Iulian Urban reclama: investigatie jurnalistica de toata jena
Emilia Sercan, a avut grija sa isi dea demisia de la Realitatea Media, ca sa nu bata la ochi prea tare. Apoi a postat un filmulet cu care vrea sa imbrace masca independentei jurnalistice in colaborare cu HotNews, in care se afirma:
Iulian Urban – senator Venituri – 125.239 lei Donatii – 47.700 lei In 2008, deschide doua conturi de 276.900 de lei. Diferenta nejustificata – 199.361 de lei
In ce consta ” diferenta nejustificata “?
In calitate de om de afaceri, actionar la firme, am avut venituri. Din acestea, am donat 47700 lei pentru acoperirea costurilor cu materialele publicitate din campania alectorala a mea, personala, din 2008. Aceasta suma NU depaseste veniturile mele din 2008. Conturile deschise la banci in 2008, au o istorie simpla: din castigurile realizate in 2006, 2007, am deschis aceste conturi. Uita Emilia Sercan ca, probabil, anterior lui 2008, am avut venituri si orice om poate sa stranga bani, pe care apoi sa decida la un moment dat sa-i depuna la banca? Uita Emilia Sercan ca in 2008 , cand au fost deschise conturile, NU ERAM MEMBRU DE PARTID? Adica puteam sa fac ce vreau cu banii mei ? Ce inseamna asadar “diferenta nejustificata” pentru d-na Sercan, fosta angajata a d-lui Vantu (cumparata dupa ce l-a atacat continuu in EvZ)? Domn Vantu suparat foc pentru faptul ca, din cauza datoriilor neachitate, Realitatea Media ajunge mai mereu ca parata in dosarele de faliment de la Tribunalul Bucuresti?
Ce a mai spus Emilia Sercan cand imi lua interviul, dar fara sa specifice acest lucru? Ma felicita pentru faptul ca am declarat donatia facuta, si ma intreba de ce ceilalti nu declara nimic despre donatiile facute… adica, cu alte cuvinte, daca esti corect, atunci esti luat de fraier. In esenta, in privinta mea, Emilia Sercan nu demonstreaza nimic. Nu spune in acest filmulet comandat de cei deranjati de mine, ce anume este ilegal in faptul ca, am acoperit prin donatia facuta, costurile necesare pentru materialele publicitare pentru campania mea electorala, din banii mei personali.
In material se spune :
Exita trei categorii de politicieni-donatori de bani nejustificati. 1. Cei care nu au avut nici un loc de munca si nici un venit in 2008, dar cu toate astea au donat sume mari de bani la partide. 2. Cei care au donat toti banii castigati partidului si care nu se stie din ce bani au trait/mancat/plecat in concedii/platit taxe si impozite catre stat timp de un an de zile. 3. Cei care au donat sume incadrabile in castigurile de anul trecut, dar care pe langa donatiile facute si-au mai deschis conturi si/sau si-au cumparat proprietati, astfel incat sumele adunate depasesc veniturile lor de anul trecut.
Unde anume ma incadrez eu? Daca ma angajam sau ma nasteam in 2008, adica daca din anii anteriori nu as fi avut venituri mai spuneam insa asa; ce este curios ca am deschis conturi in 2008, cand nu eram nici macar membru de partid? Eu unul lucrez de mai bine de 13 ani de zile, astfel incat, in toti acesti ani, nu putem sa strang bani? Este interzis pentru ca asa vrea sa considere Emilia Sercan ?
NOTA MEA, VR: Sau mai curand senatorul Iulian Urban deranjeaza pentru pozitiile sale nationale – dupa cum s-a mai dovedit pe HotNews prin atacurile unui mercenar cand anti-Basescu cand pro – dupa cum i se de ordinul – ca Dan Tapalaga?! Nu cumva portalul “independent” HotNews e legat prin niste fire bine ascunse chiar de mogulul Sorin Ovidiu Vintu?
Interviu Roncea cu Sebastian Lazaroiu (I) – Despre presa ticalosita si papusarii lui Geoana – Vintu si Voiculescu
-Domnule consilier prezidenţial, cum vedeţi evoluţia presei în această perioadă electorală foarte agitată? -Trebuie să recunosc că treburile au mers din rău în mai rău. Eu am atras atenţia şi chiar am tras semnale de alarmă în urmă cu câteva luni de zile că se întâmplă un lucru grav în presă şi anumite evenimente care s-au întâmplat au confirmat îngrijorările, pe care eu le-am transmis public, tot prin intermediul presei. Mi-amintesc acum, de pildă, de schimbarea echipei de la „Cotidianul“, când a venit Cornel Nistorescu. Eu cred că, cu o săptămână înainte, am spus că există o presiune foarte mare din partea proprietarilor de presă, marilor trusturi, pentru a schimba sau impune o linie editorială. – Am simţit-o şi eu pe propria-mi piele… – Exact. Stenograma discuţiei dintre Sorin Roşca Stănescu şi şeful de la ANI, pe care aţi publicat-o în „Curentul“, a venit după ce eu şi alţii am atras atenţia că în presă se practică şantajul, şi la un nivel foarte înalt. Sigur, nu toată lumea, n-a spus nimeni că toţi ziariştii practică şantajul, dar se ştia, n-a fost nimeni surprins… – Deci, practic, a venit ca o confirmare… – Da, a venit ca o confirmare, şi sunt convins că în perioada următoare or să mai apară şi alte lucruri, care să confirme că lucurile merg foarte prost în presa din România, că patronii din presă încearcă să strângă foarte tare şurubul, şi profită de faptul că e criză economică pentru a le impune angajaţilor jurnalişti să urmeze o anumită linie editorială care lor le foloseşte. – Linia e foarte clară, ne-a fost dată şi nouă, tuturor jurnaliştilor, când lucram la ziarul „Ziua“: Anti-Băsescu. – Exact. Cred că lucurile se spun explicit, mulţi ştiu despre e vorba; sigur, nu le cunosc, şi asta e cel mai supărător, îi vezi pe urmă pe televizor sau în ziare, cum ţipă toţi iritaţi, cum pot să spun eu, că am spus la un moment dat că presa falsifică jocul democratic, falsifică democraţia şi mimează, mimează libertatea presei, mimează democraţia la televizor, mimează faptul că sunt liberi şi nimeni nu-i constrânge.
Există în presă un centru unic de coordonare anti-Băsescu
– Dar, într-un fel, nu credeţi că se autodecredibilizează? De ce, pentru că românii nu sunt idioţi, ei văd realitatea cu proprii lor ochi şi pot să gândească, nu? – Ceea ce nu înţeleg oamenii ăştia e că România s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani şi, mai ales, oamenii s-au schimbat foarte mult, la nivelul mentalităţii, sunt mult mai critici cu ceea ce văd la televizor, cu ceea ce citesc în ziare. Eu am curajul să spun că, undeva în ‘96, când lucrurile erau cu totul altfel, o asemenea campanie, cum este cea anti-Băsescu, probabil că l-ar fi dus pe Geoană, care este favoritul trusturilor Realitatea şi Antena, la un 80%… – Cum a ajuns Iliescu, cu 87%… – Da. Să ne amintim că, în ‘90, Iliescu a câştigat cu 87%… – Cu ajutorul televiziunii unice, TVR-ul de atunci. – Erau mult mai puţine mijloace de informare în masă, iar ele funcţionau atunci cam cum funcţionează azi Realitatea şi Antena… – Credeţi cumva că putem vorbi de un centru unic de comandă, un centru de coordonare… – În mod sigur există o coordonare, este iarăşi un lucru pe care l-am spus şi mulţi jurnalişti m-au acuzat că sunt nedrept, dar se vede foarte bine, după modul în care sunt preluate ştirile. Aceleaşi ştiri, acelaşi mod de prezentare, de multe ori am surprins aceleaşi titluri şi pe Antena 3, şi pe Realitatea, şi, desigur, în toate publicaţiile trusturilor, deci e greu de crezut că nu există o coordonare, ca să apară simultan acelaşi tip de poveste, acelaşi tip de acuzaţii, ş.a.m.d. Dacă mi-amintesc de cazul lansat recent, de fumigena cu fratele preşedintelui şi armamentul – a fost suficient ca Roşca Stănescu să iasă cu povestea aceea însăilată şi toate posturile, toate publicaţiile trusturilor Realitatea şi Antena au sărit imediat pe ea, nici măcar nu au făcut o minimă verificare, au titrat-o, dat-o şi au încercat să facă oamenii să creadă că preşedintele, chiar preşedintele e implicat în afaceri cu armament, cu terorişti, ş.a.m.d. – Dar s-au făcut de râs… – S-au făcut de râs în final, dar să ne amintim ce coordonare a fost atunci. – Asta vroiam să spun, că şi din stenograma publicată de noi în „Curentul“ apare această organizaţie: „noi, noi“ – i se spune lui Macovei… – Exact, e foarte interesant. – „…dacă eu, eu şi cu Bogdan îţi garantăm, nu mai apari nicăieri“, spune Roşca Stănescu. Nicăieri, în toată presa română! – Domnule Roncea, noi ne ferim de foarte multe ori, sigur, publicul nu ştie, dar noi, în lumea asta mai mică, a politicienilor, a jurnaliştilor, noi ştim foarte bine: ştiam că Bogdan Chirieac şi Roşca Stănescu sunt stâlpii trustului Realitatea-Caţavencu, sunt oamenii pe care domnul Vîntu îi foloseşte în tot felul de afaceri de genul acesta, de intimidare, de aruncat materiale-n presă, poveşti împotriva preşedintelui… – Deşi, într-un fel, Vîntu a încercat să se spele pe mâini, punându-l pe Răzvan Dumitrescu să afirme că cei doi „nu sunt angajaţi ai trustului Realitatea-Caţavencu“. – Au fost mai multe faze, în prima fază trustul Realitatea-Caţavencu n-a spus nimic despre scandalul acesta. – Omerta. – Exact, nu s-a vorbit deloc, deşi Internetul era plin, toată lumea asculta înregistrările. Iar în a doua fază, tot centrul de greutate s-a mutat pe şeful ANI, care ar avea nu ştiu ce probleme, şi pe cei trei politicieni despre care se spunea că ar avea conturi în străinătate. Deci asta a fost mişcarea a doua. Abia ulterior, sigur, când presiunea publică a fost foarte mare asupra Realităţii, au încercat să prezinte echilibrat cazul, dar, iniţial, vă amintesc că l-au ignorat. – Mai există o fază, cea în care aşa-zisa societate civilă atacă ziariştii care au publicat documentul. – Da, se vorbeşte foarte mult de faptul că înregistrările sunt ilegale. – Se pune accentul pe acest lucru. – Este o prostie, am mai auzit asta şi în cazul înregistrării de la Comisia pentru Elena Udrea, la fel, s-a mutat centrul de greutate. – Sau în cazul caltaboşilor, scandalul Remeş. – Exact, în cazul caltaboşilor. M-aştept să aud asta de la politicieni, dar să aud asta de la jurnalişti, e ruşinos. Dacă ţie îţi vine o astfel de înregistrare, care are elemente explozive, de interes public, despre un politician sau despre un ziarist… – Care reflectă un tip de presă interlopă. – Exact, e presa interlopă. Cum ziceaţi, funcţionează de prea multe ori Omerta, mi se pare, în zona asta, de aia zic, lucrurile merg din rău în mai rău. Sigur, după alegerile prezidenţiale probabil că o să vedem nişte schimbări majore. – Multe publicaţii probabil că o să dispară de la sine. – Da, pentru că eu ştiu foarte bine, şi se ştie foarte bine în lumea asta în care ne învârtim, că există publicaţii sau chiar televiziuni aparţinând trusturilor care merg pe pierdere. Cât îşi vor permite să meargă pe pierdere?
Presa interlopă a lui Vîntu se extinde în Moldova
– Dar, în acelaşi timp, că pomeneam trustul domnului Vîntu, deşi merge pe pierdere în ţară, şi sunt ziarişti daţi afară de la Realitatea, cei mai mici, evident, în acelaşi timp şi lansează o nouă investiţie în Republica Moldova. Cum explicaţi această „dezvoltare“? – Pentru că şi în Republica Moldova lucrurile încep să se schimbe din punct de vedere al democraţiei, al economiei de piaţă, se anticipează schimbările de acolo şi sigur că şi domnul Vîntu vrea, probabil, să fie un jucător şi pe scena politică, şi pe scena economică din Republica Moldova. Asta e ceea ce, din păcate, joacă şi domnul Vîntu, şi domnul Voiculescu: îşi folosesc trusturile ca instrumente pentru a obţine, de multe ori nelegitim, anumite avantaje competitive pe o anumită piaţă, anumite relaţii privilegiate cu statul şi bănuiesc că simt şi ei că în România încep să intre în normalitate, şi atunci se duc mai spre est, spre Republica Moldova. – Sunteţi un oficial al Statului, ca şi dl. Macovei. Cånd aţi citit această stenogramă a rusinii, otrăvită, aş putea spune, prin conţinutul ei, v-aţi pus cumva şi în pielea lui; ce v-a şocat cel mai tare? – Recunosc că m-am gândit la chestiunea asta, că ar putea să vină nişte oameni care se pretind jurnalişti, deşi ei nu mai fac presă demult, să mă şantajeze. Ce-aş fi făcut în locul lui? E o situaţie foarte delicată… Mie mi se pare că a gestionat-o relativ bine. Uitându-mă în stenogramă, sigur, poate are şi el vina lui, pentru că a intrat în aceste discuţii şi le-a prelungit… – Părerea mea este că e un joc în care a intrat ca să vadă până unde merg cei doi. – Cel puţin aşa pretinde dânsul, până la proba contrarie trebuie să-l credem, probabil că a încercat să vadă cât de departe merg, mai ales că Roşca Stănescu îl atacase înainte şi, clar, făcea o presiune asupra lui şi probabil vroia să vadă ce vrea omul ăsta, de fapt, de la el… Da, e o situaţie extrem de delicată şi sper ca dl. Macovei – am înţeles că nu a spus clar ce a făcut exact -, dar eu sper să fi făcut o plângere, la Parchet, pentru că mie mi se pare clar că acolo e vorba de şantaj. – În tot cazul, s-a exprimat ceva de genul că ceea ce a făcut Roşca Stănescu „este tangent cu penalul“. – Da, este, sigur! Se poate discuta în ce măsură înregistrările respective pot fi folosite ca probă în instanţă, dar dincolo de asta e clar un caz de şantaj şi cred că e normal ca dl. Macovei să fi făcut deja o plângere la Parchet.
Interesele mogulilor media
– Şi dl. Chirieac, şi dl. SRS, şi dl. Vîntu sunt interesaţi acum de Republica Moldova, din cåte se vede. Credeţi că toate acestea au legătură cu faptul că dl. Geoană face des excursii în Deltă şi chiar mai departe, peste Prut, până la Moscova? – Da, poate nu e un lucru vizibil pentru foarte multă lume, dar şi trustul Realitatea, în speţă dl. Vîntu, şi Antena 3, adică dl. Voiculescu, îl sprijină evident în această campanie pe candidatul Mircea Geoană. Sprijinul nu vine de două-trei săptămâni, el e de mai multă vreme, şi vreau să mai spun un lucru, pentru că foarte mulţi nu înţeleg asta: acest sprijin nu este gratuit. Asta nu înseamnă că dl. Geoană le dă ceva acum, dar sunt convins că, după alegeri, aceşti oameni, Vîntu, Voiculescu, aşteaptă, au anumite aşteptări de la dl Geoană. – Cum ar fi, ce credeţi, interese economice? – Interese economice în primul rând. Aşa cum a spus şi preşedintele Băsescu de foarte multe ori, pentru că şi asupra preşedintelui au existat asemenea cereri şi presiuni din partea domnilor Vîntu şi Voiculescu – desigur, venite prin intermediari – e vorba de privatizarea unor regii de stat, Poşta Română, Regia Sării, unele întreprinderi care încă aparţin de stat şi sunt de interes strategic; asta, de fapt, vor să obţină. Nu-i nimic rău să privatizezi; eu sunt pro-privatizare, dar nu cred că trebuie să privatizăm oricum, cum a fost privatizat, de pildă, Petromul, în condiţiile respective dezavantajoase pentru statul român. – Sau cum a dispărut Rompetrolul. – Exact, cum s-a întâmplat cu Rompetrolul. Ori, trebuie să fie şi în avantajul statului român, iar în zonele care sunt de importanţă strategică trebuie să ne gândim de mai multe ori îninte de a face privatizări. Ori, aici e ceea ce, de fapt, a încercat preşedintele Băsescu să impiedice, şi ceea ce va încerca în cel de-al doilea mandat, pe care îl va obţine, şi ceea ce Vîntu şi Voiculescu îşi doresc să nu se mai întâmple. De aceea, pentru ei Băsescu e un obstacol. Geoană e mult mai flexibil şi sunt convins că tot sprijinul pe care îl primeşte acum va trebui să îl plătească, va trebui să plătească nota de plată pentru acest sprijin, dacă ar ieşi preşedinte, ceea ce presupun că nu se va întâmpla.
In curand aici si in Curentul. Pana atunci, un PROMO mic:
Bogdan Chirieac: Si de ce mi l-au futut si pe Catalin Predoiu?… N-am apucat sa vorbesc cu Vintu fata catre fata. Chestia aia facuta de Realitatea cu intratul in vestiar peste el. Bai, nu se poate asa ceva.
Catalin Macovei: Ei nu se poate. Bine ca n-a intrat la dus.
BC: Da, ma. Asa ceva, si inregistrare ilegala. Bai nu se poate asa, bai nu se poate asa ceva. Si Vintu stia de chestia asta ca i-am zis: „Bai, ce pula mea, ma, asta-i Realitatea?” Face: „Sa ma dai in judecata!”.
CM (intrebator): Aa?
BC: „Sa ma dai in judecata!”
CM: Cine-a zis?
BC: Vintu! Tre’ sa ajung sa vorbesc fata catre fata cu el.
