Pe langa agentiile guvernamentale speciale romanesti care se vede ca s-au anuntat reciproc mai mult pe e-mail, specialistii rusi cu locatia chiar in zona Kremlinului au citit ieri portalul Ziaristi Online cu asiduuitate, dupa cum se vede mai jos, lecturand de vreo 13 ori Prefata lui Larry Watts. Trei zile pana la lansarea cartii “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”. COPERTA / VIDEO ». Multumim pentru atentie!, scrie Ziaristi Online, care publica si Cuvantul Inainte al generalului Ioan Talpes, fost sef al SIE, la cartea lui Larry Watts, publicata de Editura RAO si a carei lansare va avea loc maine, 12 mai a.c., la ora 1600, in Amfiteatrul Bibliotecii Centrale Universitare, Fundatiile Regale, cu participarea urmatorilor: Acad. DINU C. GIURESCU, Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Acad. FLORIN CONSTANTINIU, Prof. univ. dr. IOAN CHIPIR, Acad. DAN BERINDEI, Prof. univ. dr. IOAN SCURTU, Europarlamentarul IOAN MIRCEA PASCU, Istoricul ALEX MIHAI STOENESCU, Moderator: MONICA GHIURCO.
CUVÂNT ÎNAINTE
Îndeobşte, istoricii îşi … şi îţi propun şansa unui demers în care specialistul îţi oferă informaţii suplimentare şi – nu de puţine ori – analizează interpretări care contribuie la perceperea şi înţelegerea mai aprofundată a unor perioade şi evoluţii din istoria unei comunităţi, popor sau chiar a umanităţii.
Nu puţine au fost şi ofertele pe care Larry L. Watts ni le-a făcut aproape cu dedicaţie pentru înţelegerea unor momente controversate ale istoriei moderne a românilor, din perspectiva şi cu percepţiile altora.
De această dată şi odată cu citirea scandalos de incitantei abordări „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Soviet cu România” ne aflăm în faţa unei provocări ce se rosteşte ca răspuns obligatoriu tuturor formelor de propagandă ştiinţifică, a tuturor formelor de manipulare ce ni s-au prezentat ritos a fi drept adevăruri româneşti pe parcursul a zeci şi zeci de ani, în perioada comunistă şi – dezolant – în cei douzeci de ani ce s-au scurs de la atât de lamentabila sa prăbuşire.
Decembrie 1989, ca punct de reper major pentru prezentul şi viitorul României – pentru că este evident, explicarea cauzelor şi condiţionărilor momentului ni se dezvăluie a fi preocuparea majoră a lui Larry Watts – ne apare, în sfârşit, în retrospectiva şi perspectiva determinărilor sale istorice de la cucerirea independenţei româneşti în 1878 până la anul de graţie şi disgraţie 1989. Şi – ce este, în sfârşit, ferm angajat – preocuparea perspectivei şi retrospectivei istorice, nu din şi prin viziunea pe care ţi-o oferă documentele şi declaraţiile publice oficiale sau lucrările dedicate slujirii unor opţiuni politice sau a varii interese, ci prin dezvăluirea proiectelor, actelor şi faptelor din umbră.
Ne aflăm, astfel, în faţa adevăratelor cauze şi interese – documentate direct din surse încă neintroduse în circuitul ştiinţific românesc – care au făcut din România anului 1989 să fie „omul bolnav” al lumii, chiar şi dincolo – şi aceasta este marea realizare a autorului – de traumele proprii unui popor care şi-a găsit drumul exprimării de sine şi pentru sine – adică cel statal – într-un târziu evidenţiat şi marcat şi de tentaţia şi dorinţa continuă a celor din jur de a-l exclude şi refuza memoriei istorice.
În perceperea istoricului Larry Watts, exprimările şi explicaţiile ce vor urma să vină în evidenţierea realităţilor ce ne-au configurat proiectaţi în imagini de coşmar cu tente tragi-comice ale unei butaforii politico-militară de esenţă comună atât lui Kafka, cât şi lui Chaplin, nu pot fi înţelese în afara evidenţierii contextului geopolitic românesc şi în conexie şi condiţionare directă, factorilor de presiune externă nemijlocită.
“Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”
“Românii sunt un popor fără istorie … destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. … Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. …Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.”– Fredrich Engels, ianuarie 1846
Prefata
Cercetările pot conduce uneori mult mai departe decât se anticipa. Aşa s-a întâmplat şi în cazul acestei cărţi de care m-am apucat aproape accidental. În 2002, lucram la diverse proiecte legate de reforma serviciilor de informaţii din România şi din fosta Europă de Est, inclusiv la un volum realizat cu contribuţia unor profesionişti în domeniul informaţiilor şi al propriilor mele analize asupra procesului. Într-un timp destul de scurt am ajuns la convingerea că procesul de reformă din România diferea fundamental de oricare alt proces din fostul bloc sovietic şi că era aproape neinteligibil fără o expunere completă a dinamicii revoluţiei din decembrie 1989 şi a anilor de izolare care i-au succedat. Nu a trecut mult până când am realizat că aceste deosebiri aveau rădăcini mai adânci şi că, pentru înţelegerea lor, era necesară o cercetare mai directă a naturii relaţiilor din cadrul blocului sovietic în perioada războiului rece şi pe cele dintre România şi vecinii ei chiar anterior comunismului. Astfel a început un voiaj intelectual care a condus la descoperiri ce uneori m-au surprins, alteori chiar m-au şocat, aducând la lumină relaţii asupra cărora anterior doar se speculase sau erau total inimaginabile şi care, în schimb, au făcut lumină asupra unor comportamente şi atitudini care au persistat mult după ce comunismul şi-a dat duhul.
Fata-n Fata: Lesco, Popa, Invatoc, Uritu la Arena.md
Invitații jurnalistului Aurelian Lavric la noua ediție a emisiunii “Față-n față” de la Arena.md(asculta mai sus) au fost foștii deținuți politici ai regimului de ocupație de la Tiraspol, Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc și Șrefan Urîtu. Aceastia, impreuna cu Tudor Popa, au intreprins recent o vizită la New York, organizata de Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, pentru a prezenta adevărul despre războiul din Transnistria si situatia actuala din zona rasariteana a Basarabiei. La Universitatea Columbia si la mai multe biserici romanesti din New York, cei patru au conferentiat, au prezentat un film documentar TVR despre Grupul Ilascu, realizat de Radu Gaina pornind de la campania Ziua si Civic Media pentru eliberarea celor patru, si o carte despre calvarul lor, “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, publicata de Civic Media sub coordonarea subsemnatului. In urma succesului acestei vizite, surse diplomatice si fundatii pentru democratie de la Washington si-au exprimat intentia organizarii unei vizite similare in capitala Statelor Unite, pentru ca cei patru sa poata infatisa situatia din Republica Moldova si Romania, ca tara-mama aflata la granita NATO si UE, factorilor de decizie si think-tank-urilor americane de prima mana.
Timpul de la Chisinau observa ca vizita, precum era şi de aşteptat, a provocat o reacţie patologică la Tiraspol. Un site apropiat conducerii criminale a lui Smirnov, utilizând lexicul războinic antiromânesc din anii ’90 ai secolului trecut, titrează cu litere de o şchioapă: „Экс-боевики группы „Бужор” поехали в Соединенные Штаты” („Ex-combatanţii grupării „Bujor” au plecat în SUA”). Conform site-ului, delegaţia respectivă, formată din „membrii grupării diversionist-teroriste care a acţionat pe teritoriul Transnistriei, sub conducerea lui Ilie Ilaşcu, chipurile, au venit în SUA ca să ceară implicarea americanilor pentru a diminua influenţa Rusiei în procesul reglementării relaţiilor „moldo-transnistrene”.
Ziaristi Online informeaza ca este vorba de Dubossary.ru care preia un articol publicat de Dniester.ru si tradus de Basarabeni.ro. Vizita a fost observata si de Centrul de Presa al autointitulatului presedinte al enclavei separatiste rusesti. Deranjul cel mai mare al serviciilor rusesti, observat in urma monitorizarii activitatii agentilor lor din Moldova, Romania si Statele Unite (unii prin niscai fundatii “americane”), a constat in amanarea si blocarea vizitei eroilor romani din Basarabia si in capitala SUA, Washington DC. Tocmai de aceea vizita va fi reeditata, in varianta sa fireasca, din care nu vor lipsi convorbiri la Departamentul de Stat si organismele preocupate de frontiera rasariteana a Europei.
