UPDATE: “Misteriosul” consul e Tiberiu Dinu, tatal Alexandrei Dinu.
Mediafax: Consulul României la Milano: Sunt uimit, nu comentez
Consulul general al României la Milano, Tiberiu Dinu, s-a declarat uimit, joi, de informaţiile apărute în presă legate de faptul că ar fi solicitat fostului şef al DGIPI, Cornel Şerban, listingul convorbirilor telefonice ale unui politician, precizând că nu are de făcut comentarii. “Nu am nicio poziţie, nu am de făcut niciun comentariu”, a spus consulul general, contactat de MEDIAFAX. Acesta a lăsat să se înţeleagă, răspunzând unei întrebări, că dacă va fi solicitat, e dispus să-şi clarifice situaţia, dar nu cu presa. “Repet, nu am niciun comentariu (pentru presă – n.r.) la câte văd … mă uimeşte”, a spus consulul general. Fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, i-a dat consulului României la Milano, Tiberiu Dinu, listingurile telefonice ale unui politician român, în legătură cu această informaţie fiind audiaţi, miercuri, doi angajaţi de la DGIPI, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse judiciare. Aceste listinguri conţineau datele tehnice şi numerele de telefon ale interlocutorilor politicianului respectiv. Consulul României la Milano, Tiberiu Dinu, a fost, în perioada 1985-2002, ofiţer în Ministerul de Interne, după care a intrat în diplomaţie.
De dimineata:
De doua zile se tot vorbeste pe la TV de “un consul roman la Milano” si nici DNA nu-l numeste, oficial.
Cine este consulul din Milano? “Mircea Gheordunescu. Si-a inceput cariera ca profesor de fizica la liceul “Spiru Haret” din Bucuresti. Conform informatiilor din “Armaghedon” (lista a desconspirarii securistilor), a fost informator al Securitatii pana in 1989. Simtind suflul nou adus de evenimentele din decembrie ’89, trece in tabara adversa si se alatura Partidului National Taranist Crestin-Democrat, ca un adevarat adept al anti-comunistilor. Prin intermediul PNTCD a ajuns director adjunct la SRI, rezistand si in timpul lui Virgil Magureanu, si al lui Costin Georgescu si al succesorului acestuia, Radu Timofte. Se spunea ca Timofte a renuntat la serviciile lui Gheordunescu dupa ce l-a obligat sa-si ceara eliberarea din functie, pe motive de sanatate. In realitate, conform decretului prezidential semnat de Ion Iliescu in 12 noiembrie 2001, Gheordunescu a fost eliberat din functia de adjunct SRI “la propunerea directorului SRI”. Se pare ca “boala” de care s-a spus ca sufera Gheordunescu poate fi tratata cu ajutorul privilegiilor de consul. In activitatea diplomatica s-a remarcat prin lipsa de organizare si coruptia consulatului pe care-l conduce.” Scurta descriere este facuta deGazeta de Maramuresintr-un articol mai vechi cu titlul“Consulatul mitei”
La Famiglia Buje
Un alt candidat posibil este Mugurel Buje, fost director de resurse umane în MAE şi ex-consul general al României la Milano. Conform unui comunicat de presa din luna septembrie, el a fost numit la şefia consulatului general de la Torino, după ce, Alexandru Dumitrescu, fostul ocupant al acestui post, a fost rechemat disciplinar în urma mai multor nereguli, constatate de comisia de disciplină a MAE. Cu toate aceste, in urma scandalului mai recent legat de “cazul Maroni” a reiesit ca sotia lui, deja celebra Iulia Buje (foto), chemata si ea la Bucuresti pentru declaratii neconforme, era consul la Torino. Din relatarile pe marginea scandalului, retin: “Consulul general al Romaniei la Torino, Iulia Buje, a declarat ca, in perioada 1998-2000, Maroni a sunat de mai multe ori la Consulatul Romaniei la Milano pentru a interveni pentru trei angajati romani ai sai a caror viza expirase. Iulia Buje, care era pe atunci consul la Milano, sustine ca a vorbit personal de doua ori cu Roberto Maroni, care dorea reglementarea situatiei a trei romani care lucrau pentru el, printre care o menajera”. Deci si la Milano era consul, sau sotie de consul? Conform fostului vice-presedinte al Comisiei pentru Politica Externa a Senatului, Eugen Mihaescu, Mugurel Buje “era ditamai instructorul la CC-UTC in perioada 1980-1989”. Interesant…
Fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, a declarat, miercuri, pentru “Q Magazine”, pe marginea scandalului arestarilor sefului de la Doi si un sfert, a sefului diviziei de operatiuni din DGA, a miliardarului Puiu Popoviciu si a rectorului de la Universitatea Agronomica, Ioan Alecu, ca, din informatiile pe care le detine: “in zilele urmatoare se vor opera si alte arestari spectaculoase, care vor contura evenimente si situatii greu de imaginat in acest moment, fara a putea spune ca acest lucru nu are si conotatii electorale”. Magureanu afirma ca, intre aceste persoane, se vor numara, mai mult ca sigur, si politicieni din mai multe partide, “dar si personalitati din alte domenii”. El a mai declarat ca “aceste actiuni sunt, din cate stiu eu, parte a unui plan elaborat inca de acum cateva luni si caruia acum i s-a dat startul oficial”. Fostul director al SRI spune ca “indirect, putem vorbi de un substrat electoral al acestor actiuni, exista si o influenta din partea crizei economice, dar, una peste alta, era firesc sa se ajunga aici. Nu pot sa ofer mai multe amanunte, pot sa spun doar ca se pregateste o inchidere a cercului, o formula pe care o vor intelege doar anumite persoane”.
