Omagiu lui Mile Carpenisan. Dumnezeu sa-l…de VRTV
A supravieţuit războaielor şi dezastrelor, dar, la doar 34 de ani, boala l-a smuls vieţii pe care o iubea atât de mult. Sâmbătă, la un an de la moartea jurnalistului timişorean Mile Cărpenişan, fost corespondent pentru Antena 1 şi Antena 3, familia, prietenii, colegii de breaslă s-au adunat să-i aprindă o lumânare la parastasul de un an.
De un an, Mile nu mai este printre noi. Lumea presei a fost parcă mai săracă fără el În acest an. Ceva ne-a lipsit când am urmărit evenimentele care au marcat lumea de când Mile nu mai e. Ne-am fi aşteptat ca reportajele sale, de un farmec aparte, să ne aducă în case poveştile oamenilor care au trăit revoluţia din Egipt, drama din Japonia şi iată, acum, criza din Libia.
Mile însă nu mai e printre noi, dar prietenii, părinţii, soţia şi oameni care l-au cunoscut doar de la televizor şi-au adus aminte de el la parastasul de un an.
Slujba de pomenire s-a desfăşurat la biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Piaţa Crucii- Elisabetin. Sfântul lăcaş s-a umplut de jurnalişti, oameni care l-au cunoscut şi preţuit pe Mile nu doar ca pe un profesionist de valoare, ci şi ca pe un suflet cu adevărat generos. Slujba a fost oficiată de către preoţii Cristian Niculescu şi Ioan Petraş, iar mama şi tatăl celui dispărut, colegii şi prietenii au vărsat lacrimi amare şi s-au rugat cu lumânări aprinse în mâini, pentru odihna veşnică a celui care a fost Mile Cărpenişan.
“Adevarul” informa zilele trecuta ca BRD l-a dat in judecata post-mortem pe regretatul nostru coleg Mile Carpenisan pentru a-l “executa” silit. Astazi, revine cu o stire “in exclusivitate”, cum ca “Mile Cărpenişan a câştigat de dincolo de moarte războiul cu recuperatorii de credite BRD”. Suntem informati ca BRD l-a dat în judecată pe jurnalistul de război Mile Cărpenişan pentru că acesta “nu şi-a mai plătit ratele la două dintre credite” dar “magistraţii timişoreni au refuzat să-l execute silit pe jurnalist”. “Ei au respins solicitarea de executare silită pe numele Mile Cărpenişan. „Mile Cărpenişan nu poate fi executat silit deoarece a decedat, iar banca trebuie să se îndrepte împotriva beneficiarilor dreptului de succesiune”, se arată în motivarea judecătoarei Magdalena Dietrich”, conform ziarului “Adevarul”. Fara sa sesizeze esenta acestei hotarari, autorul articolului clameaza grabit ca “Mile a castigat batalia”. In fapt, datoria a fost transmisa spre executare familiei, parintilor batrani si tinerei sotii.
Daca la Banca Romana pentru Dezvoltarea – Groupe Societe Generale s-ar gasi cineva sa analizeze situatia cu cap ar trebui sa anuleze imediat datoria jurnalistului decorat post-mortem cu Ordinul “Serviciul Credincios” in grad de Cavaler de catre presedintele Traian Basescu, si apoi sa dea un comunicat. “In semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de excepţie prin care a contribuit la corecta informare a opiniei publice româneşti asupra evenimentelor din mai multe zone de conflict ale lumii”, dupa cum sta scris in comunicatul legat de conferirea Ordinului, si BRD ar putea sa stearga aceasta datorie. Daca nu se poate, din motive de “criza”, atunci jurnalistii cu suflet din tara asta ar trebui sa lanseze o subscriptie publica pentru plata datoriei. Sau, daca domnul mogul Dan Voiculescu, pe langa bustul pe care i l-a ridicat, vrea sa demonstreze cu adevarat ceva, ar putea sa scoata din buzunarul lui de miliardar aceasta suma infima si sa ajute familia jurnalistului care a facut faimoasa televiziunea Antena 1 pe teatrele de razboi din intreaga lume.