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
“1) Intr-o fisa a Securitatii privitoare la V.T. [n.n. atentie ! ], elaborata in primavara anului 1987, publicata de Mihai Pelin in anii 2000, se specifica printre altele urmatoarele:
a/ lui V.T. i s-a aprobat o viza de calatorie in Franta si Spania (impreuna cu mama, Hermina M);
b/ V.T. nu a mai calatorit in tari capitaliste, nici in tari socialiste;
c/ V.T. nu are rude in alte tari;
d/ V.T. corespunde normelor pentru acordarea vizei de calatorie.
Nedumerirea in legatura cu cele mentionate in raportul de la acea data, vine dintr-o serie de alte rapoarte ale aceleasi institutii. De exemplu, din documente ale Directiei de Informatii Externe ,din anii ’70, reiese ca V.T . avea rude in mai multe tari precum: Franta, pe Cristina Boico (sora mamei si fiica acesteia, Olga si Andrei Boico, fiul Cristinei Boico), Venezuela, Sofia Imber, verisoara tatalui lui V.T., in URSS, Tismenetchi Nahona (sora tatalui lui V.T).
Mai mult, V.T. voiajase in anii 70 si in tari capitaliste (RFG) si in tari socialiste (RDG).
Momentul intocmirii fisei respective, primavara 87, este de asemenea , foarte important, deoarece atunci V.T. impreuna cu Dorin Tudoran si Michael Radu au obtinut fonduri de la National Endowement for Democracy pentru a publica revista Agora (unde colaborau opozanti din Romania). Revista era distribita in Romania pe diverse cai si comentata la Europa Libera. Acest grup, prin Agora, erau primi reprezentanti ai opozitiei din Romania finantati de guvernul american , dezvoltind grupurile de mai tirziu ale societatii civice, primele reviste, formatori de opinie, etc., in continuare finantate cu sume semnificative pana in anii 93-94.
Din perspectiva celor de mai sus s-ar putea interpreta ca V.T. ar fi putut beneficia de un anumit sprijin/protectie, intr-un moment cheie, din partea unor persoane foarte influente in conducerea statului (probabil CC/PCR) pentru a explica exceptia acordarii vizei de calatorie… Cum interpretati ? Cine ar fi avut puterea sa ghideze producerea si scurgerea (pentru ochii americanilor) a datelor incorecte? Cu rezultatul ca acea “fisa curata” a permis crearea grupului de reprezentare a actiunilor sponsorizate in Romania. (De remarcat ca V.T. a fost contestat vehement inainte si dupa initierea acelor programe. V.T. a intimpinat greutati pentru emigrarea in S.U.A. A putut emigra prinr-o casatorie aranjata , divortand apoi imediat ce si-a obtinut resedinta permanenta ).
2) V.T. are doua surori, amandoua nascute in URSS. Una dintre ele, Rodica, casatorita Tonciulescu, inginer chimist, a lucrat in apropierea Elenei Ceausescu. Dupa activitatile “anti” Ceausescu ale lui V.T., cum poate fi interpretata aceasta alta exceptie ?!
3) Rapoartele Directiei de Informatii Externe, dar si alte surse, sugereaza discret ca V.T. ar fi avut un comportament ( ….) atipic cunoscut. Numele unui profesor important si foarte apropiat de V.T. si al unui coleg cu care a tinut legatura multa vreme dupa plecare ar contura ceea ce se sugereaza. Cum ar fi putut influenta aceste date evaluarile analistilor securitatii vis-a-vis de V.T.?
4) Cu numele ofiterilor “G” si “M. L.” sunt semnate mai multe rapoarte, in diferite perioade, referitoare la V.T. si Hermina T. Ar fi posibila identificarea lor ?
Sunt, de asemenea, binevenite orice alte sugestii care ar putea contribui la dezlegarea misterelor care plutesc in jurul “itinerariului” lui V.T.”
Am încheiat citatul.
Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe, care apar în dosarul cazului cu numele lor de serviciu, s-au ocupat de… marşrutizări şi infiltrări de agenţi în obiective străine, inclusiv în “redactiile posturilor de radio ostile României”. Fără comentarii!
Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe consemnau că “obiectivul are rude stabilite în străinătate, după cum urmează (…) şi a mai efectuat călătorii turistice în (…)”, în timp ce ofiţerul din unitatea serviciului intern nu a menţionat aceste elemente, cu şase ani înainte, în susţinerea avizului pentru eliberarea paşaportului.
În legătură cu această neconcordanţă şi aspectele ridicate de investigatorul republican se impun câteva precizări:
1. Pentru acoperirea interesului Centrului de Informaţii Extene faţă de o persoană care urma să se deplaseze în străinătate, verificările şi avizul pentru aprobarea eliberării paşaportului erau chipurile “lăsate la aprecierea unităţii serviciului intern”, pentru ca în dosarul de paşapoarte să nu existe documente care să conducă la o eventuală deconspirare. Se ajungea, astfel, în situaţia ca ofiţeri ai serviciului intern să fie sancţionaţi pentru “neprevenirea rămânerii ilegale în străinătate” a unor persoane care, în realitate, erau trimise în misiuni de către serviciul extern al securităţii statului. În acest fel se consolida acoperirea.
2. În 1987, fişa era rezultatul evaluării stricte a Centrului de Informaţii Externe, faţă şi de noua perspectivă deschisă lui Vladimir Tismăneanu.
3. În mai multe cazuri, persoanele “anti” Ceauşescu, cu o oarecare notorietate, care au ajuns în străinătate, au avut ca numitor comun stimularea opoziţiei lor de către duşmanii României de la Moscova, folosindu-ne steagul pentru plantarea în Occident a aşa-zişilor disidenţi. Cu o carte de vizită confecţionată printr-o opoziţie regizată împotriva regimului din România, KGB îşi infiltra cârtiţele în Occident, inclusiv pentru controlul şi manipularea exilului românesc.
4. În 1987, în plin avânt al “perestroika şi glasnosti”, nu trebuie omisă conlucrarea subterană (“interservicii”) a marilor puteri, care pregăteau lumea de după 1989, după cum nu ar trebui să treacă neobservat interesul comun pentru înlăturarea liderilor comunişti nereformişti.
5. Nu a existat moment în întreaga perioadă a Războiului Rece în care KGB să nu se afle la originea celor mai multe dintre mişcările de rezistenţă anticomunistă, inclusiv a celor apărute în Occident. Era mai simplu să le creeze şi să le controleze decât să apară la iniţiativa altora şi să încerce ulterior abordarea lor.
6. Plecarea lui V.T. în străinătate s-a realizat “pe firul scurt”. Pentru cine nu ştie, denominaţia semnifică o intervenţie pe telefonul “S”, deţinut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei sale, pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui Ceauşescu printr-o mişcare din interiorul conducerii partidului, a făcut o asemenea intervenţie.
7. Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar “oalele sparte” s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.
8. Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.
9. Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.
10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.
Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru “acomodarea” agenţilor cu destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.
Aurel I Rogojan
Publicat si decotidianul.ro
PS: Am pus de doua ori aceasta informare ca sa fiu sigur ca e inteleasa 🙂
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
Armand Gosu: consilier personal al ministrului Afacerilor Externe al Romaniei, Teodor Baconschi (Baconsky) “pe zona de Est”, cu sotia de asemenea in MAE, ea, Secretar I, el, istoric, cu un doctorat in istoria Rusiei la Universitatea din Moscova (1995-1998)…
Comportamentul României în cadrul Tratatului de la Varşovia, în comunitatea socialistă (în special China), dar şi pe plan internaţional (în special Orientul Mijlociu), încurca strategiile Kremlinului şi ameninţa interesele sovieticilor.
