Posts Tagged ‘politicieni’

Francmasoneria si politicienii in opera lui Mihai Eminescu (I). Azi, “Hidoasa pocitura”

Conform lui Perpessicius, textul de mai jos poate fi anexat părţii similare din Scrisoarea a III-a. Versiunea este redata publicului larg pentru prima oara, integral, prin plasarea acestor versuri pe internet prin intermediul Roncea.ro

Vezi si: Boala şi moartea lui Eminescu, de Nae Georgescu. CARTEA TRECERII publicata de Ziaristi Online. SERIAL »

Cazul Gogu Rădulescu şi Loja de la Comana sub lupa Securităţii. Reteaua din Retea: de la Komintern la Neokomintern. »

Perpessicius: Cum am semnalat, în treacăt (Perpessicius, Eminescu în parlament, în Preocupări Literare, VII, 3, Martie 1942), multiple sunt prezumţiile, după care această versiune va fi fost scrisă chiar în atmosfera încinsă a Parlamentului: frecventarea asiduă a şedinţelor, aşa cum reiese din cercetarea activităţii lui ziaristice, tabloul de un crud realism, decalcat după realitate şi mai ales carneţelul însuşi, cu toate atributele lui, în primul rând scrisul. Quasicaligrafic în primele două strofe, scrisul devine din ce în ce mai lax, din pricina acelor cozi de smeu răsucite, ce ţin loc de cuvinte întregi, şi este deci mai dificil de descifrat. Un astfel de scris presupune o stare de spirit, specială şi un loc, oarecum impropriu răgazului, încât cu excepţia, poate, a întâielor două strofe care sunt singurele, reluate, nu e greşit a socoti versiunea aceasta improvizată în chiar incinta Parlamentului.

Din pricina scrisului, care, cu adevărat, în părţile lui cele mai dificile, constitue pentru cercetător, una din caznele descifrărilor eminesciene, versiunea n’a fost reprodusă decât fragmentar, mai exact, spicuită şi uneori cu grave erori de lecţiune, cum se va vedea la locurile respective.

Hidoasa pocitura

De patrie, virtute vorbeşte liberalul

De-onoare, castitate ‘i este gura plină

Ai crede că ‘nainte-ţi tu ai pe genialul

Erou a ‘nţelepciunii ş’a patriei lumină

Că propria lui viaţă curată ca cristalul                                         (5)

O pildă-i de caracter şi inimă creştină

N’ai crede că ‘nainte un stâlp de cafenele

Defaim’ acele vorbe servindu-se de ele/ Versiune: Ce-şi bate joc de vorbe servindu*-se de ele

Ghebos, urît şi lacom, stegar de craialîcuri

El ziua stă pe oameni de treabă să inculpe                                  (10)

Tovarăşi de beţie [şi] de caraghiozlîcuri

Aprob’ a lui cuvinte şi schimele de vulpe

Spre sară, toţi bătrânii* pornesc la craialîcuri

Şi fete de vânzare le strâng atunci de pulpe

Purtând* pe buză miere, e ‘n el monetă calpă                             (15)

Canalie deplină din creştet pân în talpă

Dar cine-i ceata asta cu nasuri înroşite

Cu dârele prin barbă, cu feţele nerase

Guri mari şi buhăite, musteţile sborşite

Cu cismele cârpite, cămăşile soioase

Privirile sunt crunte şi feţele ‘ncruşite                                         (45)

Cu frunţi mai mici de-un deget, cu cefe roşii groase…

Ei sunt smântâna lumii.. . Când clopotu auzi-vei

Să ştii că toţi sunt faţă… s’au adunat beţivii.

Acolo prezidentul frizând* o faţă calmă

Că e cam după masă n’ar vre să se cunoască —                          (50)

Şi cum îi vede astfel pe dragii săi de-avalma

Intoarce: asupra tutor scârboşii ochi de broască

In fund unul* mai* scârnav* îşi suflă nasu ‘n palmă

Şi de surtuc o şterge, mahmur* se uită, cască

Berlicoco întinde [a]* mână după clopot                                    (55)

Tăcere pretutindeni, în sală* câte*-un* şopot

Se scoală, unul atuncea şi strigă: Cer cuvântul

— L’aveţi»— ce om e-această [indesc.] [ind.]  [ind.] [ind.] [ind]./Versiune: L’aveţi «Domnilor*, Legea, virtutea*, adevărul*;

O faţă uricioasă* şi peliţa gălbue*

Pe capul lui păr aspru, sborşit şi roş de câne                              (60)

[                                                    ]

[                                                     ]

[                                                     ]

[                                                     ]

Colo unde urmaşul lui Budha Sakya Muni1)                              (65)

Nazarineanul, dulce, în deal, îşi are casa (Dealului Mitropoliei – n.m.)

