“Fantasmele trecutului continuă să tulbure minţile unor nostalgici, care n-au renunţat niciodată la obsesia maladivă, cuibărită adânc în cugetul şi sufletul lor, refacerea Ungariei Mari. Cât vor dăinui aceste stafii, va exista pericolul real ca interesele ţării noastre să fie puse, din nou, pe tarabă şi renegociate de zarafii politici.” – Conferinta comemorativa a masacrului maghiar de la Muresenii de Campie
„ (…) În timpul masacrelor de la Mureşenii de Câmpie, acolo se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.
Aici era preot român, Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră la jafuri. Îngrijorat de cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi, preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comandamentului militar, însă neobţinând nici o promisiune, în seara zilei de 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.
Înainte de a sosi, este pândit pe şosea de acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely şi imediat trimite încă în aceeaşi seară o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de a-i extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi în aceeaşi după-masă, Gurzău Ioan, cantor, Gurzău Valeria, soţia acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul de cinci ani al învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului. Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului, unguroaica Juhász Sarolta.
Toate victimele, în număr de 11, sunt îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi dimineaţa sosind acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely la faţa locului i se raportează executarea ordinului. (…) Din probaţiune administrativă s-a dovedit că l[ocotenen]t Csordás Gergely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de către acuzatul Vass Albert din comuna vecină Sucutard, căci contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român. (…)
Avînd în vedere că faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război; (…) având în vedere că luaţi în parte, fiecare din aceşti acuzaţi conform participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea se încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează: (…)
Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său Vass Albert sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albert a mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte. (…)”
TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ, Şedinţa publică din 13 martie 1946.
Împlinirea, la 24 septembrie, a 72 de ani de la abominabilul masacru de la Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, judeţul Cluj, a constituit pentru participanţii la Sesiunea de comunicări cu tema „Refugiul românesc: 1940-1945”, desfăşurată la Muzeul Naţional al Refugiaţilor Etnici din Mureşenii de Câmpie, ocazia de a-și aduce aminte de cei peste 1000 de martiri români uciși în acel sângeros septembrie 1940. În numele lor și al zecilor de mii de români maltratați, persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din teritoriul nordului Transilvaniei cedat Ungariei horthyiste după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, precum şi al celor aproape 400.000 de cetăţeni de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, „uitaţi” astăzi de autorităţile române, istoricii, cercetătorii și juriştii, prezenţi la reuniune au pus în lumină mărturii inedite şi documente de ultimă oră privind pătimirile românilor şi evreilor din Ardealul ocupat vremelnic.
ARTICOLUL 1 (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. – Constitutia Romaniei
Cotidianul publica azi o stire-bomba: “La “Naşul TV”, într-o emisiune postată şi pe propriul blog, Tismăneanu îl denunţă pe Băsescu pentru trafic de influenţă!”
Am urmarit si eu fragmentul incriminat, pe care il si prezint aici (vezi video mai jos), dar eu cred dimpotriva: ca cel care face trafic de influenta la cel mai inalt nivel este Tismaneanu, nu Basescu. Sa vedem ce va zice Parchetul…
Dar mai intai sa prezint stirea lui Ion Spanu si apoi sa vin si eu cu cateva completari:
“Istoricul Vladimir Tismăneanu, cunoscut mai mult ca fiind fiul stalinistului Leonte Tismineţki, l-a denunţat recent pe Traian Băsescu pentru că, la intervenţia sa, preşedintele ar fi comis un trafic de influenţă asupra fostului premier Emil Boc în vederea păstrării lui Dorin Dobrincu la conducerea Arhivelor Naţionale!
Evenimentul s-a petrecut pe 13 iulie a.c. pe postul „Naşul TV” şi, din cauza difuzării reduse a acestuia în reţelele de cablu, aproape că a trecut neobservat. Iată, însă, că Vladimir Tismăneanu a postat înregistrarea emisiunii pe blogul său, unde poate fi vizionată de oricine.
Emisiunea se numeşte „By Alexa” şi a fost realizată de Alexa Ionescu (Nota mea: O reala concurenta a Andreei Pora, in frumusete de la Mama Natura. PS: Stiti bancul? In ultima zi de mandat, inainte de a preda cheile, Basescu mai face o plimbare prin parcul Palatului Cotroceni. Pe-o banca, melancolica, Andreea Pora, care nu se poate desparti inca de peisaj. Basescu, cum il stiti, galant, o baga in seama: “Ce faci, Andreea?”. Ea raspunde, oftand: “Admir Natura, dom’ presedinte…”. Basescu, sec: “Dupa tot ce ti-a facut?” :)” )
Dar punctul culminant al emisiunii a început la minutul 22.10, când, aproape inconştient, dorind să-şi arate influenţa pe care o are asupra lui Traian Băsescu, Vladimir Tismăneanu şochează într-un delir care nu va rămâne fără consecinţe. Iată transcrierea pasajului respectiv, în care Tismăneanu răspunde la întrebarea „Cum explicaţi acest val al Restauraţiei?”:
„După Institutul meu au urmat Arhivele Naţionale, care e un loc-cheie, pentru că ce s-a petrecut sub conducerea lui Dorin Dobrincu a fost democratizarea arhivelor. Lumea nu întelege că pînă la momentul la care a fost numit Dorin Dobrincu acolo… Şi să nu mi se spună că nici o persoană nu e de neînlocuit! Ba da, există persoane de neînlocuit! (Nota mea: Ce coincidenta! Asta spuneau si Stalin si Ceausescu!) Sunt situaţii în care aşa e… Schimbarea acestui tînăr istoric foarte curajos, autorul unui capitol din “Raportul Final”, numit de Guvernul Tăriceanu, nu de Traian Băsescu (deşi era în timpul Alianţei D.A. – n.red.), dar menţinut de Traian Băsescu – am fost direct implicat în acel episod – în momentul în care ministrul de Interne PSD, dl Nica, a vrut să-l schimbe, Traian Băsescu a intervenit la premierul Emil Boc, şi a fost menţinut dl Dobrincu. Deci, Tăriceanu şi Boc, şi, sigur, Traian Băsescu”.
Aşadar, Tismăneanu recunoaşte nonşalant că a intervenit direct la Traian Băsescu, determinându-l pe acesta să-i impună fostului premier Emil Boc menţinerea lui Dorin Dobrincu în funcţia de director al Arhivelor Naţionale, lucru care s-a şi întâmplat!
De menţionat că, potrivit art. 3 din Legea Arhivelor Naţionale din 1996, instituţia Arhivele Naţionale este o „unitate bugetară în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor”, numirea şi destiutirea directorului fiind apanajul exclusiv al ministrului de Interne.
Denunţul lui Tismăneanu se referă la perioada guvernului PDL-PSD, când Dan Nica, ministrul de Interne de atunci, a vrut să-l înlocuiască pe Dorin Dobrincu din funcţia de director, pe care, de fapt, o ocupa prin detaşare de la Institutul de istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi.
