Deşi veche membră a PSD şi aflată la al doilea mandat în Camera Deputaţilor, Aura Vasile a căpătat o destul de mare notoritate publică îndeosebi prin scandalurile legate de “Comisia Udrea”, din care făcea parte. Acest lucru avea să aibă şi un revers destul de puţin plăcut pentru apriga politiciană, întrucât desele sale apariţii televizate, îndeosebi în legătură cu scandalul înregistrărilor de la amintita comisie au readus-o în memoria foştilor săi subalterni de la ITA, Autobaza 6, unde aceasta a îndeplinit funcţia de şef de atelier între 1980 şi 1984. Aceştia au amintiri dintre cele mai neplăcute legate de cea supranumită “Lina Ciobanu a politicii româneşti actuale”
Cititi dezvaluirile despre vicelidera Grupului PSD din Camera laZiaristi Online
Nota Ziaristi Online: Stam la dispozitia tuturor persoanelor nominalizate de “Sursa A” pentru publicarea dreptului la replica sau a unor eventuale completari.
Speranţele bolşevicilor într-o răsturnare revoluţionară în România nu s-au realizat, astfel că tezaurul românesc a rămas, până în ziua de astăzi, cu excepţia restituirii unor piese artistico-istorice, în posesia autorităţilor de la Moscova. Documentele citate mai sus arată însă că, încă din primele zile de după confiscare, guvernul sovietic începuse să cheltuiască din banii tezaurului. Probabil că, de atunci şi până la dispariţia URSS, aceste practici au continuat, ceea ce ar explica de ce tezaurul românesc este astăzi… de negăsit!
“In 1919, teritoriul Ucrainei era cu 60% mai mare decât astăzi… Am pierdut Transnistria, Maramureşul, Sudul Bucovinei, care acum se află în România. De aceea, noi astăzi nu avem integritate teritorială, dar trebuie să tindem spre acest lucru”
Marian Lupu consideră că un preşedinte care nu este „parte a unor aranjamente şi obligaţiuni” ar putea să acţioneze mai de capul lui, sau, cum a formulat interimarul în stilu-i inconfundabil, „de o manieră care să perturbeze tot sistemul politic”.
Mulţi îmi reproşează că sunt cu Băsescu, în condiţiile în care pensionarii suferă, iar guvernul Boc reprezintă o calamitate. Şi de-ar fi aşa, măcar sunt dezinteresat, nu stipendiat ca împuţiciunile de la ICR.
Astazi, cand toata scriitorimea s-a aprins de “cazul” Grosan, le oferim colegilor nostri din presa larga o tema si mai interesanta: Cine pe cine a turnat? Spicuim: “Din unele materiale rezulta ca poetul DORIN TUDORAN ar fi in posesia unor date compromitatoare privind comportarea si atitudinea lui ADRIAN PAUNESCU cu ocazia unor deplasari peste hotare. Astfel DORIN TUDORAN sustine ca ar avea fotocopia unei dedicatii elogioase data de ADRIAN PAUNESCU pe o carte a sa unei persoane marcante de la postul de radior “Europa Libera”. De asemenea, cunoaste de existenta unei benzi de magnetofon care contine discutii ale lui ADRIAN PAUNESCU cu persoane din anturajul acestui post de radio”. File din Dosarele lui Dorin Tudoran si Adrian Paunescu. Judecati singuri:
O postare mai veche despre inchizitorul lui Ioan Grosan, deontologul cu cioc Liviu Avram, la care nu mai am ce sa adaug. Javrele tot javre raman, indiferent de cine le da un os de lins:
Azi, citind putina presa ce a mai ramas prin Romania, am dat de o fata relativ cunoscuta. Dar de ceva timp dosita: LiviuAvram. Asa mi-am amintit ca, in timp ce falimentau Cotidianul, deontologii lui Vintu se mai si masacrau intre ei, care pe care, pentru a apuca ciolanul mai gros (salariile sefilor erau de la 5000 de euro in sus). Asa a trebuit sa spele putina LiviuAvram, deontologul cu cioc si gura mare, care facea ordine si curatenie in presa. Desigur ca-l admiram. Omul le-o tragea mogulilor (mai putin stapanului din Delta, deh…) de nu mai stiau de ei. Harcea-parcea ii facea. Asa si cu Patriciu. Mi-l facuse arsice. Nu trecu insa vara si, hop-tzop, dupa modelul lui “Gregoar Ecrivan” – alt mancator de oligarhi pe paine (vezi mai jos) – il vedem chiar… sub Cartianu, la locul faptei – Adevarul lui Patriciu, in aceeasi pozitie exemplara, patru-labe, lingand unde-a scuipat. Asa ca m-am gandit ca nu strica o aducere aminte. Sa stim si noi ce ingurgitam si recurgitam la masa presei otravite.
