Consilierii locali au votat în plenul de marţi pentru atribuirea numelui lui Petre Ţuţea unei străzi din Timişoara, în ciuda unor proteste din partea mediului academic stângist şi a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR).
La începutul anului, după ce viceprimarul Timişoarei, liberalul Dan Diaconu, a anunţat că doreşte să numească o stradă după Petre Ţuţea, la fel cum au făcut şi alte localităţi din România, a fost redactată o scrisoare de protest semnată de un grup de profesori de la Universitatea de Vest, coordonaţi de Robert D. Reisz. Principalul argument al acestora împotriva iniţiativei autorităţilor locale este faptul că Petre Ţuţea a făcut parte din “nomenclatura legionară”. Corului de protestatari i s-a alăturat şi Institutului „Elie Wiesel”care a făcut presiuni asupra Consiliului Local.
Pe de altă parte, majoritatea timişorenilor, prin reacţiile la articolele de presă pe această temă, au susţinut denumirea străzii situate între str.Eugeniu de Savoya şi str. Proclamaţia de la Timişoara, perpendiculară pe acestea, după Petre Ţuţea. Au reacţionat favorabil jurnalişti precum Victor Roncea, Răzvan Zamfirsau Ino Ardelean. Acestora li s-a adăugat şi consilierul local Flavius Boncea. Deasemenea şi naţionaliştii de la Noua Dreaptăau organizat o acţiune simbolică pentru denumirea “străzii fără nume” după marele gânditor român.
O dovadă a asumării de către timişoreni a denumirii, chiar cu luni înainte de votul din Consiliul Local de săptămâna aceasta, este şi scrierea cu vopsea neagră la intrarea pe stradă a numelui Petre Ţuţea (foto jos).
Marele gânditor creştin, economist şi om politic Petre Ţuţea s-a născut în data de 6 octombrie 1902, în Boteni, judeţul Argeş. În calitatea sa de membru activ al Mişcării Legionare, după ce în prealabil a fost un om de stânga, a fost un prieten apropiat al altor mari personalităţi care au marcat naţionalismul interbelic românesc, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Petre Pandrea.
În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat în septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naționale. După lovitura de stat antonesciană a fost Șef de secție în Ministerul Războiului iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.
După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor îndurate.
A continuat să fie urmărit de Securitate şi i-au fost confiscate mai multe manuscrise în urma numeroaselor descinderi domiciliare.
Petre Ţuţea a murit în ziua de 3 decembrie 1991, apucând să traiască prăbuşirea regimului totalitar comunist în 1989. Cu toate acestea a fost şi un critic al direcţiei pe care s-a înscris România postdecembristă, diametral opusă gândirii sale axate pe Naţiune şi Divinitate.
Patru profesori din Timisoara, in frunte cu conferentiarul Robert Doron Reisz de la Universitatea de Vest (foto dreapta), au bagat “orasul revolutiei” in “revolta”, conform unui titlu tamp din EvZ. O revolta intr-un paharel cu bitter: cei patru protesteaza fata de intentia Primariei de a denumi o straduta pietonala “Petre Tutea”. Dar doi din cei patru “nationalisti locali” care nu-si doresc ca o strada sa poarte numele celui aflat in Topul TVR al celor mai mari romani si pe criteriul ca Tutea “nu a avut legatura cu Timisora”, sunt… lugojeni. Acest argument pueril ascunde de fapt caracterul extremist, acultural si amoral, cu sentimente antiromanesti, al cererii lor. Mie unuia, spre exemplu, nu mi-ar trece prin cap sa contest denumirea strazii Lugoj din Capitala sau chiar Golda Meir de-ar fi, pe ideea ca nu ar avea nimic in comun cu Bucurestiul. Asa cum, sunt sigur, aceiasi universitari reclamagii nu ar fi contestat o propunere ca Strada fara nume sa devina Strada Golda Meir, folosind acelasi pseudo-argument, cum ca fostul prim ministru al Israelului nu ar avea vreo legatura cu Timisoara. In context trebuie amintit si faptul ca Teatrul National “Mihai Eminescu” din Timisoara a fost vaduvit de numele Romanului Absolut dupa ce la conducerea lui a fost instalat un regizor care inca nu vorbeste bine romaneste: Alexander Hausvater.