Recent, prin ordinul ministrului Ioan Rus din 15 iunie a.c., Dorin Dobrincu a fost destituit şi înlocuit de Ioan Drăgan, şeful Arhivelor Statului din Cluj. Dobrincu a declarat pentru Mediafax că a fost destituit „pentru că nu ar fi gestionat bine cazul legat de reînhumarea rămăşiţelor poetului maghiar Nyirő Jozsef la Odorheiu Secuiesc”, mai precizeaza Ion Spanu in Cotidianul.
Solicitand colegilor mei de la Civic Media o documentare minima asupra pupilului lui Tismaneanu am primit urmatoare Nota:
Cine este Dobrincu
Dorin Dobrincu (foto stanga), membru al Grupului de Istorie de la Iasi (MRU, Adrian Cioflanga-CNSAS, “militianul spiritual” Andrei Muraru – IICCMER si alti “bugetologi”) a fost expert al Comisiei Tismaneanu si coordonator al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru analiza dictaturii comuniste. Dorin Dobrincu a fost numit de Tismaneanu si membru al consiliului stiintific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Este autorul Capitolului ticalos despre Biserica Ortodoxa din Raportul Tismaneanu, care a dus la un protest serios al BOR la lansarea Raportului. Detalii aici: https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/50744/Contraatac-al-BOR-la-Raportul-Tismaneanu.html.
Personajul este sectant si il ura pe Patriarhul Teoctist dupa cum uraste si Biserica Ortodoxa Romana. El a fost cel care a scos din arhive niste turnatorii de la Securitate in care se sustinea ca Patriarhul Teoctist e homosexual si legionar (!) si le-a publicat incalcand legea ca si cum ar fi fost reale. Practic a adoptat exact sistemul Securitatii de a murdari un om.
Apartenenta cuplului Dorin si Ligia Dobrincu la Cultul Evanghelic (neoprotestant) a avut ecouri negative in opinia publica din mediul universitar iesean. Controversata este si persoana Ligiei Dobrincu. Sotia lui Dorin Dobrincu a activat pana in 2006 ca profesor de istorie la Colegiul iesean “Richard Wurmbrand”, din cadrul fundatiei cu acelasi nume, cunoscut si sub denumirea Filocalia – Centrul de Intalnire si Studii Crestine, al carei presedinte este Pavel Romaniuc. S-a stabilit ca membrii acestei fundatii actioneaza in vederea racolarii de tineri, iar scopul ei consta in obtinerea de fonduri pentru finantarea Cultului Evanghelic. Fundatia “Richard Wurmbrand” coodoneaza la nivel local toate gruparile de cult evanghelic, grupari semnalate cu actiuni de prozelitism. Traseistul Dobrincu se afla in relatii stranse si cu Relu Fenechiu.
Dobrincu a fost numit ilegal la conducerea Arhivelor Nationale in iulie 2007 – fara Concurs, la presiunile lui Tismaneanu si Oprea, care au actionat mana in mana (pozitie ingemanata in care sunt, de altfel, si acum, dincolo de jocul informativ pe care-l fac, de-a securistul bun si securistul rau!) -, de catre ministrul de Interne PNL, Cristian David. Directorul anterior, profesorul Corneliu Mihai Lungu, a fost silit sa-si depuna dosarul de pensionare inainte de termen pentru a i se face loc rapid lui Dobrincu, care a ramas in functie – pe baza traficului de influenta la nivel inalt de care vorbeste Tismaneanu – chiar daca in fruntea Ministerului de Interne au venit ministri de la PSD si PDL, respectiv: Gabriel Oprea – 22 decembrie 2008 – 20 ianuarie 2009, Liviu Dragnea – 20 ianuarie 2009 – 11 februarie 2009, Dan Nica – 11 februarie 2009 – 3 octombrie 2009, Vasile Blaga (interimar) – 3 octombrie 2009 – 23 decembrie 2009, Vasile Blaga – 23 decembrie 2009 – 27 septembrie 2010, Traian Igaș – 27 septembrie 2010 – 9 februarie 2012, Gabriel Berca – 9 februarie 2012 – 27 aprilie 2012 si pana la Ioan Rus. O dovada clara ca individul a vorbit serios, autodenuntandu-se, din prostie, dar si punandu-l acum pe Traian Basescu, in plin proces electoral pentru demiterea sa, in cea mai proasta postura: de Presedinte care a incalcat Constitutia pentru a satisface doleantele unui curve intelectuale (inainte de Basescu a trecut si prin patul lui Iliescu si Voiculescu).
Practic, la data numirii, Dorin Dobrincu nu intrunea conditiile legale pentru exercitarea unei functii publice de conducere, astfel, in vederea incadrarii sale, s-a optat pentru varianta detasarii pe o perioada de un an din cadrul Institutului de Istorie “A.D. Xenopol” din Iasi la conducerea Arhivelor Nationale, cu statut de personal contractual. Fisa postului de director general al Arhivelor Nationale a fost modificata dupa profilul lui Dobrincu. Cand ii expira mandatul era prelungit cu unul interimar si iar prelungit si iar prelungit, la limita legii.
A vrut sa-si puna oamenii lui peste toate departamentele printr-un Concurs fictiv, fara a avea acest drept, nefiind functionar public, ceea ce a atras protestul Sindicatul Functionarilor Publici si Personalului Contractual din Arhivele Nationale. Conform surselor din Arhivele Nationale, Dobrincu a fost cureaua principala prin care s-au derulat afaceri ale mafiei imobiliare, cu “retrocedari” de zeci de milioane de euro, cu acte din arhive, unele falsificate. Intr-un articol din Adevarul se arata ca, in 2008, deci la un an de la numirea lui Dobrincu, “Mihai Costea, fostul avocat al fraţilor Nuţu şi Sile Cămătaru, este un exemplu de cum samsarii imobiliari folosesc informaţii scoase de la Arhivele Naţionale. Avocatul a dezvoltat o filieră care i-a permis să revendice şi să obţină trei imobile în centrul Bucureştiului. El s-a folosit de acte falsificate pe care le-a introdus, prin intermediul unor prieteni, la Arhivele Naţionale”. “Avocatul clanului Camataru, Mihai Costea, a fost condamnat de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 13 ani de inchisoare, alaturi de alti doi inculpati, pentru retrocedari frauduloase.”, scria si Romania libera la data anuntarii sentintei.
Dupa cum spuneam si mai sus, Dobrincu este veriga de legatura dintre Tismaneanu si Marius Oprea care se pretind certati pentru a crea clasica lucratura cu “securistul bun si securistul rau”. In mediile arhivistice se sustine ca a reusit sa extraga dosarul de cadre al lui Basescu de la Arhivele din Constanta, aceasta filiala fiind una dintre primele vizate imediat dupa instalarea sa.
Inca din primele lui zile de mandat s-au ratacit trei dosare de cadre: al lui Leonte Tismaneanu, al lui Gogu Radulescu si o parte din cel al Anei Blandiana, de dupa racolarea ei de catre membrul CPEx al CC al PCR, Gheorghe Gogu Radulescu, in care apareau zecile de excursii in jurul lumii din perioada comunista, ca strategie a propagandei comuniste prin care se incerca sa se vanda Occidentului iluzia ca in Romania scriitorii sunt liberi, asemenea cazurilor lui Plesu, Liiceanu si Manolescu, navetisti la Paris si Berlin.
A incercat apoi sa-l indeparteze pe profesorul Al. Zub de la Institutul A D Xenopol din Iasi dupa ce acesta a declarat in mediul universitar ca nu a scris nici un rand la Raportul Tismaneanu, desi Comisia s-a folosit de numele lui in mod excesiv, pentru a se legitima stiintific insailarea de texte, fiind singurul academician din Comisie, dar doar cu numele. Profesorul Zub se afla si acum in proces cu Dobrincu si s-a aratat adeseori revoltat de “santajul mediatic” la care a fost supus.
Si l-a adus drept consilier pe un alt “istoric” de la Iasi, de 25 de ani la acea data, Muraru Dan Andrei, bursier al Muzeului Holocaustului si actualul “inlocuitor” al lui Ioan Stanomir la IICCMER (deci totul ramane sub control). Si-a pus-o secretara personala pe sotia lui Andrei Badin, un alt pupincurist de-al lui Tismaneanu, in prezent ciumpalac portocaliu / activist acoperit si convertit de la Antena 3 la B1 TV. Tot el l-a numit pe un istoric maghiar ca director adjunct, Mihaly-Zoltan Nagy, de confesiune romano-catolic, mentinut si azi in functie desi UDMR nu mai este la Guvernare! UPDATE: Dl Nagy si-a dat demisia de cateva zile. Cu toate acestea figureaza inca pe site-ul www.arhivelnationale.ro la conducerea institutiei.
Ei bine, cazul se complica inainte de a incepe: Parchetul General a emis un comunicat de presă în care susţine că informaţiile prezentate de EVZ, sunt „eronate”. Mai precis, ca nu ar exista nici un dosar penal. Cititi mai jos relatarea din Adevarul, editia online:
„Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face următoarele precizări : Afirmaţia din articol conform căreia «În dosarul penal cu nr.2279/P/2010, procurorii Parchetului de pe lângă Sectorul 2 Bucureşti desfăşoară acte premergătoare începerii urmăririi penale împotriva numitului Tabără Cristian sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol asupra unui minor, faptă prevăzută de articolul 197, alin.3 din Codul Penal» este eronată”.
Parchetul arată că“purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 nu a confirmat existenţa pe rolul acestei unităţi de parchet a respectivei cauze, întrucât nu a fost înregistrată această cauză la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2, iar la numărul de dosar indicat în articolul de presă figurează o altă cauză având alt obiect şi alte părţi”.
Concret, Biroul de Presă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă existenţa unei plângeri în acest caz, dar infirmă existenţa unui dosar penal. „Prin urmare, existenţa unei plângeri nu echivalează cu existenţa infracţiunii reclamate de persoana care a sesizat organele judiciare. Scopul actelor premergătoare este, potrivit normelor procesual penale, tocmai stabilirea existenţei sau inexistenţei aspectelor pentru care o persoană a sesizat organele judiciare”, precizează sursa citată.
Destul de rapid, EvZ a dat replica potrivita Parchetului:
Contactat telefonic, din nou, de EVZ, purtătorul de cuvânt care a confirmat ieri oficial informaţia cu privire la Cristian Tabără admite că a discutat cu reporterii EVZ, dar susţine că este purtător de cuvânt la Parchetul Capitalei şi că asta ar fi eroarea la care se face referire în comunicat.
Lămuriri în cazul dosarului lui Cristian Tabără
Discuţia dintre reporterul EVZ şi purtătorul de cuvânt. (Ascultă aici înregistrarea)
„EVZ: Am văzut comunicatul dumneavoastră de astăzi. Ştiţi foarte bine că ieri am vorbit cu dumneavoastră şi că de la dumnevoastră am acel număr de dosar, nu din altă parte…
Alexandra Lăncrăjan: Da, doamnă, ştiu… Dar credeam că ne-am înţeles că aţi vorbit cu un purtător de cuvânt de la Parchetul Tribunalului Bucureşti şi nicidecum de la sectorul 2, cum înţeleg că a apărut în presă.
Dar de ce daţi un comunicat în care spuneţi că n-aţi vorbit cu mine? Comunicatul nu a fost dat de Parchetul Tribunalului Bucureşti, este un comunicat dat de către parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deci nu am ce discuta mai mult. Aţi sunat ieri pe număr de telefon de la parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Iar articolul dumneavoastră are o eroare, în sensul că nu aţi discutat cu niciun purtător de la sectorul 2.
Mi s-a părut incredibil… Nu am ce să vă spun mai mult.
Stimata doamna Procuror General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi,
Subsemnatul Victor Roncea, participant la evenimentele din decembrie 1989 – iunie 1990, incepand cu ziua de 21 decembrie 1989, orele amiezii, si pana in 14 iunie 1990, orele diminetii, va solicit atentia in privinta urmatoarelor aspecte:
In urma evenimentelor din decembrie 1989 au murit 1104 romani, dintre care o treime in uniforma, si au fost raniti alti circa 5000 de romani. In pofida perceperii la nivel international a valului de revolutii din 1989 drept o eliberare edulcorata prin prisma perestroicii, in Romania aceasta operatiune a fost cea mai sangeroasa din intreg blocul ex-comunist, responsabilii nefiind pedepsiti nici pana astazi.
In vedere elucidarii cauzelor care au dus la executarea crimelor din decembrie 1989 si stabilirii vinovatiilor, Secţia Parchetelor Militare a deschis Dosarul nr.97/P/1990, aflat in lucru si astazi.
In cadrul cercetarilor privind raspunderea unor persoane pentru fapte de natura penala au fost audiate, pana acum, pe langa numeroase oficialitati ale aparatului militar si de securitate, si mai multe personaje cunoscute drept “emanate ale revolutiei”, aflate la conducerea auto-intitulatului Front al Salvarii Nationale, de la Petre Roman, ajuns prim-ministru, la Ion Iliescu, devenit presedinte.
Pe baza documentelor existente atat in Dosarul pe care il gestionati cat si in Arhivele Ministerului Apararii Nationale si ale Serviciului Roman de Informatii, pe langa numeroasele date revelate in acesti 20 de ani de participantii la evenimente, istorici si presa, atat din tara cat si din strainatate, a reiesit, in mod indubitabil, ca in evenimentele din Romania, care au dus la inlaturarea si, apoi, la executia cuplului Ceausescu, au fost implicate direct serviciile speciale sovietice.
Documentele si marturiile aflate in Dosarele aratate au fost completate in acesti ani atat de declaratii publice ale unor persoane aflate la putere inainte sau dupa 22 decembrie 1989, cat si de cele facute, in scris, de responsabili de cel mai inalt rang ai serviciilor de informatii romanesti si ai Armatei, din care rezulta, fara putinta de tagada, amestecul direct al mai multor puteri straine, dar in special a URSS, in evenimentele din Romania, catalogate drept o lovitura de stat mascata in cadrul insurectiei populare.
