Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Hunedoara organizeaza in perioada 24-26 septembrie, in comuna Orastioara de Sus, sat Costesti, prima editie a Festivalului de cultura, civilizatie si traditii dacice, DacFest – “Sub semnul Lupului”.
Potrivit organizatorilor scopul acestui festival este de a pune in valoare patrimoniul cultural si istoric din zona cetatilor dacice.
“Dorim sa promovam in cadrul acestei manifestari valorile autentice si traditiile ancestrale ale poporului roman, precum si promovarea acestor valori in randurile generatiei tinere”, afirma Cristian Grigoras, coordonator DJST Hunedoara.
Festivalul va beneficia de prezenta unor organizatii specializate in punerea in scena a traditiilor si obiceiurilor antice.
Vor fi prezentate publicului ateliere de creatie, exercitii militare folosind costume si armament antic, ritualuri ancestrale, expozitii tematice, simularea unor conflicte militare, concursuri.
Ziua de 15 ianuarie, in care s-a nascut poetul, jurnalistul si ganditorul Mihai Eminescu, Romanul Absolut, a fost declarata Ziua Nationala a Culturii Romane, potrivit unei propuneri inaintata Parlamentului de Academia Romana. Proiectul legislativ a fost votat ieri in Senatul Romaniei de majoritatea absoluta, mai putin patru abtineri venite din partea ungurilor, si va merge mai departe la Camera Deputatilor, forul decizional in acest caz. De consemnat: tonomatele de lobotomizare, gen EvZ sau HotNews au evitat in relatarile lor sa prezinte ce este data de 15 ianuarie, numele lui Eminescu lipsind cu desavarsire din “stirile” lor.
“La propunerea sectiei de Filologie si Literatura, membrii Academiei Romane au aprobat, in unanimitate, ca ziua de 15 ianuarie sa fie declarata Ziua Nationala a Culturii Romane. Am inaintat aceasta propunere Parlamentului Romaniei si speram ca acesta sa o aprobe, la randul sau”, a declarat academicianul Eugen Simion, presedintele sectiei de Filologie si Literatura a Academiei Romane, pentru Newsin.
Data de nastere a lui Mihai Eminescu a starnit, de-a lungul timpului, o serie de discutii si controverse. Una dintre surse, un registru al membrilor Junimii, mentioneaza ziua de 20 decembrie 1849.
Cercetatorii documentelor gasite la gimnaziul din Cernauti, unde a studiat poetul, au gasit trecuta, ca data de nastere, ziua de 14 decembrie 1849.
Potrivit unor cercetari ale lui Titu Maiorescu, Mihai Eminescu s-a nascut pe 15 ianuarie 1850, la Botosani, sursa informatiilor fiind arhiva bisericii Uspenia Domneasca din Botosani.
Propunerea vine in continuarea proiectului Panteonul Romaniei, publicat pe site-ul Academiei in septembrie 2008 si inaintat Parlamentului, Presedintiei si Guvernului de Biroul Prezidiului Academiei Romane.
Proiectul prevede edificarea unei institutii destinate personalitatilor din lumea stiintifica, artistica si politica. Pentru realizarea acestui proiect, Academia Romana a infiintat Fundatia Panteonul Romaniei, care se va ocupa de finantarea proiectului din fonduri private.
Negru Voda si-a lui ceata,
Toti voinici cu fruntea lata,
Si cu ghioage groase, drepte
Si cu plete lungi pe spete,
Suie creasta muntilor,
Muntilor, caruntilor,
Si trecand peste hotare
Voinicilor striga tare:
Decretul presedintelui interimar, Mihai Ghimpu, privind declararea zilei de 28 iunie 1940, zi a ocupatiei sovietice, este neconstitutional. Verdictul a fost dat astazi de către judecătorii Curtii Constitutionale de la Chisinau (majoritatea lor instalati de Voronin si, cel mai probabil, de KGB – nota mea).
„Presedintele Mihai Ghimpu a încercat, prin decretul său, să dea o notă juridică evenimentelor istorice”, astfel au motivat judecătorii decizia luată.
Prezent la Curte, reprezentantul deputatilor comunisti, care au sesizat instanta privind constitutionalitatea decretului, a mentionat că decizia luată de magistrati este „logică di previzibilă”. „Decretul a fost emis cu încălcări ale Constitutiei Republicii Moldova. Autoritătile emit acte încălcând legea. Sper să fie o lectie pentru viitor”, a spus juristul PCRM, Sergiu Sârbu.