Spuneam in editorialul meu de azi din Curentul, ca “Sorin Rosca Stanescu, “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, ar trebui sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid”. N-au trecut nici opt ore de la publicarea lui si “fra-su lu’ dracu'” – vorba lui Bogdan Chirieac – Sorin Ovidiu Vintu, si-a si precizat pozitia. Uite ce poate face puterea informatiei si a cuvantului liber. Pam-pam.
Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu, interzisi la Realitatea Tv de D.G. / HotNews.ro Sâmbătă, 14 noiembrie 2009, 18:12
Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu nu vor mai fi invitati in emisiunile Realitatea Tv. Decizia vine dupa ce “Curentul” a dat publicitatii o inregistrare a unei discutii care ar fi avut loc, la sfarsitul lunii septembrie, intre seful ANI, Catalin Macovei, si doi jurnalisti, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac. In stenograme se vorbeste despre mai multe documente cu care ziaristii amenintau sa-l compromita pe directorul ANI.
Cei doi jurnalisti au negat ca ar fi fost vorba de santaj.
“Doamnelor si domnilor, felul in care Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac inteleg, dar mai cu seama practica meseria aceasta nu are legatura cu felul in care noi o intelegem si practicam, cu regulile si cu principiile profesionale ale Realitatea TV. Drept urmare, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac NU VOR MAI fi invitati in studiourile Realitatea TV”, a anuntat sambata prezentatorul jurnalului de la ora 18.00.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, va fi invitat miercuri, la ora 11:00, la sedinta Consiliului National de Integritate (CNI), sa faca o informare pe tema inregistrarilor care au aparut in presa.
Alianta pentru Statul de Drept, formata din cinci organizatii neguvernamentale (alti mafioti –nota mea, VR) , a cerut joi convocarea de urgenta a Consiliului National de Integritate, care “poate cere revocarea presedintelui ANI” dupa aparitia in presa a inregistrarilor dintre Catalin Macovei, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac.
Clubul Roman de Presa a transmis, miercuri, un comunicat prin care dezaproba “conduita profesionala si umana a celor doi oameni de presa”, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac, in timp ce pe mai multe site-uri au aparut noi inregistrari si stenograme ale unor discutii cu seful ANI, Catalin Macovei.
Ziarul “Curentul” a publicat joi noi inregistrari cu discutii intre jurnalistul Bogdan Chirieac si seful ANI, Catalin Macovei, despre care sustine ca au avut loc in masina, in drum spre intalnirea cu Sorin Rosca Stanescu si dupa plecarea de la restaurantul din Snagov. Potrivit ziarului, din discutii ar reiesi ca jurnalistul Bogdan Chirieac ar fi stiut despre ceea ce ii va solicita Sorin Rosca Stanescu sefului ANI.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, a reafirmat miercuri seara ca a fost santajat de Sorin Rosca Stanescu, spunand ca este convins ca institutiile abilitate ale statului vor face lumina in aceasta chestiune, desi a evitat sa precizeze daca a facut sau nu o plangere penala.
Scris deDr. Liviu Turcu Scandalul provocat de difuzarea publică a conversaţiei lui Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei, şeful Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), oferă opiniei publice, la aproape 20 de ani de la abandonarea fostului regim, ocazia de a evalua direct şi fără intermediari cam care este „starea de fapt“ a Romåniei de azi. Asta pentru că, în pofida aparenţei, nu este vorba doar de un scandal izolat, cu iz particular, ci de o „fereastră“ deschisă neintenţionat, prin care romånii au şansa de a înţelege mai bine ca niciodată modul în care „funcţionează“ mecanismul noii democraţii romåneşti. Nu că marea majoritate a populaţiei, din naivitate sau ignoranţă, nu ar simţi instinctiv că este condusă/călărită de o clasă politică ce se chinuie să afişeze public masca ataşamentului pentru valorile sistemului politic democratic. O mască, ascunzând în realitate faţa hådă a fostei nomenclaturi, aflată în direct concubinaj şi complicitate cu segmentul lumpenar ce beneficiază masiv de experienţa condamnaţilor de drept comun. Pentru comentariul de faţă, contextul politico-electoral în care înregistrarea a fost realizată contează mai puţin. Ea are însă darul de a furniza prin inducţie informaţii preţioase, la prima mână, cum se spune, cu privire la un „modus operandi“ cvasigeneralizat în sistemul politic actual. Un adevărat secret al lui Polichinelle pentru că, prin proporţiile metastazice ale corupţiei, traficul de influenţă, şantajul, scurgerea intenţionată de informaţii sensibile, actele ilegale de compromitere personală sau instituţională, delaţiunea şi sperjurul sunt doar cåteva dintre mijloacele practicate, asistate şi acceptate de voie sau de nevoie de mai toţi factorii decizionali. De aici alterarea la limite extrem de periculoase a însăşi substanţei şi funcţionalităţii structurilor instituţionale din Romånia de azi.
