Colegul si mentorul nostru, domnul Corneliu Vlad, unul dintre cei mai fini si precisi analisti ai presei romane din ultimii 50 de ani, a implinit, astazi, 72 de ani. Redactia Ziaristi Online, pe care domnul Vlad a sustinut-o cu entuziasm inca de dinainte de lansarea portalului nostru, ii ureaza La Multi Ani, cu bucurii! Domnul Corneliu Basarab Vlad, jurnalist patriot eminescianist nascut in Basarabia romana, face parte din generatia stralucitilor observatori ai vietii politice internationale printre care se numara si Dumitru Constantin sau regretatii Cristian Popisteanu si Radu Pascal. Celebrul spion-contraspion Florian Garz afirma despre dl. Vlad: “Analistii de mare valoare sunt incomparabili mai putini decat spionii de mare valoare. Din experienta proprie, am curajul sa afirm ca, in ultimii 50 de ani, in Romania nu au existat mai mult de 3-4 analisti de inalta clasa. Unul dintre acestia este Corneliu Vlad.” Autor a numeroase volume de politica externa si istorie recenta, editorialist al ziarului Curentul, distins de Asociatia Civic Media pentru intreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii romanesti cu Premiul „Mile Carpenisan” 2012 pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, Corneliu Vlad are o capacitatea de invidiat: aceea de previzionar, bazata pe inteligenta sa sclipitoare si experienta profesionala deosebita. Drept dovada, publicam azi o recenzie a cartii sale „Lumea în mişcare. Încotro?”, aparuta la Editura Eminescu in… 1989. Dupa cum se vede, si coperta lucrarii spune multe: degetele mainii sunt nerabdatoare dar, totusi, vointa ii apartine pasarii. Asadar: zboara sau nu zboara porumbelul? Pana la urma, se pare, pasarea a zburat; dar dintr-o cusca-n alta… La Multi Ani, draga Domnule Vlad!
Trei motive pentru care nu ar trebui expulzat ambasadorul Siriei din Romania, Excelenţa Sa Walid Othman:
1. Va mai aduceti aminte de cifra de 60.000 de morti facuti de odioasa Securitate la Timisoara, vehiculata in timpul revolutiei/loviturii de stat din decembrie 1989?
2. Ati vazut filmul Wag the Dog (video mai jos), in care un “spin doctor” de la Casa Alba si un producator de la Hollywood inventeaza un razboi in Albania pentru ca presedintele sa castige si al doilea mandat (dar de “bombele nucleare” ale lui Saddam – motivul pentru declansarea razboiului din Irak – ati mai auzit ceva)?
3. Cum ar putea o poveste lansata mediatic printr-o minciuna ordinara (inventia cu “masacrul” din Houla prezentata ca reala folosindu-se o fotografie realizata in Irak, cu ani inainte) sa devina un adevar?
PS: Pe mincinosul ordinar de Oskar Fuzes, ambasadorul extremist al Ungariei care a jignit romanii de zeci de ori pana acum si a facut apologia unui propagandist al crimelor naziste, Nyiro Jozsef, despre care sustine si azi ca nu e nici antisemit, nici antiroman, de ce nu il expulzeaza nimeni?
Mesajul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române
(24 ianuarie 2012)
Dragi români,
24 Ianuarie este pentru toţi românii o zi de sărbătoare, în care aniversăm evenimentul fondator al României moderne, cel prin care am devenit o naţiune unită, demnă şi recunoscută în Europa. Prin unirea de la 1859 românii au dovedit puterea solidarităţii lor, au arătat că pot fi artizanii propriului destin, că sunt capabili să depăşească orizontul intereselor individuale pentru binele comun.
Puterea unei naţiuni stă şi în idealurile care o animă. În istorie, am reuşit să depăşim încercările atunci când am fost uniţi, când am avut conştiinţa unui ideal. La 1859 am devenit puternici pentru că am avut un proiect care ne-a adus laolaltă: Unirea. Solidaritatea nu este o idee abstractă, este un exerciţiu a cărui valoare democratică şi mai ales umană trebuie să o redescoperim în faţa provocărilor lumii contemporane şi în faţa obiectivului naţional al modernizării.