Işi poart[‘]* bătrânul rabbin Berlicoco perciunii/ Versiune: S’adună francmasonii, şi fiii periciunii

Işi strânge corifeii* şi secta lui hidoasă,

Acolo* fac contorul* comediei* ş’a minciunii

Calomniei*, vânzării*, făţarnică grimasă                                     (70)

Alăturea cu crucea*, cu moaştele din templu

De uri* şi infamie* sunt stâlpi şi [sunt] exemplu

Biserica-i tr’o parte, negrită şi străveche

Bordel dă conştiinţe* făcură* ei alături

O Crist, cum nu mai vii cu biciul, cu reteveiul*                          (75)

Hidoasele fiinţe* ca cojile* să-i mături

Să pui să se citească molitve ‘ndelungate

In curte, ‘n tâmple*, trepte* şi treceri*, pe de lături

Să iasă negrul spirit, hidoasa pocitură

Ce ‘n cap* cloceşte acolo sămânţa lui de ură                               (80)

Ms.-ul 2260,103. f1) 2261,157—168

“Hidoasa pocitura” este C. A. Rosetti, initiat in masonerie la Paris, fost primar al Capitalei, presedinte al Camerei Deputatilor si apoi ministru de Interne in perioada scrierii de mai sus, ministru al Cultelor in primul guvern al lui Carol I

Expresia, se ştie, aparţine lui Vasile Alecsandri, care tipărea în Timpul dela 9 Februarie 1878 2) cunoscuta lui Epistolă către generalul Florescu, pe care luptele politice îl ţinuseră, tocmai în timpul războiului, departe de armata 3), pe care o organizase:

Or cine stă ‘n arenă, de tină are parte.

Eu, nedeprins cu tina, mă ţiu de ea departe

Ş’aştept să văd sub trăsnet hidoasa pocitură

Care-au sădit în ţară invidie şi ură 4).

De a doua zi chiar, expresia era anexată şi circulaţia ei nu va cunoaşte nicio pauză (…).

f 1) Aceste 10 strofe, dintre care unele abia schiţate iar altele nefinite (cu rimele stinghere), sunt construite pe tiparul, des întrebuinţat în această vreme, ottava rima şi se află în ms.-ul miscellaneu 2261. 157—168.

Perpessicius mai noteaza: Sunt file înguste, longitudinale, dreptunghiulare, de mărimea 21 cm. X 7,5 cm., de bună şi solidă hârtie albă, velină, cari, în număr de 50 formau un carneţel de buzunar, comod, confecţionat chiar de Eminescu, care a avut, din juneţă chiar, această artă (dovadă sms.-ele Elena şi Marta, cf. vol. I) şi care trebue să fi fost la origină cusut. Legat dimpreună cu altele, în ms.-ul miscellaneu 2261, Academia l-a desfăcut cu abilitate, adaptându-l la condiţiile materiale ale ms.-ului şi păstrându-i, în acelaşi timp, cu exactitate, ordinea, deci caracterul originar. Cu excepţia primelor două păginioare, celelalte au fost dispuse câte trei, mobile la cotor, în succesiunea originară, izbutind să creeze o pagină de mărimea manuscrisului 2261. Pentru mai uşoară verificare, s’a dat fiecărei păginioare un număr aparte, aşa că acest submanuscris, longitudinal, de buzunar, figurează cu cele 50 file ale lui, între ff. 148—197, inclusiv. Intâia filă (148), devenită pseudo-copertă, e înnegrită de uzura buzunarului (carneţelul mai poartă o dungă verticală, lungimea lui permiţând să fie îndoit) şi pare să fie pătată cu câteva picături de cafea neagră.

Toate notele lui Perpessicius la sursa: Eminescu, Opere, Vol II

Vezi si: Boala şi moartea lui Eminescu, de Nae Georgescu. CARTEA TRECERII publicata de Ziaristi Online. SERIAL »

“Clasa politica postdecembrista este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei” – Florin Constantiniu, istoric, academician. INTERVIU

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit. Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare. Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi. Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget. Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

„Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate”

– Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

– Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie ‘89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

– Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

– Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata – in principal – de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar “Junimea” si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

(more…)

PROSTITUTIA SI STATUL. In ce priveste minoritatea prostituatelor si a homosexualilor argumentele sunt valabile si pentru unii ziaristi si politicieni

Pentru mine problema legalizarii prostitutiei este… Pentru mine problema legalizarii prostitutiei este foarte simpla.
Sa presupunem ca am o fiica.
Daca statul legifereaza prostitutia, atunci imi ingreuneaza foarte mult sarcina de a o educa. Argumentul meu moral in favoarea ideii ca ea sa nu opteze, dupa ce va deveni majora, pentru o asemenea meserie va fi slab in conditiile in care societatea o sa o considere o meserie printre celelalte meserii (deci, meseria de prostituata va fi onorabila!).

Am discutat recent cu un tanar amic, sociolog. El punea problema prostitutiei din punctul de vedere al prostituatei. La remarca mea, bine, dar pe mine ma intereseaza ca fiica mea sa nu ajunga prostituata, nu ce se intampla cu o femeie care a ajuns deja prostituata nu a avut replica.
Prostituatele sunt totusi o minoritate si nu inteleg de ce trebuie sa periclitam fundamentul moral al educatiei doar ca sa intre in posesia unor drepturi la care, intre noi fie vorba, au renuntat cu buna-stiinta din momentul in care au ales sa faca asta. Nu imi pot imagina ca toate prostituatele din Romania au ajuns dintr-un accident existential sa practice prostitutia. Unele au alte motive: le place sa faca asta, este o meserie lejera… Deci cand punem problema prostitutiei ne gandim automat doar la cele care fac asta independent de vointa lor. Comitem generalizare infirmata de multitudinea motivelor intalnite in realitate.

Revenind la amicul meu, nu pot remarca decat ca exista oameni care nu vad lucrurile dintr-un punct de vedere personal. Sunt sociologi, antropologi de seara pana dimineata, fara pauza. Si ceva foarte grav, au o privire intotdeuna etatista: vad prin prisma statului.

Merg mai departe si ma intreb: cum se face ca intr-o asa-zisa democratie nu se respecta criteriul reprezentabilitatii.
De ce sa ma duc la vot cand alesii isi reprezinta ei intre ei interesele, nu si pe cele ale cetateanului de rand?
Nu cumva este imoral sa ma prezint la vot la viitoarele alegeri prezidentiale in conditiile in care oricine ar iesi, prezidentiabilii nu dau semne ca o sa-mi reprezinte interesele mele individuale nici pe viitor?

Are rost sa nu ne prezentam masiv la vot la viitoarele alegeri? Are pentru ca daca tovarasul presedinte va iesi presedinte in conditiile in care doar 30-40 la suta se duc la vot, va fi un presedinte ilegitim.

Acelasi rationament il aplic si problemei homosexualitatii. La asta adaug ca nu inteleg de ce pentru un om sexul este, TREBUIE sa fie, o chestiune identitara si nu inteleg de ce homosexalii isi cer drepturile sub paravanul drepturilor omului.

In orice caz, trebuie sa luptam, cu tot arsenalul impotriva unui stat care traduce problemele morale in probleme de legalitate. Prostitutia, homosexualitatea, incestul raman probleme morale indiferent de ce spun ei. Asemenea decizii sunt periculoase pentru viitorul omenirii.

Un cititor al blogului

Roşca: "Păsărica sunt eu!"

Si ziarul AZI scrie despre noua relaţie Băsescu – Roşca

Cine sunt “păsăricile”?

Săptămâna aceasta, liderul PSD, Mircea Geoană, şi-a permis să arunce pe piaţă o informaţie bombă. El a anunţat că, nici mai mult, nici mai puţin, preşedintele Traian Băsescu şi-ar pregăti demisia, pentru a ajuta PD-L în cazul alegerilor anticipate.
Întrebat de ziarişti de unde ştie de acest lucru, Geoană a spus: “Mi-a şoptit o păsărică.” Au existat mai multe voci care au susţinut că ştiu cine e “păsărica” ce-i şopteşte lucruri atât de interesante lui Mircea Geoană. Astfel, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu nu ezită să spună sec: “Păsărica sunt eu!”, pe când alţii identifică locaţia păsăricii pe holurile palatului Cotroceni.

Nu e prima dată când pe piaţă sunt aruncate declaraţii fără acoperire, având ca sursă secretă o “păsărică”. Adică, în traducere, o sursă necunoscută, sau puţin credibilă.
Deci. Cine ar putea fi “păsăricile” care “ciripesc” informaţii politicienilor?

1. Jurnaliştii. Mai exact, “baloanele de săpun” aruncate pe piaţă de aceştia. Această teorie a fost folosită deseori de mass-media. Practic, se aruncă pe piaţă, ca sigură, o informaţie inventată, dar plauzibilă. Actorii implicaţi încep să-şi dea cu părerea. De la o invenţie, se ajunge la frânturi de adevăr rostite cu jumătate de gură. Oricum, scandalul rămâne în memoria opiniei publice, o parte a celor implicaţi fiind pe vecie etichetaţi, chiar dacă nu se va şti niciodată adevărata lor implicare în întreaga poveste. Ultimul scenariu aruncat pe piaţă – de pe un blog – este cel privind vânzarea clubului Rapid către Sorin Ovidiu Vântu. O parte a presei a preluat informaţia drept una credibilă. Ulterior, Vântu a negat vehement toată afacerea, iar subiectul s-a stins. Oricum, cea mai mare parte a opiniei publice a rămas cu impresia că Vântu e cu siguranţă interesat de clubul Rapid. Ceea ce, până la urmă, poate fi chiar adevărat…

2. Serviciile secrete. Mulţi ofiţeri sunt folosiţi pe post de “păsărici”. Astfel, ei transmit diverselor surse, de regulă oameni politici sau jurnalişti, mai multe seturi de informaţii. Multe dintre ele, credibile, tocmai pentru a câştiga încrederea acestora. După câteva informaţii care s-au dovedit exacte, “păsăricile” din sistem “ciripesc” o informaţie inventată. Scopul? Crearea unei diversiuni într-o anumită zonă, pe o anumită temă dată.

3. Politicienii. De multe ori, chiar politicienii aruncă pe piaţă subiecte inventate. De regulă, pentru a muta discuţia pe alte teme politice care îi pun în dezavantaj pe adversari. Un astfel de caz ar putea fi subiectul “Termopanele lui Năstase”. După ce a fost lansat pe piaţă, venind dinspre zona preşedinţiei, presa şi DNA s-au mutat în faţa casei fostului premier. Percheziţionarea casei acestuia a devenit subiect naţional. Imediat după retragerea lui Năstase de la preşedinţia Camerei Deputaţilor, subiectul s-a stins. Despre termopane nu am mai aflat nimic. De altfel, subiectul în sine nu a contat niciodată pentru anchetatori. Importantă era imaginea ţintei.
Care-i adevărul în cazul “păsăricii” care i-a şoptit lui Mircea Geoană informaţia?

Iată o variantă posibilă: Sorin Roşca Stănescu schimbă în ultima vreme macazul. După un război de câţiva ani cu preşedintele Băsescu, sunt semne care arată că se prefigurează o împăcare între cei doi.

Sfătuit de Cotroceni, Roşca Stănescu lansează în mai multe medii influente aluzia la posibila demisie a lui Băsescu. Informaţia ajunge la Geoană.

Acesta o verifică repede tot pe dealul Cotroceniului. Nu primeşte o confirmare, dar nici o negare clară a informaţiei. Prins cu uşa la partid în tema anticipatelor, Geoană lansează informaţia pe piaţă. Precizând că sursa sa e celebra “păsărică”.

Analiştii Cotroceniului analizează acum reacţiile stârnite. Servicile secrete, care au sugerat acest scenariu, vor da verdictul. Băsescu va asculta scenariul final şi va lua o decizie: Nu, nu va demisiona. Exact ca în cazul suspendării! Miza? Testarea opiniei publice, mutarea atenţiei de la subiecte sensibile gen CSAT, procente de imagine pentru Băsescu, influenţarea tensiunilor interne din PSD, ameninţare discretă către grupul de susţinători din jurul premierului. Şi încă nu a apărut varianta Elenei Udrea… (AZI, 15.02.2008 – https://www.azi.ro/politic.htm)
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova