Posts Tagged ‘Sorin Miscoci’

Valer Marian via Ovidiu Ohanesian si Cotidianul: IPS Andrei Andreicut se afla pe primul loc in cursa aeriana speciala care a adus 60 de Spetsnazi ai GRU, de la Bucuresti la Sibiu, in 20 decembrie 1989

Spetsnaz GRU Decembrie 1989 Romania Sibiu IPS Andrei Andreicut Blog Roncea RoIntr-una din miile de note de subsol ale cartii sale, “Cei dintai vor fi cei din urma“, al doilea volum dintr-o trilogie dedicata istoriei secrete a Romaniei, istoricul american Larry Watts face o trimitere catre o informatie aparut in urma audierilor din cadrul Comisiei de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cu o remarca privind faptul ca singurul loc in care a aparut vreodata public, in serial, (doar) prima parte a acestui Raport a fost portalul Ziaristi Online. Intr-adevar, asa este. Vedeti RAPORT: Diversiunea psihologica, dezinformarea, actiunile KGB si GRU si ale spionajului maghiar, teroristii, executia lui Ceausescu si moartea generalului Nuţă (I – VIII)

Aceasta nota dintr-o lucrare stiintifica de un asemenea nivel, citita de la Langley la Londra si Lubianka, ca sa nu mai vorbesc de Bucuresti, Budapesta si Bruxelles, ne indeamna sa publicam, in premiera, si partea a doua a Raportului tinut secret de fostul presedinte al Comisiei, Sergiu Nicolaescu, impreuna cu plansele desfasurarilor de operatiuni, unele consemnate ca fiind teroriste. Asadar, veti gasi aceste noi date, foste secrete, in curand, in sectiunea SSI/Intelligence a portalului Ziaristi Online.

In tot cazul, un al doilea iscoditor al istoriei secrete a Romaniei ante si post-decembriste care a facut aceeasi observatie este cunoscutul jurnalist Eduard Ovidiu Ohanesian, in cadrul cercetarilor sale privind evenimentele din decembrie 1989 si implicarea fostului procurorValer Marian, actualul senator si acuzator public vehement al ciudatelor increngaturi din subteranele regimului Basescu-Ponta. O parte din informatiile existente in Raportul citat sunt dezvaluite azi si de Valer Marian, intr-un interviu realizat de Marcel Barbatei, publicat de Cotidianul.ro si semnalat de Ovidiu Ohanesian pe blogul sau, AntiMafia.

Informatia-bomba din acest interviu, care apare si in Raportul “Sergiu Nicolaescu” dar nu cu atata lux de amanunte, si pe care o redau mai jos, priveste implicarea sovieticilor in lovitura de stat din decembrie 1989 dar si prezenta alaturi de trupele speciale de actiune si diversiune ale fortelor rusesti, in 20 decembrie 1989 (!), a prelatului, ce este azi Inalt Preasfintitul Andrei Andreicut, Mitropolit al Clujului dupa decesul regretatului Parinte Bartolomeu Anania.

Fara indoiala ca IPS Andreicut ar trebui sa povesteasca opiniei publice, in folosul descifrarii unor aspecte istorice controversate, cum s-a nimerit in avionul special de la Bucuresti la Sibiu cu cei 60 de Spetsnazii in cauza cat si alte detalii si observatii personale despre acest zbor, in urma caruia, conform senatorului Valer Marian si evenimentelor derulate, au fost ucisi o mare parte din cei 99 de morti de la Sibiu si, respectiv, au fost ranite prin impuscare 272 de victime (dintre care, in 22 decembrie 1989, conform Raportului Comisiei si martorilor oculari, Armata, provocată de “trăgători misterioşi”, a mitraliat sediile Miliţiei şi Securităţii. Si-au pierdut vieţile 43 de oameni: 5 militari, 25 de cadre din Ministerul de Interne şi 13 civili).

Iata fragmentul cu pricina:

“Am participat activ la Revoluţie, iar apoi, în calitate de procuror am participat la cercetarea reprezentanţilor sistemului comunist în judeţul Satu Mare, împreună cu tinerii mei colegi am efectuat percheziţii şi am întocmit dosare. Primul secretar al judeţului a fost atunci condamnat la patru ani de închisoare, unul dintre puţinii secretari care au primit vreo pedeapsă pentru abuzurile săvârşite. Pe urmă am fost detaşat să lucrez în comisia guvernamentală pentru anchetarea evenimentelor din Decembrie ’89; am lucrat în principal la anchetarea dosarului Nicu Ceauşescu, la Sibiu, dar şi în anchetarea altor dosare conexe. Am demisionat însă în august 1990, în semn de protest faţă de tendinţa de tergiversare şi muşamalizare a dosarelor Revoluţiei.

Am constatat, după 4-5 luni de activitate, că nu se urmăreşte aflarea adevărului, acea comisie de anchetă având mai mult rolul de a arunca praf în ochii românilor care atunci doreau pedepsirea vinovaţilor din regimul opresiv şi cine a orchestrat din ţară şi din străinătate măcelul de atunci. Întocmeam atunci dosarul „RomBac” din care reieşea implicarea sovieticilor în România. Pe scurt, era vorba despre zborul unui avion Rombac la Sibiu în seara de 20 decembrie, ciudat, pentru că de obicei se zbura cu Antonov-uri.

În acel avion erau în jur de 90 de pasageri, 30 de români în partea din faţă…pe primul loc stătea chiar actualul mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuţ, pe-atunci episcop de Alba. În partea din spate stăteau 60 de „băieţi” înalţi, majoritatea blonzi care vorbeau o românească stricată, cu accent basarabean. Au coborât cu 300 de genţi diplomat de diverse mărimi. O angajată de la aeroportul Otopeni mi-a spus că la plecarea „băieţilor” din Bucureşti unul dintre ei a scos trei buletine diferite cu aceeaşi fotografie. Am verificat şi lista pasagerilor, iar la domiciliile din buletine figurau fabrici, uzine şi instituţii publice din diverse judeţe.

În acest dosar am solicitat relaţii de la SRI şi de la USLA, pentru că bănuiala mea a fost şi este că ei au declanşat evenimentele sângeroase de la Sibiu. Ei au fost cei îmbrăcaţi în combinezoane negre, au deschis focul pe 22 la prânz, la câteva minute după anunţarea fugii lui Ceauşescu. Doi dintre ei au urcat pe clădirea Policlinicii, între sediile Securităţii şi Miliţiei pe de-o parte şi sediul Unităţii 01512, sediul Academiei Forţelor Terestre din România. Unul dintre ei l-a împuşcat exact în frunte pe soldatul de gardă de la poartă, fapt care a atras riposta armatei care a avut senzaţia că s-a tras dinspre clădirea Securităţii. Cred că tot aceşti indivizi au declanşat carnagiul prin focul de simulatoare declanşat în apropierea unităţilor militare şi la unele clădiri civile, Din păcate, nici SRI, nici USLA – care avea agenţi în civil pe toate zborurile – nu au vrut să coopereze. Văzând că nimeni nu cooperează, pentru a nu fi acuzat mai târziu că am participat la această muşamalizare, am demisionat, am lucrat 18 ani în presă unde am continuat să atac nelegiuirile din sistem.”

Interviul integral poate fi citit la legaturile electronice oferite mai sus. Ovidiu Ohanesian publica si catava facsimile aici.

Profit de aceasta postare pentru a aminti un citat al lui Ovidiu Ohanesian plasat de mine, cu sustinerea lui Sorin Rosca Stanescu, pe cladirea Arhitecturii din Piata Universitii, in perioada in care jurnalistul de investigatii se afla incarcerat in Irak impreuna cu Marie Jeanne Ion, fica fostului senator PSD Vasile Ion, si Sorin Miscoci, actualul operator al presedintelui Traian Basescu. Iata citatul:

Libertate pentru Jurnalisti - Ziua - Civic Media - Roncea - Piata Universitatii - Ovidiu Ohanesian - Irak

Mai jos, o fotografie de la slujba sustinuta la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti, cu participarea membrilor si simpatizantilor Civic Media:

Slujba la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti in Irak, Ohanesian, Ion, Miscoci - Civic Media 2005 - Roncea Ro

Ziaristi Online: “Îngropat de viu” – prima mărturie a unui ofiter SUA despre jurnalistii românii răpiţi în Irak

Eduard Ovidiu Ohanesian: Pentru prima dată, după aproximativ 5 ani, serviciile secrete americane şi-au dat acordul pentru publicarea unor informaţii despre cei trei jurnalişti români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Eduard Ovidiu Ohanesian, răpiţi în Irak, dar şi despre teroristul american de origine irakiană, Mohamad Munaf. Este vorba despre confirmarea oficială a faptului că românii au fost ţinuţi ostatici la o fermă la circa 25 Km sud de Bagdad (lângă localitatea Mahmudia) împreună cu cetăţeni americani, francezi sau irakieni. De ce spun prima confirmare oficială? Pentru că informaţiile despre persoanele sus menţionate, ca dealtfel şi despre mulţi alţi oficiali implicaţi, apar în cartea Buried Alive The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue Îngropat de viu – Povestea adevărată a Răpirii, Captivităţii, şi a unei Dramatice Salvări, scrisă de unul dintre ostaticii din beci, ofiţerul Marinei SUA, americanul Roy Hallums, în 2010, la editura Thomas Nelson. Contractorul american, Roy Hallums, a fost luat ostatic în Irak în 2004 şi s-a aflat în detenţie împreună cu cei trei jurnalişti români, fiind eliberat ultimul. Roy a fost deţinut în mai multe locaţii, timp de aproape un an. Este de notorietate faptul că jurnalista franco-belgiană Florence Aubenas, nu a recunoscut niciodată public faptul că ar fi stat alături de români sau de americani în beciul cu ostatici. A făcut-o în cele din urmă, forţată de comisia rogatorie formată din procurori români deplasată în Franţa la cererea jurnalistului Ohanesian.

Revenind la “contractorul Roy Hallums” şi la cartea sa, trebuie subliniat faptul că acesta nu a fost un simplu ofiţer, ci conform propriilor declaraţii, a profesat o perioadă de timp în serviciile secrete ale Pentagonului. Ca urmare, nimic din ce a publicat în cartea sa Îngropat de viu nu putea apărea fără acordul aceloraşi servicii. Pentru început am să vă prezint câteva fragmente din capitolele în care se referă la ostaticii români, colegi de detenţie cu americanul Hallums şi cu franţuzoaica Aubenas, încercând o traducere cât mai exactă a memoriilor acestuia. Pe alocuri voi comenta sau completa textul scris de Roy Hallums, care conţine multe elemente confuze sau inexactităţi.

Buried Alive The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue

Capitolul 20 – Romanii

Continuarea si Video despre carte la Ziaristi Online

Emotionanta poveste a lui Sorin Miscoci, cameramanul rapit in Irak si crezut mort la Bucuresti: Basescu mi-a salvat viata

Mai exista, totusi, presa, in Romania. Un articol captivant, intesat de note fine, mai ales in subtext, a aparut ieri in Adevarul, despre povestea lui Sorin Miscoci. Scris de Cristian Delcea si Mihai Voinea el reda o situatie extrema, despre care s-a vorbit prea putin, si anume ca in tara s-a crezut ca Sorin Miscoci a fost ucis. Relatarea prinde din tensiunea inregistratata in acea perioada, atat de tanarul cameraman rapit in Irak cat si de noi, colegii lui mai implicati, cei care am trait incordati evolutia rapirii (personal am scris primul articol despre rapirea celor doi, extras din ziar la cererea serviciilor secrete si apoi reintrodus, la editia a doua, cand totul a devenit public), finalizata pana la urma cu… sentimente amestecate, cum zic americanii. Felicitari celor doi ziaristi! De fapt, celor trei, cu tot cu protagonist!

Sorin Mişcoci: „Băsescu a crezut că sunt mort“

  • Cristian Delcea, Mihai Voinea

Fostul jurnalist capturat în Irak, în prezent cameraman al Preşedinţiei Române, explică motivele pentru care Traian Băsescu s-a ataşat mai mult de el decât de ceilalţi doi colegi ai săi. Sorin Mişcoci crede că este în viaţă datorită preşedintelui Traian Băsescu. La rândul său, şeful statului s-a ataşat de Sorin şi l-a luat cameraman la Cotroceni.

Vă prezentăm astăzi ultima parte a seriei de articole dedicate unuia dintre cele mai importante evenimente din România ultimului deceniu: răpirea a trei jurnalişti români, în Irak, în primăvara anului 2005. Sorin Mişcoci avea 30 de ani pe atunci şi era cameraman la Prima TV. Era necăsătorit, dar plănuia să se însoare în toamna acelui an. Se obişnuise cu deplasările periculoase şi a acceptat din prima propunerea de a merge la Bagdad pentru o serie de reportaje. Celor doi jurnalişti de la Prima TV li s-a adăugat Ovidiu Ohanesian, reporter la “România liberă”.

Sorin Mişcoci îl cunoştea pe Omar Hayssam, sirianul care s-a dovedit a fi creierul răpirii. Filmase un interviu luat lui Omar de Marie-Jeanne Ion, după ce sirianul răscumpărase câţiva marinari români închişi în Yemen sub acuzaţia de crimă. Pe Mohammad Munaf l-a cunoscut în zilele dinaintea decolării spre Irak. „Părea OK. Pe atunci aveam încredere în oricine. Dacă îmi spuneai că zăpada e neagră, te credeam”.

Grupul ziariştilor români a plecat în Irak la 22 martie 2005. Timp de o săptămână, jurnaliştii au alergat după interviuri şi reportaje. Au ajuns până la Ayad Allawi, prim-ministru al Irakului la acea vreme. La 28 martie mai aveau de făcut un singur interviu, apoi ar fi trebuit să părăsească Irakul. Nu bănuiau că mai aveau de petrecut acolo 55 de zile de teroare.

Îngheţata dinaintea furtunii

28 martie 2005, spre seară. Mişcoci îşi aminteşte: “Eram în maşină, Munaf ne conducea spre hotel. Tot insista să oprească, să cumpere îngheţată, deşi niciunul dintre noi nu voia îngheţată. A coborât din maşină. A zăbovit zece minute, timp în care l-am văzut când vorbea la telefon. A venit cu îngheţata, am mâncat-o şi am plecat. Apoi, la scurt timp, ne-a depăşit o maşină albă. Avea sirenă ca maşinile de poliţie”. Maşina albă s-a pus de-a curmezişul şoselei, din ea au coborât mai ­mulţi bărbaţi înarmaţi care ţipau şi făceau semne să se deschidă portierele. Sorin Mişcoci: „Pe mine şi pe Ohanesian ne-au băgat în portbagaj. Pe Munaf şi pe Marie-Jeanne i-au băgat în altă maşină. Ohanesian tot deschidea portbagajul pe dinăuntru, dar în spate era o maşină a răpitorilor. Se dădea unul jos şi trântea portbagajul la loc”.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova