Zilele acestea am asistat la un “regal” al serviciilor secrete ungare. Pe de-o parte, pitigoii lobotomizati ai lui Roller Tismaneanu isi plagiau la greu gusatul sef, regurgitandu-i excrementele verbale, dupa o mestecare prealabila, de pe blog direct pe portalurile lui Tatuka Soros, pe de cealalta ofiterasii smecherasului de Viktor Orban dansau brat la brat cu agentii lor de pe teren, din politica “romaneasca”, de la “opozitionistii” Nastase si Tariceanu, cu avatarurile lor nereusite, Ponta si Crin, la Boc si Baconsky, presurile de serviciu ale Budapestei. Gargariseala pretins nationalista a mamelucilor lui Iliescu este, de fapt, la acelasi nivel scabros cu gaunoseniile flatulate prin orificiul de deasupra gusei la adresa nationalismului de printisorul rosu din gradina lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Basescu. Recte, Tismaneanu. Orice observator de bun simt din tara asta stie cat de aservite au fost cele doua partide foste de guvernamant, PSD si PNL, fata de UDMR si Ungaria. PDL nu face decat sa continue o linie ticaloasa, de canalii politice, daca vreti, marca TIR-istologului Tismaneanu, trasata inca din decembrie 1989 de partidul muma, FSN-ul lui Brucan, Iliescu si Roman. Motivatiile ticalosiei anti-nationale sunt multiple: 1. Puterea agenturii KGB in Romania, la care maghiarii sunt doar una dintre excrescentele preferate ale politicii Moscovei; 2. Tradarea, vanzarea (cazurile Tariceanu-Nastase); 3. Apartenenta la Reteaua Soros (pudelii lui Plesu, de la Baconsky la infiltratii din Palatul Cotroceni si hidrocefalogusatii GDS, de la Preda la Tismaneanu); 4. Santajul (cazul Basescu-Boc). 5., 6., 7. s.a.m.d…. Santajul este unul clasic, via Soros, si altul politic, via Orban. Viktor Orban.
Din punct de vedere politic, Ungaria este acum pe cea mai buna pozitie de santaj fata de Romania: detine presedintia UE si are in mana poate cel mai important proiect romanesc de dupa esecul “Strategiei Marii Negre”: Coridorul Dunarii. Ungaria are o obsesie: Transilvania. SRI-ul stie, SIE cunoaste, NATO are la cunostinta, Moscova se distreaza. Treaba mare bozgoreasca se vede la tot pasul – daca nu ai creier de 5 miligrame si mai esti si lobotomizat pe deasupra -, de la hartile promovate de UDMR pentru copiii de gradinita pana la enunturile publice ale tovarasei de viata a ambasadorului Boszkar Fuzes, adulatoarea criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert, “inimoasa” Bajtai Erzsebet, apud seful M.A.E. BaconsKy (BTW, ce-o sa mai zica acum gusatul sef si pitigoii lui psihopati – Wass Albert, criminal de evrei, Muzeul Holocaustului, ha?!)
Dar, ce vrea, de fapt, Ungaria, provocand in lant Romania? Si de ce accepta SRI-ul ca slugile lui Soros sa-si bage raturile in afacerile de stat ale Romaniei?
Voi reveni…
UPDATE: In fine, mi s-a reprosat (de catre sotie) limbajul, inspirat de altfel din gandireea noilor politruci kominternisti (iata, deci, cum ne controleaza femeile!). Asa ca revin cu ideile sub alta forma, next time :), cand va voi povesti si despre planurile internationaliste ale tovarasilor puricosilor privind “Uniunea Ungro-romana”…
O organizatie de homosexuali de la Chisinau, ai carei parteneri sunt, printre altii, asociatia homosexualilor de la Bucuresti – Accept si Centrul de Resurse Juridice al Fundatiei Soros, si care are ca finantatori oficiali aceeasi Retea Soros prin Institutul pentru o “Societate Deschisa” dar si biroul OSCE din Republica Moldova, cere nici mai mult nici mai putin decat schimbarea stemei orasului Soroca, din motive de… discriminare.
Cererea frizeaza dementa “societatii deschise” intr-o stare extrem de avansata asa ca o reproduc integral:
“Prin prezenta, Coaliția NeDiscriminare își exprimă nedumerirea şi îngrijorarea privind stema oraşului Soroca, postată pe pagina oficială de internet şi expusă în diverse locuri publice. Dat fiind faptul că atît invazia tătară, cît și decapitarea ca pedeapsă sau înfiptul în suliță nu mai țin de actualitate și nu mai sunt practicabile nici în cele mai sălbatice zone ale lumii, nu ni se pare a fi plauzibilă utilizarea acesteea. O stemă se dorește a fi ceva reprezentativ, îmbietor, o amintire plăcută sau o primă impresie despre localitatea şi oamenii care o populează. Astfel, ce poate spune azi un cap de om înfipt în suliţă despre Soroca modernă, oraş de margine într-un stat civilizat, democratic, cu pretenţii europene?
