Posts Tagged ‘ovidiu ohanesian’

Valer Marian via Ovidiu Ohanesian si Cotidianul: IPS Andrei Andreicut se afla pe primul loc in cursa aeriana speciala care a adus 60 de Spetsnazi ai GRU, de la Bucuresti la Sibiu, in 20 decembrie 1989

Spetsnaz GRU Decembrie 1989 Romania Sibiu IPS Andrei Andreicut Blog Roncea RoIntr-una din miile de note de subsol ale cartii sale, “Cei dintai vor fi cei din urma“, al doilea volum dintr-o trilogie dedicata istoriei secrete a Romaniei, istoricul american Larry Watts face o trimitere catre o informatie aparut in urma audierilor din cadrul Comisiei de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cu o remarca privind faptul ca singurul loc in care a aparut vreodata public, in serial, (doar) prima parte a acestui Raport a fost portalul Ziaristi Online. Intr-adevar, asa este. Vedeti RAPORT: Diversiunea psihologica, dezinformarea, actiunile KGB si GRU si ale spionajului maghiar, teroristii, executia lui Ceausescu si moartea generalului Nuţă (I – VIII)

Aceasta nota dintr-o lucrare stiintifica de un asemenea nivel, citita de la Langley la Londra si Lubianka, ca sa nu mai vorbesc de Bucuresti, Budapesta si Bruxelles, ne indeamna sa publicam, in premiera, si partea a doua a Raportului tinut secret de fostul presedinte al Comisiei, Sergiu Nicolaescu, impreuna cu plansele desfasurarilor de operatiuni, unele consemnate ca fiind teroriste. Asadar, veti gasi aceste noi date, foste secrete, in curand, in sectiunea SSI/Intelligence a portalului Ziaristi Online.

In tot cazul, un al doilea iscoditor al istoriei secrete a Romaniei ante si post-decembriste care a facut aceeasi observatie este cunoscutul jurnalist Eduard Ovidiu Ohanesian, in cadrul cercetarilor sale privind evenimentele din decembrie 1989 si implicarea fostului procurorValer Marian, actualul senator si acuzator public vehement al ciudatelor increngaturi din subteranele regimului Basescu-Ponta. O parte din informatiile existente in Raportul citat sunt dezvaluite azi si de Valer Marian, intr-un interviu realizat de Marcel Barbatei, publicat de Cotidianul.ro si semnalat de Ovidiu Ohanesian pe blogul sau, AntiMafia.

Informatia-bomba din acest interviu, care apare si in Raportul “Sergiu Nicolaescu” dar nu cu atata lux de amanunte, si pe care o redau mai jos, priveste implicarea sovieticilor in lovitura de stat din decembrie 1989 dar si prezenta alaturi de trupele speciale de actiune si diversiune ale fortelor rusesti, in 20 decembrie 1989 (!), a prelatului, ce este azi Inalt Preasfintitul Andrei Andreicut, Mitropolit al Clujului dupa decesul regretatului Parinte Bartolomeu Anania.

Fara indoiala ca IPS Andreicut ar trebui sa povesteasca opiniei publice, in folosul descifrarii unor aspecte istorice controversate, cum s-a nimerit in avionul special de la Bucuresti la Sibiu cu cei 60 de Spetsnazii in cauza cat si alte detalii si observatii personale despre acest zbor, in urma caruia, conform senatorului Valer Marian si evenimentelor derulate, au fost ucisi o mare parte din cei 99 de morti de la Sibiu si, respectiv, au fost ranite prin impuscare 272 de victime (dintre care, in 22 decembrie 1989, conform Raportului Comisiei si martorilor oculari, Armata, provocată de “trăgători misterioşi”, a mitraliat sediile Miliţiei şi Securităţii. Si-au pierdut vieţile 43 de oameni: 5 militari, 25 de cadre din Ministerul de Interne şi 13 civili).

Iata fragmentul cu pricina:

“Am participat activ la Revoluţie, iar apoi, în calitate de procuror am participat la cercetarea reprezentanţilor sistemului comunist în judeţul Satu Mare, împreună cu tinerii mei colegi am efectuat percheziţii şi am întocmit dosare. Primul secretar al judeţului a fost atunci condamnat la patru ani de închisoare, unul dintre puţinii secretari care au primit vreo pedeapsă pentru abuzurile săvârşite. Pe urmă am fost detaşat să lucrez în comisia guvernamentală pentru anchetarea evenimentelor din Decembrie ’89; am lucrat în principal la anchetarea dosarului Nicu Ceauşescu, la Sibiu, dar şi în anchetarea altor dosare conexe. Am demisionat însă în august 1990, în semn de protest faţă de tendinţa de tergiversare şi muşamalizare a dosarelor Revoluţiei.

Am constatat, după 4-5 luni de activitate, că nu se urmăreşte aflarea adevărului, acea comisie de anchetă având mai mult rolul de a arunca praf în ochii românilor care atunci doreau pedepsirea vinovaţilor din regimul opresiv şi cine a orchestrat din ţară şi din străinătate măcelul de atunci. Întocmeam atunci dosarul „RomBac” din care reieşea implicarea sovieticilor în România. Pe scurt, era vorba despre zborul unui avion Rombac la Sibiu în seara de 20 decembrie, ciudat, pentru că de obicei se zbura cu Antonov-uri.

În acel avion erau în jur de 90 de pasageri, 30 de români în partea din faţă…pe primul loc stătea chiar actualul mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuţ, pe-atunci episcop de Alba. În partea din spate stăteau 60 de „băieţi” înalţi, majoritatea blonzi care vorbeau o românească stricată, cu accent basarabean. Au coborât cu 300 de genţi diplomat de diverse mărimi. O angajată de la aeroportul Otopeni mi-a spus că la plecarea „băieţilor” din Bucureşti unul dintre ei a scos trei buletine diferite cu aceeaşi fotografie. Am verificat şi lista pasagerilor, iar la domiciliile din buletine figurau fabrici, uzine şi instituţii publice din diverse judeţe.

În acest dosar am solicitat relaţii de la SRI şi de la USLA, pentru că bănuiala mea a fost şi este că ei au declanşat evenimentele sângeroase de la Sibiu. Ei au fost cei îmbrăcaţi în combinezoane negre, au deschis focul pe 22 la prânz, la câteva minute după anunţarea fugii lui Ceauşescu. Doi dintre ei au urcat pe clădirea Policlinicii, între sediile Securităţii şi Miliţiei pe de-o parte şi sediul Unităţii 01512, sediul Academiei Forţelor Terestre din România. Unul dintre ei l-a împuşcat exact în frunte pe soldatul de gardă de la poartă, fapt care a atras riposta armatei care a avut senzaţia că s-a tras dinspre clădirea Securităţii. Cred că tot aceşti indivizi au declanşat carnagiul prin focul de simulatoare declanşat în apropierea unităţilor militare şi la unele clădiri civile, Din păcate, nici SRI, nici USLA – care avea agenţi în civil pe toate zborurile – nu au vrut să coopereze. Văzând că nimeni nu cooperează, pentru a nu fi acuzat mai târziu că am participat la această muşamalizare, am demisionat, am lucrat 18 ani în presă unde am continuat să atac nelegiuirile din sistem.”

