efigia patriarhului Miron Cristea. (Adrian Popescu / Gandul)
Romanians protest against illegal acts approved by a handicapped State occupied by Hungarian extremists
Two of the most important newspapers from Romania, “Gandul” and “Jurnalul National”, have released on Friday info about the celebration, by the Hungarian minority in Romania, of the fascist leader and former governor of Hungary, admiral Miklos Horty. (more…)
Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la „Naşul”, sunt Radu Moraru, şi o să vedeţi că istoria se scrie şi în această seară tot aici, tot pe Calea Victoriei, parcă nume predestinat pentru succesul pe care subiectele şi emisiunile noastre le-au avut de-a lungul celor opt ani de existenţă. Subiecte grele şi în această seară, şi o să vedeţi că nu vă dezamăgim. Avem, de exemplu, în această seară despre băieţii sub acoperire din presă, şi fetele. Sunt şi multe fete…
Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Primul meu invitat în această seară ne va vorbi despre subiectele care au zguduit un pic acvariul numit scena publică a României. Pentru că s-a vorbit de ziariştii sub acoperire din presă, ziarişti ai instituţiilor abilitate cu apărarea siguranţei naţionale şi aşa mai departe. Aici este însă un război invizibil, şi o să vorbim mai mult pe acest subiect, mai ales că unul din artizanii, unul din promotorii ducerii stindardului de luptă contra ofiţerilor acoperiţi din presă este un personaj, nu-i dau deocamdată numele, că l-aş face prea mare, e un personaj care din punctul meu de vedere e dubios. Adică mai că aş jura că este sub mai multe acoperiri. Şi până ne vom documenta, dacă vom avea timp vreodată, o să vorbim şi despre acel personaj. Însă subiectul e foarte interesant pentru că se vede această luptă dintre civili, cum mă consider eu, şi oameni care sunt sub acoperire şi care practică tot felul de războaie şi aşa mai departe. Şi eu am un principiu, domne, civilii cu civilii, ăia cu treaba lor, dar hai să nu ne intersectăm prea mult. Pentru că eu civilul cotizez la stat, ca statul să-mi asigure protecţia şi toate celelalte. Eu îi ţin pe ziariştii sub acoperire în braţe, pentru că din taxele şi impozitele noastre trăiesc toate serviciile din lume, şi ele nu sunt făcute ca să aibă ofiţeri sub acoperire, ca să ne bombardeze pe noi, civilii. Ei trebuie să îşi vadă de misiunile lor pe care le au. Şi a doua problemă pe care eu personal o am, ca civil, este că nu e cinstit ca oamenii sub acoperire să manipuleze. Să ducă un ziar sau o televiziune în anumite direcţii, în funcţie de ordinele primite, pentru că în presă nu prea au ce căuta asemenea domni şi doamne. Şi mai e o chestiune, din păcate, România are ofiţeri sub acoperire în presă. De fapt sunt nişte băieţaşi care nu sunt ai serviciului propriu-zis, ci ai unora care au lucrat la un moment dat în serviciile respective şi au fost daţi afară sau s-au pensionat. Adică avem tot felul de acoperiri şi tot felul de oameni şi de instituţii care îi acoperă pe aceşti tovarăşi. Invitatul meu va putea să ridice puţin capacul, pentru că a făcut nişte declaraţii interesante, presa de astăzi a făcut de asemenea nişte declaraţii interesante. În „Cotidianul” am văzut anumite luări de poziţii ale unor foşti şefi de servicii secrete sau purtători de cuvânt, cum e purtătorul de cuvânt de la SRI, domnul Bercaru. Despre asta discutăm în prima parte. Bună seara, domnule Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvânt al SRI.
Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, prin ce ai spus până acum într-un fel ai sintetizat situaţia, ceea ce dovedeşte că o cunoşti. Am să mă leg de prima frază a dumitale, şi o să o parafrazez: 40 de ani de regim comunist m-au învăţat că în regimul comunist cu cât lipsea mai mult un lucru, cu atât se vorbea mai mult despre el. Se vorbea despre libertate, deşi nu era niciun fel de libertate. Circula un banc care de fapt era o realitate tristă: „În comunism lucrurile se împart în două categorii: interzise şi obligatorii”. Ei bine, această lege cu cât se vorbeşte mai mult despre un lucru, cu atât el e mai absent, am aplicat-o într-un fel şi după ce am devenit purtătorul de cuvânt al SRI. Am observat că anumiţi ziarişti care proveneau din presa comunistă şi care nu erau lipsiţi nici de talent, nici de oarecare cultură, dintr-o dată au sărit în barca anticomunismului militant şi furios. Şi cu cât atacau mai mult SRI-ul şi puneau semnul de egalitate dintre SRI şi fosta Securitate, cu toate că fosta Securitate se putea regăsi în cel puţin trei instituţii de la vremea din anii 1990, adică şi în SRI, şi în SIE, şi în SPP, totuşi obiectul principal al atacurilor a fost SRI, pentru că el se ocupa de situaţia internă. Ei bine, aceşti oameni în timp s-au dovedit că erau fie foşti informatori ai Securităţii, fie ofiţeri acoperiţi. Nu ai unor servicii care au luat fiinţă după ’90, ci ai unor oameni care au lucrat în fosta Securitate. Care au păstrat legătura cu respectivii şi îi dirijau în tot felul de direcţii. Deci pentru mine un om care dovedeşte o atitudine constant anti-SRI, şi mă refer nu doar la SRI, ci la întregul sistem de informaţii al României post-decembriste, fără să admită măcar anumite progrese care s-au făcut, anumite delimitări pe care noile instituţii informative le-au făcut faţă de fosta Securitate, acel om deja pentru mine devine suspect.
Radu Moraru: Haideţi să facem un pic de istorie. Ceea ce am observat eu în aceşti ani de presă, practic fosta Securitate, vi s-a pus pecetea, în momentul în care s-a înfiinţat SRI. S-a spus, domne, acest serviciu va încerca să facă curat în sistem, să-i dea afară pe cei care nu aveau ce să caute într-un serviciu modern de informaţii pe care trebuie să îl aibă orice ţară. Din păcate, toţi cei care au plecat din fosta Securitate şi au fost în SRI prinşi şi daţi afară pe parcurs, unii şi-au făcut firme de pază şi protecţie, sau lucrează acolo, unii au plecat pe lângă oameni de afaceri, alţii în politică, alţii în presă, mulţi în sistemul justiţiei…
Nicolae Ulieru: Şi la „Doi şi un sfert”.
Radu Moraru: Apoi, s-au dus în alte servicii care s-au înfiinţat. Şi aici avem o probă dată ieri, în care „Doi şi un sfert”, sub semnătura lui Gelu Voican Voiculescu, a luat oameni care nu au mai încăput în SRI şi i-au numit şefi. De exemplu, de la Securitatea Municipiului Bucureşti. E evident că au mai intrat şi în alte servicii cu care opinia publică de atunci nu era foarte familiarizată. Deci, practic, România a fost penetrată de Securitate. Părerea mea e că mai bine rămâneau toţi acolo, că măcar ştiam că sunt acolo. Pe când aşa s-au împrăştiat peste tot.
Nicolae Ulieru: Dacă luaţi ziarele vremii, vedeţi că o declaraţie similară am făcut şi eu. Am spus că mult mai puţin periculoşi sunt foştii securişti care lucrează în cadrul SRI şi se supun noii legi de organizare şi funcţionare a SRI, decât cei care au scăpat de sub control şi s-au infiltrat în alte domenii.
Radu Moraru: Şi ce e grav e că şi-au păstrat reţelele. Adică au nişte butoane şi când apasă aici, pac iese ăla din lumea afacerilor, când apasă aici, pac iese ăla din presă. Adică şi-au păstrat reţeaua. Cu ce îi şantajează ei, deşi nu mai sunt activi în cadrul unor structuri reale ale statului, încât să îi poată manipula sau să îi coordoneze, de exemplu, pe cei din presă?
Nicolae Ulieru: În primul rând sunt angajamentele respective care rămân…
Radu Moraru: Păi a plecat generalul din Securitate cu tot cu arhiva în care are dovezi, documente, cum că respectivul ziarist ar fi fost colaborator?
Nicolae Ulieru: O copie a acelui document putea să îşi ia oricine, şi mai ales ofiţerul care l-a recrutat pe informator. În al doilea rând, sunt interese comune. Pentru că între informator şi ofiţerul care recrutează în timp se creează o anumită simbioză. Şi atunci de ce să nu lucreze împreună în continuare dacă asta e o situaţie materială mai bună, decât dacă omul ar fi zis, da, domne, am fost informator, îmi cer iertare. Nu mai sunt. Să nu confundăm totuşi statutul informatorului, care poate fi şi el un statut onorabil în anumite condiţii prevăzute de lege, cu statutul ofiţerului acoperit. Ofiţerul acoperit este din interiorul sistemului, trimis într-un domeniu sub acoperire…
Radu Moraru: Să luăm presa, de exemplu. Eu ştiu un caz, nu o să-l fac public, dar un caz în care un tânăr care nu valora mare lucru la momentul ’90 şi ceva a fost luat şi ajutat de cei care l-au recrutat şi l-au băgat sub acoperire, de a ajuns mare în societatea de astăzi. Pentru că aceşti oameni din fosta Securitate aveau pile, relaţii, contacte, şantaje. Puteau cere unui redactor sau conducător de ziar, ia-l pe ăsta şi bagă-l la tine. Ăsta e modelul?
Nicolae Ulieru: Peste tot agenţii trimişi în prima linie sunt ajutaţi ca să îşi facă munca. Dar trebuie să facem câteva delimitări necesare. Nu e adevărat, aşa cum s-a scris mi se pare chiar în „Cotidianul” de astăzi, că aceşti ofiţeri acoperiţi în presă sunt trimişi acolo ca să deturneze publicaţiile respective de la dreapta linie a cinstei, a onoarei şi a informării corecte. Nu e adevărat. Acoperirea prin meseria de ziarist e una din cele mai des uzitate în lume şi asigură o foarte bună posibilitate de circulaţie în toate mediile. Ofiţerul acoperit care lucrează în presă, cu legitimaţia de ziarist, şi dacă are şi ceva talent de ziarist, poate să pătrundă în diverse medii pe care alte acoperiri nu i le-ar permite.
Radu Moraru: Dar e normal să fie? Sunt ţări care au interzis ofiţerilor sub acoperire ca să activeze în presă.
Nicolae Ulieru: Mă îndoiesc.
Radu Moraru: Şi mie mi s-a părut ciudat. Eu nu cred ca vreo ţară sau vreun serviciu secret să rateze asemenea oportunitate.