Conform unor persoane aflate in functii de raspundere, numarul agentilor servicilor speciale rusesti, documentati de SRI, SIE si alte servicii partenere occidentale, s-a ridicat la peste 10.000 iar retragerea lor din Romania a avut loc doar dupa alegerile din 20 mai si evenimentele din iunie 1990. Este cazul sa amintesc si ca numarul estimat al victimelor care urmau sa fie facute in Romania se ridica la 60.000, preconizat ca urmare a unui razboi civil generat prin instigarea Securitatii si Armatei, prin acte de diversiune si terorism executate de acesti agenti speciali ai fortelor KGB si GRU.
Nu cred ca este cazul sa va reamintesc ca, la vremea respectiva, comandant suprem al fortelor armate ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste era tovarasul Mihail Gorbaciov, aflat chiar acum, dupa 21 de ani, in vizita in Romania.
Doamna Procuror General, analizand datele existente, daca nu puteti sa emiteti mandat de arestare pentru numitul Gorbaciov Sergheevici Mihail, aveti cel putin posibilitatea sa il invitati, astazi, la o audiere la sediul Parchetului General al Romaniei, pentru a da declaratii cu privire la implicarea URSS in evenimentele care au dus la moartea a 1104 romani si ranirea altor circa 5000.
Desi aflat la antipod, dintr-un punct de vedere, va amintesc de un caz similar in istoria recenta a Justitiei internationale, cand, in 1998, generalul Augusto Pinochet a fost arestat la Londra de Politia britanica in baza unei cereri spaniole. Timp de doi ani, fostul presedinte chilian a stat la dispozitia autoritatilor britanice.
Doamna Procuror General, aveti o sansa istorica. Ganditi-va la ea si actionati, in numele mortilor din decembrie 1989. Romanii va vor fi recunoscatori.
“Incercarile unora de a plana raspunderea pentru diversiunea terorista pe seama noii structuri de putere care s-a infiripat in noaptea de 22 decembrie (…) au fost si sunt expresia unei actiuni politice urmarind discreditarea noii puteri provizorii (…) in toata aceasta perioada, singura structura coerenta, cu autoritate a fost Armata, pe care s-a si sprijinit in acele zile noua putere de stat, nestrucutrata inca! (…) In decembrie 1989 eram director la Editura Tehnica… fiind urmarit zi si noapte de trei Dacii pana in dimineata zilei de 22 decembrie cand masinile au disparut…. in momentul in care la Televiziune s-a anuntat fuga lui Ceausescu… am plecat spre Televiziune. Multi m-au recunoscut si m-au indrumat spre Studioul 4, unde era un fel de tribuna perpetua… simteam pericolul vidului de putere si al posibilei degenerari spre o stare de anarhie, de aceea in cuvantul meu am facut apel la nevoia de organizare. Spontan mi-a venit ideea sa fac apel la cei care doresc sa se organizeze in acest efort colectiv, sa ne intalnim la sediul CC, la 17.00 dupa-amiaza”. In declaratia sa, Iliescu arata cum a luat legatura la Ministerul Apararii cu gen. Victor Stanculescu, care i-a dat raportul despre situatia de dupa fuga dictatorului, dupa care vorbeste de prezenta sa in sediul CC: “am fost indrumat spre biroul lui Ceausescu si de acolo in balconul care devenise tribuna publica. Masa de oameni din piata m-a privit cu simpatie”. Declaratia continua cu redactarea unei proclamatii catre tara de catre el si cei aflati in biroul lui Ceausescu, moment in care “un foc a lovit fereastra, urmat apoi de rafale”, fapt ce i-a determinat pe cei din incapere sa plece din cladire. Iliescu a ajuns cu un taxi – spune el – la MApN unde s-a reintalnit cu grupul de redactare (Petre Roman, Silviu Brucan etc), de unde a plecat cu un TAB la Televiziune. Si acolo, sustine Iliescu, a fost vanat in momentul in care a vrut sa difuzeze pe post comunicatul: “S-a tras… ne-am aruncat la podea, geamurile sparte au cazut peste noi, eu m-am ranit la o mana si la genunchi, un geam cazut peste mine mi-a strapuns haina, camasa, provocandu-mi o zgarietura la omoplat”. Declaratia a continuat cu elicoptere care mitraliau Televiziunea: “Acesta a fost momentul cel mai dramatic pe care l-am trait si caruia nu-i gaseam explicatia. Cine tragea si de ce?… Gandul ne-a dus spre posibile grupuri ale lui Ceausescu, special instruite (…) De unde veneau profesionistii diversiunii? Suspiciunea noastra s-a indreptat imediat spre structurile Securitatii… ce aveau asemenea preocupari. Anchetele facute asupra Unitatii USLA ca si asupra directiilor speciale de protectie si paza nu au fost concludente. Ca si discutiile initiate de Brucan cu generalul Vlad. Am fost cu totii de acord cu masura de a trece Securitatea si MAI sub controlul Armatei.” (…) “In aceste conditii grupul restrans din CFSN, care ne aflam la MApN, a luat in noaptea de 23 spre 24 decembrie decizia organizarii procesului la Targoviste, insarcinandu-l pe gen. Stanculescu cu organizarea intregii actiuni. El a luat legatura atat cu Procuratura Generala, cat si cu Tribunalul Suprem pentru a desemna procurorul si judecatorii si pe cei doi avocati din oficiu. Din partea CFSN i-am desemnat pe Gelu Voican Voiculescu si pe Virgil Magureanu, sa asiste ca martori. Gen. Stanculescu a asigurat toata logistica necesara (deplasarea cu helicopterul) si a stabilit cu comandantul Kemenici masurile necesare in cadrul Unitatii”. “In ciuda tuturor criticilor privind modul improvizat in care s-a desfasurat procesul, concluzia finala a fost ca aceasta nu a fost o decizie gresita”. (…) “Am acordat toata increderea grupului de comanda desemnat drept Consiliul Militar Superior din care faceau parte Guse, Stanculescu si Voinea – membri ai CFSN (este vorba de actualul procuror Dan Voinea care, chipurile, studiaza Dosarul Revolutiei de 20 de ani, acum la toarta cu “revolutionarul” de serviciu Maries – nota mea). Mai departe Iliescu a justificat cum a inlaturat conducerea Armatei, afirmand despre gen. Stefan Gusa (n.n. – cel care a impiedicat intrarea armatei ruse in tara prin ordinul dat catre frontiere: “soldati, muriti pe brazda”) ca ar fi fost “nervos, surescitat, nesigur pe sine”, motiv pentru care “in grupul restrans de conducere al CFSN am luat decizia de inlaturare de la comanda a gen. Guse… am decis numirea in functia de ministru al Apararii pe gen. Militaru”. Despre perioada conspirativa, Iliescu afirma: “La inceputul anilor ’80 – am stabilit unele relatii si am avut mai multe intalniri conspirative cu un grup restrans (compus din gen Ion Ionita – for ministru al Apararii, gralul Militaru si Vorgil Magureanu – pe atunci lector la Stefan Gheorghiu)…” Declaratie obtinuta de Razvan Savaliuc si ingropata in ZIUA Documentul integral mai jos (in mod ciudat, are doua incheieri): dati click pe poze Foto sus:Articolul din Time Magazine, din aprilie 1986 in care Iliescu era desemnat drept succesorul lui Ceausescu
Procurorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie isi bat joc de victimele Mineriadei
Astazi membrii organizatiei victimelor Mineriadei au fost citati la Parchetul General in vederea solutionarii plangerii penale ce face obiectul dosarului 860/P/2009 impotriva procurorilor Parchetului Civil care au dat NUP in favoarea lui Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, etc in dosarul Mineridei din 1990. Cu aceasta ocazia invitatia transmisa prin citatie scrisa de catre Parchet s-a dovedit a fi o forma de batjocura atat fata de cei citati cat si la adresa actului de justitie, deoarece nici un procuror nu a catadicsit sa dea curs citatiei trimisa chiar de Parchetul General. In vederea bunei informari a opiniei publice aducem la cunostinta datele acestei Plangeri Penale la adresa procurorilor Parchetului Civil in frunte cu Marius Iacob, celebrul argonaut al Elodiei, si elementele ce constituie obiectul dosarului in cauza.
PLANGERE PENALA
Impotriva numitilor: Gheorghe Stan, Marius Dan Foitos, Iuliu Moicus, Vasile Vintilescu, Marian Gherman – toti procurori in cadrul Pachetului de pe langa ICCJ – sectia urmarire penala si criminalistica si Marius Iacob – procuror sef al sectiei mentionate, rugandu-va sa dispuneti efectuarea de cercetari penale si trimiterea in judecata a acestora pentru savarsirea infractiunilor de: – abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 346 Cod Penal si favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod Penal, pentru urmatoarele:
MOTIVE
In fapt, prin rezolutiile din 10.10.2008 data in dosarul 1122/P/2007 si din 17.06.2009 data in dosarul 175/P/2008, susnumitii procurori au pronuntat solutii de neurmarire fata de Ion Iliescu si altii sub aspectul savarsirii mai multor infractiuni reclamate printre care enumar pe cea de: genocid – prev. de art. 357 lit. a, b, c, instigare la omor deosebit de grav – prev. de art. 31 raportat la art. 174-175 lit. e, 176 lit. b, tratamente neomenoase, etc. Facem precizarea ca, s-a procedat la disjungerea a mai multor dosare intre care cele doua enumerate mai sus, astfel incat fiecarui dosar sa-i lipseasca probe esentiale care dovedeau savarsirea faptelor neprescrise inca, intrucat erau in celalalt dosar si invers. Practic, in dosarele susmentionate procurorii susmentionati n-au efectuat acte de urmarire penala, ci s-au limitat a da rezolutiile la care am facut referire dupa o analiza superficiala si incompleta a dosarelor, cu buna stiinta, in scopul de a da satisfactie nomenclaturii post-decembriste si a favoriza infractorii – inclusiv si mai ales Ion Iliescu si Petre Roman – fata de care au dispus solutii de neurmarire. Numitul Marius Iacob la randul lui s-a limitat la preluarea argumentelor din rezolutia data de Gheorghe Stan, Marius Dan Foitos si Iuliu Molcut, fara a analiza efectiv sutele de volume la care am facut referire in plangerea impotriva rezolutiei, cu acelasi scop de a proteja interesele “mai marilor zilei” si de a-i favoriza pe infractori in detrimentul celor raniti si decedati in evenimentele cutremuratoare care au avut loc in 13-15 iunie 1990. Un exemplu evident al modului in care au actionat susnumitii il constituie modul in care au apreciat inexistenta situatiei premiza cu referire la infractiunea de genocid. Astfel, au apreciat ca, notiunea de colectivitate are intelesul de populatie individualizata geografic, social si istoric, astfel incat – considera procurorii – manifestantii din 13-15 iunie nu pot fi caracterizati ca facand parte dintr-o colectivitate de sine statatoare. Notiunea de colectivitate trebuie inteleasa in contextul evenimentelor dramatice de atunci cand zeci de mii de oameni au manifestat in Piata Universitatii avand un singur crez: caderea comunismului, astfel ca indiferent de etnie, de clasa sociala (intelectualitate, studenti, muncitori), toti au manifestat ca un grup unitar – cu toate caracteristicile unui grup unitar. Grupul celor care au cautat sa elibereze tara de comunism, de fosilele moscovite, grupul vechilor “huligani” – dupa cum i-a numit Ceausescu, “golani”, dupa cum i-a numit Ion Iliescu, eticheta care a devenit un insemn de onoare. Colectivitatea autentic romaneasca a celor care s-au jertfit pentru Libertate, in evenimentele din decembrie 1989 are un caracter bine definit iar sensul jerfei acestora si a luptei pentru Libertate a fost preluat si continuat in cursul demonstratiei din Piata Universitatii – cea mai indelungata manifestatie pentru Libertate si Adevar din istoria contemporana. Procurorii nu fac altceva decat sa mutileze memoria celor ucisi, raniti, torturati in evenimentele din 13-15 iunie spre a da satisfactie unei grupari malefice reprezentate la varf de Ion Iliescu, grupare de inspiratie straina, antiromaneasca, care n-a facut rau doar unei colectivitati, ci intregii tari. Modul in care au solutionat procurorii cele doua dosare, in frunte cu Marius Iacob in cazul plangerii impotriva rezolutiei 1122/P/2007 ii face practic partasi la atrocitatile comise in 13-15 iunie 1990, astfel ca, va rugam sa dispuneti cercetarea lor penala si trimiterea in judecata. In drept, ne intemeiem prezenta pe disp. art. 221-222 Cod Pr. Pen.
Asociatia Victimelor Mineriadelor din Romania –https://www.avmr.ro/ prin reprezentant legal Viorel Ene
Prostitutia “intelectualilor” si spagile lor zburatoare: PATAPIEVICI nu si-a declarat la ICR Volvo-ul cadou
PLANGERE PENALA
Cazul Horia Roman Patapievici, presedinte al Institutului Cultural Roman
Dnei Laura Codruta Kovesi, Procuror General
Ministerul Public
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd. Libertatii nr.12-14, sector 5
Bucuresti, Fax: 021 / 311-3939
Dlui Alexandru Macovei, Presedinte
Agentia Nationala de Integritate
Bd. Lascar Catargiu nr. 15, sector 1,
Bucuresti, Fax : 021 / 212-0702
Avand in vedere urmatoarele Actele normative cu modificarile si completarile ulterioare publicate in Monitorul Oficial, respectiv:
– Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, cu modificarile si completarile ulterioare
– Legea nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare
– Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
– O.U.G. nr. 24/2004 privind cretterea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei
– O.U.G. nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaratia de avere si pentru declaratia de interese
– H.G. nr.175/2008 privind stabilirea modelelor Registrului declaratiilor de avere si Registrului declaratiilor de interese
Va solicitam sa cercetati incalcarea Legii de catre Patapievici Roman Horia (Horea), in prezent presedinte al Institutului Cultural Roman, luand in considerare, in special, urmatoarele prevederi legale:
1) Potrivit dispozitiilor art. 292 Cod Penal, Falsul în declaratii, „Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitatea dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”
2) Notiunea de conflict de interese este definita în Titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, art.70 din Legea nr.161/2003, modificata si completata ca fiind situatia în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.