„Guvernul di-a expus opinia, dar decizia a fost luată di trebuie respectată. Decretul va fi anulat”, a declarat, la rândul său, reprezentantul Guvernului, Oleg Efrim.
Anterior, PCRM l-a acuzat pe Mihai Ghimpu de faptul că acesta si-ar fi depădit atributiile, instituind o asemenea zi, în situatia în care sunt si cetăteni ai Republicii Moldova care cred că în 1940 teritoriul actual al RM a fost, de fapt, eliberat. Pe de altă parte, preşedintele Ghimpu a declarat, în repetate rânduri, că apără astfel suveranitatea şi independenta Republicii Moldova.
După emiterea decretului, Mihai Ghimpu a fost criticat de colegii săi din Alianta pentru Integrare Europeană, care s-au arătat nemultumiti că Ghimpu a luat această decizie de unul singur. Ulterior, si Duma de Stat a Rusiei a condamnat decretul presedintelui Mihai Ghimpu.
Vlad Cubreacov, cunoscutul analist si specialist pe problematica romanilor, si nu numai, de la Chisinau, ne releva o realitatea sumbra si aproape de neimaginat: statul roman a implementat notiunea de “nationalitate moldoveana”. Cubreacov a inregistrat aceasta absurditate antinationala pe propria-i piele, dupa cum veti constata in randurile ce urmeaza. Cu multa amar, basarabeanul care a luptat pentru cauza romanismului si a ortodoxiei si la Bruxelles si la Strasbourg si la Chisinau, acum se vede in postura de a sesiza o aberatie de la Bucuresti care se incadreaza, din cate stiu, taman la “Apararea Constitutiei”: “Acestea sunt gândurile care m-au cotropit săptămâna trecută, când, pentru a-mi ridica Certificatul de naştere românesc, am fost umilit de Statul Român, ai cărui funcţionari, blindaţi cu nişte absurde reglementări neeuropene, mi-au forţat mâna să semnez, în Registrul de Evidenţă a Populaţiei, că aş fi cetăţean român de „naţionalitate moldoveană”. Acestea sunt gândurile care-i vin în minte oricărui român din Basarabia ajuns într-o asemenea situaţie absurdă. Dacă majoritatea parlamentară de la Bucureşti şi Guvernul instalat de aceasta vor să mă/ne contrazică, să o facă prin ajustarea cadrului legislativ românesc la normele europene în materie de naţionalitate, pentru a ne lăsa libertatea de a ne asuma propria identitate etnică şi de a ne declara ceea ce suntem în realitate, adică Români.”
Conform acestei enormitati a administratiei de la Bucuresti, maine-poimaine ne-am putea trezi cu cetateni romani inregistrati ca fiind de nationalitate “olteneasca”, “ardeleneasca”, “dobrogeana”, etc. Oare cum s-ar simti etnicii unguri, sasi sau tigani din Romania daca li s-ar oferi si lor astfel de acte, care, nu-i asa, in cazul lor chiar ar avea temei? “Cetatean roman de nationalitate tiganeasca”. Credeti ca s-ar da foc Romaniei pe la Budapesta, Berlin si Bruxelles?…
Pornind de la aceasta realitatea faptica, Vlad Cubreacov publica in cotidianul Flux un studiu retrospectiv asupra “moldovenismului” si a altor atacuri la identitatea nationala, cum ar fi cele intreprinse de deputatul PDL Costica Canacheu, care militeaza pentru recunosterea “minoritatii aromane” sau ale ciudatei “regine a asflatului” PDL, Cornelia Cazacu, care a votat la APCE impotriva intereselor nationale ale Romaniei, pentru asa-zisa minoritate “vlahă” din Timoc. Derapajele in cauza, semnalate in mai multe randuri de echipa mea de la Ziua, cu trimitere la SRI, ar fi trebuit sanctionate demult, pe cai oficiale. Acum, printr-o noua tradarea provenita chiar din sanul administratiei de stat, aflam de la Vlad Cubreacov ca basarabenii care-si redobandesc cetatenia romana de drept sunt trecuti în Registrele de Evidenţă a Populaţiei României ca fiind de… „naţionalitate moldoveană”!
Subsemnez la revolta lui Vlad Cubreacov, consilier al Mitropoliei Basarabiei, preşedinte al Fundaţiei pentru Democraţie Creştină si al Asociaţiei „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova pentru sprijinirea diasporei si, printre multe altele, fruntas al Frăţiei Ortodoxe Române din Republica Moldova. Cu un singur lucru nu sunt de acord. Cu titlul materialului sau aparut in Flux: Bucureştiul a inventat „naţionalitatea moldoveană”. Vlad Cubreacov stie foarte bine ca nu Bucurestiul a inventat-o ci Moscova. E drept, dupa 1989, ea a fost implementata si de la Bucuresti, cu concursul unor tradatori de marca ai Romaniei, cum ar fi fosta presedinta a Fundatiei Soros, in prezent europarlamentar PNL, Renata Weber, anticrestinul Gabriel Andreescu si ciudatul Valentin Stan, care au actionat sub pulpana GDS si a revistei antiromanesti “22” pentru a da apa la moara ideologilor lui Vladimir Voronin.
Bucureştiul a inventat „naţionalitatea moldoveană”
Bucureştiul pune în practică teoria moldovenismului, dându-i legitimare juridică. Luând vârtos şi prosteşte securea sovietică în mâini, Statul român îşi taie craca de sub picioare şi creşte în cuprinsul său o minoritate „naţională moldoveană”.
Să mă explic. Toţi etnicii români din Basarabia care îşi redobândesc cetăţenia română, de care au fost privaţi abuziv, sunt trecuţi în Registrele de Evidenţă a Populaţiei României ca fiind de… „naţionalitate moldoveană”! Da, da, de „naţionalitate moldoveană”, oricât de amară ar fi constatarea!
Dacă cineva, oficial român, jurnalist sau simplu cetăţean, se îndoieşte de acest fapt, poate consulta Registrele de Evidenţă a Populaţiei ţinute de primăria Sectorului 1 Bucureşti. Orice român din Basarabia care îşi redobândeşte cetăţenia este luat în evidenţă, în documentaţia Statului român, fără a fi întrebat, ca fiind de cetăţenie română şi de “naţionalitate moldoveană”.
Nu aş fi descoperit această absurditate dacă, în calitate de persoană repusă în drepturile de cetăţean român, nu aş fi mers la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei din Bucureşti pentru transcrierea Certificatului de naştere. Oricât am protestat în faţa funcţionarilor acestei instituţii de stat, mi s-a explicat, cu un calm imperturbabil, că, sub aspect juridic, administraţia României îi consideră pe etnicii români de la răsărit de Prut ca fiind de etnia/naţionalitatea trecută în actele sovietice de stare civilă. Chiar dacă nu mi-a venit a crede ochilor, m-am convins pe viu, că într-un vis urât, că pentru funcţionărimea şi birocraţia bucureşteană nu contează că aceşti etnici români nu au fost niciodată întrebaţi de-a lungul perioadei de ocupaţie sovietică asupra apartenenţei lor etnice şi că, în condiţiile politicii sovietice de ştergere a identităţii etnice româneşti, nici nu şi-au putut-o exprima liber, fără atragerea unor consecinţe negative. Abuzurile administraţiei sovietice sunt literă perpetuă de Evanghelie pentru administraţia României de astăzi!
Rusoii din Parlamentul de la Chisinau au reusit sa intineze simbolistica datelor de 28 iunie si 6 iulie, zile negre pentru Romania Mare si romanii din Basarabia. Vedeti aici o emisiune difuzata de Moldova 1 pe 28 iunie, seara – “Politica in direct” cu Petru Macovei – in care premierul Vladimir Filat il insulta pe presedintele Mihai Ghimpu (de la minutul 34 si pana la 37) pe tema comemorarii ocupatiei si condamnarii comunismului bolsevic. Dupa ce, la exact 70 de ani de la declansarea ocupatiei sovietice, s-a amanat condamnarea acesteia, nici azi, 6 iulie, cand, in urma cu 61 de ani, a avut loc al treilea val de deportari, nu s-a reusit acest lucru. Condamnarea bolsevismului sovietic a fost boicotata de catre rusoii lui Vladimir Voronin din PD, Marian Lupu si Dumitru Diacov, cu acordul tacit al lui Vladimir Filat. Urmariti evolutia pupilului lui Voronin, Lupu, si pe cea a lui Filat si Urechean, politicieni mancurtizati prin kaghebizare si rusificare, si veti intelege perfect ce se intampla la Chisinau. Presedintele Ghimpu si Macovei, realizatorul emisiunii, s-au dovedit singurii romani din studioul Moldova 1.