Nicolae Ulieru: Când şi democraţia românească va avea 60 de ani vechime, se vor da legi în sensul ăsta, dar lucrurile vor merge tot aşa. Pentru că e o necesitate a muncii. De ce credeţi că de atâţia ani de zile americanii, cu forţa lor uriaşă, şi economică, şi informativă, nu pot să îl lichideze pe Osama Bin Laden? Pentru că nu i-au putut plasa un om acolo.
Radu Moraru: Ca să mai aruncăm un mit în aer, se pare că celebrii doi ziarişti din cazul Watergate erau de fapt foarte apropiaţi de serviciile de informaţii din Statele Unite.
Nicolae Ulieru: Erau alimentaţi de un adjunct al directorului CIA, care avea o ranchiună pe Nixon. Aia era sursa lor. Şi tipul a recunoscut înainte să moară acest lucru.
Radu Moraru: Asta zic.
Nicolae Ulieru: Apropo de chestia asta, celor doi ar trebui să li se ia înapoi Premiul Pulitzer pe care l-au primit ca urmare a dezvăluirilor. Pentru că de fapt nu datorită puterii lor de investigare au aflat acele informaţii care l-au silit pe Nixon să demisioneze. Ci datorită faptului că au fost alimentaţi de la cel mai înalt nivel.
Radu Moraru: Hai să o luăm altfel. Să zicem că eu ca cetăţean civil al patriei împreună cu ceilalţi contribuabili zicem, OK, acceptăm o parte din taxele şi impozitele noastre să se ducă şi pentru ziariştii acoperiţi. Dar eu ştiu că ei au un regulament foarte strict. Ofiţerii sub acoperire din presă au un comportament foarte bine reglementat de nişte coduri.
Nicolae Ulieru: Aşa ar trebui să fie, în teorie aşa este. Gândiţi-vă, de pildă, că se organizează la Bucureşti conferinţe internaţionale cu participare la cel mai înalt nivel. Şi avem exemplu cu summit-ul NATO. Nu poţi să bagi numai agenţi de ăia de 1,90 şi laţi în spate cât dulapul, pentru că ăia sunt uşor de recunoscut. Dar sunt ofiţeri sub acoperire acreditaţi ca ziarişti care evaluează foarte rapid situaţia operativă şi fiecare dintre ei, sau toţi împreună, pot să ia măsuri să nu se întâmple ceva neaşteptat.
Radu Moraru: Bun. Să zicem că aici suntem de acord, să fie ziarişti sub acoperire, dar nu, de exemplu, ziarişti care încep să facă alte acţiuni care nu sunt nici ale serviciului, nici în slujba ţării. Ăştia ce sunt, dezertori?
Nicolae Ulieru: Ştiţi ce se întâmplă? Din cauză că în ultima vreme actul de comandă în cadrul serviciilor noastre de informaţii a cam lăsat de dorit, s-au format, s-au centralizat diverse grupuri de interese care lucrează pentru unii, pentru alţii şi aşa mai departe. Şi atunci sigur că se întâmplă şi asemenea…
Radu Moraru: Aţi dat două ziare ca exemplu, şi aţi fost făcut ba mincinos, ba nu ştiu cum, pentru că nu aţi dat nume. Şi e vorba de Evenimentul Zilei şi România Liberă, unde aţi spus că sunt ziarişti sub acoperire.
Nicolae Ulieru: Eu m-am referit doar la perioada când am fost eu purtător de cuvânt, 1990-1997. Şi am spus că în primii ani ai acestei perioade erau doi ziarişti care atacau foarte dur SRI-ul, uneori săreau peste cal în mod evident. S-a încercat să se stea de vorbă cu ei, să li se spună, domne, uite sunt nişte lucruri pe care le-aţi scris şi nu sunt adevărate.
Radu Moraru: Şi cei doi erau unul de la Evenimentul Zilei, unul de la România Liberă.
Nicolae Ulieru: Da, şi până la urmă li s-a făcut o ofertă şi au fost convinşi să nu mai atace SRI-ul.
Radu Moraru: După ce au fost găsiţi ca făcând parte dintr-un serviciu secret, adică „Doi şi un sfert” de atunci.
Nicolae Ulieru: Da. Dar afirmaţia mea a fost răstălmăcită. Eu am dat exemplu ăsta printre alte 2-3 exemple care să demonstreze că „Doi şi un sfert”, în loc să îşi vadă de treaba lui, de protecţia contrainformativă a Ministerului de Interne, şi-a extins activitatea dincolo de limitele legii lui de organizare şi funcţionare, şi a încercat să facă şi alte şmecherii, cum face şi acum.
Radu Moraru: Afirmaţia e gravă când spuneţi despre un serviciu secret al Ministerului de Interne care trebuie să urmărească ofiţerii corupţi, bandiţii, traficanţii şi criminalii…
Nicolae Ulieru: Eu întreb, domnul Radu Moraru, la Secţia 5 Poliţie, jumătate din personal a fost depistat acum un an sau doi că furau benzină. Ţineţi minte?! Acum un an, la Piteşti, s-a demonstrat că o serie întreagă de permise de conducere, mii de permise, au fost date cu încălcarea flagrantă a legii.
Radu Moraru: De ce nu au aflat de la primele 100 de permise?
Nicolae Ulieru: Păi nu asta trebuia să facă? Eu zic că la Piteşti, toată Secţia judeţeană de la „Doi şi un sfert” trebuia rasă. Dar ce se întâmplă, ei vin acolo pe nepotisme, pe chestii politice…
Radu Moraru: Eu aproape că sunt sigur că aşa se întâmplă cam peste tot, că nu cred eu că doar „Doi şi un sfert” îşi depăşeşte atribuţiile cu nepotisme, cu nu ştiu ce, şi nu îşi fac treaba în mod eficient. E posibil ca şi alte servicii secrete…
Nicolae Ulieru: E posibil, dar nu în aşa hal.
Radu Moraru: Dar vedeţi că după ce aţi declanşat dumneavoastră acest subiect, au venit alte voci care au venit să spună, domne, ia să-i dăm în gât pe toţi. Or, aici era vizat şi SRI-ul. Pentru că SRI-ul, prin Marius Bercaru, purtătorul de cuvânt, a recunoscut că legea neinterzicând, există şi din partea SRI ofiţeri sub acoperire în presă.
Nicolae Ulieru: Se poate. Eu n-am apelat la asemenea mijloace, vreau să vă spun că în 1992-1993, când eram încă locotenent colonel, am avut o discuţie cu unii comandanţi care erau colonei, atunci încă nu existau generali în SRI. Abia prin 1995 a făcut Măgureanu primii 2-3 generali. Şi mi s-a sugerat că în anumite probleme să apelez la anumiţi ziarişti care sunt în legătură veche cu ei de dinainte de revoluţie. Şi atunci eu am refuzat categoric şi le-am spus, domnilor, oţi fi voi colonei, dar eu în materie de presă sunt general sau chiar mareşal. De ce? Pentru că eu nu lucrez decât cu oameni care au intrat în presă doar după decembrie 1989.
Radu Moraru: Dar atenţie, că după decembrie 1989 au intrat oameni în presă, dar unii au intrat şi în serviciile de informaţii. Adică avem aşa în presă, oameni sub acoperire provenind din fosta Securitate…
Nicolae Ulieru: Au cam dispărut, că biologic sunt…
Radu Moraru: Eu am bănuieli pe vreo 2-3 aşa. Unii chiar au recunoscut. Şi apoi unii care au intrat abia după 1990 în servicii…
Nicolae Ulieru: Da. Mi se pare firesc ca orice structură informativă din ţară să aibă ofiţeri acoperiţi în toate domeniile de interes.
Radu Moraru: Da, dar nu vedeţi că unii ofiţeri acoperiţi s-au demascat, s-au autodemascat, prin comportamentul lor arogant, prin faptul că ei vin şi colportează nişte informaţii strict secrete, vorbesc despre acţiuni strict secrete ale statului român, ei vin şi le trădează în direct… şi eu aşa i-am prins pe toţi. Numai dacă îl monitorizezi îţi dai seama că e ofiţer sub acoperire, îţi dai seama şi ce grad are şi că provine dintr-o structură, pentru că atacă alte structuri…
Nicolae Ulieru: Aia e, din păcate aici…
Radu Moraru: Deci e un război de ăsta între servicii. Întrebare, şi trebuie să v-o adresez cu o rugăminte. În perioada despre care vorbiţi, atunci când eraţi purtător de cuvânt la SRI, eu am lucrat la Evenimentul Zilei. Deci 1993-1996. Spunând informaţia că unul de acolo era la „Doi şi un sfert” şi nenumindu-l, practic şi pe mine şi pe ceilalţi colegi care am lucrat acolo, pornind de la Ion Cristoiu şi terminând cu oricine, ne puneţi pe aceeaşi listă. Şi pe mine mă deranjează chestiunea asta. Nu vreau să fiu pe o listă a celor care ar putea să fi fost la „Doi şi un sfert” şi acum au fost întorşi. Şi vă dau nume grele: Cartianu nu ar vrea să fie pe lista asta fără probe, Radu Tudor, Dan Andronic, Turturică, Claudiu Săftoiu… mulţi au avut un parcurs foarte interesant şi în carieră după aceea. Eu am rămas în zona presei, unii au plecat. Trebuie să ne daţi numele, măcar de la Evenimentul Zilei, pentru România Liberă nu vă pot… nu sunt în situaţia asta.
Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, deci ofiţerul acoperit are un anumit regim de funcţionare. Caracteristica dominantă a acestui regim este acela de a nu fi deconspirat. Eu nu pot ca ofiţer să deconspir un nume. Eu am dat un exemplu de om care nu-şi făcea meseria ca ofiţer acoperit şi ataca un serviciu prieten, sau un serviciu cu care trebuia să colaboreze în linii mari, şi pe care eu l-am anihilat. Atât. Dar nu-mi cereţi mie acum… pentru că nu e profesionist.
Radu Moraru: Colegii, căutaţi în următoarele zile toată arhiva Evenimentului Zilei şi ne uităm acolo.
Nicolae Ulieru: Ne uităm acolo, dacă veţi putea deduce, eu o să zic, „No comment”. Asta înseamnă, domne, ştii ceva, dar nu poţi să confirmi pentru că nu-mi dă voie calitatea mea de funcţionar public, dar nu pot nici să infirm, pentru că…
Radu Moraru: Oricum, informaţia pe care o daţi cuprinde strict perioada 1991-1997. Am înţeles. Lista lui Severin?
Nicolae Ulieru: Aia e o făcătură care n-are nicio relevanţă.
Radu Moraru: Bine, dar Emil Constantinescu, preşedintele României, care şi el a sărit din pătrăţică, pentru că un preşedinte de ţară nici după ce moare n-are voie să vorbească, a spus că Dumitru Tinu era KGB-ist şi l-a confirmat pe lista respectivă.