Premiul Mile Carpenisan pentru curaj si excelenta in jurnalism, in valoare de 1000 de euro, a fost oferit anul acesta de catre Civic Media, o asociatie non-profit, operatorului Dan Nitescu de la Antene. Va putea Dan Voiculescu sa premieze memoria lui Mile Carpenisan cu 6000 de euro, cat cere BRD?
Am aflat de la Bucuresti o veste despre care il prevenisem pe George Roncea, cand se transferase de la “Ziua” la “Cotidianul“, pentru a putea ramane corespondent de razboi la Belgrad: de luni, Ion Cristoiu nu va mai fi director la “Cotidianul”. Oficial, despartirea s-a facut amiabil, insa, in realitate, stiam de mai multa vreme ca liderii PNTCD nu i-au iertat lui Cristoiu atitudinea sa si a ziarului, in timpul razboiului din Iugoslavia, si i-au impus, pana la urma, lui Ion Ratiu sa renunte la acesta. Ion Cristoiudeclara ca va continua sa-si scrie editorialul de pe prima pagina, insa ma indoiam ca aceasta se va intampla sau ca va dura prea multa vreme. Am vorbit cu George si mi-a marturisit ca, dupa plecarea lui Cristoiu, nu stie daca se va intelege cu noul director, insa spera ca provizoratul acesta nu va dura prea mult, mai ales ca Ion Cristoiu intentiona sa deschida un alt ziar.
(…) Am aflat si pretul pentru care Rusia i-a vandut pe fratii sai ortodocsi: 100 de miliarde de dolari. In aceasta dimineata, cancelarul german Gerhard Schroeder s-a intalnit cu premierul rus Serghei Stepasin, cu care a discutat despre datoria externa a Rusiei. “Schroeder impartaseste opiniile mele in privinta reesalonarii datoriei fostei URSS,” a afirmat Stepasin, care a precizat ca cea mai mare parte a acestei datorii ar trebui restituita Germaniei. Premierul rus a anuntat ca spera sa obtina reesalonarea a 100 din cele 140 de miliarde de dolari, care reprezinta datoria externa a Rusiei. Si, bineinteles, pana la urma, a reusit.
Militarii germani din KFOR nu au fost foarte incantati ca o parte din trupele rusesti vor sosi in zona controlata de ei.
Omagiu lui Mile Carpenisan. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace Incarcat de VRTV. – Explore more family videos.
Recuperatorii BRD au făcut o gafă macabră şi l-au dat în judecată de două ori pe jurnalistul Mile Cărpenişan la cinci luni după ce acesta a decedat. Asta după ce au primit misiunea de a-l determina pe jurnalistul trecut în nefiinţă să-şi plătească ratele.
Jurnalistul de război Mile Cărpenişan a fost dat în judecată de BRD, după ce a intrat în atenţia Direcţiei de Recuperare Creanţe, pentru că nu şi-a achitat ratele. Recuperatorii băncii au primit misiunea de a-l determina pe jurnalist să-şi plătească datoria de 6.000 de euro. Executorii bancari l-au dat în judecată pe Mile Cărpenişan. Ei au cerut Judecătoriei Timişoara să-l execute silit pe jurnalistul care a murit în 22 martie, la vârsta de 34 de ani.
Jurnalistul a fost dat în judecată de BRD la cinci luni dupa ce s-a stins din viaţă pentru un credit de nevoi personale nerambursat în valoare de 5.500 de euro, luat în urmă cu trei ani. De asemenea, banca susţine că ziaristul bănăţean mai are o restanţă de 2.700 de lei la un credit luat în aceeaşi perioadă.
Sorin Bogdan continua publicarea in serial a jurnalului sau de razboi din timpul atacului NATO asupra Iugoslaviei, pe care vrea sa le reuneasca intr-o carte in memoria colegului si prietenului nostru Mile Carpenisan. Cum intamplator am descoperit si corespondenta fratelui meu, George Roncea, din aceeasi zi de iunie 1999, am extras un pasaj de la Sorin si public integral mai jos materialultrimis de George la Cotidianul dupa ce-si daduse demisa de la Ziua.