Anuntul candidaturii lui Anatol Stati la presedintia Republicii Moldova m-a indemnat la o retrospectiva personala si profesionala legata de activitatea mea jurnalistica din ultimii 10 ani si Basarabia romana. Iata inceputul (si un motto):
”Meseria de gazetar nu e din cele mai usoare. Lumea e invatata sa te incadreze al cui esti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Ca nu esti al nimanui, decat al lui Dumnezeu si al constiintei tale, asta nu poate intelege nimeni”. (Nae Ionescu, Ziarul “Curentul”, 16 nov. 1929)
Miza politica a anului 2010 – eliberarea Basarabiei din centrifuga Moscovei
De o vreme incoace, cam la fiecare 10 ani Basarabia se pare ca are parte de cate un moment de rascruce ce marcheaza drama romanilor de peste Prut, pierduti acum fix 70 de ani, momentul invaziei sovietice. Pentru prima oara, astazi, un politician basarabean condamna atacul Moscovei asupra Romaniei de acum sapte decenii, chiar intr-o zi a deportarilor, 6 iulie (in memoriam 1949), si decreteaza o alta zi simbolica, 28 iunie (1940), drept zi a ocupatiei bolsevice si a comemorarii victimele comunismului bolsevic. Actul de curaj si verticalitate al presedintelui interimar Mihai Ghimpu, ce provine el insusi dintr-o familie de deportati si supravietuitori ai Gulagului rusesc, a trecut ca si neobservat la Bucuresti unde, practic, fosta presa romana, in lipsa oricarei alternative, este intrata total in centrifuga Moscovei si a centrelor sale adiacente aflate sub steag strain. La toamna, tot in acest an se joaca la una dintre cele mai grele miscari politice ale arenei politice de la Chisinau. Din cauza Rusiei si a intereselor regionale dinamica politica de la Chisinau nu este insa niciodata doar simpla politica ci devine un real eveniment cu accente geopolitice. Acum, in acest an, este pusa pe tablita de sah geopolitica – pentru a-l parafraza pe Brzezinski, o miza politica multipla, ce poate aduce controlul atat al Presedintiei cat si al intregului lant al puterii democratice – Parlamentul si Guvernul.
In urma cu aproape zece ani, alegerile parlamentare din primavara anului 2001 au reprezentat cel mai important eveniment politic al primului deceniu de existenta al “statului independent Republica Moldova”. La acele alegeri, pentru prima oara castigatorii au luat totul – si Parlamentul si Presedintia si Guvernul -, dintr-o singura miscare. Premergator acestui moment politic in august 2000, cand se ascuteau sabiile viitoarei confruntari politice, “Nezavisimaia Gazeta”, portavoce a Kremlinului, scria – “…astazi, Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI.”
De ce era si este inca Moldova un punct cheie al CSI? Datorita calitatii sale de portavion fix in regiunea Marii Negre al agregatului militar al Armatei Rosii, format pe teritoriul Moldovei, in Transnistria, sistem militar–politic sprijinit de baza industriala din Tiraspol, care reprezinta peste 70 la suta din intreaga resursa industriala a Moldovei.
Actuala “Republica Moldova” si-a proclamat independenta nationala la 27 august 1991 si imediat au urmat incercari ale basarabenilor de apropiere de Romania. Simbolica a fost indeosebi incrustata prin marcarea unui Drum al Crucii – traseu realizat de studentii de la Universitatile din Chisinau si Bucuresti, care a unit cele doua capitale romanesti, eveniment salutat de sute de mii de romani. Generatia tanara a Basarabiei a sperat ca racordul cu noua generatie a Romaniei va aduce mai aproape romanii despartiti de Prut prin apostila smavolnica a lui Stalin si Hitler. Din pacate, noua generatie a Romaniei, tinerii implicati direct in rasturnarea lui Ceausescu, nu au reusit sa doboare si sistemul comunist de orientare ruseasca perpetuat prin regimul Ion Iliescu. Coniventa cu Moscova a lui Ion Iliescu, acum de notorietate publica, a pus la index ideea Reintregirii Romaniei, la vremea aceea un miraj ce parea accesibil, datorita proaspatului model german al Reintregirii si a suflului curat national.
Regimul Ion Iliescu a mers pe o directie constanta, antiromaneasca, fata de romanii din afara granitelor; nu doar in 1991, cand s-a angajat in fata Rusiei sa abandoneze Basarabia si milioanele de romani basarabeni ci si in 1992, cand a realizat protocolul secret cu Partidul Socialist din Grecia, lasand minoritatea romaneasca prada unei politici de ignorare si asimilare fortata, asa cum a procedat si cu romanii din Serbia, lasati de izbeliste tot ca urmare a unei intelegeri tainice, perfectate cu partidul lui Slobodan Milosevici sau, negociind cu Leonid Kucima, tradarea pamanturilor si a comunitatilor romanesti din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud, parafata apoi de slujbasul sau, Adrian Severin, impreuna cu fosta secretara PCR de la istorie, poreclita “tovarasa colonel”, Zoe Petre, si cu Emil Constantinescu, originar din Tighina, pe post de martafoi semnatar.
Cazul Basarabia este cel mai pregnant, deoarece aici, incepand cu 1991, dupa cum releva stenogramele secrete Cotroceni-Kremlin – pe care mi le-a pus la dispozitie celebrul scriitor si luptator anticomunist Vladimir Bukovski si pe care le-am publicat in exclusivitate in Ziua -, miza principala a lui Ion Iliescu si a gruparii sale a fost asocierea cu Rusia, in vederea anihilarii factorului de rezistenta romaneasca din Basarabia, operatiune care a functionat cu concursul unor cadre tradatoare din serviciile romanesti (pana foarte recent), preluate dupa 1989 de agentura ruseasca aflata pana atunci “in adormire”.
Doar Biserica Ortodoxa Romana, printr-o actiune curajoasa declansata de Patriarhul Teoctist a reusit sa puna piciorul in Basarabia, imediat dupa evenimentul Drumul Crucii, reusind crearea unui mic bastion spiritual romanesc dincolo de Prut, “garnizoana” atacata constant si astazi. Chisinaul abandonat de Bucuresti s-a trezit atras si provocat intr-un razboi fulger in 1992, razboi castigat de Rusia, iar de atunci incoace la fiecare zece ani s-a mai jucat si cate o runda majora in plan politic – intervalele fiind umplute de zarva necontenita creata de agentii Rusiei pe teritoriul Basarabiei (dar si in restul Romaniei), agitatie cu un obiectiv concret de mare insemnatate strategica: mentinerea trupelor si armamentului rusesc pe teritoriul Moldovei – in perimetrul Transnistriei.
Transnistrizarea Marii Negre, zona de interferente geopolitice intre Rusia si China cu SUA si UE(more…)
Raportul privind condamnarea comunismului in Basarabia, fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, actuala Republica Moldova, va fi examinat marti, 6 iulie, intr-o şedinţa special a Parlamentului de la Chisinau, la cererea imperioasa a presedintelui Mihai Ghimpu. Pe 6 iulie, in urma cu 61 de ani, a pornit al treilea val de deportări staliniste. Astazi ar putea fi condamnata oficial ocupatia sovietica a provinciei istorice romanesti. Raportul Cojocaru impreuna cu Recomandarile sale a fost publicat in exclusivitate de Roncea.ro aici. Dupa exemplul republicilor baltice, Moldova ar putea solicita despagubiri importante de la succesoarea URSS, Federatia Rusa. Presedintele de la Chisinau a luat si decizia istorica de a decreta ziua de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului autoritar comunist.