Stalin a creat Patriarhia cu mâinile Liubiankăi! Acest departament a devenit mama sa. Legătura genetică cu KGB-ul este de asemenea un semn de rudenie al Patriarhiei Moscovei…
„Copil fiind, tata îmi spunea că Rusia încearcă să ascundă de români adevărul. Mereu m-a apăsat această întrebare. Care e adevarul pe care ruşii îl ascund? Mi-am dat seama că Moscova şi Kievul aplică un dublu standard împotriva românilor”
Cei trei care “au speriat Vestul”: un evreu, un cyborg si un rus, toti KGB-isti 🙂
Serviciul de spionaj rus însoţeşte fiecare acţiune politică de proporţii cu un val de minciună declanşat în presa internaţională. Acesta este creat de Serviciul de dezinformare “A”. El creează teze false şi le aruncă în presă prin intermediul jurnaliştilor mituiţi/cumpăraţi, care sunt agenţii săi (daca sunt si jurnalisti si calugari cu atat mai bine 🙂 – nota mea). Apoi oamenii oneşti le reproduc în articole şi interviuri, luandu-le de bune.
Poţi să recunoşti semnătura serviciului de spionaj, fie şi numai după repetarea frecventă a tezelor. Pentru fiecare repetare, Serviciul “A” oferă o plată suplimentară. În operaţiunea “Biserica din străinătate” există două astfel de teze.
1. Patriarhia Moscovei este gata să rupă cu ecumenismul şi va ieşi imediat din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Problema părăsirii CMB s-a discutat deja pe larg în eparhii.
2. Putin are nevoie de patriarhul “său”. Stalin l-a avut pe Serghei, Hruşciov pe Aleksii, Brejnev pe Pimen, iar Putin vrea să-l vadă ca patriarh pe mitropolitul Lavr. Însă pentru aceasta iniţial trebuie să unească BRS (Biserica Rusă din Străinătate) cu Patriarhia Moscovei.
Ambele teze sunt destinate emigranţilor ruşi, oameni care îşi iubesc cu sinceritate patria istorică, însă necunoscători ai multor legi nescrise ale acesteia. Tezele sunt false. La o analiză atentă, ele se prăbuşesc ca un castel de nisip.
Legenda Nr.1. Rusia rupe legătura cu ecumenismul.
Din păcate, această problema nu reprezintă la noi un subiect de interes public. Măcar din simplul motiv că majoritatea credincioşilor noştri sunt babele de la ţară, care nici nu cunosc cuvântul “ecumenism”. Ele au încredere în părerea preoţilor.
Ierarhii recunosc uneori, oftând, că au fost obligaţi de KGB să intre în Consiliul Mondial al Bisericilor. Dar nu explică cu ce scop. Deşi timpurile sovietice se pare că au trecut, Rusia se află în continuare în CMB. Înseamnă că serviciul actual de spionaj are nevoie de această calitate de membru. Dar pentru ce? Răspunsul este simplu: pentru ca, prin intermediul clerului străin racolat, să influenţeze orientarea oamenilor politici din Occident.
Dar, în multe ţări, printre enoriaşii înflăcăraţi există şi parlamentari, şi miniştri ai apărării, şi şefi ai serviciilor de spionaj/informaţii. Atunci de ce serviciul rus de informaţii să nu încerce să-i racoleze prin intermediul unuia dintre episcopi sau cardinali? Această idee este destul de reală. Doar că iniţial trebuie făcut în aşa fel încât aceşti ierarhi să devină agenţii noştri. Anume cu aceasta se ocupă marea misiune a Patriarhiei Moscovei de sub conducerea rezidenturii serviciului de spionaj de la Geneva.
Adunarea la un loc a unui număr mare de clerici îi scuteşte pe spionii ruşi de a face cheltuieli de călătorie. Dar şi motivul este destul de convingător: chipurile, mă interesez de activitatea dumneavoastră din Consiliul Bisericilor. Povestiţi-mi despre dumneavoastră, daţi-mi un interviu! Şi episcopul străin poate fi de acord să poarte o discuţie sinceră cu prietenul rus: doar predica este obligaţia sa de preot. Iar celălalt îi înmânează un cadou scump. Sau, în mod contrar, îi arată o fotografie, a cărei publicare pe paginile ziarelor va frânge cariera sa de episcop. După aceasta, racolarea decurge ca unsă.