“Sumarul zilnic al operatiilor aviatiei, difuzat la Cartierul general al NATO in aceasta dimineata, arata ca in ultimele 24 de ore, au fost efectuate, in total, 536 de zboruri si ca au fost lovite 30 de pozitii de artilerie, 21 de transportoare blindate, 9 tancuri si mai multe concentrari de vehicule militare. De asemenea, a fost lovit un depozit de produse petroliere (langa orasul Uzice), un post de comanda (la Pristina) si depozite de munitii la Gnjilane, Urosevac si Rudnik. (…)
In sfarsit, la ora 12:00, in cafeneaua “Europa” din localitatea Blace, de pe granita dintre Iugoslavia si Macedonia, a inceput intalnirea cu usile inchise dintre delegatiile militare ale NATO si Armatei iugoslave. Cele 3 ore de intarziere s-au datorat, in realitate, incercarilor sarbilor de a schimba locul intalnirii, din ratiuni de securitate, considerand ca se afla prea aproape de tabara de refugiati albanezi de la Stenkovac. Intalnirea mi-a inspirat un titlu pentru un articol pe care l-am trimis “Evenimentului zilei“: “Dupa doua luni si jumatate de rezistenta indarjita, razboiul din Iugoslavia s-a sfarsit in cafeneaua unui albanez, la discutii cu generalul Michael Jackson“. Totul parea desprins dintr-un film suprarealist.”
Corespondenta din Belgrad de la George Roncea: In Serbia pacea a luat sfarsit inainte de a incepe
Belgradul nu vrea sa joace pe melodia cantata de NATO
Ieri asa-zisele convorbiri de pace s-au blocat. Adjunctul Sefului de Stat Major al Armatei iugoslave, generalul Zvetozar Marianovici, s-a ridicat de la masa tratativelor, informandu-l pe Michael Jackson ca nu-i place nici dansul, nici melodia pe care vrea sa-i puna pe sarbi sa joace. Michael, starul britanic al NATO a iesit din cortul sau de la Kumanovo si cu o expresie razbunatoare intiparita pe figura, a anuntat ca avioanele Aliantei vor ataca Iugoslavia si mai salbatic decat pana acum. Discutiile s-au intrerupt, pe termen nedeterminat, si aviatia a atacat la scurta vreme. Putin dupa miezul noptii, la ora 1.20, vuietul prelung al alarmei ne-a facut sa tasnim pe acoperisul hotelului Toplice, foisorul nostru preferat. Obosita de atata uz, sirena a ragusit, spre final, auzindu-se ca un fel de gajait sinistru. Impreuna cu ceilalti doi ziaristi romani aflati la Belgrad de atata vreme, Mile Carpenisan si Sorin Bogdan, tocmai ne faceam planuri de plecare catre Kosovo, convinsi ca totul s-a terminat si ca de-acum incepe tragedia Serbiei, infranta si umilita de propria clasa politica. Ultimele trei zile au fost un cosmar pentru noi, ca si pentru marea majoritate a poporului sarb, deoarece a trebuit sa asistam la spectacolul greu de inghitit si de descris al ingenunchierii Serbiei. In primele doua zile in care s-au purtat discutiile de “pace” dintre ofiterii sarbi si cei ai Aliantei, bombardamentele NATO au continuat. Au fost aruncate ca de obicei sute de rachete si bombe cu fragmentatie la Prizren, la Pristina, la Decane, Drenita, Sremska Mitrovita, Sabaci, Frusca Gora, Bogatici, Djakovita, Belgrad, Varset, localitate romaneasca lovita pentru a doua oara in ultima saptamana, iar la Gornji Milanovac s-a tras asupra centrului orasului. Au fost tintite drumuri, tunele, relee ale RTS, Tv Pink, TVPolitica, un tractor, un taran aflat la munca campului, o cazarma parasita, cateva case, o livada, un pod, o statie de autobuz, Parcul national din Belgrad. Pe langa aviatia NATO, si-au itit capul si teroristii UCK, care au ucis la Prizren cu lovituri de mortier o femeie si patru muncitori de la centrul medical din localitate. Culmea este ca cei cinci oameni omorati de UCK tocmai pregateau plecarea unei ambulante catre Planeja, o asezare locuita exclusiv de etnici albanezi. Profitand de convorbirile de pace teroristii UCK au iesit din borte si reincep atacurile asupra sarbilor, aidoma cainilor care se reped sa muste sarind din spatele piciorului stapanului.