Este de datoria noastră să continuăm efortul artizanilor Unirii, participând împreună la consolidarea statului de drept şi la modernizarea României. Statul de drept este fundamentul democraţiei. Doar asumând supremaţia legii putem avea garanţia reuşitei noastre ca naţiune, ca cetăţeni ai unei ţări libere şi democratice.
România are nevoie, mai ales acum, de loialitatea noastră, de eficienţa şi responsabilitatea noastră, oriunde am fi. România este efortul nostru de a fi împreună în fiecare zi, solidari şi conştienţi de răspunderea pe care o avem faţă de viitor.
Să celebrăm împreună Unirea Principatelor şi să reflectăm la semnificaţia acestei zile în care înţelegem că România suntem fiecare dintre noi şi toţi laolaltă.
La Mulţi Ani!
TRAIAN BĂSESCU
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
PS: Cristian Diaconescu, un profesionist al diplomatiei, a redevenit ministru de Externe. Felicitari! Sa speram ca va reusi sa repare din ce a stricat predecesorul sau, Teodor Anatol Bakonsky. Pentru ca am vazut ca presa nu a luat in seama directiile politicii externe ale Romaniei enuntate de presedinte la intrunirea cu ambasadorii straini inserez si aceasta trimitere, pentru cei interesati:
– Domnule ministru, aveţi o misiune grea, în care vă voi susţine şi sper ca cele ce voi clarifica în intervenţia mea de mâine cu românii să vă poată fi un suport. Vă doresc mult succes în mandatul dumneavoastră.
– Ştiţi ce mă şochează cel mai tare? Că mesajul lui Ion Iliescu, al lui Victor Ponta, al lui Crin Antonescu, al aşa-numitului lider al societăţii civile, fostul colonel Dogaru sunt similare cu ale fostului preşedinte al Republicii Moldova, actualul şef al fracţiunii Partidului Comunist din republica Moldova, Vladimir Voronin.
– Este o nemulţumire pe care o ştiu din 2009. Sunt un preşedinte care a câştigat alegerile în condiţiile în care se reduceau câte patru zile de plăţi de salarii pentru toţi bugetarii în lunile noiembrie şi decembrie 2009. Aveţi o misiune extrem de dificilă: aceea de a recunoaşte nemulţumirea oamenilor prin măsurile care s-au luat, dar care creează României şansa să evolueze pozitiv şi, în acelaşi timp, să susţineţi, cu argumente, că România merge înainte.
– Îi vedeam pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta care susţin, nici mai mult, nici mai puţin, demisie preşedinte, demisie Guvern, demisie Parlament. Adică, o Românie neguvernată.
– Se observă o veselie a demolării, probabil reuşita recunoscută internaţional deranjează pe foarte mulţi. Şi nu pot să nu observ că mesajul domnului Ion Iliescu, care nici mai mult nici mai puţin, aproape de pe masa de operaţie, transmitea că preşedintele în funcţie trebuie să răspundă, în condiţiile în care dânsul încă nu a răspuns nici pentru mineriade, nici pentru victimele de la Revoluţie.
– Aveţi o misiunea grea. Aş spune, după aspectele televizate, imposibilă, anume că România are forţă să continue. Acest lucru va trebui să fie principalul mesaj pe care-l transmiteţi omologilor dumneavoastră din Uniunea Europeană, de peste Atlantic şi nu numai.
– Politica externă a României nu se schimbă odată cu miniştrii.
Două treburi s-au întåmplat mai de curånd în relaţiile Romåniei cu lumea: scandalul european iscat de preşedintele Sarkozy şi ai săi pe seama ţiganilor originari din Romånia şi acordul romåno-azero-georgian privind transportul de gaz natural din zona caucaziană către Romånia, iar ceva-ceva şi în Europa de mai încolo (Ungaria, eventual Austria).
