Biroul de contraspionaj al Serviciului de securitate al Ucrainei (SBU) nu-i mai urmareste pe agentii de informatii rusi, scrie “Izvestia”. Mai mult, SBU si FSB (Serviciul federal de securitate al Rusiei) au convenit, printr-un acord, revenirea pe teritoriul Ucrainei a agentilor de informatii ai Rusiei. In fata celor doua servicii secrete ale principalelor state est-slave se deschide un teren amplu de colaborare. In ce domenii? Le enumera un fost vicepresedinte al SBU, acum deputat in Rada de la Kiev, Andrei Kojemeakin: lupta impotriva crimei organizate si a traficului de stupefiante, a migratiei clandestine si traficului de fiinte umane. Dar si in alte domenii, legate de “securitatea nationala si protejarea suveraniitatii tarii care tin de serviciul de contraspionaj insarcinat cu pastrarea secretului de stat”. Se va conlucra si pentru “securitatea informatiei si impiedicarea amestecului in afacerile nationale a serviciilor de informatii straine”, a declarat deputatul ucrainean.
Cand spionii si contraspionii se inteleg si conlucreaza deschis si intr-un cadru oficial, clar si reglementat, pe documente semnate, inseamna ca intre cele doua state relatiile sunt optime, iar increderea reciproca deplina. Este situatia Rusiei si Ucrainei, dupa instalarea la presedintia de la Kiev a lui Viktor Ianukovici.
Când cineva pleacă într-o călătorie îşi împachetează mai întâi lucrurile pentru plecare. El poate să arunce în fugă, printre alte lucruri, şi o fotografie, eventual o carte etc. Cel ce pleacă definitiv, însă, nu împachetează lucruri, căci e greu să ia cu el trei lucruri foarte speciale: locul, casa şi neamul. Pe acestea, cel plecat le împachetase, chiar fără să ştie, în sufletul său şi, după ce va fi ajuns la destinaţie, el va despacheta mereu şi mereu lucrurile acestea, pe care, treptat, treptat nu mai are pe unde să le aşeze. Cine are nevoie de ele în lumea cea nouă în care a intrat!? Acesta este migrantul. Teoria migraţiei este o teorie indiferentă la fenomenul numit „ţară”. Mai toate teoriile migraţiei au drept unitate de analiză migrantul însuşi şi aria sa de mişcare, numită zonă de migraţiune sau de circulaţie migratorie. În această prezentare, ţările apar sub denumirea de zone de origine (plecare) şi zone de destinaţie. Pentru sociologul sensibil la cele două capete ale migraţiei numite ţări, adică la ţara de origine şi ţara de destinaţie, fenomenul migraţiei are un alt înţeles. Ţara de origine sau de plecare a migrantului este deopotrivă o ţară de suferinţe, de eşecuri repetate, de frustrări, de iubiri neîmpărtăşite, de nostalgii în cele de pe urmă. Raportul dintre cel ce pleacă şi ţara lui se numeşte, în acest caz, des-ţărare, adică despărţire de ţară cu ţară cu tot, plecare în lume cu ţara în suflet. Plecarea aceasta implică împachetarea şi despachetarea unor stări sufleteşti de o mare profunzime şi bogăţie. Aceasta este o faţă a dramei desţăratului. Pentru ţara de origine, desţăratul nu este doar o inestimabilă pierdere demografică, socială şi economică, ci, mai presus de toate acestea, este un gol metafizic. Ţara a pierdut pe cineva, un dar de care nu s-a putut îngriji, pe care nu l-a putut valorifica. Ţara este faţă de desţărat aidoma celui ce-a primit talantul şi n-a reuşit să-l înmulţească, n-a dobândit nimic cu talantul acela şi, nu numai că nu l-a înmulţit, dar nici măcar nu l-a îngropat ca să-l înapoieze stăpânului la întoarcere, adică la judecata obştească. Desţărarea este un păcat de moarte pentru cei ce guvernează ţara de 20 de ani. Ei vor trebui să dea socoteală în faţa stăpânului pentru tot talantul risipit, care nu e de la ei, pe care l-au primit ca să-l înmulţească, dar nu s-au dovedit vrednici şi, mai mult, au risipit ce nu-i al lor. Ei sunt furi de suflete, ei au cheltuit suflete de la Dumnezeu cu o nevrednicie pentru care vor da socoteală. Ei n-au pierdut un fiu, căci părinţi n-au fost niciodată, ei au pierdut un talant pe care l-au primit spre înmulţire, adică spre gestiune, cum ar spune interpretul de azi, economistul.
România postdecembristă a risipit nu doar o avere economică, ci a mutilat un corp demografic şi a risipit o ţară, chiar şi numai la măsura acestui fenomen al desţărării. Proporţia desţărării a atins în România dimensiuni înspăimântătoare.
Dr Emilia Corbu, autoarea proiectului expozitiei nationale Sfintii Inchisorilor, prezinta O pagina din Romania Profunda: Sistemul Economic Cooperatist (1864 – 1947), expoziţie care va fi deschisă la Slobozia începând de miercuri, 26 mai 2010. Si aceasta expoziţie este itinerantă aşa că sperăm să ajungă în cât mai multe oraşe.
Sa incep cu dificultatile pe care le-am intampinat la organizarea acesteia.
In primul rand a fost vastitatea temei. Nu m-am asteptat ca in Romania sa fi existat un sistem cooperatist atat de amplu, bine structurat si dezvoltat.
In al doilea rand m-am lovit de evolutia sistemului care se intinde pe aproape 80 de ani inregistrand permanent schimbari, perfectionari, extinderi.
In al treilea rând am avut de înfruntat ariditatea subiectului care in sine nu are nimic spectaculos.Sunt fonduri intregi compuse din sute de dosare de bilanturi contabile, procese verbale de inspectie, adrese diverse, bune in primul rând pentru cercetare, mai puţin pentru expoziţie.
Şi nu în ultimul rând am avut la dispoziţie fonduri minime ca pe timp de criză. Ca să faci o expoziţie de economie pe înţelesul tuturor trebuie foarte multă butafonerie, un design special, multă regie. Nici un muzeu din România nu îşi poate permite aşa ceva.
Ce a ieşit până la urmă?
A ieşit o expoziţie semnal pentru o temă puţin cunoscută a istoriei noastre.
Capitalismul a fost modul de producţie cel mai performant din câte s-au perindat de-a lungul istoriei omenirii. Axat pe conceptul de libertate a descătuşat energiile creatoare ale omenirii şi astfel a dat un impuls decisiv dezvoltării ştiinţei şi a forţelor de producţie. Dar ca orice dat uman avea o valoare relativă, existând posibilitatea unor derapaje cu consecinţe devastatoare. La conferinţa de la Bretton Woods care avea menirea de-a pune bazele unei economii în plină dezvoltare în perioada de după cel de-al doilea război mondial, economistul englez John Maynard Keynes a prevenit că ar trebui create mecanisme care să nu permită ivirea unor derapaje grave. Dar, în euforia victoriei care se contura, economiştii americani fetişizau aproape conceptul de libertate neadmiţând nici o derogare de la teoria şi practica pieţei libere şi concurenţiale. Astfel acest principiu a devenit dominant ca şi concepţie economică în lumea capitalistă. Dar datorită faptului că factorii economici erau obsedaţi de dorinţa de a-şi maximaliza profiturile derapajele s-au produs şi astfel accentul nu mai cădea peproducţie, ci pe speculaţie, când prin tranzacţii dubioase se obţinea tocmai ceea ce se dorea, profitul maxim. Băncile în loc să realizeze operaţiunile tradiţionale şi anume de-a primi depozite şi de-a acorda împrumuturi au trecut la folosirea unei a treia forme de activitate şi anume, speculaţia. Noul compartiment al trade-erilor fiind de fapt cel mai important în activitatea băncilor.