Discutii de “pace” la crama
Asa-zisele discutii cu privire la implementarea pacii au reprezentat o ocazie nesperata pentru ofiterii NATO de a-i umili pe militarii sarbi. Sambata, prima intalnire s-a desfasurat intr-o crasma albaneza de la frontiera cu Macedonia, iar membrii delegatiei sarbe erau cat pe-aci sa nu mai vina, cand au aflat in ce loc sunt chemati. Au venit dupa ce i-au lasat pe americani sa astepte trei ore in soare. In timp ce oficialii armatei sarbe nu purtau nici un fel de arma, reprezentantii NATO erau inarmati pana in dinti, iar la intalnirea de duminica, de la Kumanovo, au facut exces de tehnica militara, imbulzind elicoptere, tancuri si trupe in jurul hangarului in care urmau sa inmaneze delegatiei sarbe dictatul NATO, de parca sarbii ar fi putut avea asupra lor vreo bomba atomica ascunsa intr-o tabachera.
Dupa ce s-au acoperit de ridicol, incasand-o ca niciodata in istoria Aliantei, impopotonatii soldati ai Aliantei pozeaza acum, plini de ifose, in fata camerelor de luat vederi, doar-doar vor reusi sa convinga publicul de acasa ca ei au adus victoria Occidentului.
(…) Dupa pranz, m-a sunat Corina Hadarean, de la Departamentul Externe al Stirilor ProTV. M-a anuntat ca Misu Predescu, redactorul sef si producatorul general al emisiunii de dimineata, a hotarat sa nu mai preia corespondentele mele. Sustinea ca oamenii s-au saturat sa auda, in fiecare dimineata, despre bombe si nenorociri. Asa ca, in afara unor situatii deosebite, puteam sa dorm linistit. Corina mi-a spus ca, de pe agentiile de presa, a adunat foarte multe imagini din Iugoslavia si ii parea rau sa nu le folosim cumva. M-a rugat sa inregistram, periodic, corespondente de atmosfera, pe diferite teme, in functie de imaginile pe care le arhivase.
Mi-a placut ideea si i-am pregatit o corespondenta despre viata in timpul bombardamentelor in capitala iugoslava. Am si inregistrat-o astazi. I-am povestit cat de usor s-au adaptat sarbii la viata de razboi, astfel incat, daca vreun strain ar fi ajuns la Belgrad, fara sa stie ce se intampla, n-ar fi sesizat nimic deosebit fata de orice alta capitala europeana. Poate ca s-ar mira ca numarul automobilelor de pe strazi este cam mic si, din cand in cand, se aud urletele lungi ale unor sirene. Pe care, insa, daca s-ar uita in jur si ar vedea ca nimeni nu le baga in seama, ar crede ca fac parte din vreo traditie locala, la fel ca melopeele muezinilor din tarile islamice, cand ii cheama pe credinciosi la rugaciune. (…)”
Belgradul nu vrea sa joace pe melodia cantata de NATO
Ieri asa-zisele convorbiri de pace s-au blocat. Adjunctul Sefului de Stat Major al Armatei iugoslave, generalul Zvetozar Marianovici, s-a ridicat de la masa tratativelor, informandu-l pe Michael Jackson ca nu-i place nici dansul, nici melodia pe care vrea sa-i puna pe sarbi sa joace. Michael, starul britanic al NATO a iesit din cortul sau de la Kumanovo si cu o expresie razbunatoare intiparita pe figura, a anuntat ca avioanele Aliantei vor ataca Iugoslavia si mai salbatic decat pana acum. Discutiile s-au intrerupt, pe termen nedeterminat, si aviatia a atacat la scurta vreme. Putin dupa miezul noptii, la ora 1.20, vuietul prelung al alarmei ne-a facut sa tasnim pe acoperisul hotelului Toplice, foisorul nostru preferat. Obosita