Considerăm drept inadmisibilă şi ilegală afişarea în văzul lumii a unei imagini ce înglobează cea mai sîngeroasă şi abominabilă parte a trecutului localităţii. Mai mult decît atît, mesajul promovat este unul discriminator, care incită la ură, violenţă și marginalizare a unor fiinţe umane doar pentru că au un anumit aspect exterior sau aparţin unei etnii. În descrierea oficială a stemei citim: Scut roşu despicat. În primul cartier o cetate crenelată de argint, cu un turn central, cu poartă închisă şi ferestre negre. În cartierul al doilea un cap negru de duşman în profil spre stînga, înfipt întru-o lance de argint. Simbolizează vechea cetate Soroca şi luptele împotriva tătarilor. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint. (Adoptată prin decizia Primăriei nr. 1/2 din 20 ianuarie 1999)https://www.primsoroca.md/pagini-0-9-0.html (în actul emis de autorităţile locale scrie chiar „cap de tătar”!). În acest context, orice locuitor sau oaspete al Sorocii, de origine tătărească, ar trebui să se simtă vinovat şi ameninţat de această stemă. Vizaţi şi ameninţaţi, în egală măsură, ar putea să se simtă şi puţinii cazaci, care tradiţional poartă astfel de mustăţi şi coafuri, puţinii hipioţi sau tineri moderni marginalizaţi pentru comportamentul şi aspectul exterior, precum şi minoritatea considerabilă de etnie romă, care adesea este discriminată pentru culoarea pielii fiind declaraţi duşmani ai majorităţii populaţiei. Drept urmare, consecinţele interpretării greşite a acelui simbol arhaic, învechit pot fi inimaginabile.
Pe de altă parte, se pare că stema oficială a localităţii nu a fost aprobată de Comisia Naţională de Heraldică şi nici măcar nu a fost elaborată conform normelor legale.
În consecință, Coaliția NeDiscriminare cere intervenţia în regim de urgență a factorilor de decizie locali, regionali şi naţionali în vederea anulării şi scoaterii din circulaţie a acestui simbol anacronic, pentru a nu apela la instanţele de judecată în impunerea legalității.”
Ziaristi Online: O campanie de mai multe sute de mii de euro se deruleaza in toata tara folosindu-se de texte ofensatoare la adresa romanilor pentru a starni o reactie publicitara dar si pentru a inocula idei negative si generatoare de revolta, ceea ce ar trebui, credem noi, sa intereseze si onor SRI. Cu “gaselnite” de tipul “Romanii n-au valoare” si culori predominante negru si portocaliu, campania aduce aminte de cea lansata de Jurnalul National in decembrie 2010, sub sloganul ‘Degeaba!”. De data aceasta se pare, insa, ca este altceva, de asemenea cu un posibil substrat politic. Sub pretextul unei lansari care va avea loc pe 7 martie, sunt dispuse mesaje cu un continut in care, daca am inlocui cuvantul “romani” cu “tigani”, “unguri” sau alte nationalitati s-ar autosezisa pe loc organele statului si celebrul organism bugetofag de implementat “Corectitudinea Politica” neo-marxista, CNCD. In lipsa unei reactii normale a statului, de a-si proteja si respecta cetatenii, chiar daca sunt majoritari, cetateanul Tociu a trecut la actiune civica, solicitand pedepsirea vinovatilor, conform Legii, si incepand cu principalul responsabil, institutia care a autorizat panotajul, respectiv Primaria Capitalei, in ce priveste Bucurestiul. Este interesant de notat suma imensa folosita pentru aceasta campanie. Se pune intrebarea fireasca: oare ce “produs” se va lansa ca sa acopere aceasta cheltuiala si sa aduca profit si “beneficii”? In nici un caz romanilor, dupa cum se vede.Vom reveni asupra acestui subiect. Pana atunci, prezentam Sesizarea cetateanului Tociu catre CNCD si alte cateva reactii ale bloggerilor romani:
Către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Nr. 1453/01.03.2011
Prin prezenta vă aduc la cunoștință faptul că, în data de 1 Martie 2011, am constatat existența unor panouri publicitare în București, care transmit mesaje ce aduc atingere demnitatii și creează o atmosferă de intimidare, degradare, umilitoare și ofensatoare, îndreptată împotriva membrilor comunității cetățenilor români de naționalitate română, astfel:
la intersecția b-dul Iuliu Maniu cu str. Dezrobirii, mesajele: „Românii n-au valoare” și „Românii nu sunt buni la pat”.