Existenţa paradisurilor fiscale, care absorbeau cantităţi uriaşe de bani care circulau fără nici un control, fără nici o evidenţă şi dispăreau nu ştie unde, agravau situaţia. Din cauze, de acum bine ştiute, adică prin operaţiuni dubioase, o serie de bănci au dat faliment fiind necesară intervenţia statului. Acesta a fost obligat să injecteze bani în anumite bănci, în întreprinderi mari, cum erau General Motors şi altele, care altădată erau o mândrie a industriei americane. Partea gravă consta în faptul că nu statul influenţa băncile, ci băncile începuseră să controleze statul, chiar şi atunci când banii erau injectaţi în bănci şi mari întreprinderi cu sume importante, aceste bănci îşi continua obiceiurile. În felul acesta criza a cuprins Statele Unite ale Americii, iar de aici a fost rostogolită peste partenerii economici ai Americii, peste ţările din vestul Europei şi peste ţările din estul Europei. Criza părea mondială şi totuşi nu a fost aşa ceea ce ne arată că sistemul era vinovat care a creat criza şi a rostogolit-o peste alţii.
„Nu acel legiuitor va fi însemnat care va plagia legi străine traduse din codicele unor ţări depărtate ce au trăit şi trăiesc în alte împrejurări, ci cel care va şti să codifice datina ţării lui şi soluţiunea pe care poporul în adâncul convingerilor sale o dă problemelor în materie.
Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa şi va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile preexistente ale poporului său”.
Prim-ministru al României: “Zestrea de credibilitate pe care o are astăzi România este foarte importantă. Aceasta se converteşte acum în bani pentru România”, a declarat premierul(;) la videoconferinţa cu prefecţii. El a subliniat faptul că decizia Board-ului FMI de acorda ţării noastre tranşele a doua şi a treia din acordul stand-by reprezintă o dovadă că România şi-a îmbunătăţit sensibil imaginea externă.
(Notă: Marius Dobrescu- Amos News. Data publicării: 30 Aug 2002.)
Mihai Eminescu: „Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat.
Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e.
Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”.
(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232)
Şef al misiunii FMI pentru România: Bugetul pe 2010 prezentat de autorităţile române este unul “credibil” – a declarat, la finalul discuţiilor de marţi de la Ministerul Finanţelor Publice, Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI pentru România). Împrumutul României de la FMI se întinde pe o perioadă de 24 de luni, fiind eliberat în 8 tranşe. Până acum, România a primit peste 6,5 miliarde euro de la FMI şi 330 de milioane de la Banca Mondială.
(Financiarul, 17 Decembrie 2009)
Mihai Eminescu: „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”.
(Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234)
Mai multi experti straini considera ca sansele reglementarii imediate a diferendului transnistrean sunt efemere. In acelasi timp, consolidarea prezentei Rusiei in bazinul Marii Negre si sustinerea pozitiei Moscovei in problema transnistreana de catre noul presedinte al Ucrainei, complica statutul Chisinaului ca partener in formatul de negocieri, titreaza presa de la Moscova, citata de portalul Politik.
Analistii politici Nina Diulgerova si Ghenadie Konenko, intr-un interviu pentru publicatia rusa “Pravda” s-au dat cu parerea despre perspectivele solutionarii conflictului transnistean, in conditiile semnarii declaratiei comune privind reglementarea transnistreana de catre presedintii Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev, si cel al Ucrainei, Victor Ianukovici.
Astfel, specialistul in drept international si relatii internationale la Universitatea de la Varna (Bulgaria), Nina Diulgerova, sustine ca declaratia comuna a lui Ianukovici si Medvedev confirma situatia existenta: “Republica Moldova este un partener important in reglementarea diferendului transnistrean, dar nu trebuie de neglijat si cealalta parte in conflict”.
In acelasi timp, odata cu venirea la putere in Ucraina a presedintelui Viktor Ianukovici, situatia din Transnistria si, in general, din bazinulul Marii Neagre a devenit mai dinamica. “Prezenta Rusiei in aceasta regiune a crescut considerabil si nu trebuie de exclus faptul ca aceasta se resfrânte si asupra situatiei din Transnistria”, sustine expertul.
Referitor la pozitia UE, in ceea ce priveste conflictele din spatiul post-sovietic, Diulgerova considera ca aceasta “se reduce la ideea ca conflictele sunt problemele de ordin intern ale acestor state.” Astfel, “tarile-membre ale UE se abtin de la implicarea directa in asemenea probleme”, dar se pronunta pentru solutionarea conflictelor inghetate pe cale pasnica si prin dialog constructiv.
Ghenadie Konenko, seful Departamentului pentru Moldova si Transnistria din cadrul Institutului tarilor CSI, , comentând declaratia comuna a lui Ianukovici si Medvedev, sustine ca perspectivele solutionarii conflictului din stânga Nistrului sunt efemere, din cauza autoritatilor de la Chisinau. „Actuala conducere a Republicii Moldova nu vede in Transnistria un partener egal in negocierile privind rezolvarea diferendului. Si doreste, ca noi [Rusia] sa facem presiuni asupra lui Smirnov, astfel incât acesta sa revina la masa de negocieri in conditiile dictate de Chisinau”.
In ceea ce priveste Rusia, dupa semnarea declaratiei comune de la Kiev “situatia s-a simplificat”. Ucraina a salutat initiativa Moscovei cu privire la identificarea unui statut special garantat [pentru Transnistria], astfel acest sprijin complica “posibilitatea de manevra a autoritatilor de la Chisinau”, a mai adaugat Konenko.
Amintim ca presedintii Federatiei Ruse si Ucrainei au semnat la 17 mai, la Kiev, o Declaratie prin care este exprimata vointa politica comuna de a contribui in cadrul formatului de negocieri 5+2 la urgentarea reglementarii diferendului transnistrean. „Rusia si Ucraina opteaza pentru ca solutia problemei transnistrene sa fie identificata doar prin mijloace politice pasnice, in baza unui dialog egal dintre autoritatile de la Chisinau si cele de la Tiraspol in scopul determinarii unui statut special pentru regiunea transnistreana in cadrul suveranitatii si integritatii teritoriale a Moldovei, neutralitatii constitutionale si formarii unei armate si a unei zone economice unice”, se mentioneaza in declaratia celor doi sefi de stat. (inforusia.ro)
Cand cu criza mondiala, s-ar zice ca din doua rele, am ales-o pe cea mai buna. Sau asa a fost sa fie. Ne carpim cu bani mai mult de la FMI decat de la UE. Fondul te imprumuta si vrea sa fie sigur ca ai cum sa- dai inapoi. Nu te obliga ce sa faci, ci doar sa strangi cureaua, sa ai de unde sa-ti onorezi datoria. De unde scoti banii, te priveste.
Numai ca noi, din aceasta “rea mai buna” am ales varianta cea mai rea. Taiem din banii pensionarilor, invatatorilor si profesorilor, medicilor si surorilor medicale, tinerilor insuratei, mamicilor si bebelusilor, necajitilor cu intretineri la bloc exorbitante, inchidem scoli si spitale, dar nu ne atingem de investitii aiurea, achizitii aiurea, salarii si cheltuieli decontabile sau nu, dar nesimtite, ale bugetofagilor privilegiati etc. Alegerea aceasta, paguboasa pentru cei multi si nemernica, au facut-o “gospodarii” tarii, nu FMI. Asa ca degeaba am zice ca am ales bine intre FMI si UE, ca tot prost iesim.
Dar sa vedem cum ar fi fost cu UE. In primul rand, am fi stiut de la bun inceput la ce sa ne asteptam. Sa vedem ce cazne i-a harazit Consiliul European Greciei. Pana in iunie, nu mai putin de 17 masuri juridice si bugetare, pentru reducerea deficitului bugetar. Surprimarea bonusurilor de Paste, de Craciun si de concediul din vara, sporirea taxei pe benzina, alcool, tutun, reducerea costurilor de functionare a administratiilor locale.
Desi s-au aflat pe parcursul mai multor secole in dispute pe viata si pe moarte vizavi de hegemonia la Marea Neagra, Turcia si Rusia au gasit un limbaj comun – cel economic. Daca rivalitatile dintre cele doua mari imperii – Otoman si Tarist – s-au perpetuat continua in istoria zonei Marii Negre, astazi ele s-au preschimbat in interese economice comune, legate in special de bogatele resurse de hidrocarburi din zona Marii Caspice.
Colaborarea cele doua forte de la Marea Neagra s-a materializat prin curtarea comuna a bogatei tari, Azerbaidjan, o oaza de bunastare in regiune din punct de vedere economic, dar un focar de instabilitate din punct de vedere politico-militar, situatie favorizata in special de conflictul mocnit pe care aceasta tara il intretinere cu Armenia asupra provinciei Nagorno-Karabach, aflata de aproape 20 de ani sub controlul Erevanului. Dupa luni intregi de negocieri si tatonari, Moscova si Ankara si-au dat mana, in cadrul vizitei presedintelui rus Dmitri Medvedev in Turcia, de pe 11-12 mai, asupra mai multor proiecte energetice despre care vom vorbi mai pe larg. Noua intelegere ruso-turca va permite Rusiei un control sporit in sectorul energetic turc iar Turcia va beneficia de oportunitatea repararii relatiei cu Baku in scopul asigurarii unei surse de gaz natural care va lua apoi drumul pietelor europene. De asemenea, in urma intelegerii ruso-turca, Ankara va putea oferi Azerbaidjanului garantii politice si de securitate in disputa teritoriala cu Armenia.
Moscova şi Kievul fac front comun împotriva Republicii Moldova
Dupa ce Flota Rusa a ramas linistita la Sevastopol in ciuda scandalului din Rada Ucrainei si, mai nou, s-a permis oficial si revenirea agenturii FSB, acum, preşedintele rus Dmitri Medvedev şi cel ucrainean, Victor Ianukovici, au decis să deblocheze frontiera Republicii Moldova cu Ucraina pe segmentul regiunii transnistrene. Acest lucru ar însemna neutralizarea Misiunii EUBAM la frontiera moldo-ucraineană care obligă firmele din regiunea transnistreană să se înregistreze la Chişinău şi să aplice ştampila vamală a Republicii Moldova pentru operaţiunile de import-export. Despre acest lucru scrie în ediţia electronică de joi, 13 mai, cotidianul rusesc Nezavisimaia Gazeta.
Potrivit publicaţiei, în cadrul vizitei preşedintelui rus Dmitri Medvedev în Ucraina, preconizată pentru perioada 17-18 mai curent, cei doi şefi de stat vor emite o declaraţie comună cu referire la regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Nezavisimaia Gazeta menţionează că a obţinut aceste informaţii de la sursele sale din cadrul Ministerului rus de Externe. Esenţa acestei declaraţii o constituie, potrivit sursei, „intenţiile Rusiei şi Ucrainei de a-şi coordona eforturile privind reglementarea transnistreană, unde ambele state au statut de garanţi şi intermediari”.
Replică la solicitarea Chişinăului de a înlocui pacificatorii ruşi cu un contingent internaţional de menţinere a păcii
Publicaţia notează că decizia de a redeschide frontiera în regiunea Transnistreană a fost luată după ce preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a propus autorităţilor de la Bucureşti să includă România în procesul de negocieri pentru soluţionarea diferendului transnistrean. „La Tiraspol, acest lucru a lucru a fost apreciat ca fiind o provocare, întrucât războiul din 1992 a izbucnit din cauza intenţiilor unora de a uni Moldova cu România, lucru nedorit în Transnistria”, se spune în articol.
De asemenea, autorul menţionează că „în Transnistria locuiesc circa 150 de mii de cetăţeni ruşi şi 100 de mii de cetăţeni ucraineni, iar soarta lor nu poate lăsa indiferente autorităţile ruse şi ucrainene” şi că Dmitri Medvedev i-a promis lui Igor Smirnov că transnistrenii care posedă paşaport rusesc vor fi apăraţi de Federaţia Rusă, „în caz de necesitate”. (more…)
June 6th, 2010 
VR 
de Corneliu Vlad
Posted in 
Tags: 