de atata uz, sirena a ragusit, spre final, auzindu-se ca un fel de gajait sinistru. Impreuna cu ceilalti doi ziaristi romani aflati la Belgrad de atata vreme, Mile Carpenisan si Sorin Bogdan, tocmai ne faceam planuri de plecare catre Kosovo, convinsi ca totul s-a terminat si ca de-acum incepe tragedia Serbiei, infranta si umilita de propria clasa politica. Ultimele trei zile au fost un cosmar pentru noi, ca si pentru marea majoritate a poporului sarb, deoarece a trebuit sa asistam la spectacolul greu de inghitit si de descris al ingenunchierii Serbiei. In primele doua zile in care s-au purtat discutiile de “pace” dintre ofiterii sarbi si cei ai Aliantei, bombardamentele NATO au continuat. Au fost aruncate ca de obicei sute de rachete si bombe cu fragmentatie la Prizren, la Pristina, la Decane, Drenita, Sremska Mitrovita, Sabaci, Frusca Gora, Bogatici, Djakovita, Belgrad, Varset, localitate romaneasca lovita pentru a doua oara in ultima saptamana, iar la Gornji Milanovac s-a tras asupra centrului orasului. Au fost tintite drumuri, tunele, relee ale RTS, Tv Pink, TV Politica, un tractor, un taran aflat la munca campului, o cazarma parasita, cateva case, o livada, un pod, o statie de autobuz, Parcul national din Belgrad. Pe langa aviatia NATO, si-au itit capul si teroristii UCK, care au ucis la Prizren cu lovituri de mortier o femeie si patru muncitori de la centrul medical din localitate.
Culmea este ca cei cinci oameni omorati de UCK tocmai pregateau plecarea unei ambulante catre Planeja, o asezare locuita exclusiv de etnici albanezi.
Am avut o dimineata de cosmar. Am plecat spre Media Center si, cand ne-am asezat in fata computerului si am cerut barmanului sa ne aduca o cafea, acesta ne-a zambit trist, aratand spre robinet: “Nu avem apa.” M-am uitat la fata lui Mile si mi-am dat seama ca nici eu nu aratam prea bine. Ne-am trezit umbland ca niste somnambuli, printre alti somnambuli ca noi – pentru ca sarbii sunt mari consumatori de cafea – cautand disperati o cafenea unde sa curga apa. N-am gasit in tot centrul si, cand ne-am intors la Media Center, se luase din nou curentul si am fost nevoiti sa mai asteptam o ora, ca sa putem folosi telefoanele, conectate intr-o centrala digitala, alimentata – desigur – cu energie electrica. (…)
Cand am ajuns la hotel, receptionerul ne-a anuntat ca au mai sosit doi romani. Pictori, spunea el, aratand catre o masa a barului. Acolo, langa Nelu Madjinca, directorul de la “Toplice” si George Roncea, sedeau doi barbati. Unul maruntel, cu barba, agitat ca un spiridus, iar celalalt inalt, cu parul carunt si fata parca daltuita intr-o stanca. Pictorii bucuresteni Octavian Penda si Bogdan Stihi. Care au venit la Belgrad la invitatia Uniunii Artistilor Plastici din Iugoslavia, pentru o expozitie cu lucrarile lor si ale Luminitei Ciupitu. Aceasta se imbolnavise si nu a putut veni cu ei. Artistii sarbi au spus ca este primul gest de solidaritate venit din partea unor romani, de la inceputul razboiului. Coincidenta: astazi, a doua stire, dupa bombardarea autobuzului de la Savine Vode, a fost cea potrivit careia, Ministerul roman al Apararii anuntase ca, din spatiul aerian romanesc, pe care NATO il putea folosi la discretie, faceau parte si aeroporturile si instalatiile aferente.