Astfel, va semnalam faptul ca in Declaratia sa de Avere dispusa pe portalul institutiei www.icr.ro, la rubrica referitoare la Bunuri Mobile, numitul Patapievici a trecut doar un autoturim Matiz-Daewoo si un altul, Renault – Clio iar rubrica VI este ignorata.
Potrivit propriilor sale declaratii, reproduse in ziarul Cotidianul din 24 Mai 2007, sub titlul “Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita”, realitatea este alta. Citam: “Horia-Roman Patapievici a primit in dar o manusa luxoasa, desi “din piele mai groasa”, cu care i-a luat citeva luni sa se obisnuiasca: “Am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus sa-mi puna la dispozitie, fara nici o obligatie, un Volvo S60. Cind am trecut de la Espero la Megane era ca si cind as fi trecut la o naveta spatiala. Dar de la Megane la Volvo! Volvo e din alta lume! E ca diferenta dintre un costum de in vara, foarte placut si practic, si un costum de tip Hemingway, care si el e foarte comod, dar e cu totul altceva! Incerc sa transform Volvo-ul intr-o manusa, dar luni intregi m-am simtit ca o pata de murdarie pe tapiseria ei. Ma simteam sub standardele ei!”. Sofer tomnatic, Patapievici si-a luat carnetul la 43 de ani, nu e consumator de adrenalina si totusi pe soselele nemtesti n-a rezistat sa nu-si faca de cap, cu 190 km/h. Viteza atinsa in Romania e confidentiala: “Oficial, respect regulile de circulatie!””.
Facem asadar aceasta Plangere tinand cont de prevederea Capitolului VI din Declaratia de Avere pe care trebuie sa o completeze obligatoriu un functionar de stat cum e presedintele ICR, indiferent ce proptele are sau isi aroga, respectiv in ce priveste:
“Cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subventionate fata de valoarea de piata, din partea unor persoane, organizatii, societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale sau institutii publice românesti sau straine, inclusiv burse, credite, garantii, decontari de cheltuieli sau alte asemenea, a caror valoare individuala depaseste 300 EURO”
Interesandu-ne asupra aspectului invocat de Patapievici privind folosirea unui automobil de lux marca Volvo S60, am inteles ca doamna la care face referire acesta este Lavinia Huidan, presedinte fondator al unei Fundatii, “Life for live”, a carei activitate pare sa fi incetat candva in 2007. De pe portalul de internet al acestei organizatii “non-profit” aflam ca “Printre principalii sponsori se regaseste Grupul Euro Inter Trade si din cadrul sau, sucursala Forum Auto, importator Volvo in Romania, care aloca un procent din vanzarea fiecarei masini pentru sprijinirea Fundatiei Life for Life”. Presedintele Fundatiei este, insa, acelasi cu presedintele Grupul Euro Inter Trade care-si aloca siesi acel procent din vanzarea fiecarei masini Volvo, respectiv Lavinia Huidan. Atat Andrei Plesu, membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Roman (care sofeaza un Volvo S80), cat si Horia Roman Patapievici, presedinte al ICR, ca detinator al acestui “cadou, serviciu, avantaj primit gratuit”, au fost protagonistii speciali ai reuniuniilor despre “Afaceri si Cultura” desfasurate sub egida firmelor Volvo si a revistei Dilema (noua sau veche) dar prezentate, curios, pe protalul Fundatiei non-profit Life for Life.
Omiterea mentionarii folosintei unui astfel de bun echivalat la aproximativ 30.000 de EURO, in cazul unui functionar de stat care oricum are la dispozitie si automobilele institutiei, da nastere unor supozitii si fapte care trebuie sanctionate conform legii, public, pentru a ne alinia la mult ravnitele standarde europene la care tanjim ca cetateni ai Uniunii Europene, chiar fara pretentie de moralisti, cu sau fara blana.
In ceea ce priveste punctul 2), Conflictul de Interese, Patapievici Roman Horia (Horea) omite in Declaratia sa de Interese sa mentioneze, conform legii, ca este membru si al unor asociatii si grupuri de interese, respectiv Grupul pentru Dialog Social.
Atat unii directori ai ICR cat si multi dintre autorii unor carti precum si publicatiile lor sponsorizate de ICR din banul public apartin de acest Grup, infiintat, potrivit informatiilor noastre, de agentul NKVD-KGB Silviu Brucan si care beneficiaza, de la Guvernul Iliescu-Nastase, si de statutul de organizatie “de utilitate publica”.
Amintim aici ART. 45 din Legea ANI: (1) In cazul unui conflict de interese, toate actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.
Pe site-ul organizatiei noastre, www.civicmedia.ro, veti gasi in cadrul prezentarii acestui demers public, documente scrise, foto si video in completarea acestei Plangeri.
Va reamintim totodata ca Parchetul Public a mai declansat o investigatie asupra numitului Patapievici Roman Horia (Horea), in urma unei alte infractiuni facute pe vremea cand acesta ocupa o alta functie publica, respectiv cea de membru al Colegiului CNSAS.
Atasam mai jos Plangerea formulata cu acea ocazia si va rugam sa ne tineti la curent cu desfasurarea anchetei, in interesul cetateanului pe care il serviti si aparati, a contribuabilului si Statului Roman.
Cu multumiri,
Asociatia Civic Media
22.10.2008
Cum au primit Patapievici si Plesu un Volvo de caciula
(Intrebare la Radio Erevan: Se deschide cumva acest promo la Volvo si Dilema Veche cu Iulian Capsali? Raspuns: Nu, numai cu ochelarii si barba lui, una din cele de rezerva…)
Cazul Patapievici – Antohi, CNSAS – GDS
“Catre:
Ministerul Public
Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertatii nr.12-14, sector 5
Bucuresti
P L A N G E R E P E N A L A
Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane (pentru stabilirea gradului lor de vinovatie in acest caz):
Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.
Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22″, membru demisionar al Comisiei Prezidentiale pentru analizarea comunismului, a marturisit la data 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate”, Autor: Cristian Patrascoiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate).
In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.
Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o functie publica în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele).
In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.
Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”.
De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.
Art. 17 alin 2 prevede: Consiliul asigura publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica,
Conform Articolului 5, alin 3 si 5
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.
Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.
Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.
Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002, inclusiv in Administratia Prezidentiala Basescu, in cadrul Comisiei Tismaneanu, fiind nominalizat si de catre fostul ministru Mihai Razvan Ungureanu pentru a conduce asa-zisa “Fundatie publica romano-maghiara Gojdu”. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!
Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.
Asociatia Civic Media
Acestui document i-a fost atasate mai multe anexe care cuprind articole publicate în presa în ultima perioada pe acesta tema.