Interviul integral poate fi citit la legaturile electronice oferite mai sus. Ovidiu Ohanesian publica si catava facsimile aici.

Profit de aceasta postare pentru a aminti un citat al lui Ovidiu Ohanesian plasat de mine, cu sustinerea lui Sorin Rosca Stanescu, pe cladirea Arhitecturii din Piata Universitii, in perioada in care jurnalistul de investigatii se afla incarcerat in Irak impreuna cu Marie Jeanne Ion, fica fostului senator PSD Vasile Ion, si Sorin Miscoci, actualul operator al presedintelui Traian Basescu. Iata citatul:

Libertate pentru Jurnalisti - Ziua - Civic Media - Roncea - Piata Universitatii - Ovidiu Ohanesian - Irak

Mai jos, o fotografie de la slujba sustinuta la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti, cu participarea membrilor si simpatizantilor Civic Media:

Slujba la Patriarhie pentru eliberarea jurnalistilor rapiti in Irak, Ohanesian, Ion, Miscoci - Civic Media 2005 - Roncea Ro

VIDEO EXCLUSIV. Confesiunile unui spion DIE: Mircea Cartarescu a coabitat cu Securitatea ca sublocotenent, antrenat ca politruc in caz de razboi, si a scris la revista “Activistul” a Comandamentului Trupelor de Securitate

“Mircea Cartarescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelica. Exista la el amprenta geniului!” – Nicolae Manolescu

“Orbitor. Aripa dreapta” este o “tâsnire a viitorului în prezentul nostru”, una dintre marile carti ale lumii, a spus Gabriel Liiceanu. El a mai spus ca este incintat ca grupul celor care „terorizeaza“ si „manipuleaza“ cultura romana s-a marit cu un membru. Astfel, acum, in opinia directorului Editurii Humanitas, ar fi patru scriitori romani care domina piata cartii prin tirajele vindute: Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici. „Pe lînga cei trei boieri ai mintii, a aparut al patrulea“. Ceilalti, Andrei Plesu („Despre îngeri“) H.R. Patapievici („Omul recent“) si Gabriel Liiceanu („Usa interzisa“).

Mircea Cartarescu, poetul preferat al troicii Plesu-Patapievici-Liiceanu basca generalissimul Manolescu, bursier Soros inca din anii ’90, dar nu numai, este si – cel putin! – sublocotenent in rezerva al Scolii de Ofiteri ai Securitatii. Cel putin acesta era gradului lui in 1981. Pana in 1989 este posibil sa fi fost avansat la locotenent sau, cine stie?, chiar mai sus. Un mister de care si-a privat fanii si fanele, cel putin pana acum, la 22 de ani de la “revolutie”.

Mircea Cartarescu este cunoscut de opinia publica drept o voce de prim rang a beletristicii “romane” de azi fiind chiar propus de Gruparea Manolescu-Plesu-Liiceanu-Patapievici drept candidat la Premiul Nobel pentru… literatura (!?). Foarte putina lume i-a si citit, insa, cartile, produse, publicate si traduse pe banda de Humanitas si Institutul Cultural Roman, chiar de pe vremea cand acesta era patronat de Ion Iliescu. Daca le-ar fi citit, ar fi descoperit doar o serie nesfarsita de expresii ale unor grave dereglari psihice de natura sexuala, bi si homosexuala, transpuse in scris si multiplicate la nesfarsit pe banii vaduvelor, pensionarilor, mamelor si copiilor ale caror venituri au fost taiate drastic in numele “crizei”. Criza nu a ajuns si la ICR, unde, cu un buget de 44 de milioane de lei (lei noi, respectiv peste 10 milioane de euro), porno si scatografiile sale sunt slobozite la nivel planetar. Cateva exemple, “orbitoare”, aici, aici si aici (aviz: nu sunt recomandate minorilor!). Tradus in 18 limbi (inclusiv basca!) si raspublicat in 60 de editii, cu sprijinul directoarei Centrului National al Cartii ICR, turnatoarea DIE Catrinel Plesu, Cartarescu ar fi “castigat” din carti o jumatate de milion de euro.

Cu toate ca scrierile sale sunt bogat presarate cu amanunte biografice din cele mai picante, de la momentul in care si-a surprins parintii performand un act sexual si a aflat ca “o armata de spermatozoizi tisnesc dintr-o pula” (din “Orbitor. Aripa dreapta”)  pana cand “si-a bagat botul în sexul blond” al actualei sotii, Ioana Nicolaie, si “un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” (din vol. „40238 TESCANI”) si, ajungand, mai nou, chiar si la jurnalul sau “Zen”, nicaieri pana acum nu a aparut aceasta informatie biografica, de culoare, cred eu.

Si anume: ca a facut armata la Scoala de Ofiteri ai Securitatii si ca, in 1981, pe cand avea gradul de sublocotenent de Securitate, a avut o concentrare de o luna la Comandamentul Trupelor de Securitate, unde a fost antrenat pentru caz de razboi ca politruc, insarcinat cu indoctrinarea comunista a trupelor de pe front, si unde a colaborat cu sarg la revista meteorica “Activistul” a Securitatii (ca epigramist 🙂 ). Eu cred ca ar fi putut iesi un roman pe cinste din povestea asta! “O luna in transeele Securitatii”…

Cu toate acestea, nici in memoriile sale fluviu, nici in prezentarile sale publice, nici in CV-ul sau de la ICR, nici in biografia romantata de pe Wikipedia, nu apare acesta mica pata de culoare (maro). Nici macar tovarasii sai apropiati – sa spunem – si mari cunoscatori ai secretelor literare si ale Securitatii, cum este Dorin Tudoran (vezi la rubrica de comentarii), nu aveau habar, pana acum, de acest mic si insignifiant amanunt biografic.

Singura care, se pare, stia ceva mai multe, este Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura, care l-a plesnit in doua-trei randuri de i-a taiat piuitul.

Iata doar una dintre palmele primite de Cartarescu de la doamna Herta Muller: “Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe.

Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! (Interviu revista Corso – disparut de pe site, disponibil prin NapocaNews)

Dar piuitul i-a revenit imediat tele-nobelistului nostru: Intr-un editorial din Evenimentul Zilei, revoltatul Cartarescu, dupa ce l-a facut pe Havel disident polonez (!!! – fraza corectata apoi online de EvZ dupa ce am sesizat tampenia autorului) a amenintat-o pe Herta Muller ca o sa-i arate el cum a luptat cu regimul si Securitatea. “Mi-e sila sa ma laud eu insumi cu ce-am facut inainte de 1989 (?!)… Ieşit din adolescenţă, comunismul m-a găsit student la Litere, apoi, până la revoluţie, profesor de română la o şcoală generală de la marginea Bucureştiului. N-am colaborat cu Securitatea şi n-am avut niciodată (până-n ziua de azi) nicio funcţie”, scrie saracul Cartarescu ca “senator” EvZ.

Desigur, a scrie la revista “Activistul” a Securitatii, chiar si doar pentru o luna, a fi antrenat ca politruc si a purta trese de sublocotenent de Securitate nu inseamna neaparat “a colabora cu Securitate”. Mai curand, a coabita cu Securitatea. In acelasi articol de gazeta de perete, Cartarescu afirma transant ca isi va cere imediat Dosarul de la CNSAS si va face lumina in sat, pentru Herta Muller. Au trecut de atunci doar doi ani…

Noroc cu ziaristul de investigatii Ovidiu Ohanesian, care, la numirea aradeanului Teodor Melescanu in functia de sef al SIE, a publicat cateva fragmente din volumul II al cartii sale Puterea din Umbra (vezi capitolul Un spion gorjean la New York), aparut la editura Junimea 2011, preluate si de Ziaristi Online sub titlul Ovidiu Ohanesian despre noul sef al SIE, Teodor Melescanu, si un fost spion rupt in fund al DIE.

Spionul “rupt in fund” al DIE este Emilian Traian Ioan Andreescu, de 64 de ani, vorbitor de 11 limbi străine, licentiat a trei facultati, ultima la 62 de ani (vezi video mai jos), si care, in 1967, la Misiunea ONU de la New York avea nume de cod “Anton Traian” si era incadrat la UM 0920/V2 – Direcția Spionaj Politico – Economic Americi și alte Regiuni.  Ofiterul in rezerva Emil Andreescu a avut placerea sa petreaca o luna in concentrare la Comandamentul Trupelor de Securitate alaturi de Mircea Cartarescu si alti activisti de seama ai Partidului si Securitatii care, pe parcursul antrenamentului de politruci au publicat si revista “Activistul” si s-au insturuit cu arma in mana alaturi de trupele”Directiei a V-a Securitate si Garda (paza lui Ceausescu). Printre colegii sai de concentrare la Securitate: cativa ofieri de Militie si Securitate dar si Ioan Popa, redactorul sef al revistei “Drum Nou”, ziarul judetean de Partid Brasov, dupa ’90 “Gazeta de Transilvania”; Doru Munteanu, activist la Sectia Cultura a Judetenei de Partid Brasov, viitor director ProTV Brasov; Parlog, asistent universitar la Academia de Partid “Stefan Gheorghiu”; sau viitorul fondator al Curtea de Arbitraj Comercial de pe lânga Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, militianul Tiberiu Muia.

Scrie Ohanesian: “În 1981, pe când era trimis în pregătire la Regimentul I Securitate Băneasa (unde este acum Jandarmeria – foto în uniformă cu arma), l-a avut coleg de cameră pe celebrul scriitor M. Cărtărescu, sublocotenent de Securitate, adus într-o concentrare cu scoatere din producţie de o lună. Spionii externi îşi amintesc de astfel de concentrări ale celor care făcuseră armata la Securitate (absolvenţi de drept, litere, limbi străine, istorie, filozofie) ca fiind ceva normal. Era trecerea de la ofiţeri în rezervă, la activişti de partid. Un viitor activist caricaturist desena, iar Cărtărescu scria epigrame toată noaptea pentru revista Activistul. Îi mâncau ţânţarii până adormeau.” Simpatic, nimic de zis. Ziaristi Online a avut onoarea sa stea de vorba cu fostul spion al DIE Emil Andreescu si pe teme literare care, din intamplare, l-au prins si pe Cartarescu. L-au prins in funduletul gol. Video:

(Va urma)

Victor Roncea / Ziaristi Online

Citiți și Mircea Cartarescu, plagiat demascat si demonstrat. ICR-ul lui Patapievici a pompat bani in Humanitas-ul lui Liiceanu pentru un Nobel-ist ratat de la debut

(*) Una dintre palmele cu care l-a plesnit Herta Muller pe Cartarescu: “Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe. Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! (Interviu revista Corso – disparut de pe site, disponibil prin NapocaNews)

Ziaristi Online: Cultul penticostal, organizatorul vizitei lui Ponta in SUA. Ohanesian despre noul sef al SIE si spionii patrioti ai DIE. Ghilezan despre vechiul sef al SIE, Rosia Montana si Reteaua Soros

Vizita lui Victor Ponta in SUA a fost organizata integral de lobby-ul cultului penticostal. VIDEO/INFO

Victor Ponta SUA ramane

Vizita lui Victor Ponta in Statele Unite ale Americii a fost organizata de lideri ai cultului penticostal pentru a asigura mentinerea nominalizarii pastorului Dorel Popadrept candidat PSD la Primaria Aradului, institutie pe care acesta a mai condus-o intre 2000 si 2004, sustin surse din interiorul PSD nemultumite de aceasta alegere.

Marius Ghilezan despre MR Ungureanu, Roşia Montană, George Soros şi reţeaua

George Soros

Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunităţile oferite de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi de cum George Soros a reuşit să finanţeze un proiect de viitor. Să mai zică cineva că nu e un mare filantrop… Despre ceilalţi din reţea, pe curând. Urmează Renate Weber, azi europarlamentar liberal, mâine, Dumnezeu ştie.

Ovidiu Ohanesian despre noul sef al SIE, Teodor Melescanu, si un fost spion rupt in fund al DIE

Teodor Melescanu
„Ţineţi minte ce vă spun. Generaţia de Comerţ Exterior, în special după 1965, au fost baza spionajului românesc până la Pacepa şi după. Probabil şi acum. Nu puteai să trimiţi un ofiţer cu pregătire la Băneasa, luat după principiile alea ale epocii, din producţie sau chiar din liceu. Făcut la şcoala de Securitate Băneasa, să-l trimiţi să facă Comerţ Exterior, când el nu avea pregătire. “

 

Ziaristi Online: “Îngropat de viu” – prima mărturie a unui ofiter SUA despre jurnalistii românii răpiţi în Irak

Eduard Ovidiu Ohanesian: Pentru prima dată, după aproximativ 5 ani, serviciile secrete americane şi-au dat acordul pentru publicarea unor informaţii despre cei trei jurnalişti români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Eduard Ovidiu Ohanesian, răpiţi în Irak, dar şi despre teroristul american de origine irakiană, Mohamad Munaf. Este vorba despre confirmarea oficială a faptului că românii au fost ţinuţi ostatici la o fermă la circa 25 Km sud de Bagdad (lângă localitatea Mahmudia) împreună cu cetăţeni americani, francezi sau irakieni. De ce spun prima confirmare oficială? Pentru că informaţiile despre persoanele sus menţionate, ca dealtfel şi despre mulţi alţi oficiali implicaţi, apar în cartea Buried Alive The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue Îngropat de viu – Povestea adevărată a Răpirii, Captivităţii, şi a unei Dramatice Salvări, scrisă de unul dintre ostaticii din beci, ofiţerul Marinei SUA, americanul Roy Hallums, în 2010, la editura Thomas Nelson. Contractorul american, Roy Hallums, a fost luat ostatic în Irak în 2004 şi s-a aflat în detenţie împreună cu cei trei jurnalişti români, fiind eliberat ultimul. Roy a fost deţinut în mai multe locaţii, timp de aproape un an. Este de notorietate faptul că jurnalista franco-belgiană Florence Aubenas, nu a recunoscut niciodată public faptul că ar fi stat alături de români sau de americani în beciul cu ostatici. A făcut-o în cele din urmă, forţată de comisia rogatorie formată din procurori români deplasată în Franţa la cererea jurnalistului Ohanesian.