Consider că gravitatea expunerii acestor mesaje este mărită prin faptul că acestea nu sunt asumate, ceea ce induce privitorului ideea că respectivele mesaje au statut de adevăr general valabil, precum și faptul că mesajele sunt accesibile în egală măsură copiilor, inducandu-le sentimentul că apartenența la naționalitatea română presupune un statut de inferioritate, fapta care atrage consecințe incomensurabile asupra dezvoltării personalității și a confortului psihic ale acestora pentru tot restul vieții.
Ținând cont de cele de mai sus, vă solicit să analizați prezenta reclamație cu celeritate și să îi penalizați atât pe inițiatorii acestei campanii, cât și pe cei care au facilitat desfășurarea ei, într-un mod care să devină un element de referință pentru viitor.
Astfel, consider necesar ca rezoluția Dumneavoastră să oblige Primăria București, pe lângă amenda maximă, să finanțeze organizarea unor activități reparatorii eficiente de către organizații care au ca domeniu de activitate afirmarea identității românești, precum și să declanșeze procedurile judiciare de desființare a tuturor organismelor și firmelor care au comandat și care și-au adus aportul la desfășurarea acestei campanii.
Cu considerație,
Mihai Tociu
Cetateanul Tociu mai scrie pe blogul sau:Va suge monstrul UDMR “valoarea” românilor?
Pe când românii erau adormiţi în somnul raţiunii, “democraţia” l-a născut pe micul monstru, denumit Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi l-a dat UDMR-ului să-l crească.
Micul monstru a fost învăţat să se hrănească cu valoarea românilor, dar la un anumit moment cineva a anunţat pe panouri publicitare că aceasta nu mai este.
Să fie adevărat? Nici vorbă! Micul monstru nu trebuie să se teamă că va muri de inaniţie: românii mai au încă valoare, după cum se va vedea mai jos.
“Asta e Romania” – Din ciclul “simt enorm si vaz monstrous” – Romania dupa mintea lui Soros
La inceputul acestui an a aparut un site care, nu-i asa, ne prezinta Romania asa cum este ea. Aveam nevoie de asa ceva, chiar daca la fiecare colt de strada se gaseste cate un profet care sa ne spuna cum arata Romania Reala, “Romania Profunda”.
Continuarea si alte opinii pe aceasta tema la Ziaristi Online
Today, all the leading NGOs are branch offices of the Rothschilds and are entrusted with not only attaining the greatest political influence possible, but also with the psychological shaping of the nation.
Andrei Plesu, la etatea sa, dupa ce a trecut cu bine de Omagiul pe care l-a primit din partea detasamentului de pionieri si utecisti de la Colegiul Noua Europa, este mai ceva ca Ceausescu inainte de Congresul XIV. Zici ca merge pe urmele lui Iliescu, modelul Viagra al politicii dambovitene. Iliescu are o ambitie: sa iasa din politica cu picioarele inainte. Dar Plesu, ce ambitie are? Sa intre in politica cu picioarele inainte? Pentru ca, totusi, pare sa se consume cam mult pentru starea sa de sanatate, specifica persoanelor bolnave de obezitate. Raspunsul poate sta in faptul ca Plesu nu face nimic gratuit. Si nici gratis. Ci pe bani; bani grei am putea spune, daca ne gandim la milionul de marci primit de la o Fundatie germana chiar in timp ce era Ministru de Externe al Romaniei.