Nicolae Ulieru: Preşedintele Constantinescu a făcut multe gafe şi greşeli. De pildă, eu nu pot să îi iert faptul că el a spus public, ca preşedinte, că România a încălcat embargoul cu Iugoslavia. Într-adevăr, au fost transporturi de combustibil din România către Iugoslavia, combustibil cumpărat de firme iugoslave pe teritoriul României şi transportat în Iugoslavia, cu garnituri de tren, dar această operaţiune care a durat câţiva ani de zile s-a făcut cu acceptul ofiţerilor însărcinaţi din partea Uniunii Europene, să supravegheze respectarea embargoului, deoarece la nivelul cel mai înalt al Uniunii Europene s-a considerat că dacă sârbii vor fi lipsiţi de combustibil la modul acut, starea însăşi de spirit a populaţiei se va acutiza şi se vor strânge şi mai tare în jurul lui Miloşevici. Şi atunci li s-a dat o supapă. Şi Constantinescu ştia chestia asta. Nu spui, domne. Pentru un preşedinte, ţara este mama lui. Nu vii în public să spui, domne, maică-mea a fost o curvă.
Radu Moraru: Dar a fost barter, pentru că acum ne-au dat sârbii o căruţă de goluri. Am însă bănuiala, şi o voi spune în direct, legată de Evenimentul Zilei. Pentru că mi-am pus mintea la contribuţie şi îl voi provoca pe domnul Nicolae Ulieru să spună „No comment”. Publicitate.
Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Vom vorbi şi despre mineriade, cum ele au fost şi orchestrate, dar mai ales conduse de către ofiţeri ai lui „Doi şi un sfert”, şi despre arhiva care a dispărut, a lui „Doi şi un sfert”, înainte ca să ia foc respectiva clădire. Două camioane cu documente au fost scoase din acea arhivă, iar ulterior s-a spus că au ars documentele în acel incendiu. Total fals pentru că cele două camioane au fost chiar filmate plecând de acolo cu minute bune înainte de incendiu. Spuneam însă că legat de Evenimentul Zilei am să fac un exerciţiu de memorie şi de logică. Şi am să vă întreb aşa. Minidepartamentul care se ocupa de zona aceasta a serviciilor secrete era format din trei oameni. Doi dintre ei apar astăzi aproape în fiecare zi la televizor, unul a rămas în presa scrisă şi recent a scris despre o afacere controversată lansată de Sorin Roşca Stănescu. Corect?
Nicolae Ulieru: Eu nu mai citesc presa scrisă de la 1 ianuarie 2008, şi având în vedere şi vârsta înaintată, memoria mă cam lasă. Deci nu-mi mai aduc aminte.
Radu Moraru: Am înţeles. Bun. În momentul ăsta ştiu cu precizie, dar ne mai trebuie probe ca să verificăm. Şi vă mărturisesc că în pauză nu l-am întrebat, deci nu mi-a confirmat sau infirmat…
Nicolae Ulieru: Poate că omul respectiv îşi face datoria cum trebuie. A avut atunci un derapaj, a dat într-un serviciu al ţării pe care îl slujeşte şi el, şi acum nu mai face.
Radu Moraru: Dar totuşi pentru mine e important să ştiu, că dacă omul mai face presă, mă interesează şi metodele de convingere. Că poate acum e la alt serviciu, sau poate că modul de deturnare nu e unul foarte onorabil pentru…
Nicolae Ulieru: Nu l-am deturnat, domne, doar l-am pus cu botul pe labe atunci. Fără niciun fel de deturnare. Să îşi vadă de treabă, dar să nu mai mănânce borş pe seama SRI.
Radu Moraru: După ce a apărut acest episod cu Evenimentul Zilei şi cu România Liberă, am observat o campanie care s-a declanşat, afară cu ofiţerii acoperiţi din presă.
Nicolae Ulieru: Asta e o prostie.
Radu Moraru: Şi mie mi s-a părut o campanie fără sorţi de izbândă. Practic, cum o să ştim noi dacă, peste 5 ani, X sau Y e sub acoperire? Astăzi e uşor pentru că unii sunt atât de proşti, încât se autodemască prin prestaţiile zilnice şi prin modul lor de a se comporta.
Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, de unde ştiu eu că această campanie nu e pusă la cale chiar de unii ofiţeri acoperiţi? Ştii cum se spune, hoţul strigă hoţii.
Radu Moraru: Ne-am gândit şi noi la ipoteza asta.
Nicolae Ulieru: Dar pe mine mă miră că ăştia doi băieţi, care sunt inteligenţi şi au şi oarecare talent, oarecare cultură, Dan Turturică şi Mircea Marian, parcă, cum îmi cer mie să dau nume? Înseamnă că ei habar nu au de calitatea de ofiţer…
Radu Moraru: Mircea Marian v-a solicitat să daţi nume, şi credeţi-mă că Mircea Marian, la cum îl ştiu eu, chiar nu ştie funcţionarea asta a celor sub acoperire, că n-are de unde să ştie.
Nicolae Ulieru: A spus că dacă nu dau nume sunt un mincinos sau că afirmaţiile mele n-au nicio valoare. Afirmaţiile mele nu sunt actuale. Ele se referă la o realitate pe care eu am trăit-o, şi dacă vrei, au o valoare istorică. Deci nu poţi să spui că afirmaţiile mele n-au valoare. Au o valoare, dar nu din punct de vedere al jurnalistului cotidian.
Radu Moraru: Şi ca să mai spunem telespectatorilor, unii care strigă astăzi, afară cu ofiţerii acoperiţi din presă, prin campaniile lor îşi construiesc o acoperire nouă.
Nicolae Ulieru: Absolut, asta şi spuneam.
Radu Moraru: Deci dragi telespectatori, eu o pot face pentru că sunt civil şi mă uit în ochii dumneavoastră. Dar vă spun că şi dacă am cere să iasă ofiţerii acoperiţi din presă, acest lucru este imposibil. Şi doi, am sluji nişte meciuri între serviciile secrete, pentru că e evident că nu toate serviciile secrete au oameni Albă ca Zăpada. Au oameni care fac şi jocuri politice, unii într-o parte, alţii în altă parte. Ceea ce le cerem noi, zona civilă a presei, domne, să îşi respecte misiunile pe care le au şi să nu-şi depăşească atribuţiile. Eu vreau să cred că România are ofiţeri adevăraţi, că altfel ne ducem la culcare.
Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, în 1995, în toamnă, am ţinut la Cluj o conferinţă de presă cu presa locală, în care am spus o frază care apoi a apărut în toată presa centrală. Am spus aşa: „Noi nu pretindem că suntem fete mari, dar nici curve nu suntem”. Extinzând acest mod de a judeca asupra lui „Doi şi un sfert”, eu zic că ei de multe ori au acţionat ca nişte curve. Adică nu şi-au respectat nici statutul de ofiţer, nici legile.
Radu Moraru: Dar să nu spunem tot serviciu.
Nicolae Ulieru: Nu. Acolo sunt şi oameni foarte valoroşi, care din păcate atunci când încearcă să facă treabă sunt marginalizaţi. De pildă, cunosc cazul unui ofiţer care a venit din SIE la „Doi şi un sfert”. Lucrase în Spania, la post, vorbea limba spaniolă şi trebuia să ocupe un anumit post unde se cerea şi limba spaniolă. Şi la examenul de limba spaniolă a fost promovat unul care nu fusese nici în Spania şi nici multă spaniolă nu ştia. Aşa se întâmplă lucrurile. Ca să revenim la celebrul Marian Vanghelie, primarul sectorului în care locuiesc, eu l-am votat pe Marian Vanghelie şi a doua oară ca primar, dar mi se pare că el şi-a depăşit cu mult statutul lui de existenţă. El a creat la câţiva generali şi ofiţeri superiori din Ministerul de Interne, le-a creat un belciug. În sensul că i-a momit şi apoi, când a fost cazul, le-a cerut să joace cum cântă el.
Radu Moraru: Dar aveţi informaţiile astea?
Nicolae Ulieru: Sunt lucruri care… pe ce bază se laudă el că ştie că arhiva aia e acolo şi nu e dincolo?
Radu Moraru: A fost un pamflet, a zis ministrul de Interne de atunci. Dar auziţi, în arhiva asta… am întrebat pe cei de la „Doi şi un sfert”, domne, ce aveţi în arhiva aia, că e clar că aveţi. Nu avem, domne, sunt mici lucruri. Dar eu ştiu că în arhiva lui „Doi şi un sfert” sunt date despre orientarea sexuală a multora din România, sunt date despre furtişagurile economice ale unora înainte de 1990, sunt înregistrări ale legăturilor şi video dintre aceşti mari oameni ai ţării şi lumea interlopă.
Nicolae Ulieru: Da. Cum îţi explici faptul că au fost surprinşi generali din Ministerul de Interne stând la masă cu interlopi foarte cunoscuţi? Ce păzea „Doi şi un sfert” la ora aia? Era pe alte fronturi? Apropo de alte fronturi, din informaţiile pe care le am, un anumit şef de la „Doi şi un sfert” a dat ordin ca „Doi şi un sfert” să îşi extindă activitatea şi în Republica Moldova.
Radu Moraru: Tare de tot, chiar ordin scris?
Nicolae Ulieru: Da. O dispoziţie.
Radu Moraru: Asta e de Cascadorii râsului. Ştiţi ce mi-e mie teamă? Ca la anumite servicii să nu fi fost promovaţi oameni acolo, ca şefi, de tipul celor din politică. Adică vedeţi ce e în politică.
Nicolae Ulieru: Uite, Bogdan Olteanu, numit viceguvernator la BNR. Pe ce criterii, domnul Radu Moraru?
Radu Moraru: Economice. Economie de timp şi spaţiu.
Nicolae Ulieru: „Doi şi un sfert” e un serviciu de informaţii. Ofiţerul de informaţii se construieşte în cel puţin 7-9 ani de zile. Asta o ştiu din propria experienţă şi pe mine şi pe cei care i-am văzut plecând din SRI de la zero, şi avansând. „În Doi şi un sfert”, un comisar la circulaţie, pac venea un partid pe care îl servise şi era pus şef la „Doi şi un sfert”. Păi ce fel de muncă de informaţii poate să facă ăsta? Ce fel de criterii de apreciere a informaţiei poate să aibă un asemenea individ? Şi nu e un caz izolat, sunt zeci şi zeci de şefi aduşi din alte sectoare ale Poliţiei…
Radu Moraru: Am o întrebare de istorie. Aţi spus că mineriada din 1990 a fost orchestrată, sau acţiunile minerilor din Bucureşti au fost conduse de…
Nicolae Ulieru: Eu am spus că minerii care au venit să viziteze Bucureştiul şi să planteze flori în Piaţa Universităţii au avut ca ghizi turistici pe unii ofiţeri de la „Doi şi un sfert”. Şi am mai spus că cei doi care au vandalizat casa lui Ion Raţiu au fost dovediţi în tribunal ca fiind ofiţeri de la „Doi şi un sfert”. Şi vreau să vă spun că aici am avut şi noi o contribuţie, pentru că Raţiu îşi luase ca avocat un jurist, e mort demult şi ăla, Dumnezeu să îl ierte, ăla susţinea prosteşte pur şi simplu că ăştia sunt de la SRI. Şi când am avut o discuţie cu el, spunându-i, domne, nu e adevărat. Păi nu, că toţi sunteţi o apă şi un pământ. Domnule, Ministerul de Interne e Ministerul de Interne, SRI-ul e o altă instituţie a administraţiei centrale de stat, care n-are nicio legătură cu Ministerul de Interne…
Radu Moraru: Bine, pe vremurile ălea era o campanie de discreditare a SRI-ului ca organism nou.