Revenind la “contractorul Roy Hallums” şi la cartea sa, trebuie subliniat faptul că acesta nu a fost un simplu ofiţer, ci conform propriilor declaraţii, a profesat o perioadă de timp în serviciile secrete ale Pentagonului. Ca urmare, nimic din ce a publicat în cartea sa Îngropat de viu nu putea apărea fără acordul aceloraşi servicii. Pentru început am să vă prezint câteva fragmente din capitolele în care se referă la ostaticii români, colegi de detenţie cu americanul Hallums şi cu franţuzoaica Aubenas, încercând o traducere cât mai exactă a memoriilor acestuia. Pe alocuri voi comenta sau completa textul scris de Roy Hallums, care conţine multe elemente confuze sau inexactităţi.

Buried Alive The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue

Capitolul 20 – Romanii

Continuarea si Video despre carte la Ziaristi Online

SEISM IN SRI SAU RAFUIALA INTRE MASONI? Acuzat de Ohanesian de implicare in rapirea din Irak, seful Anti-Tero din SRI, gen Ioan Stefanut, pus pe liber

Ieri, adjunctul SRI, Florin Coldea, l-a schimbat din functie pe generalul Ioan Stefanut, seful Directiei Generale de Pre­venire si Combatere a Te­ro­ris­mului din SRI, sustine, pe blogul sau, Sorin Rosca Stanescu. O “decizie cu totul surprinzatoare”, arata jurnalistul. “Omul care l-a creat pe Coldea. Care l-a fa­cut ceea ce este astazi. Se pare ca Florin Coldea isi pregateste capitularea. Si, in acest scop, l-a numit in­terimar, pana la fi­nalul mandatului lui Basescu din 6 decembrie, pe omul sau de casa, Sorin Du­­nea. De trei-patru ori pe an, ge­ne­ralul Ste­fanut este decorat de structurile de informatii ame­ricane pentru merite in lupta impotriva te­ro­rismului. Si iata ca a primit de la fostul sau discipol si actualul sau sef o frumoasa rasplata, la sfarsit de an”, spune Rosca Stanescu, citat de Ziua, sub titlul “Seism in SRI”.
Despre trecerea in rezerva a lui Stefanut (foto) se zvonea inca din 2007 ca ar fi urmat sa intre in lotul Zamfir – Bidireci, mai ales dupa ce jurnalistul Ovidiu Ohanesian a sustinut ca acesta ar fi fost implicat in cazul “Rapirea din Irak”. Mie mi se pare mai interesant zvonul ca tatal sau a fost soferul lui Brucan, pe vremea cand agentul rus era ambasador “roman” la Washington.
O sa va redau mai jos, pentru documentare, un articol din 2007 despre Stefanut si aceasta poveste, din ziarul Atac de atunci, si un articol din primavara anului acesta, despre masonii din SRI, scris de frumoasa Floriana Jucan:

Ovidiu Eduard Ohanesian: “Unul dintre initiatorii rapirii a fost gen. Ion Stefanut de la Antitero!”

Jurnalistul Ovidiu Ohanesian l-a acuzat ieri pe generalul Ion Ştefănuţ, şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului (IPCT) din cadrul SRI, că a fost implicat în răpirea jurnaliştilor români în Irak. Potrivit lui Ohanesian, datele cu privire la implicarea lui Ştefănuţ în răpire i-au fost furnizate de un „oficial român“.

Jurnalistul a susţinut că fostul şef al Protecţiei Interne din SRI, generalul Ion Maranda, care „ştia tot, fără el nu mişca nimic“, a fost „măturat“ din servicii tocmai pentru că a aflat că Ştefănuţ nu ar fi fost străin de răpire şi a întocmit un raport în acest sens. Jurnalistul a refuzat însă să spună care a fost, concret, contribuţia lui Ştefănuţ la răpirea sa şi a colegilor lui, motivând faptul că a cerut Comisiei parlamentare de control a SRI să facă lumină în acest caz.

Genralul Ştefănuţ, actual şef al IPCT din SRI a scăpat basma curată din scandalul privind fuga lui Omar Hayssam din ţară, după ce Comisia SRI a decis că serviciul nu se face vinovat de fuga sirianului. Asta în ciuda faptului că una dintre unităţile conduse de gen. Ştefănuţ avea obligaţia, conform legii, să îl monitorizeze non-stop pe sirianul considerat un pericol pentru siguranţa naţională.

Ohanesian a solicitat în urmă cu o săptămână, atunci când a fost audiat la comisiei parlamentare de control a SRI, să fie audiaţi de urgenţă şi generalii Sorin Brăteanu, Ion Ştefănuţ, Adrian Isac şi Octavian Hârşeu. Mai mult, Ohanesian spune că a cerut şi desecretizarea raportului generalului Ion Maranda, care vorbea despre implicarea lui Ştefănuţ în răpirea jurnaliştilor români. „Cei din comisie m-au audiat, m-au înregistrat, şi gata. Nu au stabilit nimic. Oricum, comisiile sunt legate de mâini şi de picioare, nu prea au ce să facă. Asta e. Să vedem“, a spus jurnalistul, aduăgând că membrii comisiei nu l-au anunţat dacă îi vor audia sau nu pe ofiţerii respectivi. Jurnalistul a mai cerut şi în instanţă audierea generalilor respectivi, dar judecătoarea Sofica Dumitraşcu a refuzat, cu o excepţie. Generalul SIE Octavian Hârşeu, care însă a dispărut brusc. Deşi a fost citat de mai multe ori, acesta nu s-a prezentat la audieri.