Magureanu a mai afirmat ca arestarea, in premiera, a unui sef de servicii secrete este “un lucru foarte grav si care ar putea avea un impact profund asupra oamenilor din serviciile de informatii, dar acesta este un aspect al problemei despre care consider ca nu este momentul sa discutam acum”. (ZIUA Online)
REMEMBER: Doi fosti sefi in SRI, Soare si Dumitrache, trimisi in judecata de DNA, alaturi de amiralul Cico Dumitrescu Vineri, 11 Mai 2007
Procurorii DNA i-au trimis în judecată pe foştii ofiţeri SRI Ovidiu Soare şi Gheorghe Dumitrache, precum şi pe amiralul în rezervă Emil Cico Dumitrescu, fost consilier al preşedintelui Ion Iliescu, urmand să-l cerceteze separat pe fostul consilier din Ministerul Justiţiei, Doru Trifoi, anunta NewsIn. Ovidiu Soare – general maior (rezerva), fost şef al Inspectoratului pentru Apararea Constituţiei şi Securitate Economica, din cadrul Serviciului Roman de Informaţii (SRI), este acuzat de luare de mita, instigare neurmata de executare la infracţiunea de inşelaciune, instigare la infracţiunea de fals intelectual, complicitate la infracţiunea de folosire cu rea credinţa a bunurilor societaţii intr-un scop contrar intereselor societaţii, fals in inscrisuri sub semnatura privata, asociere pentru savarşirea de infracţiuni, omisiunea sesizarii organelor judiciare, privind siguranţa naţionala a Romaniei, in varianta normativa şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, in afara cadrului legal, se arata intr-un comunicat al DNA remis Agenţiei NewsIn. Gheorghe Dumitrache, colonel (rezerva), fost şef Sector “A” din cadrul Secţiei de Informaţii Prahova din cadrul SRI, a fost trimis in judecata pentru savarşirea infracţiunilor de trafic de influenţa, dare de mita, incercarea de a determina marturia mincinoasa şi asociere pentru savarşirea de infracţiuni, se arata in acelaşi comunicat. Potrivit comunicatului DNA, Emil “Cico” Dumitrescu, fost consilier de stat la Administraţia Prezidenţiala, este acuzat de trafic de influenţa. Continuarea la Rol.ro: Doi fosti sefi in SRI, trimisi in judecata de DNA, alaturi de …
Actele de identitate electronice obligatorii pentru toti romanii au devenit o realitate printr-un vot dat pe sest, saptamana aceasta, in Camera Deputatilor, tot fara absolut nici o dezbatere publica. Teoretic este vorba de o modificarea a unei alte Ordonante a Guvernului Tariceanu, prin care se schimba data impunerii lor romanilor de la 1 ianuarie 2009 la 1 ianuarie 2011. Practic e vorba de legea prin care ni s-a transat viitorul biometric, al controlului total. Pana la 1 ianuarie 2011 urmeaza sa fie introduse in fiecare sectie de politie din Romania aparatura tehnica pentru cartile de identitate. Numai sistemul central de la Bucuresti este estimat, potrivit unor surse confidentiale, la circa trei milioane de euro. De data aceasta, Ministerul de Interne la unison cu un oarecare Birou de Presa, nu cred ca vor mai putea spune, ca in cazul pasapoartele, ratoindu-se la popor: “este un drept, nu o obligatie”. Sunt tare curios care va fi indemnul Patriarhiei: luati, luati, ca sunt “temporare”, pana la Judecata de Apoi… Marti, 17 martie 2009, pe fondul unui scandal politic in Camera Deputatilor, legat de nerespectarea Regulamentului Camerei de către PDL si PSD si soldat cu parasirea tuturor parlamentarilor din PNL si UDMR, s-a votat, in unanimitate, respectiv cu 174 de voturi pentru Proiectul de Lege privind introducerea in Romania, incepand cu 1 ianuarie 2011, a Cartilor de Identitate electronice obligatorii, cu microcipuri RFID.
Tot marti a fost inscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor si adoptat cu 173 voturi un alt Proiect privind pasapoartele electronice. Respectiv PL-x nr. 605/2008 – Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie. Practic o alta masura complementara celei care a trecut, tot saptamana aceasta la Senat, prin adoptare tacita dar cu notiunea de respingere, si care se va afla in curand pe agenda Camerei Deputatilor. Expunerea de motive a masurii: https://www.cdep.ro/proiecte/2008/600/00/5/em605.pdf Ordonanta de Urgenta https://www.cdep.ro/proiecte/2008/600/00/5/oug605.pdf Pproiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă adoptat de Camera Deputaţilor adoptare cu respectarea prevederilor art.76 alin.(2) din Constituţia României https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=9643
La Senat, alta daravera biometrica. Senatorul Iulian Urban sustine ca este o afacere a PSD si a firmei UTI. Iata declaratia sa:
“Multi romani si mai ales jurnalisti, au facut bascalie atunci cand eu, am sustinut in Senat ca nu trebuie sa ne grabim prea tare cu pasapoartele electronice care stocheaza pe microcipuri RFID date personale si biometrice ale romanilor. Ei bine, iata un nou proiect de lege care se refera la “dotarea obligatorie” a tuturor romanilor cu carti de identitate electronice cu medii de stocare RFID ce vor fi impuse romanilor incepand cu 1 ianuarie 2011. In buna traditie romaneasca, aceiasi jurnalisti care m-au luat in deradere, vor considera si acum ca este “necesara” o asemenea carte de identitate. Cine ne-a adus insa aceasta carte de identitate electronica? PSD-ul ! Doar trei tari europene au aceste tipuri de smart card, Finlanda, Italia si Olanda. Se fac intense eforturi pentru introducerea lor in SUA si Anglia. In Est, se pare, suntem primii (datorita Guvernului Adrian Nastase); fostul ministru al Administratiei Publice din 2005, pesedistul Octav Cozmanca, declara: “Preschimbarea acestor documente este o necesitate absoluta” si el prevedea ca va fi incheiata pana la finalul anului 2005, deci mai repede decat scrie ordonanta. Asta pentru ca inca de atunci afacerea se incadra in sfera ” e foame de bani baieti”! Singura ratiune pentru care ne grabim, exact ca si in cazul pasapoartelor electronice a fost…banul ! Pentru ca este o afacere facuta pe seama celui mai sarac popor membru al UE: Romanii!”
Asadar, tot marti, dar saptamana viitoare, la Comisia Juridica din Senat se afla urmatorul Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice https://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=13951&pos=0&NR=L27&AN=2009
Cartile de identitate electronice, un pas spre controlul absolut al statului
COMISIA EUROPEANA pune in practica un proiect de 3 ani pentru a introduce cartile electronice de identitate in Europa si sa le faca pe cele existente recunoscute in toate tarile Uniunii. Cartile electronice de identitate au un microcip incorporat RFID, care permite detectarea posesorului unui asemenea card de la distanta, fara ca acesta sa fie constient ca e urmarit! Drumul spre o societate de tip Big Brother este astfel larg deschis. Fara sa pretind ca as fi un profet, sunt convins ca urmatorul pas – dupa introducerea cardului de identitate electronic – va fi implantarea oamenilor cu cip-uri de identificare! Proiectul inital de 20 de milioane de euro va porni in 13 tari urmand a fi extins dupa ce se va confirma functionabilitatea lui. Pretextul oficial este de a face ca persoane din diferite tari sa aiba acces la “facilitati” din statele pe care le viziteaza pe baza acestui card. In realitate, se doreste instituirea unui control totalitar asupra cetatenilor! Comisia consideră că există 30 de milioane de carduri electronice de identitate în uz în întreaga Europă. De fapt, se doreste eliminarea formelor clasice de identificare si inlocuirea completa a acestora cu carduri electronice. Viviane Reding, Comisarul pentru Societatea Informaţională şi Media, a declarat: “Putem profita de dezvoltare în sistemele naţionale de carti electornice de identitate şi putem promova recunoaşterea reciproca a identităţi electronice între statele membre. Acest proiect ne mută cu un pas mai aproape de o circulaţie fara bariere între ţările membre ale UE pentru că europenii aştepta Piaţa Unică Europeană fara margini“. Ţările implicate sunt: Austria, Belgia, Estonia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia şi Regatul Unit. Islanda, cu toate ca nu este membru al UE ia parte la acest proiect. In Bulgaria, cardurile electronice de identitate sunt deja o realitate din 2007 (stiu asta de la un bulgar). In Romania, cartea electronica de identitate se va introduce si se va elibera incepand cu 1 ianuarie 2009, conform unei Ordonante de Urgenta a Guvernului din 2005! In preambul, se afirma ca “prin introducerea cartii electronice de identitate, Romania va raspunde recomandarilor Uniunii Europene privind emiterea centralizata a documentelor securizate si va urma modelul unor state membre ale comunitatii europene.” “Firma castigatoare va trebui sa acopere costurile pentru emiterea cartilor electronice de identitate, urmand sa recupereze banii de la beneficiari“, a precizat purtatorul de cuvant al Guvernului, Oana Marinescu. Deja pot sa pariez cine va “castiga” licitatia: firma UTI. Da, aceiasi firma care monteaza camere de supraveghere pe blocuri, aceiasi firma care a pus aparatele alea de citit carduri din mijloacele RATB etc. Viitorul imi va arata daca ma insel sau nu. Dar in acest caz, sunt aproape convins ca am dreptate. Autoritatile si institutiile publice vor fi dotate cu echipamente si programe informatice necesare pentru ca cetatenii sa poata folosi fara restrictii cartea electronica de identitate, astfel. – In municipii resedinta de judet – pana la data de 31 iulie 2010; – In celelalte municipii si orase – pana la data de 31 decembrie 2011; – In comune – pana la data de 31 decembrie 2012. Cam acesta e planul de orwellizare totala a Romaniei pe urmatorii 5 ani! https://www.eurosceptic.ro/
Iata si un articol vizionar din 2005: RFID – intre spionaj si utilitate
Cat de multa tehnologie suntem capabili sa suportam ?
Anul 2010. Va uitati linistit la emisiunea de stiri preferata pentru a vedea ce se mai intampla in lumea nebuna a tehnologiei. Emisiunea se intrerupe pentru un calup de publicitate. Va ganditi ca este momentul potrivit sa va turnati o cafea sau un ceai, dar pe ecran apare chipul iubitei dumneavostra care va indeamna sa cumparati ultimul model de mp3 player cu hard disc miniatural de 1,5 TB si care cantareste numai 20 de grame (ideal in orice situatie) oferit cu generozitate de reteaua de distributie Wall-Stone. Nu aveti timp sa va reveniti din momentul de stupefactie; pentru ca urmeaza un clip publicitar in care cel mai bun prieten va recomanda un automobil ultimul tip, personalizat exact pe dorintele pe care le-ati expus ultimului dealer cu care ati vorbit despre schimbarea masinii. Contrariat, inchideti televizorul, dar ati uitat sa deconectati Internetul. Din boxele media center-ului rasuna suav vocea iubitei dumneavostra care va aduce aminte ca numai prezervativele cu latex de ultima generatie va vor feri de neplacerea urmasilor nedoriti. Halucinati ? Ati intrat in scenariul prost al unui SF de a mana a doua ? Nu ! Bun venit in lumea minunata a RFID-ului ! (unde stim totul despre cum sa ne servim clientul favorit)
Cand inventiile bune sunt aplicate prost
RFID-ul (radio frequency identification), despre care se vorbeste din ce in ce mai mult si mai insistent in ultimul timp (numai la CeBIT 2005 au fost cel putin cinci prezentari despre beneficiile, implicatiile si metodele de aplicare ale tehnologiei) nu este o inventie de ultima ora, asa cum ar crede cei mai putin avizati. Tehnologia s-a impus in al doilea razboi mondial, cand o inventie cam ciudata pentru vremea respectiva, radarul, i-a ajutat pe britanici sa castige Batalia Angliei. Initial, radarul nu putea distinge intre avioanele britanice si cele germane, dar introducerea unui emitator IFF (identification friend or foe) a permis diferentierea semnalelor emise. Timp de aproape 50 de ani nu s-a mai auzit nimic despre RFID, pana cand in 1999 cei de la MIT au inceput sa studieze modul in care lanturile de distributie ar putea sa beneficieze de aceasta tehnologie. Initial, ideea era generoasa: cumparatorul se indreapta spre casa cu ultimele sale achizitii, si in loc sa mai astepte ca angajatul sa scaneze codul de bare al fiecarui produs in parte, pentru a face totalul, totul are loc instantaneu, un cititor RFID identificand toate produsele pe baza etichetei RFID si cerand doar introducerea cartii de credit pentru a retine suma totala. Si totul datorita unei etichete minunate. Iar in plus, lantul de retail isi poate actualiza automat stocurile, stie care este starea produsului si toate detaliile de care are nevoie pentru a face o oferta competitiva cu care sa isi mai deschida inca 5 magazine. Si toate acestea datorita unei etichete minune, RFID. Cel putina asa suna secenariile fericite ale retailerilor si hypermarket-urilor. In realitate insa…
Tehnologia RFID este deja printre noi
Sistemul RFID se bazeaza pe identificarea oricarui obiect pe care s-a atasat o eticheta ce emite un cod electronic unic. (eticheta RFID). Pentru ca o eticheta sa fie identificata este nevoie de un cititor RFID care poate fi plasat practic in orice zona. Nici o eticheta RFID nu este identica cu alta, asa cum se intampla in acest moment cu codurile de bare si de aceea primele sisteme RFID au fost introduse in cladirile in care era nevoie de nivele certe de securitate. Insa tehnologia este aplicabila pentru orice obiect, chiar si pentru cele aflate in miscare, si de aceea nu a durat foarte mult pana a atras atentia celor implicati in distributie. Spre deosebire de codurile de bare, folosite in acest moment ca standard, etichetele RFID au avantajul de a putea contine si alte date in afara de pret, precum caracteristicile sale, data la care a fost mutat dintr-un loc in altul, temperatura la care se afla. In functie de alimentare, etichetele RFID pot fi pasive sau active. Etichetele RFID pasive nu au o sursa de energie proprie si dimensiunile lor sunt de 0,4 x 0,4 la o grosime mai mica decat cea a unei foi de hartie. In momentul in care sunt strabatute de semnalul emis de antena cititorului RFID, aceste etichete se activeaza si transmit ca raspuns informatiile stocate in prealabil. Acest raspuns este de obicei un numar de identificare, pe care receptorul RFID il decodeaza si il interpreteaza. Raza de actiune in care etichetele pot interactiona cu cititorul este variabila de la 10 mm la 5 metri. Cele active sunt dotate cu o sursa de energie, pentru a stoca in memorie datele cu care au fost inregistrate si pot fi citite si scrise si de la distante mai mari. In acest moment o astfel de eticheta RFID activa are dimensiunea unei monede, o raza de actiune de cativa zeci de metri si o durata de viata a bateriei de cativa ani. Datorita acestor performante sunt insa prea scumpe pentru a fi utilizate in activitatea de retail si pentru distribuitori mult mai interesante sunt cele pasive. Numai ca si acestea sunt inca prea scumpe, pretul unei astfel de etichete fiind de 40 de centi. In aproximativ doi ani, expertii considera ca pretul ar putea ajunge la 5 centi, dar pentru cei din sectorul de retail si asa este prea mult. Asa ca pana cand nu vor trece 6 – 8 ani, (perioada in care Gartner si Forrester estimeaza ca pretul va ajunge la 1 cent), tehnologia RFID nu va fi adoptata la scara larga, ramanand subiectul unor experimente, pentru marile companii de retail ca Metro sau Wal Mart. Pretul nu este singura piedica, in adoptarea tehnologiei. Exista 4 tipuri de etichete, diferentiate prin frecventa radio: cele Low frequency ( cu frecventa intre 125 si 134 kilohertzi), cele High frequency (13,6 megahertzi), etichete UHF (868 pana la 956 megahertzi) si etichete Microwave (la frecventa 2,54 GHz). In ceea ce priveste frecventele nu exista un standard global care sa reglementeze problema la nivelul tuturor tarilor, practic fiecare putand decide ce fel de etichete RFID, ar urma sa foloseasca.
Oricum intimitatea e de domeniul trecutului
Problemele au inceput sa apara in momentul in care un grup de activisti in domeniul drepturilor omului au inceput sa isi puna niste intrebari, care sunau cam asa: “Daca fiecare produs de la o ciocolata si pana la automobile, are un cod unic de identificare si acesta poate fi aflat de orice cititor RFID, atunci nu inseamna ca un distribuitor poate afla ce haine poarta un client, de unde le-a luat si de cat timp le are ?”. Iar daca acel client a platit cu un card de credit, atunci este o joaca de copil sa poti afla detaliile despre acesta, sa faci un profil de client si sa ii pot oferi reclama directionata? Practic, scenariul in care fiecare client vede reclame personalizate pe ecrane inteligente, care l-au identificat dupa eticheta de pe pantofi, (remember Minority Report ?), nu mai este decat la cel mult 3 ani distanta. Raspunsul pe care l-au dat companiile de retail, ca in momentul in care cumperi cu cartea de credit, oricum divulgi o serie de informatii personale, nu este viabil pentru ca orice persoana inarmata cu un cititor RFID poate afla cat te-au costat hainele si de unde le ai, ce mananci, pe unde te-ai plimbat si asa mai departe. Practic, ni se propune o societate in care toata lumea va sti totul despre toata lumea, in varianta ideala sau in care un numar restrans de oameni vor stii totul despre ceilalti, intr-un fel de Big Brother planetar. Experimentele pe care companii ca Wal Mart, Gillette sau Metro le-au facut cu etichetele RFID au demonstrat ca totusi consumatorii nu sunt dispusi sa renunte la intimitatea lor, in favoarea unui timp mai scurt petrecut la case. In Germania, protestele grupului FoeBuD, fata de initiativa Metro de a introduce RFID-ul au fost atat de puternice incat Metro a anulat proiectul. Iar cum biletele de la urmatorul campionat de fotbal vor contine un cip RFID, grupul Foebud este deja pe pozitii. Wal Mart nu a renuntat insa si si-a anuntat toti partenerii ca trebuie sa introduca etichete RFID pe produsele lor. Al doilea raspuns pe care partizanii tehnologiei il dau este ca etichtele RFID pot fi desprinse si ca totul s-ar rezolva prin anuntarea cosumatorului ca produsul pe care l-a cumparat contine o astfel de eticheta. De cele mai multe ori insa indepartarea acestora nu este insa foarte simpla sau conduce la deteriorarea produselor. O alta solutie ar putea fi criptarea ID-urilor, astfel incat acestea sa nu poate fi citite si decriptate decat de cel care a emis etichetele. Dar, aceasta nu rezolva intimitatea clientilor fata de distribuitori. Acestia nu sunt dispusi sa renunte prea usor la mina de aur pe care o reprezinta datele exacte despre un anumit client si preferintele acestuia. Si cu toata opozitia, cheltuielile pentru implementarea RFID-ului vor ajunge la 3 miliarde de dolari pana in 2008. O alta solutie ar putea veni de la organizatii ca FoeBuD, care a dezvoltat un detector de RFID-uri care nu permite cititoarelor RFID sa citeasca datele de pe etichete, atunci cand acestea sunt in raza de actiune. RSA a propus un aparat de bruiaj, care emite un semnal ce mascheaza restul etichetelor RFID. Asadar solutii exista, dar nu sunt dintre cele mai comode. Sa ne intelegem…RFID-ul este o tehnologie interesanta si poate avea multe utilizari favorabile, insa pana in momentul in care aspectele legate de intimitatea utilizatorilor nu vor fi rezolvate printr-o legislatie extrem de coerenta, RFID-ul nu este o alternativa la codurile de bare. Si chiar cea mai eficienta si clara legislatie nu ne poate feri de abuzuri. Asa ca viitorul RFID-ului este inca incert. Oare cati dintre noi sunt dispusi sa renunte la initimitatea lor in favorea unor cumparaturi mai rapide? Raspunsul il vor afla companiile care vor merge pe valul entuziasmului RFID!
Autorul scrisorii de mai jos catre Civic Media este Chestorul de poliţie Sime Aurel-Vasile, acelasi care i s-a adresat cu explicatii si PF Daniel in vederea “lamuririi” Sinodului. In aceasta scrisoare oficial a MAI, Chestorul recunoaste practic ca Romania nu mai are suvernatitate in fata SUA. Astfel, el scrie: “În anul 2002, în cadrul programului US-VISIT, S.U.A. a promulgat documentul de securizare a frontierelor „Enganced Border Security Act”, prin care cele 27 de naţiuni incluse în programul Visa Waiver erau obligate ca, până la data de 26.10.2004 (ulterior amânat pentru 2006), să introducă paşapoarte ce vor permite stocarea de date biometrice conform standardelor ICAO (International Civil Aviation Organisation), organizaţia desemnată să elaboreze în acest sens documentele de referinţă (ICAO Document 9303). Instrucţiunile elaborate în acest sens impun introducerea în paşaport a unui microprocesor (cip RFID) care să permită stocarea şi comunicarea de date, până în prezent, acest document reprezentând standardul în domeniu.” Or, Romania nu are cum sa fie obligata fata de nici un alt stat al lumii, chiar daca se numeste SUA; cel mult fata de Uniunea Europeana, ceea ce nu era cazul, nici in 2002, nici acum, pentru ca avem in discutie programul US-VISIT!
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR DIRECŢIA GENERALĂ DE PAŞAPOARTE Exemplar nr. 1 Nr. 3622130 Bucuresti
Domnului Victor Roncea, preşedinte fondator Civic Media
Urmare memoriului dumneavoastră referitor la introducerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, adresat Guvernului României unde a fost înregistrat cu numărul 17/1225/04.02.2009 şi transmis Direcţiei Generale de Paşapoarte spre soluţionare conform competenţelor specifice, în temeiul O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, vă comunicăm următoarele: În conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţia României, revizuită, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Astfel, punerea în circulaţie a paşaportului electronic constituie o obligaţie asumată de România potrivit calităţii sale de stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 2252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385/29.12.2004 şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)409 pentru stabilirea specificaţiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre, completată de Decizia Comisiei nr.C(2006)2909. În acest sens, prin H.G. 557/26.04.2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora, publicată în Monitorul Oficial nr. 376/02.05.2006, s-au definit paşaportul electronic şi datele biometrice ce urmează a fi introduse în cuprinsul acestuia şi s-au stabilit forma şi conţinutul paşaportului electronic şi data de 1 ianuarie 2007 ca dată de punere în circulaţie a acestui document de călătorie în România. Însă, din considerente obiective, determinate de necesitatea respectării procedurilor legale privind achiziţiile publice, această dată a fost prorogată prin acte normative succesive, cel din urmă – H.G. 571/28.05.2008- stabilind ca aceasta să fie 31 decembrie 2008. Acesta a constituit termenul limită de punere în circulaţie a documentelor de călătorie electronice, întrucât România fusese notificată cu privire la declanşarea procedurii necontencioase, premergătoare acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene. Prin H.G. nr. 1566/25.11.2008 pentru modificarea şi completarea H.G. 557/2006 s-a avut în vedere cuprinderea, în cadrul aceluiaşi act normativ, a reglementărilor care vizează forma şi conţinutul paşapoartelor diplomatice, de serviciu şi simple, a paşapoartelor pentru persoana fără cetăţenie, respectiv a documentelor de călătorie ce se eliberează refugiaţilor recunoscuţi în baza Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 ori persoanelor care au obţinut protecţie subsidiară conform Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, întrucât toate aceste documente vor fi produse ca paşapoarte electronice. Totodată, actul normativ vizează şi actualizarea specificaţiilor tehnice pentru documentele amintite, având în vedere că acestea urmau să fie produse de Compania Naţională „Imprimeria Naţională” – S.A. (potrivit delegării date de O.U.G. nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie) şi că rubricaţia, caracteristicile, numărul şi tipul elementelor de siguranţă trebuie să respecte prevederile Regulamentului (CE) nr. 2252/2004 şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)409 astfel cum a fost completată de Decizia Comisiei nr. C(2006)2909. Precizăm, de asemenea, că, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) 2252/2004, datele biometrice ale persoanei pot fi utilizate doar pentru verificarea autenticităţii documentului şi a identităţii titularului pe baza elementelor comparabile direct. Acest lucru reiese explicit şi din cuprinsul Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 207/2008, care în Secţiunea 11 denumită „Stocarea datelor persoanei” stabileşte fără echivoc datele biometrice care se includ în paşapoartele electronice: „imaginea facială şi impresiunea digitală a două degete” (art. 7). Aceste prevederi reprezintă garanţii legale pentru cei vizaţi, cu privire la prelucrarea datelor personale – prin stabilirea clară a unui scop şi a datelor biometrice incluse, – astfel ca prelucrarea să nu se realizeze în mod arbitrar. De altfel, ca o garanţie suplimentară faţă de cele enumerate mai-sus, în proiectul hotărârii Guvernului pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 94/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, aflat în curs de elaborare, este prevăzută posibilitatea ca, la ridicarea paşaportului simplu electronic de la sediul serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, titularul să poată solicita verificarea datelor înscrise în mediul de stocare electronică. Este de menţionat şi faptul că solicitarea eliberării unui paşaport simplu electronic este un drept, şi nu o obligaţie, eliberându-se la cerere; în acest sens, precizăm că în cuprinsul Legii nr. 248/2005 este prevăzută şi posibilitatea eliberării, în anumite situaţii, a unui paşaport simplu temporar, document care nu conţine date biometrice şi pe baza căruia se poate, de asemenea, călători în străinătate, asigurându-se, în acest mod, respectarea dispoziţiilor art. 23 şi 29 din Constituţia României. Precizăm, totodată, că autorităţile competente care nu sunt dotate cu echipamentele tehnice necesare eliberării paşapoartelor electronice, vor primi şi soluţiona în continuare cereri pentru eliberarea paşapoartelor simple, dar nu mai târziu de data de 1 iulie 2009. Mai mult, după aderarea României la Uniunea Europeană, dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 248/2005 stabilesc că „Pentru scopurile prezentei legi, cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.” Referitor la aspectele de natură religioasă invocate în cuprinsul petiţiei dumneavoastră, aducem în atenţie Comunicatul de presă al Patriarhiei Române nr. 21/26 februarie 2009, prin care acest for îşi exprimă poziţia oficială asupra introducerii în circulaţie a paşapoartelor electronice. În concluzie, precizăm că potrivit preambulului Regulamentului (CE) nr. 2252/2004, armonizarea elementelor de securitate şi integrarea elementelor de identificare biometrică reprezintă un pas important către utilizarea unor noi elemente în perspectiva evoluţiilor ulterioare la nivel european care să facă documentul de călătorie mai sigur şi să stabilească o corelaţie mai fiabilă între deţinătorul legal al documentului şi documentul respectiv, cu scopul de a contribui, în mod semnificativ, la asigurarea protecţiei împotriva folosirii frauduloase a acestuia. Cu deosebită stimă,
Dupa ce s-au lamurit ca numarul 666 nu exista in pasaportul biometric, nici controversatul cod de bare care ar ascunde in el numarul Diavolului, senatorii juristi au decis, marti, sa trimita din nou in plen ordonanta referitoare la introducerea pasapoartelor biometrice, noteaza Antena3. “Cifra 666 nu exista in pasaport, nu exista nici cod de bare, iar mediul de stocare contine elemente de securizare precum imaginea faciala si impresiunea digitala a doua degete pereche”, a explicat Aurel Vasile Sime, seful Directiei Generale de Pasapoarte, care a venit la sedinta comisiei cu o mapa burtdusita cu documente si mostre de pasapoarte biometrice. Cu toate acestea, democrat-liberalul Iulian Urban a ridicat problema costurilor insemnate pe care le-ar ridica trecerea la noul tip de pasaport. 2,4 miliarde de lei noi ar costa intregul proces de trecere a romanilor la pasaportul biometric. “Un pasaport normal costa 96 de RON, acesta va costa 266 de RON. In conditiile in care in Romania sunt noua milioane de posesori de pasapoarte, aceasta afacere se ridica la 2,4 miliarde de RON. Romania este cea mai saraca tara din UE, de ce avem noi nevoie de cea mai avansata forma de pasapoarte?”, a aratat senatorul PDL. La randul sau, social-democratul Dan Sova a tinut sa-si exprime mirarea fata de necesitatea adaptarii pasaportului dupa ultimele tehnologii din domeniu, in conditiile in care electoratul din colegiul sau par coborati din “Carul cu boi” al pictorului Nicolae Grigorescu. “As fi mandru daca alegatorii mei nu ar merge in continuare in carul cu boi” a replicat Sova,la vestea ca Romania va fi prima tara din Europa care va implementa asemenea masuri de securizare a pasapoartelor. Incurajat de suportul colegului de coalitie, Urban a propus celor prezenti introducerea unui amendament prin care sa se permita persoanelor, care din motive de libertate religioasa sau de constiinta refuza pasaportul biometric, sa primeasca un pasaport temporar. Ideea a fost respinsa pe motiv ca exista deja in ordonanta posibilitatea refuzului pasaportului biometric. (ZIUA Online)
Vezi TVR:Pasapoartele Biometrice contin cifra 666 in codul special
March 26th, 2009 
VR 
De doua zile se tot vorbeste pe la TV de “un consul roman la Milano” si nici DNA nu-l numeste, oficial.
Un alt candidat posibil este Mugurel Buje, fost director de resurse umane în MAE şi ex-consul general al României la Milano. Conform unui comunicat de presa din luna septembrie, el a fost numit la şefia consulatului general de la Torino, după ce, Alexandru Dumitrescu, fostul ocupant al acestui post, a fost rechemat disciplinar în urma mai multor nereguli, constatate de comisia de disciplină a MAE. Cu toate aceste, in urma scandalului mai recent legat de “cazul Maroni” a reiesit ca sotia lui, deja celebra Iulia Buje (foto), chemata si ea la Bucuresti pentru declaratii neconforme, era consul la Torino. Din relatarile pe marginea scandalului, retin: “Consulul general al Romaniei la Torino, Iulia Buje, a declarat ca, in perioada 1998-2000, Maroni a sunat de mai multe ori la Consulatul Romaniei la Milano pentru a interveni pentru trei angajati romani ai sai a caror viza expirase. Iulia Buje, care era pe atunci consul la Milano, sustine ca a vorbit personal de doua ori cu Roberto Maroni, care dorea reglementarea situatiei a trei romani care lucrau pentru el, printre care o menajera”. Deci si la Milano era consul, sau sotie de consul?
Posted in Uncategorized 
Tags: 