Nu m-am mai culcat, pentru ca trebuia sa aflu amanunte despre noaptea ce trecuse. Si, oricum, eram prea surescitat ca sa mai pot adormi. Cand am inceput sa contabilizez ce s-a intamplat peste noapte in restul Iugoslaviei, m-am luat cu mainile de cap. Incepand cu 20:30, au fost puternic bombardate zonele din jurul Pristinei. La aceeasi ora, a fost distrus un pod pe autostrada Nis-Prokuplije. La 22:45, trei rachete lansate din avioane au lovit releul de televiziune din varful dealului din orasul Virset de la 5 kilometri de granita cu Romania, in care traiesc foarte multi romani. Mile a sunat-o pe matusa lui, care locuieste in Virset, chiar langa deal si i-a povestit ca a fost groaznic. Langa releu sunt zidurile splendidei cetati a orasului si pe tot dealul sunt construite casele oamenilor. Antena a fost grav avariata. La fel – 70 de case din jur. Trist e ca romanii din Banatul sarbesc injurau guvernul de la Bucuresti pentru ca – spuneau ei – pana cand Romania nu a acordat permisiunea de survol avioanelor NATO, localitatile lor nu fusesera bombardate. Iar Banatul sarbesc nu a fost bombardat niciodata in istorie, nici macar in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Imi amintesc si acum expresia de pe fata lui Mile, cand matusa lui i-a spus la telefon: “De cand ai vostri ii lasa pe americani sa atace dinspre Romania, nu mai avem liniste noaptea din cauza avioanelor.”
Specialistii agentiilor de mediu din Romania au facut analize ale indicatorilor atmosferici si au constatat ca la frontiera romano-sarba, concentratiile elementelor chimice din aer au crescut de 10 ori fata de parametrii masurati anterior exploziei de la combinatul din Pancevo. “Substantele poluante pot afecta, in mod direct si indirect, imediat si pe termen lung, populatia din Banat, in special pe cei de langa frontiera cu Iugoslavia,” a declarat pentru Mediafax, Cosmin Salajan, inginer de mediu din cadrul Institutului de Agronomie din Timisoara. Localnicii din Stamora Moravita se plang ca, atunci cand bate vantul dinspre Iugoslavia, li se inrosesc fetele si nu prea pot respira. De asemenea, Corpul de Graniceri din Timisoara a sesizat agentia de mediu ca, in noaptea de 20/21 aprilie, militarii de la granita au acuzat dureri de cap si dificultati de respiratie. (…)
Am trecut pe la Centrul militar de presa, unde col. Milivoje Novkovic vorbea jurnalistilor despre bombardamentele de azi-noapte. “Atacurile NATO asupra Belgradului au depasit pragul unei logici operative,” spunea el, “si arata ura si o intunecare psiho-patologica si isterica a ratiunii. Cladirile bombardate noaptea trecuta erau nefunctionale inca din 24 martie, de la primul atac, si NATO stia asta.” Cred si acum ca avea dreptate. (…)
La Belgrad a fost ziua alarmelor aeriene. Dupa cea de la pranz, inca una, de o ora, a fost anuntata la 18:49. Si, desigur, la 21:15, cea de seara, devenita deja traditionala. Noi am stat la povesti in barul hotelului, in timp ce afara ploua torential, cu tunete si fulgere. In ciuda alarmei, era clar ca Belgradul va avea o noapte linistita. George Roncea ne-a spus ca a vorbit la telefon cu Ion Cristoiu, care a fost imediat de acord sa-i publice in paginile “Cotidianului” corepondentele de la Belgrad. Asa ca a demisionat de la “Ziua“.