Pentru a vă face o imagine completă a numelor implicate în acest caz, este necesar să devoalăm legăturile dintre cei nominalizaţi şi modul în care aceştia au crescut în grade. Astfel, despre şeful Secretariatului General al SRI, generalul Sorin Brăteanu, se spune că a fost „primul tătic“ al actualului prim-adjunct al SRI, Florian Coldea, pe care l-a şi năşit. Brăteanu l-a „crescut“ pe Coldea, după care l-a pasat în curtea generalului Ştefănuţ, la IPCT. În timpul scandalului privind răpirea jurnaliştilor, Coldea a fost introdus de cei doi generali SRI menţionaţi în vizorul lui Traian Băsescu, ulterior acesta fiind imediat promovat ca prim-adjunct al SRI (culmea!), exact în ziua în care preşedintele Băsescu semna decretul de trecere în rezervă a generalului Maranda. Despre Coldea mai trebuie spus că nu a dat examenul de licenţă în acelaşi an în care a absolvit studiile universitare, motivele invocate fiind „de ordin medical“ – după cum susţin oficialii SRI.

Generalul Ştefănuţ este o figură destul de controversată în serviciile de informaţii. El şi-a început activitatea la Securitate, fiind propulsat datorită faptului că tatăl său a fost şoferul politrucului Silviu Brucan, în perioada în care acesta a fost ambasador al României în SUA. Înainte de moartea lui Brucan, reporterii ATAC au încercat să îi ia un punct de vedere cu privire la ascensiunea generalului Ştefănuţ în SRI, dar acesta a refuzat să comenteze.

Generalul Octavian Hârşeu, fost număr doi în Ambasada României la Bagdad, a fost unul dintre cei mandataţi de statul român să negocieze cu ră- pitorii jurnaliştilor. Despre el mass-media a spus că ar fi ofiţer SIE, iar acesta n-a negat o asemenea ipoteză. Un alt personaj cheie în răpire este fostul ambasador al României în Irak, Ştefan Stuparu. Despre el jurnalistul Ohanesian a menţionat că a fost decorat de două ori de Băsescu ca să tacă: „El e ofiţer sub acoperire SIE şi a primit ordin să îl predea pe Munaf americanilor, a trecut peste primul-ministru şi peste ministrul de externe şi a executat ordinul. A primit ordinul de mult mai de sus. Gândiţi-vă că Băsescu l-a decorat a doua oară, cu două trei zile înainte de a fi suspendat, numai ca să tacă“. Jurnalistul a atras atenţia asupra asemănării dintre acest caz şi cel al ambasadorului României la Roma, Valentin Colţeanu, care a semnat, împreună cu alţi cinci oficiali străini, o scrisoare către Romano Prodi, urmare a căreia a fost rechemat la post: „După ce a izbucnit scandalul cu Colţeanu, MAE a răspuns răguşit, după câteva zile, că ambasadorul a avut aprobare verbală de la MAE. A primit telefon mai de sus şi el, ca şi Stuparu, adică de la Băsescu“.
05 Iunie 2007

Masoni la Ateneu

SRI masoneria ateneu Coldea Georgescu

Sambata trecuta am fost la un concert privat gazduit de Ateneul Roman.
Instrumentistii Filarmonicii „George Enescu”, condusi de maestrul Cristian Mandeal, au fost mai insufletiti ca de obicei, interpretand celebrele „Mica serenada” a lui Mozart, „Dunarea albastra” a lui Strauss, „Dansul focului” al lui Manuel De Falla, „Dansul sabiilor” al lui Khachaturian si alte minuni ale muzicii clasice, cu o forta si o expresivitate unice.
Eu ascult deseori muzica clasica in masina si am o prietena draga, cu un exceptional simt al umorului, care, de fiecare data cand se urca in dreapta, imi zice: „Auzi, tu nu te-ai saturat de manelele astea??? Tot cu Guta si Adi Minune esti?” Zambim, desigur!
Pretextul concertului a fost ca si pentru masoni a venit primavara… muzicala, ei fiind si organizatorii, si „beneficiarii” acestui eveniment.
Programul a fost superb, gandit nu doar pour le conaisseurs, ci si pentru profani.
Minunate si balerinele de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, care in pauza au incantat asistenta cu un balet impecabil.
Momentele de maxima virtuozitate instrumentala si emotie interioara, vitalizanta chiar si pentru suflete amortite, au fost shubertianul „Ave Maria”, „Adagio”-ul lui Albinoni (mai ales ca nu era cantat in memoria vreunui decedat), ci doar ca sa incante publicul prezent, si o varianta proprie, cantata in premiera, a Ochichornia.
Si, ca sa vedeti cum se nasc legendele si miturile populare… trebuie sa va povestesc ca ceea ce parea o certitudine pentru sutele de oameni prezenti in sala (si pentru cei care priviti fotografiile alaturate), si anume apartenenta mea la serviciile secrete, a fost, in fapt, o pura fatalitate. Am fost invitata la concert de organizatorul Elena Vernescu, doamna cu multa dragoste pentru cultura. Desi aveam rezervat un loc intr-o loja situata in plan secundar, in care m-am si asezat insotita de o prietena si de alti doi distinsi intelectuali, inainte de inceperea concertului, diplomatul Mircea Gheordunescu, fost director adjunct al Serviciului Roman de Informatii, pe care l-am vazut de trei ori in viata mea, m-a invitat in loja sa, aflata mai in fata, cu gentiletea unui barbat care, vazandu-ma micuta de statura, s-a gandit, probabil, sa-mi inlesneasca o vizibilitate mai buna a scenei. Si n-am refuzat invitatia. Desigur, cei din sala, care ne-au recunoscut, si-au spus fara dubii: „Iata dovada!” sau „Iata inca o dovada!” ca doamna Jucan este spioana, si de mult, nu de acum, din moment ce Gheordunescu, om vechi in servicii, o insoteste la concert! M-am amuzat mult, ma amuz si acum cand scriu, si-mi consolidez principiul potrivit caruia m-am obisnuit sa judec lucrurile in viata: nimic nu e cum pare. Iar daca va mai spun ca la dreapta statea si Florian Coldea cu sotia, legenda este deja imposibil de contrazis.
Apropo de Coldea, trebuie sa va spun ca n-am vazut in viata mea un chip mai impenetrabil, pe care nici macar muzica nu l-a miscat, ca al lui. Nu am reusit sa inteleg, nici macar sa deduc, daca i-a placut concertul, daca s-a plictisit sau daca, dimpotriva, l-ar fi vrut prelungit. Un ofiter de informatii perfect (sau poate tocmai de aceea imperfect!), care nu transmite nimic. Mircea Gheordunescu mi l-a laudat indelung, impartasindu-mi superlativele cu care toate serviciile omoloage SRI-ului le-au avut la adresa lui Florian Coldea de-a lungul timpului. Se pare ca, intr-adevar, in timp ce George Maior este cartea de vizita a institutiei, diplomatul cu discurs si portavocea in lume, Coldea conduce, in fapt, Informatiile, este omul care coordoneaza activitatea propriu-zisa. Din pacate pentru el, vorba unui prieten, este maximul ce va putea obtine in acest domeniu, intrucat directorul plin va fi intotdeauna o functie politica, iar Coldea, care s-a remarcat printr-o loialitate, de altfel laudabila, fata de presedintele Traian Basescu, nu va avea suportul unui viitor presedinte, daca il va chema altfel decat pe actualul. Ceea ce apreciez eu la Florian Coldea este nu numai relatia buna cu seful statului, cat mai ales aceea cu procurorul general, Laura Codruta Kovesi. Prietenii stiu de ce.
Am mai remarcat si faptul ca masonii sunt oameni eleganti, cu prestanta si cu aerul misterios ce-i caracterizeaza pe toti, transmitand vizibil superioritatea celui care apartine unei caste, unei organizatii superioare.
Numele a cel putin trei masoni celebri, Negruzzi, Alecsandri si Kogalniceanu, ne dominau de sus, pe de cupola Ateneului.
Am vazut oameni al caror liant raman principiile iubirii fraterne, al intr-ajutorarii (din pacate reciproce, caci rar am vazut masoni generosi cu cei din afara societitii!) si al adevarului, dar acel adevar doar de ei cunoscut si doar intre ei marturisit. Oricat ocultism ar acoperi masoneria, eu cred ca ramane o societate, si nu o secta, discreta, iar nu secreta.
Asta nu i-a educat insa, pe multi, in sensul de-a face diferenta dintre aplauzele normale pentru sfarsitul partiturii si cele nepotrivite de la sfarsitul partilor, care nu inseamna, de fapt, finalul. Avand in vedere insa ca masonii se ocupa cu organizarea politica si geostrategica a lumii, le scuzam nivelul muzical. O seara superba, in care m-am indragostit nu numai de muzica, ci si de unii oameni.

22 Mai 2009 – Q Magazine

NOTA MEA: NO COMMENT

SCRISOAREA DESCHISA a jurnalistului Ovidiu Ohanesian catre Redactia ziarului Moldova Suverana

In atentia : Domnului Director Ion Berlinski

Domnule Director,

Constatand cu regret similitudinea dintre evenimentele violente din ultima perioada de la Chisinau si diversiunea petrecuta in Romania, in Decembrie 1989, nu puteam ramane cu mainile in san. Sper ca sesizarea penala facuta in nume personal, impotriva unor demnitari din fosta conducere a Republicii Moldova – inclusiv a lui Vladimir Voronin -, sa ajute la aflarea adevarului in aceasta diversiune in curs. Regret deasemenea, ca autoritatile moldovene nu au putut (sau nu au vrut) sa impiedice varsarea de sange, precum si incalcarea drepturilor omului si al dreptului la libera exprimare. Dimpotriva, se pare ca au fost partase la violente, alaturi de diversionisti.
Actiunile ilegale de intimidare, rapire, sechestrare desfasurate de o parte a autoritatilor de la Chisinau impotriva colegilor nostri jurnalisti (nu conteaza ca se considera moldoveni, romani, rusi sau alte nationalitati) reprezinta un atac direct asupra libertatii presei, a diversitatii de opinie ce caracterizeaza o societate democratica. Va spun aceste lucruri, din punctul de vedere al jurnalistului cenzurat, monitorizat, filat, haituit prin toate mijloacele de serviciile secrete in Romania, tara europeana in anul 2009!
Mentionez ca initiativele mele nu implica in nici un fel ziarul Moldova Suverana sau vreun jurnalist din aceasta redactie. In acest sens, cred ca prezenta numelui meu in caseta redactionala a ziarului a carui linie editoriala o respect, nu este oportuna.
Atrag atentia ca alaturarea numelui meu la activitatile serviciilor secrete, oricare ar fi acestea este pura speculatie. Am atras atentia de-a lungul timpului chiar in paginile ziarului dumneavoastra asupra activitatilor “neortodoxe” desfasurate de unele servicii secrete pe teritoriul Republicii Moldova.
Sper ca dosarul Diversiunii de la Chisinau sa nu fie musamalizat dupa tipicul Revolutiei Securiste din ’89, iar adevaratii vinovati sa dea socoteala.
Cu respect si consideratie,
Eduard Ovidiu Ohanesian
jurnalist
aprilie 2009

MOLDOVA ne-SUVERANA: nu-l publica pe Ohanesian si inventeaza citate ale ministrului Diaconescu extrase din intrebari ale ZIUA. LOVITURA DE REVER

Ziarul de Iasi: LOVITURA DE REVER
Ovidiu Ohanesian NU este angajatul “Moldovei suverane”

Am fost extrem de surprinsa sa descopar, in editia de simbata, 9 mai, a “Ziarului de Iasi”, sub pana unui apreciat poet, eseist si subtil publicist, in partea a doua a unui altfel foarte pertinent articol despre penibilul majoritatii talk-show-urilor autohtone, o acida demontare a emisiunii lui Stelian Tanase, 3×3, in care, alaturi de Sorin Rosca Stanescu, acesta l-a avut invitat pe jurnalistul Ovidiu Ohanesian, cu prilejul aparitiei volumului “Puterea din umbra” la editura Junimea. (Nota mea: este vorba de Michael ASTNER si textul Realitatea Erevan TV)
Distinsul condeier isi exprima indignarea fata de ignoranta “habarnistului” (oribil cuvint!) Stelian Tanase, care nu ar fi avut nici macar minima curiozitate de a verifica credibilitatea invitatului sau, care, iata, se face vinovat de colaborare la oficiosul voronian, “Moldova suverana”. Intrigata si neplacut surprinsa, la rindul meu, de asemenea erezie neasteptata, am citit atent “sursele” invocate si am identificat doua: imprecisul “aflasem” si o “Decizie” aparuta pe Internet!
Sint absolut convinsa ca pretuitul publicist nu se inspira (doar) din Wikipedia pentru studiile mai serioase ale domniei-sale, deci ar trebui sa stie foarte bine cam cita incredere poate fi acordata unor texte care circula in eter, pe care nu poate fi verificata vreo semnatura sau stampila oficiala. Dar daca tot tine la asemenea fiabile surse de informatii, ii putem indica faptul ca tot pe Internet va gasi dreptul la replica al impricinatului (vezi documentele anexate, trimise de dl. Ohanesian), care dezminte categoric a fi semnat vreun contract sau a se fi integrat in vreun fel redactiei amintite. Tot ce a facut a fost sa permita respectivului oficios, ca de altfel oricarei publicatii care l-a solicitat in acest sens, sa reproduca fragmente din articolele si cartile sale.
In fine, acelasi redutabil Internet il mai poate informa pe revoltatul publicist iesean de faptul ca, in ajunul Pastelui, dl. Ohanesian a depus o sesizare penala impotriva lui Voronin si a camarilei sale la Parchetul General al Romaniei, in atentia DIICOT, lucru verificabil, desigur. Or, in aceste conditii, chiar si pentru greu incercata logica romaneasca, ar fi cam anevoios sa explici cum un angajat al unei publicatii pro-Voronin si-ar permite sa-l dea in judecata pe insusi presedintele republicii vecine… Si nu mai comentez aici halucinanta insinuare a unei filiere “Moldova suverana” (Voronin) – Primaria Iasi – Editura Junimea, demna de cel mai fantezist (si mai ridicol) roman de spionaj de gara… Nemaivorbind de faptul ca, exact in perioada in care publicistul isi redacta articolul, Ovidiu Ohanesian se afla la Iasi, unde a stat doua zile! Dar e mult mai comod, nu-i asa?, sa scriem direct la calculator, de acasa, decit sa discutam direct cu cel in cauza si sa-i cerem raspunsuri fara echivoc. Eu l-am intrebat. Si mi-a povestit cele de mai sus. Toate lucrurile acestea erau cunoscute de Stelian Tanase, care se documentase temeinic inainte de emisiune. Si de alti jurnalisti seriosi. Dar poate ca tocmai aici e principala diferenta intre presa de le centru si cea provinciala!
Amintesc, cu adinca tristete (desigur, fara legatura cu situatia de fata sau cu semnatarul articolului), ca o astfel de “stire” urechista l-a bagat in pamint pe mult mai fragilul Cezar Ivanescu acum un an…
In plus, asocierea adjectivului “temerar”, intr-un context evident ironic, cu numele lui Ovidiu Ohanesian imi pare, totusi, o impietate. Nici unul dintre noi nu stie, probabil, ce inseamna sa traiesti doua luni intr-un beci, cu o pusca (de fabricatie romaneasca!) atintita in permanenta asupra ta. Cred ca o experienta la limita determina o mutatie ontologica. Confruntat zilnic cu perspectiva mortii, ajungi sa privesti altfel viata. Sau, poate, sa o privesti pentru prima oara in fata. Debarasata de ornamente, minciuni si false poveri. Redusa la esenta.
Evident, suferinta nu e sinonima cu probitatea, si nici curajul cu iresponsabilitatea. Nimeni nu e obligat sa creada fara a cerceta. Dar cine a trecut prin infern stie ce greu poate atirna un cuvint in soarta unui om si cit de important e sa verifici cit se poate de minutios o informatie, mai ales cind te aventurezi pe un teritoriu atit de periculos si alunecos.
Cu pretuire, Simona MODREANU – Director a.i. al Editurii Junimea Iasi