Marea famiglie
Şantajul încercat la adresa uneia din instituţiile-cheie îndrituite să investigheze elementele suspecte de corupţie din rândul clasei politice, respectiv Agenţia Naţională de Integritate, nu este o excepţie spectaculară, ci regula practicată în întregul sistem. Ca într-un domino sociopolitic de proporţii rar întâlnite, în ultimii 20 de ani s-au prăbuşit/alterat în raport cu însuşi statutul normal de funcţionare instituţie după instituţie, indiferent că aparţineau unei ramuri a puterii sau alteia. În acest mod, sistemul instituţional a trecut din poziţia de servant public (public servant) în cea de servant privat (private servant) al unui număr restrâns de grupuri de interese politice, economice şi financiare. Cele mai importante instituţii ale statului român au fost privatizate în folosul unor nuclee oculte de putere. Este situaţia clasică definitorie pentru statul mafiot ca stat captiv aflat sub controlul „marii famiglii“. Efervescenţa şi aşa-zisul dinamism al vieţii politice româneşti sunt cel mai adesea produsul competiţiei conflictuale între aceste grupuri de interese care controlează fiecare separat doar anumite sectoare ale sistemului instituţional. Aşa se explică toate convulsiile disfuncţionale din cadrul unor importante instituţii ale statului român şi unde se confruntă la modul tacit sau conflictual deschis structuri care în mod normal ar trebui să coopereze sau să se afle pe aceeaşi poziţie. Cel mai spectacular exemplu este oferit de scurgerea intenţionată de informaţii sensibile din cadrul unor servicii secrete ale ţării pentru compromiterea sau punerea în defensivă operaţională a altora. Sau când dosarele investigative întocmite de o instituţie sunt stopate sau blocate de altele în mod artificial, sub pretexte de ordin tehnico-birocratic. De aici ping-pongul cunoscut între poliţie, servicii de informaţii, Parchet şi justiţie. Dar nu este numai atât. În originalul sistem „democratic“ românesc, criteriile de bază ale ocupării funcţiilor de conducere în structurile instituţionale sunt practic două: validarea apartenenţei directe la grupul de interese politic dominant al momentului şi fiabilitatea dependenţei candidatului faţă de grup prin deţinerea unui volum suficient de informaţii compromiţătoare despre acesta. Primul criteriu, de altfel şi cel mai răspândit în România de azi, ţine de modelul sociologic al relaţiilor tribale de tipul rudeniei directe sau asociative. În această din urmă categorie se înscrie expansiunea fără precedent în perioada postdecembristă a relaţiilor de tipul naşi/fini care permit, din motive lesne de înţeles, expansiunea ca dimensiune şi pondere a „tribului“, adică a grupului de interese respectiv. Este metoda sporirii şansei de succes într-o lume în care competiţia între acestea a devenit în ultimii ani tot mai acerbă. Dacă o organizaţie nonguvernamentală serioasă şi-ar propune să alcătuiască harta acestui tip de relaţii la nivelul clasei politice româneşti, imaginea vă asigur că ar fi extrem de şocantă pentru o ţară altfel membră a Uniunii Europene. Ziarişti investigatori de mare valoare profesională şi morală, şi când spun asta mă gândesc în primul rând la un profesionist precum Dan Badea (https://badeadan.blogspot.com), au defrişat deja la modul sectorial o parte a acestei configuraţii. Dar e doar începutul, iar efortul presupune resurse umane şi financiare mult mai mari pentru a putea fi finalizat în bune condiţiuni. Este clar nevoie de un sprijin financiar extern din partea unei instituţii europene de prestigiu.
Sarcini dificile
Odată configurată harta „marii famiglii“ româneşti, se pune evident problema sanitizării/deratizării sociopolitice a acesteia. O sarcină de mare dificultate având în vedere structura acestor grupuri de interese ce domină azi discreţionar viaţa politică, economică şi financiară a României. Relaţiile de rudenie şi de interes prin asociere ale acestei constelaţii de structuri de tip mafiot nu pot fi eradicate atâta timp cât elementele-cheie ale sistemului politic şi instituţional sunt sub controlul acestora. Reconstrucţia cadrului instituţional democratic se poate face doar prin două mijloace. Primul presupune o amplă activitate de educaţie civică a marii mase a românilor, menită să-i scoată din condiţia de „captivi“ ai operaţiunilor actuale de manipulare şi dezinformare. În mod paradoxal, deşi după 1989 au fost înfiinţate sute de ONG-uri cu resurse financiare impresionante, mai nici una dintre ele nu şi-a câştigat, din păcate, notorietatea pe linia obiectivului amintit mai sus. Dimpotrivă, cele mai multe s-au transformat în anexe mercenare ale grupurilor de interese aparţinând „marii famiglii“. Revenind la procesul menţionat, odată realizat obiectivul renaşterii adevăratei conştiinţe civice şi morale, se impune crearea sub aspect organizatoric a unei formaţiuni politice al cărei principal obiectiv ar trebui să fie reformarea şi sanitizarea actualului sistem politic. În acel moment votul şi alegerile libere vor deveni poarta legitimă a accesului la pârghiile puterii şi vor permite finalizarea obiectivului propus: repunerea României în drepturile unui sistem democratic modern. Al doilea mijloc de reconstrucţie şi sanitizare presupune o restructurare a sistemului de „sus în jos“ prin decizia curajoasă a unei facţiuni „luminate“ din cadrul actualei „famiglii“ de interese de a-şi asuma rolul sanitizării în detrimentul restului grupurilor de interese. Sună a canibalism politic, dar istoria cunoaşte destule cazuri reale care au finalizat cu succes obiectivele propuse. Un proces mai scurt sub aspect temporal care ar putea acompania pentru un timp procesul ridicării nivelului culturii politice a marii mase a alegătorilor. Este un tip de tranziţie pe care l-au cunoscut chiar şi regimurile posttotalitare indiferent de natura ideologică a acestora. Un regim democratic autoritar de tipul, să spunem, al celui din Singapore (şi e doar unul dintre exemple) poate contribui serios la accelerarea procesului educaţiei civice şi morale a populaţiei şi care, în cazul României, se află într-o serioasă derivă. Cei ce se vor opune unei asemenea idei confundă, din naivitate sau ipocrizie, conceptul libertăţii personale cu anarhia definită ca „mamă a controlului discreţionar“ de către „marea famiglie“. Pentru mine, ca şi pentru alţi analişti autohtoni sau occidentali, este clar că actuala Constituţie a fost de la bun început gândită pentru a proteja influenţa grupurilor de interese ce aveau să se instaleze la pârghiile decizionale ale statului român. Sistemul actual nu are menirea, aşa cum se pretinde, să asigure un echilibru rezonabil al ramurilor puterii, ci de a asigura mai degrabă blocajul instituţional atunci când una dintre ramuri ia măsuri ce nu convin grupurilor de interese ce controlează măcar una dintre ele.