De fapt, cei patru ii contesta filosofului genial Petre Tutea dreptul la existenta in memoria colectiva, in principal pe motivul ca a fost… legionar. Petre Tutea a fost inchis insa de comunisti, timp de 13 ani, din acest motiv. Robert Doron Reisz vrea sa-l inchida pentru eternitate. Dar cine este Robert Doron Reisz? Cautand sa aflam cate ceva despre ilustrul personaj anonim, pana nu demult inexistent in spatiul public romanesc – cu exceptia unor laude despre “morala” lui gasite pe blogul lui V.I. Tismaneanu si un articol anti-Eminescu din “Dilema” lui Plesu – am aflat ca, intamplator, are aceeasi etnie cu anchetatorul bolsevic al lui Petre Tutea. Ciudata coincidenta, nu-i asa? Extraordinara viata evreieasca a familiei sale este publicata in cele mai mici detalii in cartea “Memoria salvata: Evreii din Banat, ieri si azi”, coordonata de Smaranda Vultur si aparuta la Editura Polirom, Iasi, 2002, din care unele fragmente au fost reproduse pe site-ul Memoria.ro si preluate de Ziaristi Online.
Cum mi s-au parut pline de substanta recomand lecturarea lor integrala. Marturisesc ca in urma pargurgerii confesiunilor parintilor sai nu am putut intelege prea clar resorturile extremiste antiromanesti ale lui Robert Doron Reisz , avand in vedere ca mama sa, Eva, nascuta Mizrahi, doctorita cunoscuta in Lugoj, aniversa si se bucura mai mult de sarbatorile crestine decat de cele evreiesti, conform propriilor declaratii, iar tatal sau, Gheorghe, pasionat de pictura, avea si tablouri cu imagologie crestina. Iar o educatie cu respect fata de crestinism nu poate sa nu ramana sensibila fata de suferinta unui mare roman ca Petre Tutea. De unde se vede ca educatia mai tarzie a lui Doron, recte Colegiul Noua Europa, supranumit si Colegiul Invizibil, i-a afectat grav arhitectura interioara provocandu-i un handicap sufletesc major, cu efecte ce se pot rasfrange, iata, asupra unui oras sau chiar a intregii tari, avand in vedere cati “moralisti” a produs pepiniera de cadre a lui Andrei Plesu (sa numim doar cativa, din ograda lui Basescu: Patapievici, Cartarescu, Preda, Avramescu, Ionita, Baconschkyi, Papahagi, Neamtu, Ungureanu dar si Cioroianu… si lista e lunga). Noroc ca membrii Consiliului Local nu sufera de aceeasi boala – ura fata de romani geniali – ca bietul Doron. Din relatarile parintilor sai aflam si ca nora sa este romanca si a fost una din preferatele lui Mircea Toma in sejurul “Cu papucii prin desert” cand, dupa cum afirma martorii, adeseori participantele ramaneau la petrecerile nocturne doar in papuci, pentru a respecta tematica expeditiei. Dar fara alte comentarii va propunem o lectura incitanta despre viata evreilor in Banat:
Eu n-am întâmpinat niciodată nici o dificultate pentru că am fost evreică. La grădiniţă am fost la maici, la catolici. Îmi amintesc că acolo se făceau serbări cu ocazia sărbătorilor creștine și am participat și eu la acele serbări. Ce m‑a deranjat a fost faptul că eu n‑am primit niciodată un rol mai deosebit. De exemplu, prietena mea, la una din serbările de Crăciun, a fost Iisus copilaș, eu însă am fost doar îngeraș. Mi‑aș fi dorit și eu să port toaletele acelea mai frumoase.
In anul 1983, revista homosexualilor din Brazilia, “Cabinhero”, care inseamna “baiat de cabina”, comemora 100 de ani de la moartea lui Karl Marx, cu o serie de articole extrem de socante.