Ohanesian: “Am depus sesizare penala impotriva lui Vladimir Voronin si acolitii”
Este foarte bine ca jurnalistul repectiv ma combate si atrage atentia asupra unor posibile relatii ale jurnalistului Ohanesian cu puterea de la Chisinau. Altfel nu ar exista diversitate de opinie si nici libertatea presei.Eu am permis ziarului “Moldova Suverana” si multor alte ziare sa publice o parte din articolele mele publicate in ziarele “Curentul” si “Zona Interzisa”, dar si fragmente din cartea mea “Puterea din umbra”.
Am avut discutii cu jurnalistul Mihai Contiu despre o posibila colaborare cu “Moldova Suverana”, dar nu am incheiat nici un contract, nu am primit vreodata nici un ban de la ziar si nu am stiut ca m-au introdus in caseta redactionala. Nu am scris niciodata vreun articol despre Vladimir Voronin, bun sau rau.
De altfel, dupa ce am depus sesizare penala impotriva lui Vladimir Voronin si acolitii, am trimis redactiei de la Chisinau o scrisoare deschisa. Le-am cerut sa fiu scos din caseta redactionala, pentru ca nu semnasem nimic cu “Moldova Suverana”. Nu stiu daca a fost publicata. Sesizarea penala a fost preluata de agentii de stiri din Romania si Moldova si mediatizata intens. Nu stiu de ce jurnalistul cu pricina a trecut-o cu vederea. Ceilalti jurnalisti de marca, inclusiv Stelian Tanase, stiau de sesizare.
Orice legatura a Editurii Junimea sau a doamnei Simona Modreanu cu articolele publicate in ziarul “Moldova Suverana” sint pure speculatii rau-voitoare.
Ovidiu OHANESIAN

Pe langa asta, chiar in numarul de azi, Moldova Suverana, publicatia aflata sub obladuirea lui Vladimir Voronin, recidiveaza si inventeaza niste citate ale ministrului de Externe, Cristian Diaconescu, extrase de fapt din intrebari si comentarii ale ZIUA. Merita cu prisosinta o Lovitura de Rever.

OVIDIU OHANESIAN, "inamicul Nr 1 al SIE": Taubman a plimbat spioni romani pe banii contribuabilului american. I-am schimbat pe sovietici cu americani?