Se întâmplă şi altfel. Episcopul străin îl racolează pe spionul nostru şi îl converteşte la credinţa sa. Au fost astfel de cazuri. În racolare obţine victoria cel ce este mai puternic din punct de vedere spiritual. Şi nu este chiar atât de uşor să stabileşti primul contact cu un episcop, în ţara sa de origine. Daca îi va cere o audienţă un jurnalist rus, care dintr-un motiv anume a devenit extrem de interesat de religie, reacţia episcopului va fi foarte precaută: “De ce anume vă interesez eu, şi nu un alt confrate de-al meu?”.
Reprezentanţii PM (Patriarhiei Moscovei) din CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor) au foarte mult de lucru. Serviciul de Informaţii Externe îi foloseşte în calitate de mijlocitori în relaţiile cu clerul străin.
“Este un prieten de la ambasada rusă! Este un om foarte cumsecade! Vi-l recomand din tot sufletul!” – spune preotul moscovit, cu o voce convingătoare, prezentând unui pastor luteran pe diplomatul puţin cunoscut, cu ochii alergând de colo-colo. Şi pastorul, crescut în condiţiile de seră ale democraţiei burgheze, crede cu sfinţenie cele spuse. Doar nimeni nu l-a minţit vreodată: în Occident minciuna este considerată drept semn de proastă educaţie. Pastorul, pur şi simplu, nu e învăţat s-o recunoască.
Iar în Rusia minciuna este o normă de viaţă. Oamenii sovietici au fost educaţi în condiţii de minciună generalizată. Este mai greu să nu minţi.
Am ajuns din nameti in noua noastra casa, dupa un an nou si-un Sfantul Vasile de vis, alaturi de cei dragi. Evident, din obisnuinta, imi lasasem niste semne pe la hartiile mele doar asa, de curiozitate… sa vad ce mai pare de interes pentru unii sau altii. Surpriza insa, semnele erau la locul lor, ceea ce inseamna ca pe la mine au venit cu capra, cat am fost plecat, doar… baietii de la tehnica. Sotia mea, care e cu ordinea si curatenia prin casa (normal!) a fost prima care s-a revoltat ca pe unul dintre scaunele ei de studio erau… urme de bocanci. Slabe dar, totusi, pentru ochiul ei de fotograf, ultra-vizibile. Uitandu-ne mai atenti am vazut ca si masa este deplasata din locul ei obisnuit (deh, superbii ei ochi de fotografa…). De ce, ne-am lamurit imediat, cand sub aparatul de aer conditionat am gasit o alta urma, de-a dreptul nesimtita, de bocanc 43-44. Omul, destul de masiv se pare, nu avusese suficienta stabilitate pe scaun si se mutase pe masa, trebaluind la instalarea tehnicii in zona prizelor de aer conditionat. Desigur, o sa ni se spuna, e vreun serviciu privat, de amatori, poate niste rusnaci, ca astia sunt mai ghiolbani, sau poate chiar Serviciul de Informatii al Extraterestrilor…
Da-o-n pizda ma-sii de treaba, tovarasi, si mai stergeti-va si voi pe picioare cand intrati cu bocancii in viata oamenilor!
May 11th, 2011 
VR 
Pe langa agentiile guvernamentale speciale romanesti care se vede ca s-au anuntat reciproc mai mult pe e-mail, specialistii rusi cu locatia chiar in zona Kremlinului au citit ieri portalul Ziaristi Online cu asiduuitate, dupa cum se vede mai jos, lecturand de vreo 13 ori Prefata lui Larry Watts. Trei zile pana la lansarea cartii “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”. COPERTA / VIDEO ». Multumim pentru atentie!, scrie Ziaristi Online, care publica si Cuvantul Inainte al generalului Ioan Talpes, fost sef al SIE, la cartea lui Larry Watts, publicata de Editura RAO si a carei lansare va avea loc maine, 12 mai a.c., la ora 1600, in Amfiteatrul Bibliotecii Centrale Universitare, Fundatiile Regale, cu participarea urmatorilor: Acad. DINU C. GIURESCU, Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Acad. FLORIN CONSTANTINIU, Prof. univ. dr. IOAN CHIPIR, Acad. DAN BERINDEI, Prof. univ. dr. IOAN SCURTU, Europarlamentarul IOAN MIRCEA PASCU, Istoricul ALEX MIHAI STOENESCU, Moderator: MONICA GHIURCO.
CUVÂNT ÎNAINTE
Posted in 
Tags: 