Faza critică
România este într-o fază critică în care, pentru reformarea profundă în spiritul valorilor democraţiei occidentale a sistemului actual, are nevoie de un sistem politic de tipul republicii prezidenţiale. Cu aceasta ajungem la un sector ce exultă în prezent ca mijloc de manipulare şi dezinformare a opiniei publice: mass-media. Cu mai bine de 15 ani în urmă am afirmat profetic că invocarea libertăţii absolute în mass-media românească este un act manipulaţionist ce a avut rolul de a servi drept umbrelă psihologică în compensaţie pentru absenţa accesului la informaţii mediatice în fostul regim comunist. În realitate, mass-media postdecembristă a fost parazitată de la bun început de un complex proces diversionist având drept scop controlul percepţiei publice atât despre trecut, cât şi despre evoluţiile curente. Ele au fost totodată paravanul operaţiunilor de preluare a controlului politic, economic şi financiar de către grupurile de interese născute din fosta clasă politică a regimului comunist în deplină conivenţă cu fostul segment colaboraţionist al birocraţiei instituţiilor de stat. Într-o fază ulterioară marcată de altfel evolutiv şi de caracterul conflictual acut al relaţiilor între nucleele principalelor grupuri de interese ce dominau deja sistemul mass-media au intrat în proces de cartelizare. O cartelizare ce a fost însoţită de epurarea jurnaliştilor care încă mai credeau că pot şi trebuie să fie fideli valorilor deontologice şi înregimentarea directă, fără perdea, cum se spune, a celor rămaşi la operaţiuni dictate direct de controlorii mass-mediei respective. Audio-vizualul a devenit în ultimii 20 de ani factorul preponderent în formarea sau, mai bine zis, deformarea sub control a percepţiei opiniei publice. Orice cercetare cu minime pretenţii ştiinţifice nu poate evita constatarea împingerii percepţiei publice generale cu preponderenţă spre zone triviale, vulgare, în detrimentul inculcării valorilor morale şi civice ce constituie în mod obiectiv fundamentul unei solide culturi politice individuale. Simpla intrare în contact direct cu alegătorii te face să constaţi efectul nefast al întărâtării manipulative la adresa unui candidat sau altul pe motive nu numai superficiale, dar pur şi simplu ilogice. Dan Badea şi alţii numesc marea masă a victimelor manipulate „bizoni“. Cred că alegerea termenului invocă spre neştiinţa multora finalul tragic al busculadei create artificial/manipulativ de către vânătorii de bizoni. Ideal ar fi ca odată „lămuriţi“, bizonii să redirecţioneze busculada pe direcţia manipulatorilor. E greu, dar nu imposibil… Până atunci nu-mi rămâne să constat decât că România se află nu numai pe mâna cui nu trebuie, dar şi la discreţia unor derbedei ce se vor cu „ştaif“. Discuţia dintre Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei este în acest sens de un simbolism excepţional pentru „starea de fapt“ a României actuale, cu un calificativ dur la adresa clasei politice şi a grupurilor de interese dominante.
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti a atras atentia, din nou, ieri, asupra ilegalităţilor care au permis construcţia autointitulatei clădiri „Cathedral Plaza” şi a campaniei murdare declanşate de investitorii societăţii Millenium Building Development SRL (MDB) – Willbrook Management, împotriva bisericii catolice şi a conducătorului acestei comunităţi religioase, cu referire clara la Realitatea TV. „Ultima perioadă de timp ne arată o incredibilă campanie de denigrare a conducerii Bisericii Catolice din România, un atac fără precedent cu unele din cele mai murdare insinuări la adresa ARCB şi a conducatorului acestei comunităţi religioase, a afirmat IPS Ioan Robu. Reluarea cu obstinaţie a singurului element de care beneficiarul şi emitentul autorizaţiei de construire a autointitulatului proiect Cathedral Plaza se agaţă cu disperare şi anume un pretins acord privind edificarea clădirii de lângă Catedrala Sf. Iosif a fost contrazisă chiar de administratorul MDB, care, a scăpat adevarul la un post de televiziune (gura păcătosului adevăr grăieşte) şi anume că proiectul prezentat Arhiepiscopiei viza o clădire cu o înălţime mult mai redusă. Este o recunoaştere care dovedeşte, încă odată, adevărul celor afirmate de noi şi anume că nu am dat niciodata acordul pentru ceea ce vedeţi astăzi lângă noi”, se afirma in Comunicatul Arhipescopiei. Va voi oferi mai jos o mostra crasa de spaga ordinara a Trustului Realitatea -Catavencu, din care face parte si Liviu Mihaiu, nasul de cununie al madamei Diana “Daiana” Voicu, care se ocupa de firma Willbrook, investitia fratilor Ofer de langa Catedrala Sfantul Iosif. Nu e cazul sa discutam prea mult. Pur si simplu numarati randurile din “stirea” de mai jos – difuzata si la Realitatea Tv si pe Money Channel – rezervate pozitiei Arhiepiscopiei comparativ cu cele dedicate firmei in cauza. Luati nota si de reclama existenta zilnic pe postul respectiv (vezi foto) dupa care scuipati. Dar cu respect! Nu-i asa: “Noi vrem respect!”.
REALITATEA TV: Bisericile catolice din Capitală vor trage clopotele până la oprirea lucrărilor la Cathedral PlazaLuni, 26 Octombrie 2009 18:55
“Toate bisericile catolice din Capitală vor trage clopotele, începând din 27 octombrie, până la oprirea lucrărilor la blocul turn de lângă Catedrala Sf. Iosif, au anunţat reprezentanţii Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti.Într-un apel către Millennium Building Development SRL, dezvoltatorul imobilului numit Cathedral Plaza, Arhiepiscopia reaminteşte companiei că a fost somată de Primăria Capitalei să înceteze lucrările la blocul turn, pe motiv că autorizaţia de construire a expirat.“Întotdeauna aţi afirmat că aţi respectat legile ţării. Facem apel să respectaţi deciziile autorităţii locale şi legea nr. 50 din 1991, care stabilesc în mod neechivoc că autorizaţia de construire menţionată mai sus nu este valabilă”, se menţionează în apelul dat publicităţii luni. Forma actuală a construcţiei Cathedral Plaza se datorează chiar arhiepiscopului Ioan Robu, care a agreat şi chiar a lăudat soluţia arhitecturală aleasă în urma solicitărilor sale imperative, au declarat, reprezentanţii dezvoltatorului.“Exista un PUD (Plan Urbanistic de Detaliu – n.r.), la momentul la care investitorii au cumpărat terenul, care le dădea dreptul să folosească o suprafaţă mult mai mare de teren, cu o înălţime limitată. Doleanţele monseniorului (arhiepiscopului Ioan Robu – n.r.) au fost să se elibereze o suprafaţă consistentă din teren, pentru a se crea această piaţă de care catedrala avea nevoie şi nu a dorit să fie blocată faţada Catedralei (Sf. Iosif – n.r.) dinspre Calea Victoriei. Monseniorul a înţeles să le solicite imperativ investitorilor acest lucru. Investitorii s-au conformat, au venit cu această soluţie arhitecturală prin care clădirea se dezvolta pe a doua jumătate a terenului, retrasă, eliberând terenul şi creând această piaţă, o piaţă urbană, o piaţă a oraşului, dar au creat această înălţime, această campanilă, cu care monseniorul s-a declarat de acord, ba chiar a lăudat ideea. A salutat ideea de element vertical care punctează locul Catedralei şi piaţa Catedralei. Nu am făcut decât să urmăm indicaţiile monseniorului Robu, să-i acceptăm doleanţele, să înţelegem raţional nevoia acestei pieţe, pe care am înţeles-o şi pe care am şi preluat-o în consecinţă”, a explicat, Daiana Voicu, la The Money Channel, managing director Wilbrook Management – compania din care face parte dezvoltatorul proiectului, Millennium Building Development. Primarul general Sorin Oprescu a anunţat, pe 22 octombrie, că a somat Millenium Building Development SRL să sisteze lucrările la blocul turn de lângă Catedrala Sf. Iosif, pentru că autorizaţia de construcţie eliberată de Primăria sectorului 1 a expirat pe 14 iunie. Anunţul a fost salutat, o zi mai târziu, de Arhiepiscopie, care, prin PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, şi-a exprimat speranţa că “dl. Oprescu va avea tăria de a-şi continua lupta deschisă pentru legalitate şi nu se va lăsa înfrânt de mafia politico-imobiliară, care a desfigurat Capitala României”. În replică la anunţul lui Oprescu, Millennium Building Development a precizat, pe 22 octombrie, că autorizaţia de construcţie pentru acest proiect este valabilă pe toată durata de execuţie a lucrărilor, de 36 de luni, din care s-au consumat efectiv 18 luni.“Domnul Primar General, Sorin Oprescu, se află într-o gravă eroare de informare, iar anunţul făcut astăzi (joi – n.r.) privind recentele acţiuni în instanţă demonstrează fie necunoaşterea legislaţiei în vigoare, fie ignorarea situaţiei de drept şi de fapt a autorizaţiei, fie reaua-credinţă. Dorim să reamintim în acest context de decizia irevocabilă a Curţii de Apel Ploieşti din 25.06.2009, care a respins solicitarea de anulare a autorizaţiei de construcţie a complexului “Cathedral Plaza”. (…) Proiectul Cathedral Plaza al Millennium Building Development a fost autorizat de Primăria Sectorului 1, în 24 februarie 2006. Lucrările au fost începute în data de 9 martie 2006. În aprilie 2006, avizele au fost contestate în instanţă de reprezentanţii Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti, procedurile juridice derulându-se timp de aproximativ trei ani. Din iulie 2007, lucrările au fost întrerupte până la soluţionarea cauzei, deschisă prin decizia Curţii de Apel din 25.06.2009″, au arătat reprezentanţii Millennium Building Development.Reprezentanţii companiei au mai spus că, în opinia lor, este cel puţin suspect faptul că, timp de un an şi jumătate de la începerea mandatului de primar, Sorin Oprescu a avut verificări succesive ale documentaţiilor referitoare la proiectul Cathedral Plaza şi nu a descoperit absolut nicio neregularitate sau ilegalitate.“Ba mai mult, ne-a confirmat de mai multe ori corectitudinea actelor emise şi ne-a felicitat atât pe noi cât şi public pentru performanţa proiectului”, spun reprezentanţii dezvoltatorului.În privinţa atitudinii Arhiepiscopiei vizavi de decizia lui Oprescu, reprezentanţii dezolvatorului au sugerat că aceasta are conotaţia unui sprijin acordat candidatului la prezidenţiale. Compania s-a declarat surprinsă de “modul în care campania electorală pentru alegerile prezidenţiale se reflectă în desfăşurarea unui proiect şi, în general, asupra mediului de afaceri”, precizându-se că, raportat la cazul Cathedral Plaza, compania nu poate decât să constate “efectele negative ale unor decizii şi declaraţii ce dovedesc o certă necunoaştere a legislaţiei în vigoare”.“Compania noastră, însă, nu face politică.Menirea noastră este de a ne ocupa în mod responsabil şi cu respectarea legilor româneşti şi internaţionale, de afaceri imobiliare. După cum, aşa cum bine ştim cu toţii, şi misiunea Arhiepiscopiei Romano-Catolice este alta, în niciun caz de a se implica în afaceri sau de a sprijini candidaţi politici. Atitudinea de care a dat dovadă Arhiepiscopia Romano-Catolică, prin acţiunile Monseniorului Ioan Robu, au demonstrat ca această instituţie nu mai reprezintă pentru noi un interlocutor credibil şi onest. Avem în continuare încredere în instituţiile statului de drept din România, care au dat câştig de cauză companiei noastre, printr-o decizie definitivă care face posibilă continuarea lucrărilor la proiectul Cathedral Plaza, în baza autorizaţiei de construcţie valabile pe care o deţinem”, s-a precizat într-un comunicat din 23 octombrie al Millennium Building Development.Proiectul de construcţie a Cathedral Plaza a început în 1998 pentru o clădire de doar 17 metri, care ulterior a ajuns la 75 de metri, având 19 etaje, parter şi patru niveluri subterane. Începând cu 2001, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti a trimis numeroase scrisori şi a făcut diverse sesizări către organele în măsură să oprească această construcţie. La începutul lunii octombrie, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, a declarat că instituţia pe care o conduce are o culpă acumulată în timp, ca urmare a cedării la presiuni, cel mai relevant exemplu fiind Cathedral Plaza, clădire a cărei construire nu ar fi fost posibilă fără insistenţele Arhiepiscopului Ioan Robu.Demnitarul a reamintit atunci că, în mandatul de ministru al lui Ion Caramitru, Arhiepiscopul insista pentru construirea clădirii de lângă Catedrala “Sf. Iosif”, iar acum cere cu aceeaşi insistenţă dărâmarea ei. Paleologu mai spunea că nu înţelege atitudinea unui om care a semnat acordul de construire şi care acum aruncă piatra în actualul ministru al Culturii. “La vremea când se decidea avizul de construire a clădirii, eu eram la studii. Arhiepiscopul a semnat acordul de construire, într-o scrisoare adresată ministrului Culturii de atunci, Ion Caramitru. Asta, însă, nu absolvă statul de responsabilitate”, a explicat, pentru NewsIn, Paleologu.Theodor Palelologu a mai afirmat că, în calitate de ministru, îşi asumă misiunea de a nu pleca urechea nici la ceea ce solicită prelaţii, nici investitorii , nici politicienii.“
Deontologie cu polonicu’, ce mai! Pai sa le dam si noi, la fel, drept respect: o Moneda Unica Europeana!