Acum, nu trece o zi fara ca lautarul din Tescani sa nu danseze ca hipopotamul Disney pe vreo scena nationala sau sa se lateasca in ecranul cutiilor de spalat creiere, alaturi de mai tanarul sau partener de viata Siegfried (pentru intimi Marcello). Daca nu e in Dilema lui Patriciu e in Adevarul (aceluiasi Patriciu) sau, in varianta sa electronica, ca cap de pagina in Hotnews-ul lui Soros, racorit cu evantaiul de pene de soimul patriei sovietice, micul Tabalaga. Daca nu e pe TVR 1, lansat intre “Danutz SRL” si “Lozul cel Mare”, il gasiti in reluare, dimineata, la pachet, intre “Pur si simplu delicios” si “Povesti cu lipici pentru cei mici”, sau pe TVR Cultural, cu marele Patapievici la picioare. Daca nu-i la Ateneu, pe banii ICR, adica ai nostri, atunci Pataplesu ii face culcus la loc, in Aleea Alexandru, de unde Ion Iliescu i-a facut cadou, de la bugetul statului, primele miliarde cu care a rulat Dilema. Aici, mai nou, Hopa Mitica al tuturor regimurilor, “Tulceanu”, colegul lui “Lulu” Filosofeanu, care si-a irosit cei mai frumosi ani de creatie tocindu-si coatele in Guvernele FSN, CDR, PNL, PDL, UDMR si murdarindu-si buricele degetelor la triat Note Strict Secrete din Dosarele Securitatii, emite, de pe podiumul sau de “rezistent prin mancare” in regimul comunist, noile directive ale Partidului Civililor din Romania (PCdR). Nu-i vorba, o face cu sarm si inteligenta… diabolica, dupa cum ar spune unii.
Daca as fi scientolog, sa spunem, o alta secta plina de “intelectuali”, mi-as dori sa-l vad pe Plesu ca Guru, dansand nud in Golful Neamtului de la Costinesti, dar numai cu o partenera de plaja ca “tovarasa colonel” Zoe. Zoe Petre, cea cu care a aprobat si aplaudat bombardamentele asupra locuitorilor capitalei Serbiei, Belgrad: copii, batrani, intelectuali, oameni, intr-un cuvant. Am inteles ca domnul Plesu se oripileaza in fata violentei Miscarii Legionare, care, prin unii membri ai ei inzestrati cu o gaura in plus, vorba lui Tutea, cea de la pistol, gaureau responsabili guvernamentali, la randul lor criminali, ca Armand Calinescu, pentru a se preda apoi si a fi executati in piata publica. Reprobabil, nimic de zis. Dar oare nu se gandeste Andrei Plesu, apologetul crimei in masa, cum il vor privi ochii copiilor ucisi, ochii miilor de cadavre sarbesti facute de un atac blestemat, chiar si de Sfintele sarbatori de Pasti, in timp ce-l va cuprinde frigul si intunericul?
Tot de la inaltimea lui, de filosof-sef al natiunii, dl Plesu a dezavuat atoatestiuitor, in aceeasi conferinta, apartenenta lui Eliade, Noica, Cioran, Nae Ionescu la Miscarea Legionara si si-a permis sa-l ridiculizeze pe geniul romanesc Mircea Vulcanescu pentru ca venise la Antonescu cu 14 solutii la o problema (am observat, de altfel, inceputul unei campanii impotriva “criminalului de razboi” Mircea Vulcanescu, careia, iata, ii da glas insusi luptatorul cu comunismul “crenvurşti ardeleneşti făcuţi din carne de capră“). E grav ca unii ca Vulcanescu puteau gasi mai multe solutii la o problema in timp ce distinsul Plesu, cat a fost ministru de Externe, nu a reusit sa obtina o omleta calda de la cantina MAE. Observ si eu, nu dau cu parul.
Cum nu sunt intelectolog ci doar un biet pacatos ortodox nu imi permit sa acced la oaza maro a cercului stramt si doar observ, de la distanta. Observ ca de la inaltimea sa de tovaras al procurorului bolsevic, pardon, mensevic al natiunii, din sferele heideggeriene si pariso-heidelbergiene, se coboara pana in tarana ortodoxie noastre si il scarmana problema cipurilor. Ce treaba are filosofia plimbata curmanos de pe strada Paris pe Tirana si apoi la Centrala din Aleea Alexandru cu cipuiala? Ne spune Hopa Mitica: “Cand a aparut scandalul cu cipurile, au fost reprezentanti ai clerului care au spus: “E 666, mana diavolului, nu va lasati, mai bine sa ne aruncam cu pieptul in sabii!” Brusc, dupa ce s-au purtat musulmani un timp, acum erau kamikaze.” Nu inainte de a critica, ca orice om de bine, la modul general, ca “din punctul meu de vedere, martiriul nu este o practica autohtona. Nu cunosc mari teologi care sa fi acceptat chiar martiraje minore cand s-au daramat biserici, adica macar sa declari ca nu e in regula si sa suporti consecintele (care nu puteau fi fatale, insemnau o trimitere la munca de jos, intr-o manastire de granita)”.