În primul caz, nu e „meritul“ Bucureştiului că Europa vorbeşte, în cheia respectivei etnii, despre noi. Dar am putea avea de cåştigat. Va trebui ca toţi europenii să înţeleagă, în sfårşit, că romånii sunt una, ţiganii (sau romii, sau rromii) sunt altceva şi că această problemă nu este doar una romånească, ci şi una care priveşte întreaga Europă Unită. Dezbaterea ţine de diplomaţia multilaterală şi, de data aceasta cel puţin, Romånia este, vrånd-nevrånd, în centrul atenţiei. De bine – de rău, Romånia este, aici, bine situată. Majoritatea statelor şi instituţiilor europene, inclusiv sectoare importante din Franţa, sunt pe o poziţie apropiată de cea a Romåniei. Că politica noastră europeană, ca şi, în general, politica noastră externă de tip multilateral, excelează cu încăpăţånare în mutism şi mediocritate, e altceva. De cånd Ceauşescu, Corneliu Mănescu sau Mizil se încontrau cu sovieticii prin Tratatul de la Varşovia sau CAER (deci tot în cadru multilateral), n-am mai întålnit vreo prestaţie romånească de luat în seamă, indiferent dacă în bine sau în rău, în incinte multilaterale, fie ele NATO şi UE sau ONU, OSCE etc. (cu excepţia remarcabilă a echipei Aurescu la Curtea de la Haga). În asemenea onorabile areopaguri suntem mai degrabă cuminţi şi anonimi decåt protagonişti. Nici în fruntea unor instituţii europene sau internaţionale nu se găsesc romåni, cum au polonezii preşedinte la Parlamentul European sau bulgarii la şefia UNESCO. În politica multilaterală, Romånia nu se prea vede, nu prea există.
În ce priveşte proiectul AGRI, deşi formula de colaborare e tripartită, reuşita e, în primul rånd, tot una a demersurilor bilaterale, ale Romåniei cu Azerbaidjanul şi Georgia. Va fi o reuşită dacă se vor găsi banii necesari şi gaz suficient pentru proiect. Dar e încurajator, adică se vede că putem face ceva şi pe cont propriu, nu numai ca interlocutori monosilabici prin felurite foruri, dar şi – nu mai puţin important – pentru că, în sfårşit, se încearcă iniţiative şi în afara spaţiilor NATO şi UE, de a căror fascinaţie exclusivistă Bucureştiul postdecembrist nu se poate dezbăra.
Şi atunci, pe ce tip de politică externă ar fi de mers? Pe cea bilaterală ori pe cea multilaterală? Dilemă stupidă, de genul pe cine iubeşti mai mult, pe mama sau pe tata.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat ieri, 1 septembrie a.c, la Palatul Cotroceni, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, informeaza presidency.ro (ca altcineva nu mai are cine). Toate ziarele si televiziunile de azi si de ieri au prezentat in urma reuniunii la care au fost enuntate principalale directii ale politicii externe nationale a Romaniei doar doua teme: ca Basescu are bube-n cap si ca de ce “ii place” sa fie injurat. Eu vă prezint din discursul şefului statului ceea ce nu au cum sa vada actualii pretinsi ziaristi cu sau fara grade din fosta presa romana de azi pentru simplul motiv ca sunt de-a dreptul orbi, biete jucarii stricate si teleghidate. Sa vedem ce-o sa se mai aleaga de ei dupa ce le vor scoate serviciile sau mogulii bateriile din fund. Extrasele selectate de mine:
“Relaţia cu Republica Moldova, trecut, prezent şi viitor, a fost o relaţie dificilă în timpul preşedinţiei domnului Voronin, chiar dacă au existat mici deschideri, au fost urmate întotdeauna de trântiri de uşi, care au mers până la expulzarea ambasadorului nostru de la Chişinău, ca un semn al slugărniciei preşedintelui din acea vreme faţă de înalta poartă la care se închina. Astăzi la Chişinău este o guvernare democratică, o guvernare care îşi doreşte integrarea în Uniunea Europeană şi o guvernare pentru care noi facem eforturi transparente, deschise, să se menţină şi după alegerile viitoare, pentru că numai aşa vedem sprijinit efortul nostru de a aduce Republica Moldova în pachetul de integrare în Uniunea Europeană, pachetul Balcanilor de Vest. Deci rămâne pentru noi o prioritate să promovăm ideea că Republica Moldova trebuie să aibă o perspectivă europeană similară cu ţările din Balcanii de Vest. Moldova nu poate să rămână într-o situaţie neclară, într-o zonă gri, din care nu se ştie în ce direcţie s-ar putea îndrepta. Avem obligaţia faţă de cetăţenii Republicii Moldova să facem acest efort şi apropierea Republicii Moldova de integrarea în Uniunea Europeană trebuie să fie una din marile priorităţi ale diplomaţiei româneşti.
Ce vă cer este să explicaţi în capitalele unde vă îndepliniţi misiunea de ce România doreşte acest lucru, de ce România dă cetăţenia, a simplificat atât de mult procedura de acordare a cetăţeniei pentru cei care şi-au pierdut fără voia lor cetăţenia română, ei şi urmaşii lor. De ce vorbim aceeaşi limbă, de ce avem aceeaşi cultură, de ce avem aceeaşi veneraţie, şi pe o parte, şi pe alta a Prutului, pentru Eminescu sau pentru Ştefan cel Mare, aveţi obligaţia să explicaţi în capitale acest lucru. Eu vă mărturisesc că la început, în 2005-2006, aveam probleme extraordinare în discuţiile cu omologii, şi nu numai, atunci când vorbeam despre Republica Moldova. În primele participări la Consiliu nu înţelegeau de ce ţin să se facă o remarcă în concluziile Consiliului despre Republica Moldova. Deci lucrurile nu sunt întotdeauna cunoscute de oamenii politici, chiar cei din Europa, şi efortul de a explica de ce România susţine Republica Moldova în procesul de integrare în Uniunea Europeană este un efort pe care trebuie să îl preia toată diplomaţia românească. Am văzut politicieni din Uniunea Europeană, politicieni europeni care nu înţeleg foarte bine decizia noastră de a simplifica foarte mult procedura de acordare a vizelor, a cetăţeniei pentru cetăţenii Republicii Moldova. Nu cred că este nevoie să vă dau dumneavoastră explicaţii, dar vă cer să explicaţi de ce o facem, de altfel s-a discutat subiectul de multe ori la Ministerul de Externe şi cred că nimeni nu mai are nevoie de argumente pe care să i le dau eu, dar acest efort de explicare trebuie să continue până când prietenii noştri europeni vor înţelege de ce dedicăm atâta efort pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. (more…)
“În timp ce germanii ne-au luat toate ouăle de la găini, ruşii au mâncat mai întâi găinile şi acum insista să le dăm ouă” – Constantin IC (Dinu) Bratianu, 1945
Economistul Dan Popa releva: In cautare de bani, statele incep sa se uite prin arhive la datoriile istorice pe care le au de incasat si sa intenteze procese pentru recuperarea acestora. E cazul SUA- Germania, dar nu asupra lui m-as opri astazi, ci as aminti un caz care ne afecteaza direct. O mai veche datorie a Germaniei fata de Banca Nationala a Romaniei.
E vorba de contractul de Clearing semnat intre Guvernele Romaniei si Germaniei, pe data de 23 martie 1939, in care Romania se obliga sa livreze marfuri diverse (titei brut, produse petroliere, cherestea, produse cerealiere, etc.) catre Germania, care urma sa le achite la un pret mai mare cu 10 % fata de valoarea medie a preturilor mondiale. Germania urma sa achite facturile prin Casa Germana de Compensatie, dar platile trebuiau efecuate numai catre BNR, in marci germane imperiale. BNR, la randul ei, achita in lei romanesti exportatorilor si in acest fel totul era in regula. Contractul acesta se poate gasi pe Internet, nu e niciun mare secret, mai scrie Dan Popa, in articolul Germania datoreaza BNR peste 18 miliarde de euro. Banii reprezinta datorii neachitate dintr-un contract semnat in 1939, plin de alte detalii.