O decizie istorica
Ceea ce era de aşteptat, s-a petrecut!… Se împlinesc 70 de ani de la agresiunea neprovocată şi brutală a URSS împotriva României – mai întîi, notele ultimative celebre din 26-27 iunie 1940 destinate guvernului de la Bucureşti, lansate sub ameninţarea recurgerii la forţa armată în cazul respingerii, iar, cu începere din 28 iunie 1940, ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de către unităţile Armatei Roşii. Acţiunea s-a desfăşurat integral în litera şi în spiritul Pactului de neagresiune şi Protocolului său secret, ambele convenite şi subscrise la 23 august 1939 de către V. M. Molotov şi Joachim von Ribbentrop, delegaţii celor doi lideri totalitari ai străvechiului continent – Adolf Hitler şi I. V. Stalin.
Intervenţia URSS a provocat, în primul rînd, extinderea războiului în limitele spaţiului european est-central şi sud-est-european, iar, în ce priveşte ţara noastră, a detonat procesul prăbuşirii României Mari, la numai 22 de ani de existenţă, de vreme ce provinciilor istorice răsăritene menţionate le-au urmat în robie străină Nord-Vestul Transilvaniei şi Cadrilaterul, subjugate în august-septembrie 1940 de Ungaria şi, respectiv, Bulgaria. Să reţinem că rapturile teritoriale săvîrşite oferă şi în prezent condiţii prielnice pentru falsificări grosolane unor “istorici” de conjunctură, lipsiţi de pregătire şi de conştiinţă, dar specialişti în provocări, aşa precum Serghei Nazaria din Chişinău ş.a. După cum prea bine se ştie, răspunsul neîntîrziat şi ferm al României la agresiunea URSS din 28 iunie 1940 poartă un nume: 22 iunie 1941, cînd ilustrul general Ion Antonescu a declanşat Războiul Sfînt, pentru eliberarea provinciilor răsăritene şi pentru distrugerea regimului criminal comunist. A urmat un război greu şi lung (1941-1944), din care România avea să iasă învinsă, în primul rînd prin trădare şi serioase deficienţe de planificare şi conducere, de mobilizare a tuturor forţelor şi rezervelor absolut necesare pentru victorie. Este remarcabil că, la 24 iunie 1941, chestionat de V. M. Molotov în privinţa rostului prezenţei României pe frontul antisovietic, de partea lui Hitler şi a aliaţilor săi, marele diplomat Grigore Gafencu, demn succesor al inegalabilului N. Titulescu şi ministru în exerciţiu al României la Moscova, a replicat liderului sovietic, cu demnitate şi apăsat, aşa cum impunea momentul menit să rămînă gravat în istorie cu puterea adevărului absolut: “În ce mă priveşte, nu pot avea faţă de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decît o atitudine de diplomat, adică de soldat al ţării mele. Să-mi fie îngăduit în această calitate să-mi exprim părerea de rău că, prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între ţările noastre durerosul deznodămînt de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părţi din vechea Moldovă, despre care am avut prilejul să vorbesc d-lui Molotov în mai multe rînduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forţă care au intervenit pe Dunăre (…), Uniunea Sovietică a distrus în România orice simţămînt de siguranţă şi de încredere şi a stîrnit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte (…) Lovitura cea dintîi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezăşie de siguranţă şi de pace, acoperire firească şi atît de folositoare a unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se întîmplă azi sînt urmările acestei nenorociri, care a dus acum la un război între cele două popoare, care niciodată în istorie nu au luptat unul împotriva altuia”.
Pentru toţi românii din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa subjugarea acestor provincii a coincis cu debutul tragediei lor nemărginite şi greu de exprimat în cuvinte, de proporţii şi o intensitate imposibil de surprins şi descris. Era triumful însuşi al barbariei, extinsă în lunile următoare asupra altor ţinuturi străvechi româneşti, sinonimă – fără urmă de exagerare – cu gulagul şi holocaustul roşu, coborîte după 23 august 1944 peste ţara întreagă, şi cu nimic mai prejos decît holocaustul brun sau nazist. Dimpotrivă, ambele, holocaustul roşu şi cel nazist, izvorîte şi exersate în această ordine, au reprezentat variante ale Răului Absolut, care a bîntuit cu forţă în plin veac al XX-lea!