Calificând și condamnând fără ezitare – de la Nicu Steinhardt, Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Radu Gyr la Petre Țuțea -, cei care merg pe această cale, evacuând din istorie și memorie, igienic, pe toți cei care nu sunt ‘politically correct’, nu fac, în opinia mea, decât să sporească cacofonia identitară (deliberat am scris așa) în care «noi, românii» încercăm, cu bune și rele, să ne (re)găsim un «rost»…”.
Ultimii adversari ai lui Petre Tutea. Un universitar din Timisoara, fost bursier al fundatiei lui Plesu, acuza: “Tutea a fost un nomenclaturist… legionar!”
INFO: Mostenirea Clandestina continua. Monica Ghiurco ne invita azi, la ora 21, la TVR 1, pentru a urmari Cazul Ryszard Kukliński vs “Sobolanul” Pacepa
Am aflat din presa dar si de pe Facebook de recenta luare de pozitie a conferentiarului Robert Doron Reisz de la Universitatea de Vest impotriva filosofului si fostului detinut politic Petre Tutea. Scrisoarea sa catre Consiliului Local, prin care contesta initiativa Dvs de a atribui numele lui Petre Tutea unei strazi din Timisoara, innobiland astfel orasul de pe Bega cu un simbol al genialitatii romanesti, a fost precedata pe Facebook de asertiunea sa potrivit careia marele roman este “un propagandist legionar, clamat in mod fals si stupid ca fiind filosof”. Un adulator de-al lui il completeaza (captura foto mai jos): “Nu era mare lucru Tutea. Românii au avut filozofi de șuetă, Noica, Țuțea, și eseiști. Ajunge”.
Acelasi Reisz aprecia intr-un “manifest contra cultului genialitatii”, publicat “in exclusivitate” de Dilema dlui Plesu, ca Eminescu, “Romanul Absolut”, dupa cum l-a denumit Petre Tutea, evoca imaginea “creatorului vag paranoid şi asocial” (via ActiveNews).
Cum noi nu ne putem ridica la inaltimea celui garantat de celebrul V. I. Tismaneanu ca fiind de o inalta “constiinta morala”, bursier al Fundatiei aceluiasi domn Andrei Plesu, recte Colegiul Noua Europa, vrem doar sa rugam onoratul Consiliu Local al orasului Timisoara sa aiba in vedere si opiniile unor romani fata de Petre Tutea.
Respectiv:
Mircea Eliade, intr-o scrisoare inedita catre Petre Tutea: “Fenomenul spiritual Petre Țuțea – un geniu, omul cel mai adnotat din România”
“Inutil să-ți spun câte scrisori ți-am adresat în conversațiile nesfârșite cu Nina și Giza, conversații în care geniul și dragostea ta erau prezente cu toate dimensiunile, mirările și extazele lor. Știi că ești omul cel mai adnotat din România. Dar îmi place să cred că niciodată nu te-ai îndoit de frenezia, minuțiozitatea și inteligența cu care te-am comentat, editat, adnotat și prefațat eu. La noi în casă, alături de problema mântuirii și destinul neamului românesc, alături de Camoens și credința în normele mediteraniene, există, tot atât de viu și de fecund, fenomenul spiritual Petre Țuțea.” (Scrisoare datata 26 decembrie 1941)
Emil Cioran: “Un geniu al vremurilor noastre; daca ar fi trait la Paris, ar fi avut astazi o reputatie mondiala”
“Ca si tine, ii pastrez lui Petrica aceeasi admiratie. Ce om extraordinar! Cu verva sa fara pereche, daca ar fi trait la Paris, ar fi avut astazi o reputatie mondiala. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degraba, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat sa-l intalnesc in viata mea”. (Scrisoare catre Bucur Tincu, aprilie 1974)
“Asa cum ti-am scris ultima data, admiratia mea pentru Petrica a ramas intacta de-a lungul anilor. Ce geniu fulgurant! Imi amintesc de cateva dintre formularile sale ca si cum le-as fi auzit ieri. Am cunoscut multe spirite remarcabile dintre care unele erau cu totul de prima mana; nu am intalnit in nici un caz o inteligenta atat de inandescenta ca a sa”. (Scrisoare catre Bucur Tincu, mai 1974)
Parintele Justin Parvu despre Petre Tutea:“Nu am cunoscut în tot Aiudul om mai chinuit şi mai torturat decât Petre Ţuţea”
Gasiti si alte marturii ale colegilor sai de suferinta pe portalul Marturisitorii.Ro, unde se afla si scrisoarea integrala si olografa a lui Mircea Eliade, probabil considerat de conferentiarul Robert Doron Reisz tot “un propagandist legionar, clamat in mod fals si stupid ca fiind filosof”. Aveti grija, sa nu va ceara sa schimbati si numele Pietei Mircea Eliade!