Nicolae Ulieru: Da.
Radu Moraru: Întrebare atunci. Ion Iliescu a mulţumit minerilor. Dar el nu ştia că minerii de fapt au fost manipulaţi, conduşi, poate incitaţi de ofiţeri ai lui „Doi şi un sfert”? Bănuiesc că a primit informări.
Nicolae Ulieru: Plus actele de vandalism şi atrocităţile care s-au întâmplat.
Radu Moraru: Bun, vă mulţumesc mult pentru prezenţa în emisiune. Ia să vedem un mesaj: „Vizavi de cazul Piteşti, DGIPI a colaborat şi a ştiut întotdeauna ce se întâmplă acolo, iar obligaţia lor a fost de a înştiinţa instituţia care se ocupă de acele cazuri grave de corupţie, anume DGA”.
Nicolae Ulieru: Cum adică? Dar ei ce păzesc acolo, că erau ofiţerii lor?
Radu Moraru: Ei spun că numai anunţă o instituţie.
Nicolae Ulieru: Da.
Radu Moraru: De arestat trebuia DGA-ul probabil să o facă. Nu vedeţi că am creat atâtea instituţii de nu mai ştii cine ce face şi în final infractorii scapă?
Nicolae Ulieru: Eu vreau să spun că la DGA sunt destui foşti lucrători de la „Doi şi un sfert” de valoare, care neputând să îşi facă munca în cadrul Ministerului de Interne, au trecut la această…
Radu Moraru: Aici e o mare hibă şi a faptului că… eu aş numi ministrul de interne cât mai puţin politic.
Nicolae Ulieru: Înainte de a termina emisiunea, mai vreau să fac o precizare. Nu vreau să se înţeleagă că toată vina aparţine exclusiv Ministerului de Interne sau unităţii „Doi şi un sfert”. Pentru că la fel de vinovată e şi clasa politică, care prin toate mijloacele a căutat să aservească această unitate şi să o folosească în funcţie de regimurile politice care au venit la conducerea României, din decembrie 1989 încoace, să şi-o aservească ca să îi servească interesele unui grup sau altui grup. Mai mult, gândiţi-vă că conducerile acestei unităţi informative s-au schimbat mult prea des.
Radu Moraru: Aşa e.
Nicolae Ulieru: Eu totuşi rămân la părerea că cel mai longeviv dintre ei, Ardeleanu, a fost cel mai bun. Cu toate hibele care i se pot găsi şi lui. Dar el, deşi provenea din Poliţie, a devenit un bun profesionist tocmai pentru că a avut răgazul să stea acolo, să lucreze cu informaţia, să lucreze cu ofiţerii de informaţii şi să se dumirească.
Radu Moraru: Bun, vă mulţumesc pentru prezenţa în emisiune. Trebuie să mai spunem că toţi ofiţerii valoroşi din România nu sunt protejaţi suficient de către instituţiile lor. În sensul că atunci când îşi fac treaba, rezultatele muncii lor nu se văd, pentru că ele sunt stopate la un nivel de dosariadă de şantaj, sau atunci când pleacă în diverse misiuni sunt daţi în gât pur şi simplu de trădători infiltraţi de către alte servicii. Şi după cum aţi observat, în România s-au dus multe bătălii între servicii, în a se lovi unul pe altul, din păcate.
Nicolae Ulieru: Trebuie să spunem un lucru, că informaţia culeasă şi prelucrată de structurile informative ale ţării merge către factorii decidenţi care nu sunt politici. Iar decizia nu se ia la nivelul serviciilor, ci la nivel politic. Şi ăla poate să spună, informaţia asta nu mă interesează. Poţi să vii tu cu un dosar beton de crimă organizată, dacă ăla e prieten cu şeful reţelei, sau dacă partidul care l-a pus în funcţia aia are interes la reţeaua respectivă, te dă pe uşă cu dosar cu tot.
Vezi: CAMPANIA DE-MASCAREA 2 : ofiterii acoperiti si descoperiti din presa la Raport. SRI contra 2 si-un sfert (DGIPI). Ce fac SIE si DGIA? Dar FSB si SVR? UPDATE – Punctaje Live Nic Ulieru: “Anticomunistii” din presa de dupa ’90 erau fosti informatori ai Securitatii si colaboratori ai 2 si-un sfert. Radu Moraru: Stiu un caz cu un tanar colaborator care a fost luat, ajutat, si a ajuns mare in societatea de astazi. Eu am lucrat la Evenimentul Zilei, ziar despre care ati spus ca era plin de informatori. Acolo mai lucrau si Claudiu Saftoiu, Grigore Cartianu, Dan Andronic, Radu Tudor, Dan Turturica… Va rog sa dati nume. Care sunt agentii? Nic Ulieru: No comment. Vezi si Cotidianul: Serviciile confirmă
Vineri pe la pranz va informam in postarea exclusiva (ce sa fac?:)- BOMBA IN PRESA! Opt agenti acoperiti ai SRI si SIE din presa si societatea civila sunt in pericol de a fi deconspirati. Unii apar des pe la televizor – ca un numar de opt lideri de opinie din presa si societatea civila, cadre acoperite, in special ale SIE si SRI, sunt in pericol de a fi deconspirate, prin diverse sifonari, santaj sau compromitere, ca urmare a agresivitatii crescande a factorilor si intereselor electorale de-o parte si de a alta. Vineri seara, intr-o iesire la Realitatea TV, preluata de presa scrisa si electronica de sambata si duminica, fostul purtator de cuvant al Serviciului Roman de Informatii (SRI), Nicolae Ulieru, a declarat, aproape ca o reactie, ca cei care i-au condus pe mineri prin Bucuresti, in vara lui 1990, erau ofiteri sub acoperire ai UM 0215 devenita ulterior 0962. Alti asemenea ofiteri lucrau ca ziaristi la cotidiene centrale, a afirmat criticul, parca intr-o contraofensiva amenintatoare la informatiile de care va vorbeam mai sus. “E un serviciu care s-a imprastiat ca un cancer, depasindu-si categoric atributiile date prin lege. Sa nu uitam ca, de exemplu, la Mineriada din iunie ’90 ghizii minerilor erau ofiteri de la Doi si un sfert. Cei care au vandalizat casa lui Ion Ratiu erau ofiteri de la Doi si un sfert. Aceasta unitate a fost formata din scursorile fostei Securitati”, a spus Ulieru. Fostul purtator de cuvant al SRI a mai afirmat ca persoane cunoscute ca jurnalisti erau, de fapt, angajati ai Directiei de Informatii a Ministerului de Interne. “Avem oameni care lucrau in presa – la Romania Libera, la Evenimentul Zilei, care injurau SRI cu fiecare ocazie si pe care i-am depistat ca erau ofiteri acoperiti ai unitatii Doi si un sfert”, a mai spus Ulieru. Mihai Marian de la EvZ raspunde cu un morcov in dos si-l face mincinos pe Ulieru “pana nu prezinta probe” iar Cristian Turturica de la RL nu neaga dar cere confirmari. Luni deja, Cotidianul anunta calansează “o campanie de igienizare profesionala”-Afară cu acoperiţii din presă!. Citez din sapou: “Ofiţerii acoperiţi din presă sunt o realitate despre care se vorbeşte constant în ultimii 20 de ani. Toată lumea ştie că există, prezenţa lor a fost recunoscută direct sau indirect de toţi cei implicaţi în acest „schimb de personal“. Ziarişti, foşti şefi de servicii secrete, foşti preşedinţi, dar şi alţi politicieni şi chiar şi ofiţeri de informaţii au afirmat că ofiţerii acoperiţi infiltraţi în mass-media sunt o certitudine”. Si, continua: “Fie că s-a numit „Doi şi un sfert“ sau UM 0962 ori Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), serviciul secret al Ministerului Internelor a fost şi este puternic reprezentat prin redacţiile ziarelor şi televiziunilor din România. Serviciul Român de Informaţii (SRI) are şi el ziariştii lui, la fel şi Serviciul de Informaţii Externe (SIE), armata la rândul său are pe statele de plată ale Direcţiei de Informaţii a Apărării (DIA) ziarişti fideli.” Ideea ati inteles-o din titlu. (Acum, intre noi fie vorba, nu stiu in ce calitate este chestionat in articol Petre Mihai Bacanu, pentru ca nu si-a declinat-o: cumva aceea de agent al serviciilor de informatii sovietice sau… post-sovietice? Degeaba spuneam ca ar fi de preferat ca Cinevaul sa se ocupe mai mult de situatia agentilor straini din presa si societatea civila, intentie care a stat la baza Campaniei Voci Curate. Degeaba spunea si Calinescu de UM Catavancu KGB!…) Cornel Nistorescu apasa pe ambreiaj in editorialul sau: Scuturaţi ofiţerii din redacţii! . Zice: “Încerc să citesc diverse lucruri mai ales în greşelile pe care le-am făcut. Unele mă privesc pe mine, altele şi pe colegii mei de generaţie. În 1990, cam în acelaşi timp cu Piaţa Universităţii, a început marea tentativă de re-citire a „Epocii de Aur”. Descrierea mecanismului totalitar, dezvăluirea abuzurilor Securităţii şi redescoperirea unei Românii sociale rănite adânc. Pentru că FSN nu dădea nici un semn că vrea să limpezească lucrurile din trecutul imediat, am început nesfârşitele campanii de presă împotriva activului PCR, a Securităţii şi a celor revopsiţi în democraţi şi profesionişti. Unde a fost greşeala? Că am stat cu amândoi ochii numai pe Securitate şi pe comunişti! Sub ochii noştri începeau noul colaboraţionism şi noii informatori.” Si tot asa. Ideea de “depurificare” este, desigur, utopica. Mircea Badea sintetizeaza in emisiunea sa: sper ca aceasta noua campanie e doar fondul pentru deconspirarea unor ofiteri acoperiti, ca urmeaza niste nume… Altfel e un fas! Acum va mai reamintesc ce semnalam aici in urma cu vrea doua saptamani: ca FOSTUL SEF AL SIE IOAN TALPES iar arunca o bomba: “Pe langa informatori exista in presa si ofiteri de informatii cu grade inalte”. Cin’ sa fie? 🙂 Nu vreau sa va obosesc prea tare, mai ales daca sunteti vreunul de pe lista. Situatia, dupa parerea mea, sta cam asa: cand a fost pusa acolo sus problema deconspirarii celor opt ofiteri acoperiti din presa si societatea civila, majoritatea ai SRI si SIE, sistemul a reactionat prin contra-atacul la “Doi si-un sfert”, amenintand cu dezvaluiri care ar rade mult mai multe capete din presa: cele ale “scursorilor” actuala DGIPI. De aici, nu e exclus ca lupta deconspirarilor de tot felul sa se extinda in spatiul politic, cu rafuieli ale serviciilor care il sustin pe unul sau pe altul dintre candidati. In tot cazul, politizarea lor, demonstrata si de afirmatiile agresive ale unui Vanghelie, nu foloseste profesionalismului si credibilitatii structurilor care ar trebui sa fie de securitate nationala. Cine va castiga din razboiul de spionaj si contraspionaj? Dupa cum v-am spus, campania electorala promite sa fie mai fierbinte decat altele. Poate cea mai fierbinte.
Opt lideri de opinie din presa si societatea civila, cadre acoperite, in special ale SIE si SRI, sunt in pericol de a fi deconspirate, prin diverse sifonari, ca urmare a agresivitatii crescande a factorilor si intereselor electorale de-o parte si de a alta. Cineva ii preseaza atat pe George Maior cat si pe Razvan Ungureanu pentru ca persoanele in cauza sa fie compromise public cu scopul de anihilare a mesajului lor destul de ingrosat in ultima perioada. Persoanele in cauza apar destul de des la televizor, ceea ce nu il incanta deloc pe Cineva. In contextul in care Cineva a facut un acord cu Altcineva pentru Marea Finala, ingerenta unor voci ascutite care, pentru a da impresia ca nu apartin serviciilor, isi ridica si mai tare tonalitatea, nu mai pare de acceptat. Cu toate ca sefii celor doua servicii importante ale Romaniei se opun, Cinevaul este foarte insistent si vehement. Decizia de compromitere a celor opt cadre acoperite, prin santaj sau deconspirare brutala, ar putea distruge in totalitatea respectabilitatea si profesionalismul recastigate cu greu de cele doua servicii in urma atacurilor structurilor inamice la aparatul de securitate nationale din si de dupa 1989 si pana astazi. Desigur, pe de-o parte ar fi si amuzant si, oarecum, s-ar inscrie in orbita Campaniei De-Mascarea inceputa de Civic Media recent cu U.M. Catavencu S.A, mai ales ca unele din cele opt cadre sunt de la Armata si Politie. Cu toate acestea as fi preferat ca Cinevaul sa se ocupe mai mult de situatia agentilor straini din presa si societatea civila, intentie care a stat la baza Campaniei Voci Curate dar care, la blocajul puternic al tradatorilor – care activeaza pentru servicii dusmane Romaniei atat in presa si societatea in civil dar mai ales in institutii ocupate ale statului -, a ramas intr-o continua franare cu cabluri bine intinse din exterior. La ora aceasta depinde doar de puterea sefilor serviciilor implicate daca cei opt ofiteri acoperiti aflati in pozitii de larga vizibilitate (momentan) vor fi sau nu prajiti. Aviz “amatorilor”! Mai amintesc ca, recent, sefii celor mai importante structuri au dat de inteles ca exista presiuni politice care se manifesta cu o oarecare insistenta asupra serviciilor de informatii.
PS 1: Nu e vorba si de mine ca altfel nu ma dadeau afara astia de la ZIUA ci ma tineau bine-mersi, in puf, cu fir intins, ca pe alti tovarasi de pe-acolo. 🙂 Dusmanii mei nu sunt nici Cineva nici Altcineva – persoane cu care am pactizat in anumite cazuri, pe anumite proiecte romanesti – ci sunt din categoria celor vizati de Voci Curate! PS 2: Rog SRI-ul, daca tot ii fac treaba de PR, sa-mi raspunda cum se cuvine la adresa trimisa. Raspunsul primit ieri priveste doar apartenenta personajului la Securitate – ceea ce nu ma intereseaza, pentru ca sunt edificat asupra acesteia. Intrebarea era daca o eventuala deconspirarea a relatiilor de colaborare secreta ale personajului, cu o putere straina, dupa 1990, ar fi de natura sa prejudiceze securitatea nationala a Romaniei sau asa zisului coleg al ei in NATO? Daca lucratorii romani pot fi pusi pe gratar asa usor nu pot concepe, in calitate de simplu cetatean, contribuabil si alegator, cum agentii unor servicii straine, oricare ar fi ele, se implica in campania pentru alegerile prezidentiale. 🙂
Pentru documentare:
OFITERII DE PRESA
Prezenta ofiterilor de informatii infiltrati in redactii pe post de ziaristi constituie in aceste zile subiect de discutii atat in breasla gazetarilor, cat si in mediile politice. Totul a pornit de la o dezvaluire a ziarului Curentul care publica in urma cu cateva zile un material din care rezulta ca SRI recunostea oficial, inca din anul 2001, prin vocea directorului Radu Timofte, ca principalul serviciu de informatii din Romania are ofiteri acoperiti in randul jurnalistilor. Stirea a fost confirmata ulterior in paginile ziarului ZIUA de Marius Bercaru, purtatorul de cuvant al SRI. Acesta s-a ferit sa ofere detalii despre numarul ziaristilor spioni sau redactiile unde acestia se afla infiltrati. In schimb, Timofte a revenit si a spus ca nu SRI are cei mai multi ofiteri acoperiti pe post de gazetari. El a declarat ca acesti “ziaristi” apartin altor servicii secrete. Daca e sa dam crezare informatiilor neoficiale, fosta 0215, actuala DGIPI, are cei mai multi ofiteri acoperiti in mass-media. Nu trebuie sa neglijam nici celelalte servicii de informatii, SIE, DGIA, SPP si STS, care si ele au un apetit pentru a-si racola surse sau chiar si-au infiltrat oameni in principalele redactii. In aceste conditii se pune intrebarea logica: exista amenintari la adresa sigurantei nationale care pot fi eliminate prin infiltrare de ofiteri de informatii in media sau scopul nedeclarat este acela de a avea un control asupra celei de a patra puteri in stat, cainele de paza al democratiei. (D.D.)
CSAT nu este strain de operatiuni
Comisia parlamentara de control al activitatii SRI a decis ieri sa audieze conducerea Serviciului si pe purtatorul de cuvant al institutiei, Marius Bercaru, in problema ofiterilor acoperiti care activeaza in mass-media, a declarat secretarul Comisiei, deputatul PSD Ion Stan. Parlamentarii au luat aceasta decizie in conditiile in care atat Bercaru, cat si presedintele demisionar al SRI au dezvaluit ca in mass-media sunt infiltrati agenti ai serviciilor secrete sub acoperire. Stan a precizat ca exponentii Comisiei vor sa fie informati vizavi de motivatiile care au stat la baza recrutarii unor ofiteri din randul jurnalistilor si sa afle care au fost amenintarile privind siguranta nationala care au impus racolarea. “Comisia doreste sa stie daca nu cumva acesti ofiteri acoperiti din mass-media, formatori de opinie, nu au fost folositi si in alte scopuri decat cele de siguranta nationala. Am vrea sa stim in ce masura SRI a identificat, potrivit legii de organizare, anumite riscuri la siguranta nationala, care ar exista in redactii si in ce masura s-a impus recrutarea unor astfel de ofiteri de acoperire”, a insistat Stan. El a reliefat insa ca legislatia in vigoare permite recrutari si a explicat ca, potrivit legii de functionare a SRI, activitatea Serviciului se desfasoara atat cu personal oficial, cat si cu personal acoperit.
Manipularea redactiilor
Stan a marturisit insa ca Parlamentul nu prea are ce sa faca in ceea ce priveste agentii acoperiti avertizand ca CSAT nu este deloc strain de aceste operatiuni. El a precizat ca legislatia permite recrutari, precizand ca, potrivit legii de functionare a SRI, activitatea acestei institutii se desfasoara cu personal oficial si cu personal acoperit. Pe de alta parte, Ion Stan a insinuat ca ofiterii de informatii care au capusat mass-media ar putea avea si un alt scop, care nu cade sub incidenta pericolelor care planeaza asupra securitatii nationale. El a insinuat ca acesti agenti ar putea fi plasati in redactiile ziarelor si televiziunilor si pentru a da gir unor manipulari de factura politica. La randul sau, Presedintele Comisiei de control al SRI, Radu Stroe (PNL), a declarat ca membrii comisiei au avut doar “o prima discutie” pe tema ofiterilor acoperiti din mass-media. “Va trebui sa avem un punct de vedere de la SRI, sa audiem conducerea SRI, purtatorul de cuvant si, in functie de concluzii, vom face o conferinta de presa” (…) e in interesul nostru sa vedem daca exista o relatie intre riscurile la adresa sigurantei nationale si redactie”, a precizat Radu Stroe. Pe de alta parte, Comisia a decis sa solicite SRI elaborarea unui documentar, care sa prezinte activitatea de monitorizare desfasurata in cazul Omar Hayssam si modul in care serviciul a cooperat cu celelalte institutii ale statului. (Razvan GHEORGHE)
Marius Bercaru, purtator de cuvant SRI : SRI are ofiteri in toate mediile
“Serviciul Roman de Informatii are ofiteri acoperiti in toate mediile in care a considerat necesar. Confirmarea acestei informatii dateaza din anul 2001, in momentul in care s-a raspuns unei interpelari parlamentare. Nu ne dezicem de acel raspuns. Singurele informatii pe care le-am pus la dispozitie in legatura cu acest subiect sunt la dispozitia comisiei, singurul organism care poate decide asupra activitatii SRI.”
Radu Timofte, fost director al SRI : Nu am o cifra exacta
“Procentul retinut de dumneavoastra nu este cunoscut de SRI, insa, cu certitudine, este mult exagerat. De altfel, referitor la aceste estimari, nici un serviciu de informatii nu ar putea face publice cifre exacte. SRI este abilitat sa utilizeze ofiteri acoperiti pentru realizarea unor sarcini de domeniul sigurantei nationale.”
Serviciile la control
Comisia de control al SRI a luat, ieri, in discutie problema ofiterilor acoperiti care lucreaza in presa. Marius Bercaru, purtatorul de cuvant al SRI, a declarat ca SRI a raspuns solicitarii Comisiei parlamentare de control in privinta motivelor care justifica prezenta unor ofiteri acoperiti in redactiile romanesti. Bercaru a precizat ca “am primit o solicitare in acest sens de la Comisia de control al activitatii SRI si am raspuns in termenii legali comisiei.” Confirmarea prezentei ofiterilor acoperiti in mass-media dateaza din anul 2001, in momentul in care SRI a raspuns unei interpelari parlamentare a lui Damian Brudascu adresata conducerii SRI. Solicitarea Comisiei de control SRI a venit dupa ce atat purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, cat si fostul director Radu Timofte au confirmat ca in randul ziaristilor romani s-ar afla mai multi ofiteri de informatii care lucreaza sub acoperire. Timofte a indicat ca aceste persoane ar proveni, cu preponderenta, de la alte servicii secrete decat SRI. Ion Stan, deputat PSD si secretarul Comisiei comune a Parlamentului pentru controlul SRI, a calificat problema jurnalistilor-ofiteri de informatii drept una delicata. Stan s-a aratat surprins de faptul ca in redactiile ziarelor sau televiziunilor sau ale altor mijloace de informare ar exista ofiteri acoperiti ai unor servicii de informatii, atat timp cat in mass-media informatiile sunt publice. “Mai mult, existenta unor ofiteri sub acoperire ar presupune si existenta unor amenintari care sa vizeze siguranta nationala. Pana in momentul acesta, vreau sa va spun ca nu am reusit sa inventariez nicio amenintare”, a precizat deputatul Ion Stan… (D.E.I.)
Ion Stan: Dorim sa aflam motivele infiltrarii redactiilor
Este o practica normala infiltrarea ofiterilor de informatii in redactiile ziarelor si televiziunilor? Daca ne raportam la cadrul legal, activitatea SRI se desfasoara potrivit legii, la vedere si sub acoperire. Ramane doar ca serviciile sa aprecieze care sunt zonele in care sunt exercitate presiuni la adresa securitatii nationale. In ceea ce priveste infiltrarea agentilor sub acoperire in redactii, eu si colegii din Comisie nu am reusit sa identificam vreun cat de mic pericol la adresa securitatii nationale exercitat in redactiile diverselor publicatii sau televiziuni. Ar fi bun modelul german Ce masuri poate lua Parlamentul vizavi de aceste practici ale serviciilor secrete? Comisia SRI solicita Serviciului sa isi motiveze actiunile. Dorim sa aflam motivele care au impus ca necesare aceste infiltrari. De asemenea, am solicitat factorilor de decizie ai SRI sa ne explice ce operatiuni au desfasurat in redactiile mass-media. Pe de alta parte, suntem interesati si daca omului de presa i-au fost atinse atributiile de formator de opinie. Ar fi bine ca, pe viitor, sa fie pus in practica modelul german cand este vorba de astfel de activitati. In Germania, cancelarul a solicitat in mod public serviciilor secrete sa se dezica de aceste practici. Probabil ca s-ar impune astfel de masuri si in tara noastra dupa clarificarea situatiei.
SRI trebuie sa-si justifice actiunile
Putem discuta despre o practica curenta a SRI in a posta ofiteri acoperiti in cadrul institutiilor civile? Potrivit legii, SRI poate recruta surse secrete umane din toate domeniile de activitate. Legea nu interzice acest lucru daca aceste actiuni sunt motivate de lezarea securitatii nationale. Altfel nu se poate. Serviciul trebuie acum sa isi justifice actiunile. CSAT este strain de plasarea informatorilor in cadrul mass-media? Dupa ce vom finaliza ancheta la nivel de Parlament, ne vom adresa CSAT pentru o ancheta in acest sens. In CSAT se stabilesc sumele destinate operatiunilor informative. (Interviu realizat de Razvan GHEORGHE)
Aidan White, secretarul general al Federatiei Internationale a Jurnalistilor, cere deconspirarea ofiterilor din mass-media
“Publicul trebuie sa stie cine sunt ziaristii-spioni”
Intr-un interviu acordat ZIUA pe tema campaniei “Voci curate”, Aidan White, secretarul general al Federatiei Internationale a Jurnalistilor, sustine ca este nevoie ca publicul sa stie cine dintre jurnalisti a colaborat sau colaboreaza inca cu serviciile secrete. “In Olanda ne-am confruntat cu situatia in care ziaristi aveau telefoanele puse sub ascultare. Si nu e vorba despre jurnalisti din presa de scandal, sunt cu totii ziaristi de investigatie foarte seriosi, oameni de o foarte inalta reputatie profesionala. Si, cateodata, ei devin tinta urmarita de serviciile de informatii. Trebuie sa stopam aceasta situatie. Cum? Stiind noi insine cine sunt cei din mass-media care au colaborat si colaboreaza cu aceste servicii. Si asta se aplica nu numai Romaniei si Bulgariei, ci tuturor tarilor europene. In acest sens, cred ca initiativa Civic Media deschide o usa pentru a reitera cererea ca in tari precum Germania, Franta, Danemarca, Olanda, Marea Britanie, asupra relatiei dintre serviciile de securitate si mass-media si de a sti daca se poate dezvalui mai mult din ceea ce se petrece. In contextul actual in care traim, cred ca este vorba despre o campanie extrem de importanta. Odata demarat un asemenea proces, dupa ce incepe sa fie desfasurat ghemul complicat al relatiilor oamenilor care incearca sa se ascunda, cred ca vor aparea si vor fi demascate, asa cum se cuvine, si numele marilor personalitati din domeniu care au fost implicati in colaborarea cu Securitatea si cu dusmanii libertatii presei. Cred ca este un demers foarte important. Nu sunt pesimist in ce priveste rezultatele si nu cred ca intreaga campanie va duce doar la nominalizarea catorva pestisori marunti”. De asemenea Aidan White a subliniat ca “Voci curate” nu reprezinta o vanatoare de vrajitoare: “Cred ca aceasta actiune este importanta oricum, indiferent de faptul ca Romania si Bulgaria vor adera la UE. Cred ca este foarte important ca jurnalistii insisi sa fie foarte clar lamuriti in privinta relatiilor lor cu serviciile de securitate si de informatii. Sunt foarte interesat de aceasta campanie demarata de Civic Media pentru ca stiu ca miza este deconspirarea, de a vedea cine ce a facut in trecut si acum, dar nu este vorba despre o “vanatoare de vrajitoare” sau o victimizare a celor care, odata, s-ar fi putut sa colaboreze sau sa dea informatii serviciilor Securitatii (sau altor servicii – nota mea). Cred ca acest lucru este foarte important pentru ca oamenii trebuie sa stie ce se intampla”. (D.E.)
Nita Constantin (PSD), vicepresedintele Comisiei parlamentare de control SIE: E normal sa aiba surse in presa “Ziaristii au surse in cadrul serviciilor de informatii si e normal, probabil, ca si serviciile de informatii sa aiba surse in mass-media. Eu cred ca nu ar trebui sa fie infiltrati agenti sub acoperire in absolut toate domeniile. La Comisia SIE vom aborda aceasta problema in cursul lunii septembrie.” (R.G.)
Daniela Buruiana (PRM), secretar al Comisiei parlamentare de control al SIE: “Toate serviciile occidentale opereaza in acest fel”
“Daca serviciile secrete considera ca exista anumite zone de vulnerabilitate vizavi de siguranta nationala, ca se opereaza cu informatii clasificate, este normal ca serviciile sa isi ia masuri de protectie. Este o operatie care are scopul de a stopa scurgerile de informatii. Serviciile fac totul pentru a stopa fenomenul. Nu este normal ca presa sa jongleze cu informatii clasificate. Serviciile nu ar penetra anumite zone daca nu ar fi in pericol siguranta nationala. Vreau sa stiti ca toate serviciile secrete din Occident opereaza in acest fel. Normal ar fi ca SIE sa aibe oameni infiltrati in mass-media.” (R.G.)
Cel putin asa reiese din programul summitului EUROPE-RUSSIA ECONOMIC FORUM, unde fostul (?) om de afaceri apare ca simplu jurnalist la ziarul ADEVARUL. Si nu se poate spune ca rusii nu sunt bine informati. Sau i-a ametit si pe ei?!