După înăbuşirea în sânge a răscoalelor ţărăneşti din anul 1907, Nicolae Iorga a devenit un critic vehement la adresa regimului politic, pe care l-a acuzat public de barbarie. Hotărârea de a continua critica vehementă, urmată de dezvăluiri incendiare, precum şi de a-şi exprima sentimentele în faţa unui public avizat, îndeosebi a tineretului capabil să reacţioneze violent, l-a transformat în „problemă” pentru poliţia politică a statului român. Drept consecinţă, Biroul de Informaţiuni din Serviciul de Siguranţă al Prefecturii Poliţiei Capitalei a primit misiunea de a observa atent şi de aproape comportamentul şi ideile împărtăşite participanţilor, îndeosebi studenţilor, care-l preţuiau extrem de mult.
Activitatea de supraveghere a profesorului Nicolae Iorga s-a desfăşurat cu metodă şi rigoare începând din 24 noiembrie 1907, cînd la sediul „Ligii Culturale pentru Unitatea tuturor Românilor” acesta a inaugurat o serie de 10 conferinţe, care urmau să aibă loc în fiecare sâmbătă seara, începând cu orele 21.oo. Agenţii de Siguranţă, trimişi acolo pentru a sesiza, în primul rând, probleme de ordine publică, au consemnat ideile patriotice rostite de către Nicolae Iorga, dar şi afirmaţiile care ofensau puterea politică, întocmind rapoarte (referate) către şefii ierarhici în câteva ore de la terminarea fiecărei conferinţe.[1]
*
● La începutul verii anului 1908, Nicolae Iorga a făcut publică intenţia de a organiza, în primul rând pentru studenţi, la Vălenii de Munte, pe timp de o lună, „cursuri de vacanţă”, cu participarea mai multor profesori şi învăţători.
Anunţul oficial, publicat în ziarul „Neamul românesc” din 11 iunie 1908, a fost întărit de ziarul prahovean „Biruinţa”, care susţinea că iniţiativa respectivă s-a născut din „dorinţa de a răspândi cât mai multă lumină şi învăţătură bună”. Însă, Nicolae Iorga a completat veştile respective, cu elocinţa care-l caracteriza, afirmând că: „Am deschis aceste cursuri de vară cu scopul dublu: de a trezi sufletul românesc de pretutindeni şi de a schimba, prin acest suflet, chiar formele de stat în care trăia poporul nostru”. Afirmaţia nu a fost trecută de către şefii Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale la capitolul „luare la cunoaştinţă”, întrucât intenţia de a contribui la schimbarea „formelor de stat” era o problemă de siguranţa statului.
Date relevante despre evenimentul respectiv au fost furnizate operativ de către Agentul nr. 25, din Brigada a 2-a, Divizia I. În 15 iunie 1908, acesta şi-a informat şefii ierarhici că, începând cu 1 iulie 1908, profesorul Nicolae Iorga urma să deschidă, la Vălenii de Munte, „cursuri libere de vară” cu durata de două luni. Pentru cursurile respective s-au înscris studenţi din Bucureşti şi din Ploieşti, învăţători din judeţele învecinate, particulari şi elevi de liceu din Ploieşti, iar până în acel moment numărul celor înscrişi întrecea numărul de 50 (fixat de profesorul Nicolae Iorga Iorga ca număr minim). La cursurile respective, Nicolae Iorga urma să predea Istoria românilor şi Istoria Literaturii Româneşti, profesorul Murgoci – Geografia României, profesorul N. Dobrescu – Istoria bisericii române, profesorul Şt. Bogdan – Economia naţională, profesorul V.Bogrea – Istoria literaturii moderne, profesorul Lepădatu – Episoade din Istoria naţională, iar H. Stahl – 10 lecţiuni de stenografie.[2] Astfel, şefii Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei General au hotărât ca la fiecare conferinţă să fie prezent, în misiune de supraveghere operativă, un agent care să informeze asupra oricăror probleme de siguranţă a statului.
1. Originea şi străvechimea poporului român şi a limbii române(more…)
“Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul?“
La 121 de ani de la moartea violentă a lui Mihai Eminescu, “suma lirică de voievozi”, după cum îl definea Petre Ţuţea, un sobor de preoţi condus de IPS Varsanufie a ţinut o slujbă de pomenire la mormântul “omului deplin al culturii româneşti”, urmată de intervenţiile mai multor eminescologi. Printre aceştia, Alexandru Surdu, preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, şi Nae Georgescu, cercetătorul care a reuşit să scoată la lumină detalii mai puţin cunoscute, până acum, despre viaţa şi moartea “Romanului Absolut”. In lucrarea sa “Boala şi moartea lui Eminescu”, Nae Georgescu contrazice teoriile potrivit cărora Eminescu ar fi fost vreodată nebun şi arată, mai mult decât atât, ca arestarea sa, pe 28 iunie 1883, urmată de “moartea civilă”, era strict legată de afacerile de stat şi încercarea regimului de a subjuga total presa vremii.