De mai multă vreme, pe site-uri şi prin ziare, prin documente, prin cărţi şi prin declaraţiile preşedintelui ICR circulă secvenţe biografice diferite. Filozoful nostru îmbârligat (culmile gândirii sale vor fi puse la dispoziţia cititorilor în perioada următoare) e când victimă, când fiu de refugiat sau de erou – detinut politic! Unii, mai puţin îngăduitori, văd în prezenţa lui Dionis Patapievici ca translator pe lângă Comandamentul militar sovietic şi pe lângă Poliţia Zonei Sovietice şi mai apoi la Banca Naţională a României cu totul şi cu totul altceva! In tot cazul, ceea ce se stie este ca tatal Patapievici nu a fost niciodata – dupa cum ii spunea fiul Patapievici Monicai Lovinescu – detinut politic. Documentele CNSAS probeaza cu totul si cu totul altceva… Singurul care ar putea clarifica lucrurile este chiar H.-R. Patapievici! Dar nu o face…
Institutul Cultural Roman (ICR) toaca zeci de milioane de euro din bani publici fara a da socoteala cuiva si fara a obtine vreun rezultat notabil pe plan international
ICR – un for care ar fi trebuit sa inalte cultura romana la nivel european si international – a devenit feuda fizicianului Horia Roman Patapievici, care nu da socoteala nimanui pentru zecile de milioane de euro din banul public cheltuite preferential.Desi sta sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei si, la o prima vedere, ar avea o dubla subordonare – fata de Ministerul Culturii si Ministerul Afacerilor Externe – in practica, ICR nu este subordonat nimanui, iar banii contribuabililor se scurg pe afaceri si favoritisme de gasca, din zona Dilema – GDS si a Fundatiei Noua Europa. La sesizarea vicepresedintelui Comisiei pentru Politica Externa a Senatului, europarlamentarul Eugen Mihaescu, Curtea de Conturi a declansat o investigatie privind modul in care sunt cheltuiti banii ICR de catre presedintele institutului, Horia Roman Patapievici, dupa ce si Cancelaria Primului Ministru, MAE si MCC s-au spalat pe maini, evitand sa-si asume vreo responsabilitate.
Intrebarile lui Mihaescu
La data de 8 octombrie 2007, senatorul Eugen Mihaescu a depus la Cancelaria Primului Ministru al Romaniei o interpelare cu privire la activitatea si neregulile financiare ale Institutului Cultural Roman. “Bugetul ICR a fost dublat in 2006 fata de 2005 si triplat in 2007 fata de 2006, dar conducerea sa nu a informat nici Presedintia, nici Guvernul, nici Parlamentul despre modul de utilizare a acestor fonduri sau despre eficacitatea cu care au fost folosite. Dupa informatiile de care dispunem, programele Institutelor culturale romanesti din strainatate sunt mult sub media calitativa a programelor institutiilor similare acreditate de alte tari, iar frecventarea este nesemnificativa (in medie 30 de persoane la fiecare actiune)”, se arata in interpelarea mentionata.
Fata de aceasta situatie, senatorul Mihaescu a adresat o serie de intrebari: “In lunile aprilie, mai si iunie 2006, dl. Horia-Roman Patapievici s-a aflat in Germania, beneficiar al unei burse de doctorat, deci in interes personal. Este ciudata aceasta indelungata absenta de la conducerea institutiei pe care dl. Patapievici afirma, pe de alta parte, ca se lupta sa o reformeze. In aceste conditii, cum explica Institutul Cultural Roman faptul ca dl. Patapievici nu si-a luat pentru aceasta perioada concediu fara plata si a continuat sa incaseze salariul intreg de presedinte al Institutului? (…)”
Insubordonare si control
Dupa o luna de tacere, Ministerul Culturii a sustinut ca nu are foarte multe atributii in legatura cu ICR, dupa cum se vede dintr-un raspuns adresat senatorului Mihaescu: “Competentele Ministerului Culturii si Cultelor privesc doar infiintarea, desfiintarea institutelor culturale romanesti din strainatate (care se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Culturii si Cultelor si a Institutului), aprobarea structurii organizatorice si a regulamentului de organizare si functionare ale institutelor. Institutele culturale romanesti din strainatate sunt finantate de la bugetul de stat printr-un capitol distinct in bugetul Ministerului Afacerilor Externe, iar cheltuielile cu programele si proiectele culturale sunt finantate de la bugetul de stat, printr-un capitol cuprins in bugetul Institutului Cultural Roman”. Colegul de GDS si “Dilema” al lui Patapievici, Adrian Cioroianu, ministrul Afacerilor Externe, a avut un raspuns extrem de scurt: “Dat fiind ca Institutul Cultural Roman este o institutie autonoma, MAE nu poate raspunde pentru chestiunile care privesc activitatea Institutului”. Curtea de Conturi a anuntat insa ca: “Desfasoara un control la acest ordonator de credite potrivit competentelor stabilite prin legea de organizare si functionare a institutiei noastre. Cu aceasta ocazie vor fi verificate aspectele semnalate de dumneavoastra.” (Luca ILIESCU)
ICR, cuib al coruptiei si al conflictelor de interese
Directorul ICR, Horia Roman Patapievici, fiul unui inalt slujbas comunist in Ministerul Finantelor, responsabil de CAER, fost membru al Partidului Comunist Austriac si traducator al Armatei Rosii, pozeaza intr-un modest slujbas al statului, daca e sa te iei dupa Declaratia sa de avere dispusa pe site-ul Institutului. Aici citim ca detractorul lui Eminescu si al poporului roman are in posesie doar un amarat de Matiz. In realitate insa, il poti vedea oricand la volanul unui Volvo luxos ultimul tip, cu care se si lauda prin ziare, asemenea amicului sau Gabriel Liiceanu, indragostit de cele doua limuzine ale sale – un BMW botezat Siegfried si un Alfa Romeo alintat Marcello.
Desi toate slujbele sale si situatia financiara reala ale lui Patapievici nu sunt dispuse in Declaratia sa de avere, conform legii, Eugen Mihaescu atrage atentia ca Horia-Roman Patapievici, pe langa faptul ca este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), al Colegiului Noua Europa (NEC) si al Societatii Academice Romane (SAR), directorul fizician, stipendiat regulat si in urma “Conferintelor Microsoft”, mai “are urmatoarele ocupatii remunerate: director al revistei “Idei in dialog”, moderator al emisiunii saptamanale “Inapoi la argument” (TVR Cultural) si comentator cu rubrica saptamanala la “Evenimentul Zilei”. In plus, el isi redacteaza teza de doctorat. Presedintia Institutului Cultural Roman, care ii asigura cel mai scazut nivel de venit fata de celelalte, apare ca o ocupatie anexa fata de cele pe care le-am enumerat”. “Dl. Mircea Mihaies, vicepresedintele Institutului, locuieste la Timisoara, unde este profesor universitar. In plus, dl. Mihaies este redactor-sef la revista “Orizont” si cronicar politic la “Evenimentul Zilei” si “Romania Literara”. Dl. Mihaies, desi primeste salariul intreg de vicepresedinte al ICR, nu vine la sediul acestei institutii decat o data pe saptamana, in restul timpului multumindu-se sa comunice prin telefon (decontat din bugetul ICR) sau e-mail”, mai arata Eugen Mihaescu.