PUNCT DE VEDERE ASUPRA ACTIVITĂŢII G.S.P.I. ACVILA Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie ACVILA a fost înfiinţat în anul 2003, ca urmare a escaladării şi globalizării fenomenelor infracţionale. Urmare a atentatelor de la 11 sept 2001 şi a celui de la teatrul Dubrovka din Moscova din 2002, UE a iniţiat un proiect privind unificarea şi compatibilizarea tuturor forţelor de intervenţie speciale din statele membre într-o organizaţie internaţională denumita ATLAS. La una din întâlnirile JAI la care ministrul de interne a participat în 2002, România a primit recomandarea înfiinţării unei structuri de intervenţie în MAI compatibilă cu cele europene în vederea aderării în grupul ATLAS. La constituire, pe parcursul întregii perioade de recrutare, preselecţie, selecţie şi, ulterior, operaţionalizare, GSPI AVILA a beneficiat de experienţa a trei ofiţeri din GSG 9, unitatea de intervenţie specială din Germania. Aceştia au furnizat asistenţă pe trei direcţii principale: Resurse umane, selecţie personal şi pregătire; Dotare logistică, operaţionalizare, analiză tactică operativă; Instructor tactic operaţional specializat. Împreună cu ofiţerii români, cei trei ofiţeri germani (din care 2 foşti comandanţi ai GSG 9) au analizat poziţia şi structurarea unităţii, astfel încât să răspundă următoarelor cerinţe: Mobilitate cât mai mare/discreţie în operaţiuni; Compatibilitate cu Uniunea Europeană din punct de vedere al organigramei şi al misiunilor care să permită interacţiunea cu structuri guvernamentale şi unităţi de intervenţie similare. Finanţare eficientă; Evitarea birocraţiei, prin eliminarea la maximum a verigilor intermediare în lanţul de comandă; Poziţia unităţii (în subordinea ministrului de interne şi în coordonarea prim-adjunctului său) a permis unităţii: sa vină în sprijinul tuturor armelor din MAI (poliţie, poliţie de frontieră, jandarmerie, IGSU), pentru activităţi şi misiuni punctuale unde era necesară o dotare logistică sau pregătire specială; Să coopereze direct pe orizontal cu diferite unităţi specializate ale SNS cu operativitate maximă; Să aibă o reprezentare externă directă, puternică şi operativă cu alte structuri similare ale UE. Recunoaşterea europeană a unităţii a fost făcută prin acceptarea în martie 2007 în Reţeaua ATLAS şi prin Decizia Consiliului Europei nr. 2008/617/JAI privind cooperarea între unităţile de intervenţie ATLAS din statele membre UE cu drept de intervenţie pe tot teritoriul UE la solicitarea unui stat membru. Bază legală Atribuţiile GSPI ACVILA îşi aveau izvorul în următoarele acte normative: OUG 30/2007 art. 13, alin. 2: „Structurile de ordine şi siguranta publică din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt: Poliţia Romana, Jandarmeria Romana, Poliţia de Frontiera Romana, Oficiul Roman pentru Imigrari, Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie “Acvila”, Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta Persoanelor, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Inspectoratul de Aviatie al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Agenţia Nationala Antidrog şi Agenţia Nationala impotriva Traficului de Persoane. Aceste structuri au în compunere unitãţi centrale de specialitate, care, dupã caz, în funcţie de nivelul de organizare, pot avea în subordine, la nivel teritorial, inspectorate, direcţii generale, direcţii, servicii, mari unitãţi, unitãţi şi/sau subunitati operative, de instrucţie, medicale şi de învãţãmânt, precum şi de asigurare a acţiunilor şi suport logistic.” art. 3, alin. 2, lit. b, pct. 2: „organizeazã şi desfãşoarã, prin structuri specializate, potrivit competentei, activitãţi pentru prevenirea şi combaterea terorismului, a criminalitatii organizate, a traficului şi consumului ilicit de droguri, a traficului de persoane, a migratiei ilegale, a criminalitatii informatice, precum şi a altor fenomene infractionale şi fapte antisociale” pct. 4: „organizeazã, indruma şi coordoneazã activitatea de protecţie a persoanelor, bunurilor, obiectivelor şi valorilor şi organizeazã paza obiectivelor de importanta deosebita date în competenta potrivit legii”, pct. 8: „organizeazã activitatea de protecţie a martorilor” HG 416/2007 – Anexa 1, alin. II, pct. 26: „Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie ACVILA” L 535/2004 ROF GSPI ACVILA ROF Departamentul Ordine şi Siguranţă Publică Înfiinţare
Selecţia a fost făcută din rândul cadrelor active ale tuturor structurilor din Ministerul de Interne la acea dată. Situaţia resurselor umane, pe etape de constituire, reiese din tabelul alaturat:
Structura organizatorică Încă de la început a fost gândită ca o structură flexibilă, mobilă în care fiecare om din grupurile de luptă trebuia pregătit ca scafandru, paraşutist, alpinist, pirotehnist de asalt,conducător auto şi ambarcaţiuni. În prezent, după 6 ani de pregătire, peste 25% din personalul grupurilor de luptă deţine toate calificările, ceilalţi 75% având cel puţin o calificare. Personalul unităţii are calitate de personal navigant de aviaţie şi marină, cu toate examenele anuale de specialitate şi medicale ce decurg din aceste calităţi în conformitate cu legile în vigoare. Aceste calităţi şi specializări au fost câştigate în decurs de 3-4 ani şi se pot pierde în cursul anului următor prin nepromovarea unuia dintre examenele anuale obligatorii. Efortul financiar pentru obţinerea acestor calificări este de 3-40.000 RON pentru fiecare om pe parcursul a 3-4 ani. Aceasta investiţie se pierde anul următor dacă nu se continuă, şi trebuie luată de la zero. Greutăţi de început Oponenţa tuturor structurilor în recrutarea oamenilor Găsirea unei locaţii pentru sediu care să asigure condiţiile necesare de conspirativitate, dar şi acces; şi aici ne-am lovit de opoziţia unor structuri Dotarea cu mijloace minimum necesare începerii activităţii; lipsa fondurilor Înainte de operaţionalizare Au fost executate stagii de pregătire în diverse zone geografice şi de relief, cu următoarele scopuri: Aşezarea bazelor viitoarei pregătiri Cunoaşterea de către şefi a oamenilor încadraţi Formarea şi închegarea colectivului prin cunoaştere reciprocă Stabilirea limitelor psihico-fizice de rezistenţă a luptătorilor Parcurgerea modulului I de pregătire – BASIC Sediul Fosta locaţie a unităţii a fost stabilită din următoarele considerente: Era situată în zona de margine a oraşului, asigurând discreţie 3-5 benzi de intrare până în centrul oraşului („Km 0”) – acces facil către orice punct din capitală Zonele de antrenament foarte aproape (sub 1 km) – baza de pregătire a IGJR, Poligonul de tragere Băneasa, Academia de Poliţie Mobilitate aeropurtată maximă pentru competenţă naţională – locaţia era comună cu cea a Inspectoratului General de Aviaţie al MAI în incinta Aeroportului Băneasa Majoritatea sediilor forţelor de intervenţie din UE sunt în cadrul aeroporturilor sau au amenajate zone de aterizare în curtea lor. Existenţa la acel moment, la această locaţie, a unui minim necesar cu minim de investiţie pentru desfăşurarea activităţii în condiţii aproape normale Activităţi pentru profesionalizare Contacte externe: Olanda – BBE – primul contact – au fost invitaţi luptători din structurile de intervenţie reprezentative din MI – Jandarmeria (BSIJ), Poliţia (SIAS); Germania; Ungaria – prin această colaborare am beneficiat de experienţa şi pregătirea celui mai bun instructor de tactică de intervenţie şi tragere din Europa, dl. col. Otto SIMONYI, fost membru al TESZ (unitatea de intervenţie reprezentativă din Ungaria), multiplu campion mondial la competiţii din domeniul poliţienesc; Spania; Franţa – G.S.P.R. – unitatea de protecţie a preşedintelui Franţei; S.P.H.P., G.I.P.N. şi R.A.I.D.; Italia; Finlanda; Bulgaria; Austria; Cehia; Cursuri desfăşurate în ţară şi străinătate pentru dobândirea calificărilor şi specializărilor; Toate aceste contacte s-au materializat prin materiale documentare, experienţă profesională şi cunoştinţe teoretice şi practice, pe care le-am transmis prin diferite materiale, seminarii si aplicatii practice la: Academia de Poliţie; IGPR – DPIR, SPIR; IGPF – SASI, scafandri; IGJR – BSIJ, Şcoala de aplicaţie a JRO; IGSU; MApN – unităţile de operaţiuni speciale, Şcoala de aplicaţie a forţelor pentru operaţiuni speciale. Realizări În domeniul pregătirii profesionale Brevetarea în scafandrerie –52 oameni; Calificări speciale în scafandrerie – 15 oameni (şef de scufundare); Brevetarea în paraşutism – 60 oameni; Atestarea pe paraşuta tip „aripă” de înaltă performanţă – 15 oameni; Calificări speciale în paraşutism – 25 oameni (ofiţer de serviciu la startul de paraşutare, instructor de paraşutare, instructor în aeronavă, control tehnic la start); Brevetarea în alpinism – 74 oameni; Obţinerea de calificări superioare în domeniul scafandreriei, paraşutismului şi alpinismului; Obţinerea specializării de instructor de tragere cu recunoaştere internaţională – 5 oameni; Cursuri de specializare în domeniul intervenţiei contrateroriste tip SWAT; Cursuri de conducere agresivă şi coloane oficiale nivel 2 – 12 oameni; Cursuri avansate de tactică şi instructori SIMUNITION – 14 oameni; Participarea, urmare a invitaţiilor adresate la competiţii internaţionale de profil , exercitii tactice si schimburi de experienta: Combat Team Conferrence 2003 şi 2007 – Germania; Campionatul mondial al lunetiştilor 2008 – Cehia; Competiţii de trageri tactice 2007, 2008 – Ungaria; Invitaţii pentru 2009 la Campionatul mondial al lunetiştilor – Cehia şi la Campionatul internaţional de tragere pentru forţele de poliţie – Ungaria. În domeniul implementării de metodologii: OMAI 1026/2005 privind alpinismul de intervenţie în MAI; Manualul alpinistului de intervenţie; Manualul privind executarea tragerii în MAI; Manualul de tactică de intervenţie în unităţile MAI; Manualul de protecţie persoane în MAI; Manualul de conducere ofensivă şi defensivă; Manual de intercepţie auto; Manual de pregătire a lunetistului; Proceduri interne privind activitatea de intervenţie profesională; Teme de pregătire pentru structurile de intervenţie din MAI. În domeniul activităţilor practice: Stagii de pregătire cu structuri de intervenţie din MAI (DPIR, SPIR, JRO, IGPF) 22 stagii/1săptămână 2006-2008; Cursuri şi ore de pregătire practică pentru: Poliţişti – Centrul de studii postuniversitare al MAI 2008-2009; Studenţii Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza” 2005-2009; Elevii Şcolii de agenţi de poliţie de la Câmpina 2008-2009. Organizarea a 2 Olimpiade Internaţionale a Echipelor tactice de intervenţie din ţară şi străinătate; Următorul eveniment de acest fel urma să aibă loc în anul 2010, cel mai mare producător de echipament tactic din lume oferind o sponsorizare de 300.000 de euro şi luându-şi angajamentul de a aduce toate unităţile de intervenţie din UE. În domeniul misiunilor Trebuie precizat că principiul după care GSPI ACVILA şi-a desfăşurat misiunile a fost EFICIENŢĂ ŞI DISCREŢIE. Misiuni nemediatizate: în cooperare cu serviciile secrete – escortă şi însoţire martori cu identitate protejată; executarea mandatelor de arestare pentru persoane implicate în activităţi de terorism; însoţire transport special în afara graniţelor ţării – Vatican; protecţie demnitari străini sosiţi în România la invitaţia MAI sau a altor instituţii ale statului, la solicitare; protecţie magistraţi români implicaţi în dosare