Iată una dintre criticile vehemente ale jurnalistului militant la adresa circului politic, cu trimitere la o lume ascunsă de unde se regizează tot spectacolul şi cu rezonanţe clare până în ziua de azi: “Până când comedia aceasta şi panglicăria de principii, până când schimbările la faţă de pe-o zi pe alta? Suntem copii noi, pe care un regizor străin ne pune să ne batjocorim între noi, să ne sfâşiem pentru credinţe şi, la arătarea unei prăzi, care-i punga noastră, căci e a ţării, să ne scuipăm… şi conservatorul să fraternizeze numaidecât cu radicalul, radicalul să devină conservator? Suntem comedianţi care ne batem de florile mărului pentru petrecerea şi câştigul străinilor ce trăiesc aci? Suntem păpuşi, îmbrăcate când roşu când alb, care azi pun o etichetă, mâine alta, numai să ne meargă bine, numai ambiţiile noastre să fie satisfăcute? Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca cămeşile şi partidul ca cizmele?”
Ultimul articol
De altfel, ultimul său articol apărut, editorialul publicat în Timpul, pe 28 iunie 1883, în chiar ziua arestării sale, trata problema libertăţii presei şi a controlului total pe care şi-l dorea regimul, cu accente de premoniţie, bazate, fără îndoială, pe informaţiile pe care le deţinea gazetarul naţionalist. Iată cum se încheia articolul din Timpul: “Dar credem că nu este nevoit a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului contra presei. Trebuie să-l aşteptăm acum la alte măsuri, şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică până’n prăpastie. Cât despre presă, am putea să-l asigurăm pe regim că oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu vor fi în stare nici ele a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, şi teamă ne e că, cautând victoria peste tot, va pierde şi pe cea câştigată în monstruoasa sa pornire de a-şi subjuga şi presa”. Lucrurile sunt, aşadar, altfel decât le prezintă istoria oficială.
Eminescu către Creangă: „Imi este frică să nu mă ucidă cineva”
Ca parte a unui demers jurnalistic de redare a adevăratului Eminescu publicului larg am descoperit, de exemplu, că militantul pentru Dacia Mare, cum o numea el, era urmărit îndeaproape de agenţii Austro-Ungariei, care trimiteau însuşi împăratului Franz Iosef rapoarte detaliate asupra întâlnirii societăţii “Carpaţii” şi a acţiunilor stabilite de Eminescu la şedintele acesteia. Astăzi se ştie, de exemplu, că Titu Maiorescu era agent al imperiului. De aceea îi şi scria PP Carp, de la Viena, “şi mai potoliţi-l pe Eminescu”. În „Carpaţii”, pentru a-i supraveghea activităţile lui Eminescu, este introdus prietenul Ion Slavici, la rândul său spion al Vienei şi Berlinului, care îi da rapoarte amănunţite lui Maiorescu. „Controlorul” Slavici îl şi găzduia. Soţia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invocă prima „nebunia” lui Eminescu, în depeşa pe care i-o trimite lui Maiorescu în fatidica zi de 28 iunie 1883, soldată cu internarea jurnalistului: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte reu”. Pretextul aranjat, Eminescu este arestat, devenind practic primul deţinut politic şi de conştiinţă roman, totodată primul mare gazetar suprimat. Cu puţin timp înainte Eminescu i se confesase lui Creangă privind revolverul pe care îl purta asupra sa: „Imi este frică să nu mă ucidă cineva”.
Stând de vorbă cu profesorul Nae Georgescu la mormântul lui Eminescu acesta mi-a adus aminte şi o altă dovadă a neînnebunirii lui Eminescu.
September 20th, 2010 
VR 
Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Hunedoara organizeaza in perioada 24-26 septembrie, in comuna Orastioara de Sus, sat Costesti, prima editie a Festivalului de cultura, civilizatie si traditii dacice, DacFest – “Sub semnul Lupului”.
Posted in 
Tags: 