Documentarea celor doi experti arata ca, la jumătatea anului 1944, soldul activ pentru România al cliringului româno-german ajunsese la 57,8 miliarde de lei, respectiv circa un miliard de mărci, conform lucrarii lui C. Kiriţescu Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. 2, p. 503 . Conform lucrărilor de specialitate străine, respectiv Rieder, Maximiliane, Deutsch-italienische Wirtschaftsbeziehungen: Kontinuitäten und Brüche 1936-1957 (Relaţiile economice germano-italiene: continuitate şi întreruperi 1936-1957), p. 41, soldul activ pentru România al cliringului româno-german (la sfârşitul anului 1944) era de 1.126,4 milioane de mărci imperiale. Plecându-se de la aprecierea că 1 reichsmark este evaluat, în prezent, la 3,3 euro, se poate calcula, estimativ, valoarea cuantumului datoriei: 3,717 miliarde de euro, fără a adăuga şi dobânda aferentă celor 66 de ani – din 1944 până în 2010; fără a ne lansa într-un calcul matematic costisitor de actualizare, ci doar dacă am calcula o dobândă moderată de doar 2,5% pe an, se poate aprecia că valoarea totală a datoriei (suma iniţială şi dobânda capitalizată) se ridică la 18,88 miliarde de euro.
Urez succes celor care se ocupa de materializarea acestei descoperiri si nu pot sa nu ma intreb, in completare, daca este cineva dispus sa calculeze ce datorii are fata de noi succesoarea URSS, Federatia Rusa, pentru jaful sinistru intreprins de la momentul intrarii trupele de ocupatie sovietice in Romania si teritoriile ei istorice?
O vizita de documentare in Siria nu poate fi decat o placere, mai ales cand o intreprinzi alaturi de maestrul Ion Cristoiu, a carui inteligenta debordanta, raspandita in jur prin panseuri pline de cele mai multe ori de un umor rafinat, constituie o delectare continua. Patru jurnalisti romani harsaiti in politica si afaceri internationale, doi de trust – Vlad Teodorescu de la Jurnalul National si Eliza Francu de la Adevarul – si doi independenti, Ion Cristoiu si Victor Roncea, au mers pe drumul Damascului pentru a descoperi ce mai e nou dar si vechi in spatiul de civilizatie batut si de apostolii Mantuitorului nostru, Iisus Hristos.
Lupta pentru apa si inaltimile Golan
La partea politica, ministrul Informaţiilor, dr Mohsen Belal, un critic aprig al ocupatiei israeliene a teritoriilor palestiniene dar si, mai ales, a Inaltimilor Golan, ne-a explicat din primul moment ca Siria doreste pacea in Orient dar nu este dispusa sa-si abandoneze pamantul, zona strategica de pe promontoriile Marii Galileei, actualul lac Tiberias. Aceasta este politica oficiala a Siriei, expusa foarte clar de presedintele Bashar al-Assad, un lider autoritar care si-a propus modernizarea Siriei si transformarea ei intr-o putere regionala si un factor de echilibru in Orient. Ocupata in urma razboiului de 6 zile din 1967, zona locuita de populatia druza este acum monitorizata la noua granita, de dupa anexarea israeliana din 1981, de trupele ONU. Un proces diplomatic complicat se deruleaza pentru eliberarea acestei zone, vizitata si de noi. Am mers pe urmele papei Ioan Paul al II-lea, care, in „orasul-fantoma” Quneitra, a cazut in genunchi rugandu-se pentru pace in molozul din biserica ortodoxa bombardata in urma cu 43 de ani si aflata si azi in ruine. Se intampla in 2001. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Realistic, sansele ca Israelul sa cedeze o astfel de resursa importanta de apa – considerata unul dintre elementele viitoarelor razboaie ale lumii -, care ii asigura statului evreu, la ora aceasta, jumatate din necesarul de apa, sunt foarte mici. O ultima varianta neoficiala, aflata in discutiile diplomatiei subterane, este ca Israelul sa cedeze din teritoriul ocupat pana la buza lacului, care va deveni insa o granita de stat. Absurd, spun sirienii.
Obama, pe urmele lui Basescu
Ion Cristoiu este de parere ca numai interventia directa a Statelor Unite va putea solutiona amiabil batalia geopolitica locala si prevesteste ca presedintele SUA, Barack Obama, ar putea revolutiona politica Orientului Mijlociu printr-o vizita oficiala la Damasc, care va sparge gheata si, totodata, va spulbera conceptul fostei „axe a raului”.
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, deja a facut aceast vizita, relansand relatiile noastre traditionale. El a lasat si urme prin orasul istoric. La Biserica unde Sf Anania l-a botezat pe Sf Apostol Pavel, o fotografie a lui Traian Basescu si Bashar al-Assad, insotiti de doamnele lor, troneaza la loc de cinste.
Inaintea noastra, recent, Siria a mai fost calcata si de tanarul Mihai Razvan Ungureanu dar si de ministrul Economiei, Adrian Videanu, intr-o vizita la fel de putin mediatizata ca si cea a sefului SIE.
Din punct de vedere financiar, Siria merge bine. Desi nu este afectata de criza euro-atlantica pentru ca nu este conectata la euro, Siria o urmareste cu mare atentie pentru ca isi doreste revenirea pe piete traditionale aflate acum in UE. Cum ar fi Romania. Vicepresedintele Consiliului de ministri, insarcinat cu problemele economice al Siriei, dr Abdullah Dardari, ne marturiseste ca reluarea relatiilor economice cu Romania este o prioritate bilaterala: Romania ar putea folosi Siria ca trambulina catre spatiul arab, in care tara de la Mediterana este scutita de taxe, iar Siria ar putea considera Romania un cap de pod spre spatiul UE. Aceste propuneri s-au aflat pe agenda intalnirii dintre viceprim-ministrul sirian si ministrul Adriean Videanu, desfasurata la Damasc pe 19 si 20 mai, cu doar o saptamana inaintea venirii noastre. Pe langa industria petrochimica siriana care are inca nevoie de specialistii romani care au pus-o la punct in regimul trecut, Romania si Siria sunt interesate in “crearea de parteneriate pentru valorificarea resurselor de gaz si a celor geologice din Siria”, conform afirmatiilor oficiale. Pragmatismul si prietenia sunt cuvintele care ar putea caracteriza noua relatie, racita dupa doua decenii de politica externa defectuoasa a Bucurestiului. Cristoiu, desemnat drept “rais”-ul (presedintele) delegatiei, observa ca miscarea de revigorare este urmarea vizitei lui Basescu.
De la sfarsitul (absolut salutar) al regimului Ceausescu si moartea precipitata si violenta (dar viu controversata) a lui Ceausescu au trecut mai mult de 20 de ani. Descendentii familiei Ceausescu au reusit, in sfarsit, sa cumpere petecele de pamant din Ghencea-Militar unde se presupune ca ar fi ingropati cei numiti, o vreme, doar “Dictatorul” si “Sinistra”. Ii era oare frica natiunii sa le spuna pe nume, asa cum dracului i se spune mai degraba Aghiuta, Cel pierit, Uciga-l toaca, Nichipercea etc.? Sau asta trebuia sa insemne exorcizare, cainta, dispret total, “autocritica” nationala, repudiere clocotitoare de manie? Marx zicea ca omenirea se desparte de trecut razand. Noi, dupa 1989, cu revolta si manie proletara. Un alt sef al statului roman are parte de o lege care ne interzice sa-l vorbim de bine. Lui Nicolae Ceausescu nu i s-a acordat o asemenea “favoare”din partea legiuitorului (chiar ma mir cum a scapat). E drept ca, mai zelosi, unii confrati de presa ii scriau pana la un moment dat numele cu litera mica, nici macar majuscula nu merita numitul, fost sef al statului, de altfel. Functiona un fel de obicei al moroiului, ca sa nu-ti mai faca rau si dupa moarte, decedatului suspectat i se infigea un o tapusa in cadavru. Lui Ceausescu, neinfricati cum suntem, i-am infipt macar o tapusa de ortografie.
Incet-incet, insa, lucrurile incep sa se aseze altfel. Nu-i mai scriem numele cu litera mica, are si un fel de muzeu kitsch pe undeva si apare un fel de nostalgie de tipul “Era mai bine pe vremea lui Ceausescu”, “Ehei, daca ar fi trait Ceausescu…” etc. etc. Simplista, naiva, primitiva abordare, dar nu neaparat periculoasa. Oricum, performantele de lider ale lui Nicolae Ceausescu nu sunt comparabile cu crimele lui Hitler, Stalin sau Mao, iar acestia isi au in continuare fanii lor.
Dar istoricii – nu politicienii, nu ziaristii – sunt datori sa lamureasca fara ura si patima momentul istoric Ceausescu, pentru ca 25 de ani din istoria Romaniei nu pot ramane la nesfarsit o gaura neagra. Textul numit “Raportul Tismaneanu”, textele antemergatoare sau epigonice acestui asa-zis raport sunt exact ceea ce nu trebuie in abordarea perioadei ridicol numita “Epoca de Aur”.
Anul international 2009 a avut o recolta cam acra si cam putina. Noii presedinti ai Americii si Rusiei inca seamana si asteapta productia, liderul britanic se pregateste sa paraseasca prin alegeri puterea, cel italian a fost umplut de sange pe fata, cel francez gesticuleaza nu prea convingator, cel german – o femeie – isi gospodareste tacticos tara. Tratatulde la Lisabona a fost in sfarsit rasadit, dar primele lastare nu suntprea concludente – inca doi lideri, despre care nu se stie nici catsunt de competenti, nici pana unde li se pot intinde competentele. Din criza incepe sa se iasa, dar in asteptarea – dupa unii – a unei noi crize, Bin Laden n-afost prins dar nici nu s-a mai dat sfidator in spectacol, razboiul dinAfganistan se impotmoleste, Iranul isi continua programul nuclear,dosarul correean ramane blocat, negocierile de dezarmare ruso-americanainainteaza anevoie, scutul spatial american in Europa se regandeste, nu se stie in continuare ce are de gand China, despre gripa porcina nu s-a stabilit daca e pericol nou sau sperietoare veche, reglementareaprotectiei mediului a dat chix la Copenhaga. Pacea si stabilitatealumii n-au primit lovituri grele, dar nici fapte imbucuratoare nu suntde retinut. Nici prestatia internationala a Romaniei nu a excelat, intr-un an electoral carea fost si al provizoratului prin excelenta: doi presedinti (e drept,unul doar posibil, si doar pentru o noapte), cinci premieri reali sauin proiect, un parlament – acelasi – care a trecut de la o majoritate anti-Cotroceni la una pro-Cotroceni, cativa ministri fugitivi de Interne (dar nici unul dealegeri) si cativa nesemnificativi la Externe, un guvern demis – inpremiera – prin motiune de cenzura, dar care are, ca pisica, saptevieti caci supravietuieste, in mare cam acelasi, dupa fiecare nouaincercare. Vizita la nivel inalt in Rusia nu a avut loc, din America a sosit (si) la Bucuresti vicepresedintele, nu presedintele, din China, posibilul viitor nr. 1 al tarii, dar intr-o vizita nu prea observata. Sitotusi, situatia de la noi, politic vorbind, tinde sa se mai fixeze: cupresedintia s-a rezolvat pentru inca cinci ani, s-a creat si o nouamajoritate relativ confortabila in parlament, guvernatorul BanciiNationale a fost reconfirmat in functie, iar Romania si-a asigurat unpost de comisar european mai important decat cel ce-i fusese atribuit in mandatul anterior.A fostmai degraba un an de mult zgomot pentru mai nimic, cel putin pana acum.Un an international arid, unul romanesc galagios, ambele cu rezultatesarace. E drept, s-a semanat, s-a plantat, si in Romania, si in lume.Se asteapta roadele.
May 18th, 2014 
VR 
Posted in 
Tags: 