Televiziunile și holding-urile media dau buzna la Chișinău. Cel puțin așa reiese din ultimele informații de pe piața autohtonă, unde în următoarele 2 luni se așteaptă lansarea a două televiziuni de știri noi – RealitateaTV (nu se va numi astfel, ci va purta o altă denumire) cu sediul central în zona Moldexpo din Chișinău și JurnalTV cu sediul în centrul de business SKYTOWER. Aceste două lansări reprezintă startul unei noi etape a dezvoltării mass-media, care, în ultimii ani devine un subiect tot mai interesant de urmărit.
Concurență pe nișa de știri TV
Știrea despre venirea RealitateaTV pe piața din R. Moldova a spart gura târgului, făcând mare vâlvă în special în rândul jurnaliștilor. Deși foarte puțin vorbesc deschis despre asta, patronul Realitatea-Cațavencu, Sorin Ovidiu Vântu, Sergiu Toader și Dumitru Țâra (se pare că ultimul va fi managerul afacerii de la Chișinău) – fost director al MOLDPRES – (nota mea, VR), au discutat la Chișinău face2face cu mai mulți jurnaliști și oameni din presă pentru a-i atrage în barca bucureșteană. Printre cei vizați la interviu sunt nume grele din mass-media autohtonă, iar rezultatul final al discuțiilor și negocierilor vor ieși în curând la iveală. Astfel, probabil mai curând decât ne așteptăm, pe sticla ”Realității” vom vedea nume de la ProTV, TV7, dar și jurnaliști de la alte televiziuni. Zvonurile spun că Sorin Ovidiu Vântu nu este unica persoană implicată în afacerea de lansare a televiziunii de știri la Chișinău, iar în spatele business-ului ar sta și politicieni din peisajul autohton. Cât sunt de adevărate cele de mai sus și cine e cel care vrea titulatura de ”mogul media”, rămâne să ciulim urechile și să ”ascultăm”.
O altă investiție mare pentru piața de media basarabeană se face în acest moment la Jurnal de Chișinău. Astfel, în condiții destul de neclare (nu se știe de unde, de ce și cu ce scop), instituția a primit investiții germane de câteva milioane de euro pentru a lansa televiziunea JurnalTV. Deși lansarea acesteia a fost anunțată în vară pentru luna septembrie, într-un final, patronii și-au revăzut afirmațiile, precizând că postul TV va începe să emită abia la mijlocul lunii decembrie. Conform bârfelor, la capitolul ”lansări”, Realitatea s-ar putea să facă o surpriză ”neplăcută” pentru JurnalTV. Cine, cui și ”cât de fierbinte o să i-o… facă”, aflăm în mai puțin de 2 luni.
Într-un final, este clar că cele două instituții ”aspiratoare” de jurnaliști vor intra în concurență directă cu veteranul ProTV Chișinău – un post TV bun, ce are un spate o echipă profesionistă, dar care în ultima bucată de timp, în viziunea mea, a început să se plafoneze. Amenințarea ”pe hârtie” a Realitatea și Jurnal vor face ca șeful ProTV Chișinău, Cătălin Giosan, să-și schimbe strategia de management, iar echipa de acolo va avea mai multe motive ”să rămână în continuare Pro”. Totodată, consumatorul știrilor acestei televiziuni ar trebui să se aștepte la noutăți în materie de grilă de programe și de ce nu – știri și mai competitive. Întotdeauna este loc de mai bine, nu?! Se știe bine că Sârbu (patron ProTV) și Vântu (patron Realitatea) sunt concurenți mari pe piața română, iar Chișinăul poate fi un nou teritoriu pentru ”desfășurarea de forțe” chiar cu implicarea directă (inclusiv financiară) a celor doi. Who`s gonna win?!
Știrile on-line În contextul celor de mai sus, noii jucători de pe piață, dar și alții, își propun să atace și segmentul de știri on-line. Atât Jurnal cât și Realitatea vor încerca să lanseze produse și să-și consolideze audiența pe site-urile lor de internet, acolo unde la capitolul mass-media în acest moment unimedia.md și protv.md conduc detașat clasamentul celor mai vizitate site-uri media din Moldova cu câte cca 22 mii vizitatori unici pe zi (și peste 3.5 milioane afișări pe lună).
”The War Begins” Într-un final, nu pot decât să concluzionez că bătălia pentru întâietate cunoaște un nou start, dealtfel foarte benefic pentru toată industria media. În acest nou început, unii au mari șanse să o dea în bară, alții au toate resursele să câștige. Indiferent de cele expuse mai sus, un lucru rămâne cert, la fel ca până acum – UNIMEDIA va rămâne în TOP. Cum, de ce și care sunt ”așii”, așteptați surprizele pentru vizitatori, evident cu titlul de… ”cu drag pentru concurență”.
November 17th, 2009 
VR 
Iulian Urban reclama: investigatie jurnalistica de toata jena
Posted in Uncategorized 
Tags: 