In incheiere nu-mi pot stapani impartasirea mirarii personale, constatand faptul ca unii intelectuali din Romania – adevarati “filosofi fara opera” ca Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu -, care au stiut sa profite de imaginea si scrierile filosofului Petre Tutea, inclusiv sau mai ales financiar, in anii ‘ 90, astazi, cand acesta este atacat de un pupil de-al lor, sunt mai preocupati de apararea unei plagiatoare cronice ca Andreea Pora decat de memoria celui care le-a ingrosat buzunarele si conturile si… obrazurile.
UPDATE: “Sunt de acord cu luarea de poziție exprimată de Asociația CIVIC MEDIA contra acelora care s-au specializat în pângărirea valorilor civilizației românești. Deloc din întâmplare, respectivii pălmași pe ogoare otrăvite sunt niște impostori, frustrați, năimiți ai oricui urăște cultura de valoare, tocmai pentru că ei înșiși nu sunt capabili a da contribuții perene.”
Mult fum, sufocant, a produs gaşca numită “intelectualii lui Băsescu”. Alde Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu et co. au devenit peste noapte călăuzele neamului, susţinătorii privilegiaţi ai lui Băsescu, apoi, când acesta a devenit indezirabil, a ajuns să fie suspendat şi demis, ei să schimbe foaia. Poporul s-a dovedit mai orientat decât ei.
În general, aceste călăuze au produs numai dezastre culturale, de la cazul Antonovici la cazul ICR, ajuns oaia neagră a culturii, fiind condus de un amartaloi, un satanizat, care a dat direcţia în noua Românie: “Eminescu – cadavrul nostru din debara”, “poporul român are structura fecalei” şi alte asemenea schizofrenii.
Iată noii intelectuali, iată limbajul noului spirit de gaşcă, lipsit de spirit critic. Iar filosoful Liiceanu a devenit Liicheanu, fiindcă a ajuns să se ocupe de ceea ce ştie el mai bine, de lichele! Mai nou, a dat-o spre turnători. O face pe Mesia, îl iubeşte pe Iuda! Pleşu a rămas să vulgarizeze parabolele lui Hristos, pe care îl confundă cu “vizionarul” Pazvante. Acesta este “spiritul critic” impus de gaşca lui Băsescu, având putere şi bani.
E foarte greu, imens de greu să se refacă adevăratul spirit critic românesc, cel modern fiind fondat de Eminescu şi Maiorescu, în condiţiile de azi, când România nu mai e guvernabilă, e condusă din exterior, când găştile sunt cu miile şi decimează tot ce este sănătos. Ce viitoare generaţie mai poate fi orientată şi călăuzită în spirit românesc când îl arunci pe Eminescu la debara? Ce pui în loc, domnule Amartaloi?
Au apărut zeci de diletanţi în ale scrisului şi vorbitului, de tipul Cartianu, care o face pe Nae Ionescu! Iar unul care o făcea pe Pamfil Şeicaru a ajuns la pârnaie! Râd şi curcile, dar numai ei se cred mai presus de spiritul critic. Sau a apărut un poetaş care vrea să-l deshumeze pe Brâncuşi împotriva oricărei logici şi cunoaşteri. O nouă crimă din ignoranţă. Găştile au produs şi produc în continuare un dezastru la toate nivelurile, înalţă confuzia la rang de lege, aruncă cu fumigene, să înotăm în fum şi ceaţă.