care puteau aduce atingere integrităţii personale; protecţie magistraţi străini implicaţi în programe internaţionale antimafie şi anticorupţie; asigurarea securităţii transporturilor cetăţenilor români evacuaţi din zone de conflict (GAZA); Protecţie martori cu identitate ascunsă străini, relocaţi în România; Solicitare pentru intervenţie cu scafandri în situaţia degenerării situaţiei în cazul Canalului Bîstroe – 2004. (Mii de felicitari! – nota mea) Misiuni mediatizate: GSPI ACVILA a participat la reţinerea membrilor clanurilor celor mai periculoase de crimă organizată, pe teritoriul întregii ţări: Clămparu, Corduneanu, Sportivii, Duduienii, Sadoveanu, etc. protecţie demnitari ai Ministerului Administraţiei şi Internelor; executarea misiunilor de extrădare în perioada 2007-2009; în sezonul estival, în cooperare cu Poliţia de Frontieră, ocazie cu care s-au executat abordaje nave, controale nave (suprafaţă) şi corp nave (subacvatice) pentru depistarea materialelor periculoase, droguri sau alte substanţe predispuse traficului ilegal, control dană port (subacvatic), etc. – 2004-2008; asigurarea unor măsuri de securitate cu ocazia desfăşurării unor activităţi internaţionale la nivel de preşedinţi de state: mai 2004 Constanta, summitul NATO, Francofonia, etc. În domeniul medical Medicul Medic cu competenţe în „BLS şi AED provider şi instructor european” – 7 oameni în Romania, unic în MAI medic primar în medicină generală, medic specialist în medicină de urgenţă şi competenţă în ecografie generală şi urgenţe prespitaliceşti unic în MAI 1 an experienţă în spitalele americane din Kosovo Proiect şi concepţie unică privind dotarea unei Ambulanţe de tip C+ capabilă să susţină intervenţii chirurgicale uşoare pe timpul misiunilor speciale cu grad mare de risc. Atestare 45% din luptători în intervenţii medicale de prim-ajutor şi paramedic prin cursuri de specializare la ambulanţa Bucureşti. Echipa medicală era specializată în medicină de urgenţă şi prim-ajutor cu experienţă tip SMURD în unităţi de primiri urgenţe. Investiţie/luptător 2003-2008 Un luptator de interventie la nivelul celorlalte unitati din reteaua Atlas inseamna: Echipament de protecţie balistică şi echipament standard de intervenţie = 7000 euro Armament individual pentru intervenţie = 11000 euro Echipament scafandru circuit deschis = 3000 euro Echipament scafandru de luptă = 38000 euro Echipament paraşutism = 24000 euro Echipament special pentru acţiuni pe timp de noapte = 19000 euro Echipament special alpinism, fast roping şi extracţie rapidă = 3800 euro Cursuri de specializare = 4200 euro Cursuri de pregătire = 2000 euro Materiale consumabile (muniţie, etc.) = 3000 euro Total ≈ 115.000 euro/luptător La acestea se adaugă sumele necesare achiziţionării mijloacelor de transport, ≈ 4.000.000 euro Pana in prezent in unitatea ACVILA au fost investiti aproximativ 12000 euro/luptator din care 5.500 euro in pregatire. 2.000.000 mijloace de transport speciale Buget 2009 Până în luna august 2008 GSPI Acvila nu a fost ordonator de credite, ceea ce înseamnă că nu a beneficiat de buget propriu şi nu a desfăşurat nici un fel de achiziţii publice. Din luna august 2008 unitatea a devenit ordonator de credite şi a avut aprobat pentru anul 2009 un buget de aproximativ 2.778.000 ron transferat in baza OUG 20 către Jandarmerie. Planuri restructurare Începând din 2003 au fost avansate 3 proiecte de restructurare a sistemului de intervenţie, din cadrul MAI, la nivel naţional, care propuneau inclusiv reducerea cheltuielilor şi profesionalizarea întregului sistem de profil. Nu s-a dat nici un gir acestor proiecte, ele nefiind nici măcar discutate. Referitor la acuzaţiile formulate la adresa membrilor unităţii Echipamentul din dotarea unităţii era un echipament modern ce corespundea necesităţilor operative curente conform cu dispoziţiile în vigoare. Pentru activitatea de scufundare şi acţiuni maritime unitatea beneficia de o înzestrare de 35% din necesarul de echipament, astfel: 20 echipamente de respirat, 20 de costume de scufundare umede (pentru activităţile desfăşurate în perioada de vară), 20 de costume de scufundare uscate (pentru activităţile desfăşurate în perioada de toamna-iarnă). Pentru activitatea de alpinism unitatea beneficia de o înzestrare de aproximativ 75% astfel: 40 perechi schiuri alpin, 20 schiuri de tură, 40 echipamente haine schi (pantalon, geacă, cagulă, ochelari). Autovehiculele din dotarea unităţii au fost achiziţionate în anul 2004 de către Baza Centrală pentru Asigurarea Misiunilor a M.A.I., în cadrul unui program de imbunătăţire a tehnicii, grupul beneficiind de aproximativ 50% din totalul autovehiculelor cumpărate. Armamentul a fost cumpărat în perioada 2004/2005 de către Direcţia Generală Management Logistic şi Administrativ a M.A.I. În dotarea individuală a fiecărui luptător exista un singur tricou din material special nomex, cu proprietăţi ignifuge, culoare neagră, al cărui preţ era de aproximativ 150 ron. Restul tricourilor (maxim 4 pe luptător), culoare gri erau pentru antrenament şi făceau parte din uniforma standard. Unitatea nu a realizat de-a lungul existenţei nici o casare de materiale/echipamente/uniforme. Fiecare luptător avea în dotare mai multe tipuri de mănuşi specific diferitelor tipuri de activităţi deosebind astfel: mănuşi de box pentru antrenamentele de luptă, mănuşi de schi, mănuşi din nomex cu proprietăţi ignifuge, mănuşi cu inserţii de Kevlar pentru protecţia împotriva obiectelor tăioase, mănuşi de intervenţie,manusi de fast-roping, manusi de rapel. Achiziţiile de genţi, bocanci, uniforme, echipamente de schi, scufundare s-au făcut exclusiv de către Direcţia Generală Management Logistic şi Administrativ a M.A.I., cu respectarea normei de inzestrare aprobate prin HG 1061/2002. În dotarea individuală a luptătorilor existau şi costume de protecţie termică, confecţionate din materiale sintetice ce conferă protecţie până la o temperatură de -15 grade Celsius, un fel de “izmene ale sec. xxi”. Afirmaţiile privind achiziţionarea de prezervative, lenjerie (de orice culoare), veselă, ciorapi cu imprimeuri colorate precum şi serviciile de epilat, infrumuseţare, tatuat sunt FALSE şi nu reprezintă decât o încercare de denigrare a membrilor unităţii. Conform legii privind achiziţiile publice, în cadrul codului CPV ce este denumit “Parfumuri, produse de toaleta si prezervative”, o instituţie bugetară îşi poate achiziţiona produsele de igienă şi dezinfectare a grupurilor sanitare. Referitor la executarea tragerilor asupra unor imagini cu diferite reprezentaţii considerăm că dl. colonel nu are pregătirea necesară pentru interpretarea metodelor de antrenament. În tabelul următor sunt prezentate o parte din echipamentele achiziţionate cu numărul de bucăţi şi preţul de cumpărare. Toate aceste materiale nu au fost achiziţionate de către GSPI Acvila. Materiale/Echipamente – Vezi Grafic.
CV-ul d-lui GHEORGHE RIZEA Până în anul 2006 dl. G.R. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul SPP. Odată cu schimbarea conducerii SPP, cu numirea in functia de director a dl. Gen. Pahontu L. (fost comandant al BSIJ) şi a directorului adj. dl. Gen. Cretu G. (fost director GSPI), dl. G.R. a refuzat să îşi susţină examenul de evaluare şi a preferat transferul din cadrul instituţiei. La momentul respectiv G.R. era acuzat de implicare în acţiuni de recuperare, pe numele lui figurând şi o plângere penală, precum şi de folosirea resurselor SPP pentru filmarea unor reclame pentru o firma de pază. În anturajul pe care îl frecventa a afirmat de foarte multe ori că se va răzbuna pe cei care i-au determinat mutarea din cadrul SPP, aşteptând doar o conjunctură politică favorabilă (naşul său de cununie este senatorul Cătălin Voicu, fost ofiţer SPP). În anul 2008 G.R. a figurat ca director al unei firme de pază numită Black Wolf Security, firmă în prezentarea căreia a folosit din nou imagini din timpul serviciului în SPP. https://whois.domaintools.com/bw-sc.com Odată cu numirea dl. Nica in fruntea MAI, G.R. a fost numit în funcţa de consilier pentru siguranţă şi ordine publică. La doar 2 săptămâni de la numirea în această poziţie, a apărut ordonanţa de urgenţă 20, care a dus practic la desfiinţarea GSPI. La 3 zile de la “mutarea” GSPI în cadrul BSIJ, dl. Col. Balint Z. este demis din funcţia de comandant al BSIJ (motivele sunt încă neclare) şi dl. Col. Paraschiv G. mutat din funcţia de cdt. al batalionului special de intervenţii (motivele la fel de neclare). În ziua următoare este numit la comanda BSIJ dl. Col. G.R., realizându-şi practic obiectivul – desfiinţarea GSPI şi conducerea BSIJ (dacă luăm în calcul oamenii pe care i-a îndepărtat de acolo putem spune că asistăm la o nouă desfiinţare). Nimic din experienţa profesională a dl. G.R. nu îl recomandă pentru ocuparea unei asemenea funcţii, neavând pregătirea în domeniul O.P. şi nici calităţile manageriale pentru conducerea unei structuri cu peste 500 de subordonaţi. Momentul denigrării GSPI Acvila Momentul ales de dl. G.R. pentru “a aduce lumină” în cazul predării materialelor vine după ce în data de 13.05.2009, în Senat s-a pus în discuţie OUG 20, iar la interpelările ridicate faţă de “mutarea” GSPI în cadrul BSIJ, reprezentanţii M.A.I. au cerut un termen de o săptămână pentru formularea unor răspunsuri motivate (deşi au trecut 2 luni de la desfiinţarea unităţii tot nu sunt clare substraturile şi consecinţele acestei reorganizări). În acest moment dl. G.R. apare la tv cu o pereche de bocanci şi nişte şosete făcând nişte afirmaţii pe care în mod normal ar trebui să le susţină şi cu probe. În momentul predării inventarului către BSIJ, GSPI Acvila a fost controlată de către auditul M.A.I., a cărui concluzie oficială nu a fost încă prezentată (surse din cadrul comisiei afirmând că nu au fost găsite nereguli) iar motivul real al lipsei răspunsului fiind de fapt tocmai imposibiliatea furnizării unor probe solide care să ducă la justificarea reorganizării GSPI.
Prin acest joc de interese si imagini in care majoritatea televiziunilor, ziarelor si agentiilor de presa au intrat, se urmareste de fapt influentarea opiniilor membrilor senatului care trebuie sa adopte o decizie si formula definitive asupra OG 20 si desfiintarii Acvila. In urma dezbaterilor din senat de saptamana trecuta si, a ridicarii unui amendament vis a vis de acesta problema, ministerul aproape ca pirduse unitatea de la jandarmerie in favoarea politiei,(fara reorganizare) motiv pentru care, au cerut o amanare de o saptamana pentru “o mai buna documentare”, intrucat reprezentantii ministerului au fost nepregatiti sa raspunda unei asemenea provocari. Iata ca in aproximativ 5 zile s-au “pregatit temeinic” si au venit cu o solutie pe care au lansat-o vineri la ora 18, luni in Senat avand loc discutia pe tema OG 20, la mijloc fiind o sambata si o duminica…. Un scenariu identic cu modul de intrare in vigoare al OG 20 la 15 martie? Coincidenta? Intamplare??
September 25th, 2010 
VR 
Cecilia Tiz, ExMISA.ro: Am fost anuntata si mi-a fost confirmat din trei surse diferite, ca acum trei zile o instructoare MISA s-a intors din Japonia moarta, decapitata.
“Replica” de Constanta va prezinta destinele promiscue ale circa 100 de tinere care, fie de bunavoie, fie indobitocite de invataturile adeptilor MISA, au devenit dame de companie in Japonia sau prostituate on-line.
Posted in 
Tags: 