Cei doi nu sunt singurii multilaterali dezvoltati din conducerea ICR. Membrul desemnat de presedintele Traian Basescu in Consiliul de Conducere este Teodor Baconschi, fiul poetului comunist proletcultist A.E. Baconsky, si el venit din fosta URSS. Domnia sa este membru al Colegiului Noua Europa, ambasador in Franta, “editorialist” la “Cotidianul” si publicist la “Dilema” lui Plesu. Cand se mai ocupa de ICR, cand este atat de prins cu reamenajarea apartamentului sau regal de la Paris pentru care plateste 12.000 de euro pe luna din banii contribuabilior desi putea sa stea pe gratis in Palatul Ambasadei? Un al caz de multi-functii este cel legat de persoana desemnata de primul-ministru in Conducerea ICR: Andrei Plesu. Domnia sa este director si ziarist la Dilema Veche, Dilematica si mai nou, la o noua revista de politica externa, in plus presedinte al Fundatiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa si, sa nu uitam, membru al GDS. Nicolae Manolescu, aflat si el in Conducerea ICR, este cel mai dotat in functii: el este ambasador la Paris pentru UNESCO (cu o chirie din bani publici de 10.000 de euro), presedinte al Uniunii Scriitorilor si PEN Club, director la “Romania literara”, editorialist sportiv la “Evenimentul zilei” si “Cotidianul” si navetist Paris-Bucuresti, unde si-a pastrat si pozitia de la Universitate. Nelipsita din astfel de coterii – Alina Mungiu Pippidi a fost propusa si numita de directorul ICR care este, insa, si subalternul ei la SAR, unde Mungiu este presedinte.Evident ca, in astfel de circumstante, domina coruptia, exprimata prin conflict de interese si trafic de influenta.
Astfel, dupa cum arata membrul de onoare al Academiei Romane, Eugen Mihaescu, “printre numele propuse de Institutul Cultural Roman in cadrul “Programului de traduceri de autori romani in limbi de circulatie internationala” ii gasim pe: Horia Roman Patapievici – presedintele Institutului, Andrei Plesu, Nicolae Manolescu, Teodor Baconschi, toti membri in Consiliul de conducere al Institutului si Magda Carneci, directoare ICR Paris. Este oare normal ca bugetul Institutului sa fie folosit pentru a finanta publicarea lucrarilor a cinci membri din propria conducere?”, se mai intreaba senatorul Mihaescu in interpelarea sa.
Inainte de a fi practic pus pe liber de conducerea ICR, scriitorul anticomunist Radu Portocala, fost director al ICR Paris, reclama faptul ca editura aleasa pentru publicarea lui Andrei Plesu in franceza a pretins o suma exorbitanta, care a fost achitata mult prea usor de colegul si prietenul sau, Horia Roman Patapievici. (L.I.)
ICR Paris baga Franta in europarlamentare
Magda Carneci, directoarea Institutului Cultural Roman de la Paris, hotaraste calendarul electoral al francezilor! Neinformata in legatura cu agenda politica a tarii in care este acreditata, ea crede ca daca Romania isi va alege in curand reprezentantii pentru Parlamentul European, toata lumea trebuie sa faca acelasi lucru. Astfel se explica, probabil, faptul ca doamna diplomat anunta in programul pentru urmatoarele doua luni al Institutului ca, pe 25 noiembrie, vor avea loc si in Franta alegeri europene. Ceea ce, evident, nu este adevarat, caci Franta, ca de altfel intreaga UE, va vota pentru Parlamentul European abia la inceputul lui 2009. Ar fi desigur util ca superiorii din MAE si ICR ai dnei Carneci – care este sef de misiune diplomatica, avand rangul de ministru consilier – s-o roage sa se informeze inainte de a comite gafe diplomatice. E usor sa ne inchipuim impresia penibila pe care o astfel de improvizatie a facut-o la MAE francez! Mai ales in contextul actual, cand diplomatia romaneasca da din groapa-n groapa. In rest, textul dnei Carneci, redactat intr-o franceza cam de Dambovita, nu contine decat fraze bombastice, care anunta un program banal (prostioare si poezioare, de preferinta semnate de insasi dna directoare si de prietenii ei), program incropit pentru a justifica salariile si chiriile personalului Institutului, dar care nu aduce nici un serviciu culturii romanesti. (Eugen MIHAESCU)
Eliminarea incomozilor
Vicepresedintele ICR, Tania Radu, la ordinul lui Horia Roman Patapievici, a eliminat un celebru traducator francez de pe lista de invitatii la un eveniment care are loc la Targul de Carte. Dr Jean-Louis Courriol, profesor universitar la Universitatea din Lyon si Presedintele Institutului International Liviu Rebreanu de Cercetare in Traducere Literara si Simultana creat la Universitatea din Pitesti in anul 2000. Promotor al literaturii romane in Franta, Jean-Louis Courriol ar fi trebuit sa participe la Colocviul dintre editorii francezi si editorii romani care urma sa se tina la Bucuresti in cadrul Targului de Carte. Dupa ce a fost invitat, profesorul a intretinut o corespondenta electronica cu Tania Radu si a “indraznit” sa-i sugereze acesteia sa fie invitata si directoarea colectiei Les Classiques du Monde a editurii Zoe – Laure Pecher – care, pe langa meritul de a fi acceptat sa publice La ForÍt des Pendus este si partenera recunoscuta a singurei Agentii Literare de anvergura din Franta. Tania Radu i-a raspuns brutal: “Nu va amestecati in strategia noastra!”. Profesorul a mai “indraznit” apoi sa-i explice angajatei ICR ca reclama pentru eveniment este gresita: nu era realizat in premiera absoluta, dupa cum se prezenta oficial. In 1995, Fundatia Culturala Romana a publicat in coeditare cu Editions Canevas frumosul volum <> (Gorila) al lui Liviu Rebreanu. Rezultatul acestor schimburi de mesaje a fost ca, la sosirea prefesorului Courriol la Bucuresti, telefonand la Serviciile Culturale Franceze care nu mai raspundeau la mailuri de cateva zile, acesta a aflat, de la functionara franceza extrem de jenata ca la cererea presedintelui ICR-ului, a fost taiat de pe lista invitatilor oficiali ai Colocviului editori francezi-editori romani. L.I. / Ziua
September 26th, 2012 
VR 
“Fantasmele trecutului continuă să tulbure minţile unor nostalgici, care n-au renunţat niciodată la obsesia maladivă, cuibărită adânc în cugetul şi sufletul lor, refacerea Ungariei Mari. Cât vor dăinui aceste stafii, va exista pericolul real ca interesele ţării noastre să fie puse, din nou, pe tarabă şi renegociate de zarafii politici.” – Conferinta comemorativa a masacrului maghiar de la Muresenii de Campie
„ (…) În timpul masacrelor de la Mureşenii de Câmpie, acolo se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.
Posted in 
Tags: 