Am auzit placa asta de mii de ori din partea “intelectualilor de bine”. Cu totii ignora, ca sa dau un singur exemplu, martirajul Parintelui Gheorghe Calciu, care chiar de pe scarile bisericii, cu glas tare, predica impotriva ateismului comunist, pentru a fi re si re-arestat, savarsind doua decenii de inchisoare, exact in perioda in care Plesu si Liiceanu isi plimbau dosurile pe la Paris, Viena si Berlin. Desigur, dl Plesu nu a avut timp sa-i cunoasca pe martirii din inchisori, fiind mai degraba ocupat cu deservirea ofiterilor de Securitate in timpul transei sale transcendentale sau la orele de estetica predate pentru Securitatea Municipiului Bucuresti (SMB). Nu asta ar fi problema. Dar, inainte de a-i arata pe altii cu degetul – in special clerul ortodox, normal – se pune intrebarea de bun simt “Unde ai fost tu?”. Unde ai fost Andrei Plesu cand se daramau bisericile, rand pe rand? Unde a fost glasul moralist al intelectualului cocotat acum pe scena Ateneului? Unde a fost trupul tau, cu care, nu ma indoiesc, puteai cu usurinta opri cel putin un escavator pe treptele Bisericii Sfanta Vineri? Ah, am uitat! Erai la Heidelberg, persecutat de Securitate, pentru a doua oara!
Poate aceasta sa fie diferenta intre cei doi titani ai disidentei romane, Plesu si Liiceanu, si insignifiantii Michnik si Muller; ca cei din urma au facut, totusi, inchisoare si au fost anchetati si brutalizati de Securitate in timp ce cei dintai “rezistau prin mancare”! Un alt martir uitat de marele Andrei Plesu (la propriu nu la figurat), Parintele Nicolae de la Rohia, observandu-i cu atentia anilor de detentie, i-a definit pe cei gardieni ai lui Noica drept “Catarii de la Paltinis” (secta nu animalul). Ce inseamna darul unui Parinte convertit la dreapta credinta…
Bine zicea Parintele Justin Parvu, bunul duhovnic luat in bascalie cu cipurile de intelectualul tuturor regimurilor, Andrei Plesu: “Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere averile”. (Parintele Justin Parvu da primul interviu dupa ce a fost acuzat de legionarism: “Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului!”»)
Dar sa ne intoarcem la chestiunea zilei: domnul Andrei Plesu e activ. De ce?, asta-i intrebarea. Gasim raspunsul in expozeul sau ICR-ist: “Lumea noastra arata ca un stadion fara arbitri”. Dl Plesu vrea sa fie arbitrul acestei lumi. Cum stim ca, de cele mai multe ori, arbitrul fura pentru un jucator, la inceput asa, cu ciupeli, in asteptarea finalei, cand se joaca meciul hotarator, nu ne ramane decat sa-l observam cum incepe sa-i faca loc pe scena, cu toata armata sa de soimi ai patriei sovietice, pionieri si utecisti, si omnigrandoprezenta sa, unui “ales” al Grupului. Grupul pentru Dialog Social, centrala PCdR-ului, copilul cu doua moase, Brucan in decembrie 1989, si Soros din ianuarie 1990. Desigur, asta ne arata cat de slab este, de fapt, “alesul” Grupului, daca s-a conceput o atare strategie agresiva pentru el, cu o asemenea perioada inainte de alegeri. Este vorba, desigur, de “fiul unui revolutionar”, ce sa-i faci? tot… bolsevic (sau mensevic?), “el insusi un revolutionar”… Pana atunci, la momentul “finalei”, sa ne obisnuim, asadar, sa-i vedem pe cei doi hipopotami de aur dansand pe toate mesele “lumii noastre”, un Pat si-un Patason (alias Siegfried, aka Marcello) imbatraniti in rele, un cuplul Stan si Bran de plans, doua jucarii stricate, ce merg tinandu-se de mana numai pe strazi intunecate si adanc-adanc infundate…
Micul scrib de la gazeta de perete electronica a PCdR, Danutz SRL Tapalaga, deranjat ca editorul sau humanistoid Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu a fost stampilat pe viata de Adam Michnik drept bolsevic si mensevic, se supara ca prostul satului pe Dinu Patriciu, ca cica intra cu bocancii (eu am observat ca are pantofi destul de fini, de doar vreo 1000 de euro bucata) la Ateneu si lipeste bancnote pe fruntea violonistului cand “toata lumea stie”, dupa cum a spus si tovarasul ayatollah Tismaneanu, ca “mensevicii sunt anti-bolsevici”. Sa te crucesti, ce-ti ramane de facut?! Dar si sa te amuzi, de ridicolul situatiei: gura pacatosului adevar graieste. In cazul de fata, singurul violonist cu dar lautaresc este chiar rapsodul Plesu, caruia Patriciu chiar ii lipeste pe frunte (tot la propriu), lunar, cate o bancnota-doua din cele oferite ca dar de Federatia Rusa dupa devalizarea Rompetrol-ului romanesc.
In ciuda abundenţei informaţiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor. Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.…
In ciuda abundenţei informaţiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor. Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.
Mihail Sebastian s-a hotărât să dezbată problema iudaismului. Si o face pe un caz concret. El alege un moment oarecum istoric, cam ultimii zece anii a frământărilor noastre politice, si încearcă a stabili în acest cadru viata de nădejdi, de luptă si de suferintă a unui evreu neprevenit – dar pentru asta numai putin evreu – care e o fiintă originară, poate chiar fiinta lui originară, Iosef Hechter. Iosef Hechter se chinuieste. Dar pentru că Mihail Sebastian vrea să rezolve o problemă, în sensul că el vrea să înteleagă de ce se chinuieste si dacă nu poate fi si altfel, Iosef Hechter trăieste lucid, adică dedublat, drama aceasta a iudaismului. Punctul de ajungere a acestui Iosef e oarecum surprinzător: pornind pe calea rationalistă – specific iudaică – a lui DE CE?, eroul nostru sfârseste prin a adopta, metodic, atitudinea statică a lui Ghită Blidaru, care, întrucât e orientală, poate fi însusită si de evrei (cel putin de evreul mistic) de îndată ce ea face fondul gândirii aritmetizante a lui Spinoza, dar nu e mai putin străină evreului de azi care, înclestat în lupta cu problematica rasei lui, vrea să fie un luptător. Rezultatul? Iosef Hechter nu izbuteste să explice nimic. În schimb, el constată; constată că Iuda suferă si se chinuieste; si că nu se poate altfel.
Numai că constatarea aceasta este lipsită de necesitate. E adevărat că de când e lumea si de când sunt evreii – căci în adevăr evreii sunt de când lumea – neamul acesta a suferit. Din faptul suferintei lui permanente, însă, nu se poate scoate decât inductiv, adică ipotetic, sub beneficiu de inventar, caracterul necesar al suferintei lui. Si asta e insuficient. Pretinzând, deci, ca si Iosef Hechter că Iuda va agoniza până la sfârsitul lumii, eu cred că pot demonstra că nu se poate altfel. Si pentru că Iosef Hechter nu o face, se îngăduie Mihail Sebastian lui Ghită Blidaru să spună aici ceea ce nu i-a spus lui Iosef Hechter.
A căuta problemei iudaismului o solutie generală în ordinea publică este o operatie lipsită de sens. Căci de îndată ce Iuda suferă si trebuie să sufere, e de la sine înteles că ori de câte ori se va pune undeva, într-un conflict, problema iudaismului, ea se va rezolva în sensul suferintei evreilor – ceea ce nu e o solutie! Si se va rezolva astfel nu pentru că oamenii sunt răi sau nedrepti, ci pentru simplul motiv că Iuda trebuie să sufere. Asa fiind, drama iudaismului nici nu este o problemă politică, o asemenea problemă implicând întotdeauna o solutie, ci pur si simplu un fapt. Evreii pot da, din punct de vedere politic, material pentru o problemă popoarelor în mijlocul cărora locuiesc sau cu care sunt în contact. Aceste probleme îsi au, desigur, solutiile lor, bune sau rele, dar solutii. Astfel, Spania a rezolvat, sau a crezut că rezolvă, la sfârsitul secolului XV, problema evreiască, izgonind pe evrei din tară. Dar asta nu rezolvă problema iudaismului ca atare; ci, dimpotrivă, confirmă numai faptul dramei iudaice.
Aceasta înseamnă: drama iudaică nu poate fi dezlegată, pentru că ea nu e o problemă, ci un fenomen. Fenomenul acesta poate fi însă cunoscut, adică înteles. Pe ce cale si prin ce metodă? Dacă drama iudaică ar putea fi dezlegată într-un fel oarecare, ea ar fi un fenomen de relatie. Conflictul s-ar ivi dintr-o defectuoasă luare de contact între evrei si ceilalti oameni, contact care ar putea fi amendat, ajustat. Cum însă conflictul acesta e permanent, indiferent de timp si loc, sau mai exact, dacă conflictul acesta e permanent – asa cum constată eroul nostru si cum cred si eu – atunci trebuie să conchidem cu necesitate că pricinile conflictului sunt în evreu. Asa fiind, indicatia metodică e precisă; dacă evreul trebuie să sufere, suferinta lui trebuie să-si aibă originea în el însusi. Iar cum suferinta e o boală, pentru că rupe armonia creatiei lui Dumnezeu, evreul trebuie să fie substantial bolnav. De aici urmează că, pentru a dezlega taina suferintei permanente a lui Iuda, e nevoie să stim ce înseamnă a fi evreu.
Eu stiu că metoda obisnuită în cercetarea „chestiunii evreiesti” nu e aceasta. Antisemitii, de pildă, procedează tocmai pe dos, în chip empiric. Eu stabilesc anume că există un conflict statornic între evrei si celelalte neamuri, conflict care la anumite momente caută dezlegări tari. De pe urma acestor dezlegări evreii suferă, desigur. Dar vina e numai a lor, pentru că de când există ei nu au făcut decât blestemătii. E inutil să stărui prea mult asupra lipsei de valoare a acestei metode. Voi spune numai că ea nu poate fi concludentă; rezultatele ei pot fi folosite tot asa de bine de evrei împotriva antisemitilor. Într-adevăr, cum stabilesc antisemitii vina evreilor? În cel mai bun caz, în care nu se multumesc numai cu afirmatii, prin enumeratie: se citează cazuri, unu, două, o mie, în care evreii s-au dedat la blestemătii. E asta o dovadă? Nu. Pentru că la o mie de fapte vinovate, evreii pot aduce oricând o mie de fapte de laudă. Sunt răufăcători? Da. Dar sunt si binefăcători ai omenirii. Sunt jecmănitori? Desigur. Dar sunt si filantropi. Sunt trădători în război? Se poate. Dar sunt si atâtia care au murit simplu si cinstit. Si asa mai departe. Deci, dacă antisemitii spun: e drept să suferiti, pentru că sunteti răi, evreii pot răspunde: nu e drept să ne chinuiti, pentru că suntem buni. Cine are dreptate? Si unii si altii. Asta înseamnă însă: nici unii, nici altii. Cum asta? Pentru că metoda lor de dovadă prin enumerare nu poate fi concludentă.
Înapoi deci la cealaltă metodă: Iuda se chinuieste. De ce? Nu există aici un „de ce”. Iuda se chinuieste pentru că… e Iuda. În acelasi fel în care soarele luminează, calul are patru picioare sau suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 180 de grade, evreul suferă, adică e substantial bolnav. Dar atunci, ce este un evreu?
Chestiunea nu e chiar asa de simplă. Răspunsurile trebuie în orice caz pregătite. De aceea, mai întâi: când e cineva evreu?
“Deşi se sculase ca şi coada vacii, verticală uneori, filosofeanu’ s-a scurs moale şi s-a împrăştiat pe scaunul lui. Dacă tăcea, filosof rămânea în ochii celor de faţă.”
Dr. Bahador Aminian Jazi, diplomat si profesor de stiinte politice, a fost decanul Scolii de Relatii Internationale din Teheran, de pe langa Ministerul Afacerilor Externe al Iranului, si directorul Centrului de Studii Strategice al Institutului pentru Studii Politice si Internationale al Iranului (IPIS).
Şi când te gândeşti că, la 19 decembrie 2009, domnul Traian Băsescu, preşedinte al României, îi decerna lui Tokes Laszlo, pus să distrugă cam tot ce-i românesc prin Ardeal, pământ strămoşesc, românesc, înaltul Ordin „Steaua României”!
Cine simte înapoia lui Istoria, cine simte Dacii loiali si modestia voievozilor si dârzenia rãzesilor, cine simte cã pe acest pãmânt românesc s-a vãrsat atâta sânge numai pentru a pãstra nestirbitã omenia – si în care cauzã am pierdut cultura si civilizatia, în veacuri de luptã – acela nu-si poate uita mintea nici la stânga, nici la dreapta. Pentru acela, existã numai un drum: înainte.
Iurie Roşca s-a retras din funcţia de preşedinte al Partidului Popular Creştin (PPCD. La propunerea lui, Congresul XIII al PPCD, întrunit astăzi la Chişinău, l-a ales în această funcţie pe Victor Ciobanu, care până astăzi deţinea funcţia de vicepreşedinte al formaţiunii şi de lider al organizaţiei de tineret a PPCD „Noua Generaţie”
Simona Ionescu ne informeaza ca mai multi profesionisti de presa au hotarat infiintarea Asociației Române a Profesioniștilor Mass-Media, al carei presedinte este chiar Horia Alexandrescu. Nu ne ramane decat sa le uram succes!
Această carte ar putea “ridica (voievodal!) puricii la nivel de movile-munţi”, dar numai dacă cititorii îşi vor pune întrebarea, în modul cel mai serios: “Ce vor să zică vorbele imnului paşoptist, devenit, acum, Imnul nostru de Neam?!”
Aşadar, preşedintele Traian Băsescu iniţiase, prin 1999-2000, privatizarea S.N. PETROM, dar Parlamentul dominat de P.S.D. „aliat cu inamicul de până mai ieri, U.D.M.R.“, şi Guvernul şi mai ticăloşit – format tot din P.S.D. şi U.D.M.R. – din mandatul 2001-2004 au înstrăinat, efectiv, această unitate strategică a României, subminând grav securitatea energetică a ţării şi, în final, securitatea naţională.
Directorul Servicului Român de Informaţii, George Cristian Maior a declarat, marţi seara, că instituţia pe care o conduce este prima linie de apărare a unui stat, puţin vizibilă prin culegerea de informaţii şi oferirea acestora decidenţilor care trebuie să ia hotărâri pentru interesul naţional. “Sunt mii de nuanţe într-un război al minţii. Secretul de stat […]
Buni actori, innascuti as zice chiar despre unii dintre ei, marii sefi de “triburi” sindicale se pricep de minune sa manipuleze la o adica masele de sindicalisti, inca destul de naivi dar nu prosti, si sa le scoata in strada, la o comanda poltica sau alta, sa strige, cand la stanga, cand la dreapta
Armand Gosu: consilier personal al ministrului Afacerilor Externe al Romaniei, Teodor Baconschi (Baconsky) “pe zona de Est”, cu sotia de asemenea in MAE, ea, Secretar I, el, istoric, cu un doctorat in istoria Rusiei la Universitatea din Moscova (1995-1998)…
Comportamentul României în cadrul Tratatului de la Varşovia, în comunitatea socialistă (în special China), dar şi pe plan internaţional (în special Orientul Mijlociu), încurca strategiile Kremlinului şi ameninţa interesele sovieticilor.
Stalin a creat Patriarhia cu mâinile Liubiankăi! Acest departament a devenit mama sa. Legătura genetică cu KGB-ul este de asemenea un semn de rudenie al Patriarhiei Moscovei…
„Copil fiind, tata îmi spunea că Rusia încearcă să ascundă de români adevărul. Mereu m-a apăsat această întrebare. Care e adevarul pe care ruşii îl ascund? Mi-am dat seama că Moscova şi Kievul aplică un dublu standard împotriva românilor”
March 18th, 2011 
VR 
Zilele acestea am asistat la un “regal” al serviciilor secrete ungare. Pe de-o parte, pitigoii lobotomizati ai lui Roller Tismaneanu isi plagiau la greu gusatul sef, regurgitandu-i excrementele verbale, dupa o mestecare prealabila, de pe blog direct pe portalurile lui Tatuka Soros, pe de cealalta ofiterasii smecherasului de Viktor Orban dansau brat la brat cu agentii lor de pe teren, din politica “romaneasca”, de la “opozitionistii” Nastase si Tariceanu, cu avatarurile lor nereusite, Ponta si Crin, la Boc si Baconsky, presurile de serviciu ale Budapestei. Gargariseala pretins nationalista a mamelucilor lui Iliescu este, de fapt, la acelasi nivel scabros cu gaunoseniile flatulate prin orificiul de deasupra gusei la adresa nationalismului de printisorul rosu din gradina lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Basescu. Recte, Tismaneanu. Orice observator de bun simt din tara asta stie cat de aservite au fost cele doua partide foste de guvernamant, PSD si PNL, fata de UDMR si Ungaria. PDL nu face decat sa continue o linie ticaloasa, de canalii politice, daca vreti, marca TIR-istologului Tismaneanu, trasata inca din decembrie 1989 de partidul muma, FSN-ul lui Brucan, Iliescu si Roman. Motivatiile ticalosiei anti-nationale sunt multiple: 1. Puterea agenturii KGB in Romania, la care maghiarii sunt doar una dintre excrescentele preferate ale politicii Moscovei; 2. Tradarea, vanzarea (cazurile Tariceanu-Nastase); 3. Apartenenta la Reteaua Soros (pudelii lui Plesu, de la Baconsky la infiltratii din Palatul Cotroceni si hidrocefalogusatii GDS, de la Preda la Tismaneanu); 4. Santajul (cazul Basescu-Boc). 5., 6., 7. s.a.m.d…. Santajul este unul clasic, via Soros, si altul politic, via Orban. Viktor Orban.
Posted in 
Tags: 