Şi un alt exemplu în acest sens este infestarea până la ridicol cu “cazul Tismăneanu”, care a produs o adevărată Clismăneală. De curând, am citit un articol în care acest “intelectual” îşi apară din nou nevoile şi neamul, revelându-ne un şarlatan, bolnav după succes ieftin. A scos imediat capul din tranşee şi un anumit Boris, care îi justifică toate mizeriile. Pentru clismăneni nu există Spiritul critic. Degeaba încerci să-i tragi în sus, spre cultura, spre mari opere, spre spirit, nu, ei nu ies din tranşee, o ţin într-un război continuu, au o natură degenerată, legată numai de subterane, ca aceşti amartahoţi de alde Boris, care îl scot pe Vasile Tismană basma curată, ca şi pe toţi evreii, pe care îi scot, la fel, mieluşei fără pată. Chiar şi pe criminali. Degeaba un evreu ca Teşu Solomovici introduce nuanţe, reabilitează valoarea mareşalului Antonescu, nu, alde Boris o ţin pe-a lor, ca în anii stalinişti, nu mai ies din acea tranşee, vor numai răzbunare. Cine este Boris? Nu e nimeni. Nu are nici o operă. Nu a învăţat nimeni nimic de la el. E un fost bolşevic, născut în URSS, cu studii la Moscova, dar mănâncă din farfuria românească şi îi face eroi pe toţi comuniştii evrei, adică face un mare rău evreilor, fiindcă îi confundă pe criminali ca Ana Pauker cu evreii.
El nu are spirit critic, nu va înţelege niciodată problema evreiască, o minimalizează, ba o ignoră, şi va menţine, împreună cu gaşca lui clismănistă, acest sorb periculos al “clarificărilor”, un malaxor uriaş, fără capăt. Alde Boris vor sluji mereu o ideologie care să-i culpabilizeze pe români. Îi acuză de legionarism, îl fac praf pe Antonescu, îl sfidează pe Paul Goma, el, Boris, un găgăuţă, un neica-nimeni, un fricos bolşevic, care stă sub pat cu Kalaşnikov şi tremură de frica gândacilor!
Ce nevoie este de asemenea “ideologi”, care, prin astfel de “clarificari”, fac mare rău deopotrivă, şi evreilor, şi românilor? Tu spui albă. El zice neagră, iar dacă nu zici ca el, te ameninţă cu tribunalul, cu puşcăria, cu democraţia, cu liberatatea! Libertate pentru Boris! De aceea au murit la revoluţie peste o mie de tineri, ca să aibă alde Boris libertate, să-i blameze pe români, să-şi dea ochii peste cap, să râdă de fraierii de la sapă, să-şi pună mâinile la falcă, să o facă pe gânditorul din Caucaz!
Nu ne-am săturat de kaghebişti turnători şi profeţi? Să stea în banca lui acest aghiotant al evreilor criminali! Evreii nu au nevoie de aparători ca el! De ce să nu ascultăm glasul unui om raţional, ca Teşu, care are o operă şi este imparţial? Această agresiune a lui Boris aparţine trecutului. În orice text de-al lui, vezi bolşevismul, acest amartaloi îndeamnă numai la răzbunări (vezi ce spune despre Goma), la rasism (vede peste tot antisemiţi, aşa cum Gelu Ruscanu vedea idei), la justificarea rasei pure!
Mă întreb ce poate înţelege un “ideolog” ca el, fără cultură, dintr-un text despre Spiritul critic? Oricum, să fie clar, nu-l fac public pentru indivizi ca Boris, ineducabil, de neschimbat, îmbătrânit în rele, îl adresez celor care vor să facă numai bine poporului român, celor care vor ca România să fie din nou acolo unde îi este locul, în fruntea ţărilor civilizate. Ce nevoie are România de indivizi care îşi culpabilizează părinţii, iar alţii din gaşcă vin şi justifică istoric, pe cazul unor nazişti, că fiul nu seamănă cu tatăl, că dintr-un criminal poate să se nască un înger. Aceşti derbedei, această gaşcă, trag mereu linii, fac socoteli, justifică orice potlogărie care vine din partea lor, au explicaţii pentru orice mizerie, ca, în final, să le pună pe seama românilor! Cine citeşte biografia unui Boris sau Leonte, nu găseşte decât urme de aventurieri, de bagabonţi, de rataţi, indivizi fără şcoală, racolaţi de kaghebişti şi puşi să facă anumite servicii. Toţi aceşti neica-nimeni au devenit educatori, redactori, ziarişti, poeţi, tipografi, au fost trimişi la “munci intelectuale”, să educe masele. Au urât munca, nu au aparţinut cu adevărat poporului român, făceau naveta Bucureşti-Moscova, să mai primească sarcini.
Am scris o carte despre evrei, Compendiu de cultură evreiască, lansată la Târgul “Gaudeamus”, la ştandul Teşu, în care fac un portret complex al acestei rase, dar pe latura culturală, fără să ating şi latura politică, m-a procupat esenţa, problema evreiască, reflectată în spectacologie, pe linia lui Shakespeare şi Eminescu. E o carte în care îmi manifest admiraţia pentru evrei, dar dacă aş scrie şi volumul 2, cred că l-aş numi Clismăneii sau Clismăneismul. Eu nu m-am ocupat de asemenea aspecte oribile, e prima oară când o fac, fiindcă m-au determinat amartaloii evrei, ca acest Boris, care dovedeşte că şi evreii au javre printre ei. De aceea, Teşu a ţinut să precizeze că Ana Pauker nu e evreică, e criminal.
Oricum, nu m-am ocupat niciodată de gunoaie, le-am lăsat în seama gunoierilor, cărora le semnalez acum o astfel de subterană, în care vor descoperi o veşnică vendetă între evrei stalinişti şi legionari. Noi vrem să mergem mai departe, dar nu ne lasă Clismăneii, tot fac procese, mereu mai pun de o răzbunare, fapt care nu generează decât muşiţă, un mare rău, fiindcă menţin şi amplifică rănile şi confuzia. Lăsaţi România în pace, domnilor amartaloi, fiindcă îi sunteţi datori cu o viaţă! Îndivizi care fac atâta caz de patriotism evreiesc, nu vor înţelege niciodată spiritul critic al românilor, care n-au fost şi nu vor fi niciodată antisemiţi, rasişti de nici un fel. Nişte cazuri descreierate nu pot murdări frumuseţea morală şi eternă a unui popor. Să fie clar, eu nu sunt nici sus, nici jos, vreau să fiu şi sunt de partea adevărului, care nu se află la extreme.
Ultimii adversari ai lui Petre Tutea. Un universitar din Timisoara, fost bursier al fundatiei lui Plesu, acuza: “Tutea a fost un nomenclaturist… legionar!”
Regretatul Mihai Pelin a descoperit un document din care rezulta că Mircea Zaciu a fost consemnat la domiciliu. Şi, cum era istoric militar, comenta că astfel de consemnări la domiciliu nu-i priveau decât pe ofiţerii activi. Nu se înţelegea dacă era vorba de Ministerul Apărării sau de Securitate.
Obiectivele majore vizate de Actul 21 constau in reducerea populatiei lumii cu 50% si desnationalizarea tuturor tarilor mici, in favoarea formarii unor uniuni politico-geografice de sine statatoare. S-a propus formarea unor Uniuni Europene, Nord Americane, Africane, Asiatice, Sud Americane si Oceanice.
Cinismul la putere sau Apocalipsa unui accident aviatic Oare trebuie să moară oameni nevinovaţi ca o naţiune să se deştepte? A fost nevoie de o mie şi ceva de morţi, ca să se producă o ruptură de comunism!? A fost nevoie de alţi morţi (minerii) ca să intram într-o nouă eră, cea neocomunistă?
Recviem pentru suflete nevinovate ridicate la cer ! Prof. univ. dr. Nicolae Radu La momentul la care scriu aceste rânduri, Aurelia Ion a ajuns în ceruri alături de pilotul Adrian Iovan. Am privit, am ascultat şi sufletul ne plânge. Realitatea prostiei este dură. Un avion prăbuşit. Suflete nevinovate pierdute şi un alt bâlci naţional.
December 12th, 2014 
VR 
Consilierii locali au votat în plenul de marţi pentru atribuirea numelui lui Petre Ţuţea unei străzi din Timişoara, în ciuda unor proteste din partea mediului academic stângist şi a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (
Posted in 
Tags: 