Planul lui Dinu Patriciu, un PNL mic, care participă la orice guvernare doar în calitate de invitat, pare să fie implementat în detaliu.
De la înălţimea celor două miliarde de dolari pe care se presupune că le are, Dinu Patriciu îşi poate contempla opera vieţii: PNL a ajuns exact ceea ce a dorit domnia sa, un partid mic, care nu face guverne, ci doar participă la ele în calitate de invitat. Cele trei partide importante, PSD, PD-L şi PNL, declară toate că au câştigat alegerile. În fapt, toţi mint: alegerile locale din acest an n-au avut nici un câştigător, ci doar trei profitori din cadavrul altor partide care au decedat la vot. Problema e cine a muşcat mai vârtos din hoituri.
Las la o parte PSD şi PD-L, care s-au comportat normal din punct de vedere politic: au vrut şi au muşcat cât de mult au putut.
Bizareria e la PNL, care pare să nu fi dorit altceva decât să se înscrie în reţeta Patriciu. Dacă acesta a fost obiectivul lor politic, merită felicitaţi, şi l-au atins. Dar puteau muşca mai mult? Categoric, da. În 2004, PD era Cenuşăreasa Alianţei D.A. PNL a acceptat cu generozitate un raport de 1,3 la 1 în Alianţă, în favoarea liberalilor, deşi ştim că la acel moment PD era ţinut în viaţă doar de ieşirile exotice ale lui Băsescu.
Ajunşi la guvernare, se pare că liberalii au urmărit doar planul Patriciu, şi nu planul pe care orice partid normal şi-l poate propune, acela de a domina viaţa politică. Atunci când planul Patriciu a fost deranjat, s-a născut PLD, care a devenit acum, înlăuntrul fostului PD, o certă primadonă electorală. A mai rămas în PNL doar nuca tare pe care o ţine Dinu Patriciu la subsuori, dar nici nuca asta nu e tocmai sănătoasă, deşi părea.
Primul ei bolnav se numeşte Ludovic Orban, cu acel „Pe Oprescu să-l votezi tu!“. A urmat executarea imediată a unui bolnav mai mic, prefectul Bucureştilor, prieten cu Orban, ca să fie salvat adevăratul bolnav, directorul Monitorului Oficial, prea legat de Roşca Stănescu, eterna trompetă a lui Patriciu, ca să merite riscul. Planul lui Patriciu e implementat în detaliu în nuca aia pe care o ţine la subsuori, indiferent cât mai rămâne din ea.
Ceea ce este uimitor la superliberalul Dinu Patriciu, adeptul statului minimal, e faptul că toate marile sale afaceri au fost exact cele contractate cu statul. Or, aşa performanţă nu poate continua decât dintr-un partid suficient de mic ca să nu fie responsabil de nici o guvernare, dar suficient de mare ca să facă orice guvern în calitate de invitat. Liberalii sunt, aşadar, în grafic, mai mult decât îşi închipuie alegătorii lor.
Sursa: www.cotidianul.ro
De unde a invat meserie LiviuAvram:Pazea, ne da lectii Cartianu!
In aceeasi categorie de “deontologi” scandalagii care schimba macazul dupa presiunea jetului de sus Cartianu chiar poate da lectii. Iata doar cateva din vechile citatele ale lui Cartianu despre actualul sau patron si pompa lui fermecata, culese absolut la intamplare:
Ranjetul hienelor
de Grigore Cartianu Evenimentul Zilei
Miercuri, 14 februarie 2007
“Impotriva Monicai Macovei s-au coalizat ieri toti praduitorii tranzitiei – de la Iliescu la Vadim, de la Voiculescu la oamenii lui Patriciu.”
“Aceeasi vajnica liberala avea toate motivele „doctrinare” sa voteze alaturi de gasca PSD-PRM-PC, dat fiind ca in trecut si-a facut plinul la pompa lui Patriciu. Cum care Patriciu? Cel care are ceva probleme cu justitia Monicai Macovei!” Un film de capa si spaga
de Grigore Cartianu
“Intr-o tara guvernata cinstit, primul-ministru ar fi demisionat in aceeasi secunda cu ministrul prins la furat” .
“Intr-un fel, parca am stat pe loc: starea de acum era si in toamna lui 2004. Va amintiti: Nastase, Mitrea, DIP, treburi, chestii, nenorociri… Iar acum, Tariceanu-von-Patriciu, Chiuariu-von-Fenechiu, Remes-von-Muresan, Rusanu-von-Morega… Pe scurt, o guvernare infecta, necinstita, insuportabila. Eu, unul, asa o simt. ”
Pazea, ne da lectii Iliescu!
de Grigore Cartianu “Cum li s-o parea altoiul cu sistemul comunisto-securist, atat de bine reprezentat de Voiculescu? Ei, liberalii de rand, vor avea ultimul cuvant, pentru ca ei nu fac tranzactii pe conducta lui Patriciu, pe care se intalnesc – ce coincidenta! – si Tariceanu, si familia Voiculescu.” Si, cel mai deliroid, tinand cont de actuala situatie:
Lustratia presei de Grigore Cartianu Evenimentul Zilei
Marţi, 11 aprilie 2006
“Vrem curatenie in clasa politica. Dar cu securistii din presa cum ramane?
Incet-incet, mizeria iese la suprafata. Stenogramele discutiilor purtate de Dinu Patriciu cu tovarasii sai de haiducii, in cazul manipularii Bursei, limpezesc multe dintre misterele acestei afaceri. Si arunca in ridicol smiorcaielile unor personaje care fredonau aria nevinovatiei in fata aparatelor de filmat, pe scarile Parchetului General. (…)
In plina domnie a lui Nastase a avut loc si “tunul de la Rompetrol“. Rosca Stanescu l-a sunat pe Patriciu ca sa afle ce si cum. Si a aflat: 200.000 de “coco”, repede, repede, “pentru ca e o tranzactie mare, speciala”. Pac, pac – s-a umflat contul!Dar cum s-a derulat tranzactia care l-a imbogatit pe Rosca Stanescu, la gramada cu alti tovarasi ai lui Patriciu? Ne lamureste brokerul insarcinat sa “faca treaba”, in dialogul sau telefonic cu magnatul petrolului: “Din pacate, am ceva probleme cu clientii deoarece nu am acceptat sa intre nimeni pana nu s-a finalizat operatiunea noastra”. Asadar, “operatiunea noastra”! Adica a lor. Miza justifica riscurile, caci… “S-au cam suparat cativa, dar asta e, ca nu era sa ne dam cu stangul in dreptul.” Replica lui Patriciu e graitoare: “Asta e! Bine. La revedere!”.Asta e! Un “grup de interese”, in complicitate cu oficiali ai Bursei, blocheaza accesul la tranzactionarea de actiuni pentru cei care nu sunt “de-ai nostri”. Din grup face parte si un director de ziar. Intrebare: mai poate crede cineva o iota din ceea ce publica respectivul ziar? Sa spunem ca apare o informatie despre Rompetrol, despre Patriciu, despre Verestoy ori alti profitori ai schemei. Va scrie “Ziua” adevarul? Sa fim seriosi: interesul lui Rosca Stanescu este sa prezinte lucrurile asa cum ii convine lui, nu cum sunt in realitate.Iata de ce avem nevoie de o lege a lustratiei si in presa! Cititorii au dreptul sa fie informati corect, nu in functie de interesele rosca-stanestilor de prin redactii! Informarea e una, intoxicarea e alta! Iar experienta demonstreaza ca de la intoxicare la santaj mai e doar un pas. Unul pe care camatarii si spoitorii presei il fac voiniceste.”
Sursa “A” informeaza: Dacă am crezut că am văzut şi citit tot despre afacerile murdare ale masoneriei (mă refer la ce a publicat masonul rebel Florin Ghiulbenghian) atunci ne-am înşelat. România continuă să fie ţinta unor atacuri externe si interne ale unor personaje dubioase şi extrem de controversate. Ceea ce inseamna ca da, Romania conteaza, si da, se mai poate inca insfaca ceva din ea.
În luna decembrie, care tocmai a trecut, a avut loc o întâlnire interesanta în Italia, oraşul Arezzo, pe Via Santa Maria delle Grazie, la faimoasa Vilă Wanda a contelui Licio Gelli, cel care a pus bazele mafiei masonice din Italia acum câteva zeci de ani, prin Loja Propaganda Due (P2) si despre care se spune ca s-ar fi aflat in relatii personale cu Ceausescu. Caracteristica principala a P2 era ca avea printre membrii sai toti capii serviciilor secrete italiene, de la cel militar la cele civile (vezi video mai jos). Conform veteranilor din serviciile romanesti, Gelli, desi a avut si o aventura cu OSS (precursorul CIA), in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a fost in final racolat de KGB care s-a servit apoi de legaturile sale mafiote si masonice pentru mai multe afaceri murdare intre blocul rasaritean si cel occidental plus America latina, de la implicarea in lovituri de stat si pana la crime. Gelli a fost introdus la Ceausescu de alti doi agenti ai KGB, aflati la sefia DIE, Nicolae Doicaru si Ion Mihai Pacepa, inainte ca seful statului comunist sa poata fi informat de structura interna a Securitatii asupra trecutului acestuia. Influenta pe care afaceristul DIE, Pacepa, cu numele de cod atribuit de DSS “Canalia”, o avea pe langa Elena Ceausescu, a impiedicat o avertizare la timp. Ulterior Gelli s-a folosit de relatia sa privilegiata pana la a afirma subteran ca l-ar fi initiat si pe Ceausescu in masonerie. Anul 1989 l-a prins in arest la domiciliu, tot pe Via Santa Maria delle Grazie. Dupa 1989 a continuat sa aiba afaceri in Romania, in special in vestul tarii, zona predilecta a investitiilor italiene. Un personaj extrem de complex, cu acces direct la cel putin trei Papi, Celli a ajuns chiar sa fie nominalizat in 1995 la… Premiul Nobel pentru poezie, cu recomandari venite din partea Comitetului Premiului Dante Alighieri, prezidat de un cardinal, plus a unor institutii de cultura din… Kirgistan si Uzbekistan si a… Senatului Universitatii Oradea. Ca o nota de culoare, pe cand avea aproape 80 de ani, in 1998, politia a descoperit in ghivecele cu trandafiri, tuberoze si orhidee din gradina vilei Wanda nu mai putin de 150 de kilograme de aur. Acest “Venerabil” în vârstă şi masonerie, la cei aproape 91 de ani ai săi, continuă să fie activ, cu toate ca Propaganda Due oficial nu mai exista.
Întâlnirea despre care va vorbeam a avut loc între Licio Gelli şi două personaje controversate şi chiar dubioase din masoneria din România: Constantin Bartolomeu Săvoiu (cică ar fi general – dar în care armată, a României? Cum a ajuns el general?) şi Horia Nestorescu-Bălceşti (cică istoricul masoneriei din România!).
La data de 8 octombrie 1987, aflat la Penitenciarul Rahova, adresez organelor de securitate un memoriu vast, nu mai puţin de 20 de pagini, scrise mărunt cu creionul şi dintr-o suflare, cum se spune, în care descriu procesul de reducere la tacere la care sunt supus.
Aşa cum mi-au scris ei un rechizitoriu pentru a mă condamna la 12 ani de închisoare, am considerat că aveam dreptul să le fac şi eu acelaşi lucru!
Să nu se creadă că a fost uşor de obţinut hârtia şi creionul … Zilnic, vreme de două săptămâni, ceream asta în fiecare dimineaţă când venea miliţianul să ne numere.
Pe informatorul care era cu mine în celulă l-am influenţat eu pozitiv, să creadă că vreau să cad la pace cu securitatea, astfel că acesta a sugerat în notele informative că ar fi bine să mi se satisfacă cererea.
Reproduc din acest document olograf (originalul se află în volumul 1 DUI din arhiva CNSAS) câteva pagini transcrise cu maximă acurateţe. Textul integral se află în volumul „Cu faţa la perete” pe care nu vrea să îl tipărească nimeni.
În vreme ce tarabele librăriilor sunt inundate cu tot soiul de memorii, amintiri, cercetări, opinii ale unor aşa zişi dizidenţi şi rezistenţi care au apărut în România zilelor noastre ca ciupercile după ploaie. La fel ca şi faimoşii „revoluţionari” …
Repet, textul de mai jos a fost scris de subsemnatul la data de 8 octombrie 1987 pe „speciala” de la Rahova …Liber pentru oricine să vadă originalul la CNSAS sau să-mi ceară copie scanată după acel original.
Coincidente stranii: Mircea Toma, cel pe care-l stim cu totii, s-a nascut in decembrie 1952, ca si Mircea Toma, fiul bolsevicului Sorin Toma Moscovici, redactorul sef de la Scinteia care dicta in oficiosul PCR condamnarile la moarte ale intelectualilor de dreapta. Mircea Toma oengistul sef si-a terminat facultatea in 1975, in acelasi an in care Mircea Toma, cel din fisa Securitatii prezentata in exclusivitate de Ziaristi Online, emigra in Israel.
Sursa: “Paradoxal si aproape de neinteles este faptul ca o legatura adanca de simpatie s-a stabilit intre el, intransigentul credincios, calugarul lui Cristos, si inversunatul si ireversibilul ateu care este Emil Cioran!”
February 7th, 2011 
VR 
Aura Vasile, şpăguitoarea camionagiilor
Posted in 
Tags: 