După controversata „Amintiri din portbagaj”, jurnalistul Ovidiu Ohanesian revine cu o serie de dezvăluiri incendiare în cea mai nouă carte a sa – „Puterea din umbră”. Volumul aduce în atenţia cititorilor modul în care lucrează „sistemul ticăloşit” în România postdecembristă. Mai precis, jurnalistul propune o incursiune în lumea serviciilor secrete (de ieri şi de astăzi) din care veţi afla cine conduce România, cu nume, biografii, fotografii, funcţii, grade, activităţi şi documente. Un interviu din ziarul Ring:
„Puterea din umbră” este o carte care vine, după cum ai spus şi tu, cu dezvăluiri senzaţionale, exact acum, în perioada dintre alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale. Care este cea mai şocantă dezvăluire pe care o faci?
– Cartea a venit în acest moment, pentru că nu a depins de mine finalizarea ei. Eu am anunţat “Puterea din umbră” încă de la sfârşitul anului trecut. Nu este uşor să găseşti o editură să publice astfel de lucruri. Editura Junimea din Iaşi a avut mult de muncă la această carte, nu tocmai uşoară. Fotografii, biografii, documente.
N-aş putea vorbi despre cea mai şocantă dezvăluire. Orice abuz făcut de autorităţi pe banii noştri este şocant. Pentru mine, şocant a fost când am aflat că autorităţile române ştiau că teroristul Omar Hayssam fuge din ţară şi nu au facut nimic. Mai rău, documentele publicate în carte şi explicate în detaliu dovedesc că serviciile secrete au protejat, ajutat şi încurajat oameni ca Hayssam sau Munaf să alimenteze terorismul mondial, în timp ce soldaţii noştri sunt trimişi să moară în Irak şi Afganistan pentru democraţie. Poate cel mai şocant lucru a fost să aflu că fostul ambasador al SUA la Bucureşti dl Taubman a plimbat pe banii contribuabilului american un spion român cu greutate. Cristian Colţeanu (Brigada Specială U Fantome) a spionat SUA pentru comunişti, în anii ’80, de la filiala MasinExport de la New York. Astăzi deţine funcţii înalte bine remunerate şi este răsplătit de americani cu plimbări pe acolo pe unde a spionat cu 20 de ani în urmă. Ce să înţelegem noi din asta? Că i-am schimbat pe sovietici cu americani, iar rezultatul este acelaşi? Poate ne spune regretatul Teo Peter.
Îţi este frică de unele ameninţări care ar putea să apară?
– Nu am trecut printr-o Revoluţie ca să învăţ să tac şi să-mi fie frică din nou. Dacă Justiţia, Ministerul de Interne şi Serviciile Secrete nu vor fi curăţate, vom fi martorii aceloraşi diversiuni mizerabile de până acum. Ne vom mira în continuare că arestaţii cu surle şi trâmbiţe şi cu mascaţi sunt eliberaţi fără nicio explicaţie. De ce? Pentru că sunt ofiţeri sau în legătură cu aceştia. Justiţia se face la comandă în România. Suntem conduşi de 20 de ani de aceeaşi Securitate şi de urmaşii lor, care se acoperă reciproc. Priviţi numai ce se întâmplă în scandalurile recente: OMV, Sterling, Popoviciu, Pitcovici, Tiberiu Dinu, diplomele false, sunt numai vârful corupţiei româneşti. În spatele lor stă putregaiul Securităţii care a prosperat şi s-a întins continuu.
Frica? Am stat cu pistolul înfipt în frunte şi în cătuşe atâta vreme. De cine să-mi fie frică? De bandiţii României?
Cum ţi-ai documentat cartea, având în vedere că în ea se vorbeşte despre servicii secrete foarte importante atât din România, cât şi din străinătate?
-Cartea s-a construit în timp, pas cu pas. Am pus întrebări, am strâns documente, am stat de vorbă cu oameni din sistem. Cele mai importante informaţii au venit din documente oficiale. Unul dintre ele este Anuarul Diplomatic şi Consular al României, tipărit de MAE. Despre ofiţerii străini de informaţii, numai de bine. Au fost introduşi în România cu acordul alor noştri. Pe bani frumoşi. Trădare şi înaltă trădare. Trebuie doar să vrei să vezi. SIE a răspuns prompt, făcându-mi un denunţ penal în 13 aprilie 2007. Sunt singurul jurnalist român duşman al poporului pe site-ul SIE, chiar şi în ziua de astăzi.
– Prin această carte încerci doar să ne arăţi ce se întâmplă, în acest moment, în România sau speri să poţi schimba ceva?
– De-a lungul timpului, scandalurile Hayssam sau cd-ul cu informaţii confidenţiale din Afganistan au produs schimbări majore. Numai cine nu vrea nu vede. Am provocat, prin dezvăluirile mele, schimbări în unele servicii secrete şi instituţii. Mulţi oameni ai Securităţii au plecat. Sunt mai greu de observat pentru că nu toată lumea este familiarizată cu aceştia. Numai pe scandalul Hayssam au fost debarcaţi trei şefi ai Serviciilor Secrete şi procurorul general al României.
Un lucru este sigur. Istoria adevărată se scrie în birourile Serviciilor Secrete. Oamenii au dreptul la adevăr, au dreptul să ştie ce se întâmplă în jurul lor. Nu mai doresc să fie minţiţi cum au fost părinţii şi bunicii lor.

Ovidiu Ohanesian este unul dintre cei trei jurnalişti răpiţi în Irak, în martie 2005, alături de cameramanul Sorin Mişcoci şi reportera Marie-Jeanne Ion. Ei au fost eliberaţi pe 22 mai 2005, chiar dacă cererea iniţială a răpitorilor (Brigăzile Mouadh Ibn Jabal), şi anume retragerea celor 860 de soldaţi români din Irak, nu a fost îndeplinită. Ohanesian este singurul jurnalist care a demarat o anchetă proprie pentru aflarea adevărului despre acest act terorist.
Lansarea volumului „Puterea din umbră” va avea loc la mijlocul lunii mai în Iaşi, urmând ca, spre sfârşitul lunii, aceasta să poată fi găsită şi în Bucureşti.
„«Puterea din umbră» este ca şi viaţa mea, o serie de instantanee, şi se bazează în mare parte pe articole publicate sau cenzurate de-a lungul timpului în presa centrală sau locală.”
Ovidiu Ohanesian

JURNALISTUL Ovidiu Ohanesian arunca bomba, elefantii isi pierd…trompa. PUTEREA DIN UMBRA si Biblioteca pentru toti… spionii. UPDATE

Puterea din Umbră, o carte bombă care vine, acum în perioada dintre alegerile generale şi cele europrlamentare şi înainte de prezidenţiale
Volumul Puterea din Umbră aduce în atenţia cititorului modul în care lucrează „sistemul ticăloşit” în România postdecembristă. Mai precis, Eduard Ovidiu Ohanesian propune o incursiune în lumea serviciilor secrete (de ieri şi de astăzi) din care veţi afla cine conduce România, cu nume, biografii, fotografii, funcţii, grade, activităţi, documente (unele clasificate).
Puterea din Umbră este o carte document despre istoria mai mult decât recentă, despre istoria imediată. Cumetrii, nepotisme, şpăgi, mită, manipulare, abuz, trădare şi crimă, sunt scoase rând pe rând de sub pecetea Strict Secret. Sunt inserate numeroase elemente referitoare la serviciile secrete străine care acţionează nestingherite pe teritoriul românesc: GRU – rusesc, JICA – japonez, SIBAT – israelian sau CIA – american.
Un jurnalist împotriva cohortei de ofiţeri de Securitate educaţi anti-UE şi anti-NATO la înaltele şcoli de spioni tip sovietic de la Băneasa, Grădiştea sau Brăneşti.
Cartea Puterea din Umbră nu dă verdicte, dar devoalează pas cu pas minciuna şi manipularea, scoate la lumină fapte deosebit de grave, de la abuzuri comise de ofiţerii sub acoperire infiltraţi la toate nivelurile societăţii româneşti (politică, justiţie, interne, externe, armată, servicii secrete), culminând cu acte de înaltă trădare înfăptuite de cei care au pretenţia că sunt democraţi şi patrioţi. (Prezentarea Editurii Junimea)
PS: Cea mai tare faza recenta a lui Ohanesian e legata de evenimentele de peste Prut. Ca sa le dea cate o lectie unora sau altora (chestii personale, nu ma bag) Ohanesian a inceput o colaborare cu “Moldova Suverana”, cotidianul de la Chisinau apropiat presedintelui Voronin. Dupa scandalul din 7 aprilie, Ohanesian i-a facut plangere penala la DIICOT cetateanului Vladimir Voronin (care este tot roman fiind nascut din parinti romani, cu un bunic anti-bolsevic, partizan in munti) pentru retinerea ilegala si maltratarea tinerilor protestatari. Tare!
UPDATE. De la Ovidiu Ohanesian: Apropos ! Corect comentariul PS. Eu nu dau socoteala nimanui cu cine si pentru ce colaborez cu un ziar sau altul Asta nu inseamna ca-i tin spatele bocancului sovietic de Voronin si acolitilor sai. Mai este ceva important. Nu am luat niciodata un leu de la Moldova Suverana. Pur si simplu am dovedit ca democratii care m-au cenzurat si intimidat in Romania anului 2009 se pot face de rusine in ziarul comunistilor de la Chisinau.
Ovidiu
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova