Posts Tagged ‘wikileaks’

Cum falsifica HotNews telegramele Wikileaks. Cazul Baconschi “aparatorul” BOR si “sponsorul Plesu”. Cei trei negri mititei de la CRJI si cum s-a deconspirat Vintu ca sta in spatele HotNews. Wikileaks Antena 3: Seful SRI este Traian Maior

Cum pe piata au aparut atatea variante de “cablograme”  Wikileaks, dupa capul traducatorilor, sufletul cenzorilor si interesul patronilor, propun ca macar noi, astia, sa mentionam cand reproducem un atare “document” si sursa lui, respectiv dupa modelul “Wikileaks, versiunea Antena 3” (vezi si foto).

Acum, chestii mai de fineturi mistificatoare, la “Wikileaks, versiunea HotNews”. Titlul WVH: “Profilul lui Teodor Baconschi in telegramele secrete: “Util” in marile dosare de politica externa, un mare aparator al Bisericii Ortodoxe, dar nepasator la plangerile minoritatilor religioase”.

Aiurea! Citesti citatul editat dintr-un text cenzurat (dar macar redat) si gasesti de fapt ca “Baconschi s-a aratat un mare aparator al Bisericii Ortodoxe Romane”. “S-a aratat” nu ca este. Un limbaj diplomatic pe care fatalaii de la HotNews nu prea au cum sa-l inteleaga. Sau se fac ca nu-l inteleg. Pentru ca, mai departe, este evident ce “mare aparator” al BOR este Baconschi, daca le-a promis americanilor ca “va face totul” pentru a bloca Legea Cultelor, in care Biserica Ortodoxa era reprezentata corect. Iata citatul, dupa traducerea schioapata a HotNews: “Ambasada a fost dezamagita de Baconschi in 2006 cand a asigurat Ambasada ca un proiect al Legii Religiilor nu va trece in Parlament si a promis sa informeze Ambasada in legatura cu orice progres”.

Si cu “utilul” pentru “marile dosare de politica externa” o trag de par. In realitatea, citatul priveste probleme ale Ambasadei nu “mari dosare de politica externa” (ce manipulare oridnara!). Iata citatul: “Fostii oficiali ai Ambasadei care au lucrat cu el l-au etichetat pe Baconschi drept <<util>> pentru marea majoritate a chestiunilor”! Marile dosare ale lui Tabalaba?

Interpretarile HotNews se corecteaza din mers mai departe, cand Andrei Plesu este cotat intr-un citat drept sustinatorul principal al lui Baconschi: “Telegrama mai arata ca Andrei Plesu “este privit drept primul sustinator major al lui Baconschi (“Baconschi’s first major sponsor” in original). “Plesu l-a convins pe Baconschi sa devina diplomat si l-a ales sa reprezinte Romania la Vatican in 1997. Tot Plesu l-a convins pe presedintele Basescu ca Baconschi ar fi un bun secretar de stat in MAE in 2005. Baconschi a fost consilierul lui Plesu cand acesta din urma a fost ministru al Culturii in anii ’90”, se mai arata in telegrama.​ Corect. Iata ca n-o spun numai eu! Dar cred ca merge la fel de bine traducerea cuvantului “sponsor” in “sponsor”. Sau chiar cu un alt inteles, acela de “nas”. Nas ca in filmul “Nasul” 🙂

Aceasta e doar un exemplu. Este evident ca telegramele sunt alterate, uneori cu intentie, alteori fara. Cea mai buna proba de buna credinta ar fi si publicarea lor in original, dupa “stirea” produsa. De ce nu sunt oferite integral de domnii deontologi din suborganizatia lui Mircea Toma necredinciosul?

Acum sa ajungem la chestiuni mai serioase, care i-au amuzat insa pe cei cu spirit de observatie mai dezvoltat. Respectiv: cum au ajuns telegramele Wikileaks la HotNews.

Pai, daca citim “Comunicatul” CRJI, unde activeaza si tanarul Stefan Candea – despre care am scris zilele trecute, pe cand i se facea un promo de catre HotNews – rezulta ca cei trei negri mititei (formula am furat-o de la Spartakus, de pe Reporter Virtual, dintr-un excelent comentariu pe tema Ruletei Rusesti Wikileaks) care se jura ca nu fura si nici nu au vandut telegramele Wikileaks vreunei publicatii sunt urmatorii: Liviu Avram, Adrian Mogos si Catalin Prisacaru. Avram, dupa ce l-a injurat pe Patriciu cu gura plina pe cand era angajatul lui Vintu la “Cotidianul”, ca deontolog sef, acum e pe post de portarel adjunct la “Adevarul”. Mogos, chiar un ziarist, lucreaza la “Jurnalul”. Teoretic, n-aveau nici un interes sa livreze marfa la concurenta. Catalin Prisacariu, care se da un fel de “disident” al Trustului Vintu, considerat de Tiberiu Lovin drept suspectul principal al traficului de informatie bruta contra favoruri nete, dezminte categoric afacerea. Si-atunci, cine mai ramane? Cin’ sa fie, cin’ sa fie, ghici ciuperca ce mogul sta-ntr-un picior?

Sorin Ovidiu Vintu, suparat foc ca nu poate manevra Afacerea Wikileaks dupa cum se stabilise, a ajuns ieri la un scandal cu batai pe scarile de la Realitatea TV si trupe de badigarzi in ceafa jurnalistilor. Sorin Ovidiu Vintu este cel care l-a trimis pe Cornel Nistorescu la Julian Assange sa negocieze cumpararea pachetului despre Romania. Sorin Ovidiu Vintu este fericit ca se publica, dupa varianta lui interpretativa (pentru ca nimeni nu are timp sa traduca integral si corect, la virgula, cele 1027 de telegrame), documentele Wikileaks, in care Basescu apare pe placul lui: drept un betiv autocrat si afemeiat.

Asadar, Sorin Ovidiu Vintu, cand a vazut ca nu reuseste sa-si impuna “unghiul de vedere” la Realitatea TV – dupa cum a remarcat si Tia Serbanescu -, a recurs la cartea din maneca, “silver bullet”-ul lui: “independentul” HotNews, pe care, dupa “pattern”-ul operatiunilor lui de cand il stiu toate organele pamantului, il detine mascat sub artificii si inginerii tipice caracterului si “MO”-ului lui. Asa se explica si interviul confortabil pe care i l-a luat “dark horse”-ul Dan Tapalaba dupa alegeri, cand mogulul promisese “cu curaj” o conferinta de presa dar, in ultimul moment, de frica, a recurs la un sclavulet de serviciu/i care a acceptat umil postura de spalator al unui cadavru semi-ambulant. Este o ipoteza care se regaste si aici: Afacerea WikiLeaks Romania – Razbunarea lui Vintu, Voiculescu si Patriciu. “Qui Prodest?” In nici un caz lui Basescu si o concluzie inserata, cu umor, si de Spartakus, in materialul mentionat: “Să privim la cele trei publicaţii care s-au înţeles să publice documentele: site-ul hotnews.ro, Adevărul şi Jurnalul naţional. Găsiţi voi mogulii din spatele fiecăruia, că, vorba bancului, mie-mi vine să râd”.

Nu-i singurul! 🙂

Bogdan Chirieac nu s-a intalnit cu ambasadorul SUA. Cine este DCM Mark A. Taplin

Intr-o editie a emisiunii Nasul la care am participat ieri seara, Bogdan Chirieac, intrat intr-un dialog telefonic cu Radu Moraru, a lasat sa se inteleaga pe tot parcursul convorbirii ca el a stat la masa cu ambasadorul SUA, caruia i-a relatat celebrele povesti disponibile acum pe Wikileaks. Chiar la finalul conversatiei l-a persiflat pe Radu Moraru, afirmand ca degeaba si-ar fi dorit Nasul sa vorbeasca cu ambasadorul daca nu era chemat la Ambasada. Vezi Doamne, Chirieac este dintre cei “chemati”, dintre cei “alesi”.

Studiind insa exact documentul cu pricina – pe care il reproduc integral mai jos -, fara nici o surpriza am constatat ca “mister” Chirieac nu numai ca nu a stat la nici o cina cu ambasadorul, ci ca discutia s-a desfasurat de fapt cu “DCM”-ul Ambasadei, ceea ce inseamna “Deputy Chief of Mission” – adjunctul sefului de misiune sau “CDA” – Charge D’Affairs – Insarcinatul cu Afaceri, care era la ora aceea Mark Taplin, altfel un profesionist al diplomatiei si un excelent cunoscator al problemelor zonei.

Gandul a facut o treaba buna prezentandu-l pe cel responsabil de fapt, in mare parte, de telegramele transmise Departamentului de Stat american si de politica Statelor Unite fata de Romania, cel putin de aici, de pe teren:

A făcut doi ani de şcoală în România, înainte de 1989, când l-a urmat pe tatăl său, aflat în misiune la Bucureşti

Mark Taplin, fost însărcinat cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti (2005 – 2008), este, conform unor surse diplomatice, nu doar autorul formal al unora dintre telegramele secrete expediate la Washington, ci şi autorul moral al telegramelor semnate de fostul ambasador, Nicholas Taubman. Oficial, este autorul telegramei cu topul oligarhilor români şi al celei în care relatează concluziile întrevederii cu Viorel Hrebenciuc, “eminenţa cenuşie” a PSD, care se opunea, pe tăcute, suspendării preşedintelui Băsescu.

Taplin a fost numit, în iulie anul trecut, însărcinat cu afaceri al Ambasadei SUA la Paris.

Diplomat de carieră din 1980, Mark Taplin a călcat pe urmele tatălui său. Conform surselor diplomatice, Taplin senior a fost un diplomat cu rang inferior, activând ani buni inclusiv la Ambasada SUA din Bucureşti în anii 60. Atunci, Taplin jr. era un puşti care a făcut câţiva ani de şcoală în România, ceea ce explică bunele sale cunoştinţe de limba română.
Mark Taplin e licenţiat în ştiinţe umaniste şi afaceri internaţionale la Universitatea Georgetown – Facultatea de Afaceri Externe (1978) şi master în studii strategice la Wales University (1982).
Înainte de a reveni la Bucureşti, într-o poziţie cheie, Taplin a activat la Ambasada SUA din Moscova, ca asistent de ofiţer cultural (1984-1987) şi ca asistent al ofiţerului de comunicare (1994), precum şi la ambasadele sau consulatele din Sao Paulo – Brazilia, Port-au-Prince – Haiti şi Port Louis – Mauritius.
Ulterior, a fost numit consilier pentru Afaceri Publice al Ambasadei SUA din Kiev, Ucraina (1999-2001), şi director adjunct al Biroului de Presă şi Diplomaţie Publică în Biroul Departamentului de Stat pentru Europa şi Eurasia (2001-2002).
În fine, în perioada 2002-2004, Taplin a fost director pentru Ucraina, Moldova şi Belarus în Departamentul de Stat al SUA. În biografia sa, publicată pe site-ul Departamentului de Stat, se precizează că “a contribuit la dezvoltarea politicii americane faţă de Ucraina, în perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale din 2004”.
După încheierea misiunii din România, Taplin a predat la Şcoala de Diplomaţie Publică a Universităţii George Washington. A organizat dezbateri publice cu participarea secretarului de Stat Hillary Clinton şi a secretarului Apărării, Robin Gates.
Mark Taplin vorbeşte franceză, română, portugheză, rusă şi ucraineană şi este autorul volumului “Călător prin locuri din Rusia odată interzise”, incheie Gandul.

Cartea a fost tradusa si publicata la noi de Editura Nemira, sub titlul Imperiul Deschis. Mark Taplin, un sustinator real si sufletist al Romaniei, ne-a prezentat si noua lucrarea AXA – Noua Romanie la Marea Neagra, publicata de editura Ziua in 2005 si la a carei lansare a si participat (vezi Foto si Info la Civic Media). Iata prezentarea sa gentila transmisa in scris pentru o contracoperta: “Desi etica Departamentului de Stat nu ne permite sa sprijinim direct cartea dvs, aceasta nu ma impiedica insa sa va felicit pentru alegerea subiectului. Cred ca regiunea Marii Negre revine in atentia comunitatii mondiale si consider ca dvs, alaturi de Charles King si alti scriitori si analisti internationali de marca, aduceti o contributie foarte importanta la intelegerea evolutiei acestei zone in ultimii ani.” – Mark Taplin

Mark Taplin este casatorit (tot) cu o profesionista a diplomatiei, de data aceasta culturale, aflata de asemenea in misiune la Paris.

Iata si o completare a biografiei sale, de la George Washington University

Mark Taplin

Mark Taplin is the Public Diplomcy fellow at George Washington University’s School of Media and Public Affairs, on loan from the U.S. Department of State.

He is a career Foreign Service Officer with the rank of minister counselor.  He joined the U.S. Foreign Service in 1980.

From 2005-2008, he served as Deputy Chief of Mission at the U.S. Embassy in Bucharest, Romania.  During his tenure, he helped promote a close partnership between the U.S. and Romania.  In April 2008, he served as the overall U.S. control officer for the visit of PResident Bush to Romania and for the Bucharest NATO summit, the largest ever held by the Alliance.

From 2002-2004, he served as Director for Ukraine, Moldova, and Belarus at the U.S. Department of State.

He also served as Deputy Director of the Office of Press and Public Diplomacy in the State Department’s Bureau of European and Eurasian Affairs (2001-2002) and Counselor for Public Affairs at the U.S. Embassy in Kiev, Ukraine (1999-2001).  His past overseas assignments also include two tours in Moscow, as well as public diplomacy assignments in Brazil, Haiti and Mauritius.

He holds a bachelor’s degree in humanities and itnernational affaris from the Georgetown University School of Foreign Service and a master’s degree in strategic studies from the University College of Wales (Aberystwyth).  He is the author of Open Lands: Travels Through Russia’s Once Forbidden Places (Steerforth Press, 1997).

Foto sus: Razvan Chirita / Mediafax – Gandul

“Cablograma” cu pricina mai jos:

E.O. 12958: DECL: 02/13/2016

TAGS: PGOV, RO

SUBJECT: “THE GENIE IS OUT OF THE BOTTLE” — PSD DELIVERS CHARGES AGAINST BASESCU TO PARLIAMENT

REF: A. BUCHAREST 0142 B. BUCHAREST 0086

Classified By: CDA Mark A. Taplin for Reasons 1.4 (b) and (d).

(more…)

Afacerea WikiLeaks Romania – Razbunarea lui Vintu, Voiculescu si Patriciu. “Qui Prodest?” In nici un caz lui Basescu

Ca Afacerea WikiLeaks este opera CIA iar Assange e doar un “idiot folositor”, vorba lui Lenin, ne-am lamurit mai demult. Unii de la inceputul ei, altii mai tarziu, dupa valul “Revolutiilor” Facebook si WikiLeaks. Ca exista si alti “idioti folositori”, de data asta folositi de Vintu, Voiculescu si Patriciu, gen HotNews, Kamikaze si compania de facut zgomote, vedem cu ochii liberi.

Pe scurt:

O declaratie “surpriza”: “Sunt premise parlamentare ca, până la 25 martie, Traian Băsescu să fie suspendat“, a spus Dan Voiculescu pe 7 februarie intr-un interviu solicitat si dat Agentiei Nationale de Presa (!) Agerpres.

Cine se lauda ca a semnat “protocolul privind publicarea cablogramelor WikiLeaks despre Romania”? Nu cumva cotidianul.ro in tandem cu Realitatea TV? Dar nu e totul mai credibil daca le publica intai, invaluita de o “aura” americano-sorosista, chiar partea “adversa”?

Cand a fost Cornel Nistorescu la Assange? Pe 27 ianuarie. Ce spunea Cornel Nistorescu pentru Foaia sa Transilvana, pe 7 februarie a.c.: “- Aţi semnat un acord cu compania lui Assange. Să înţelegem că în curînd cotidianul.ro va publica documente confidenţiale referitoare la România?
Vreţi să înţelegeţi totul prea repede! Toate la timpul lor.”

Si cine facea scandal cu trupe de badigarzi, “intamplator” tot ieri, cand s-a dat drumul la robinetul WikiLeaks, in studiourile Realitatea TV? Nu cumva era un domn Vintu, suparat ca nu are controlul total al postului pentru a indrepta “Afacerea WikiLeaks” in directia prestabilita? (Oare cum o fi urcat pe scari sa-l ia de gat pe Ghita, ca, saracul, la Tribunal era tintuit in carucior?)

Iata ca a venit “timpul lor”. Au gresit putin “time-ingul”, pentru ca “idiotii folositori” au tradus cam greu…

Afacerea WikiLeaks – Romania: singurele chestiuni notabile, in afara de nimicurile de zi cu zi ale vietii politice si de impunsaturile de tip rusesc la adresa Romaniei, cunoscute oricarui ziarist, sunt “dezvaluirile” de la Cotroceni, declaratiile lui Basescu, consemnate ca atare, azi, de presa ciripitoare (bine taxata si aici): O dezvaluire cutremuratoare din Wikileaks Năstase, trimis în judecată de la Cotroceni, Wikileaks: Băsescu despre dosarul lui Năstase: „Nu mă faceţi să dau drumul la aceste dosare” , Nastase despre Wikileaks: Dezvaluirile arata ca dosarele mele sunt politice, Năstase: Băsescu minţea şi în 2005, minte şi acum, Wikileaks: Grupările de crimă organizată din România lucrează cu oficiali ai guvernului, etc, etc, etc.

Qui Prodest? In nici un caz lui Basescu.

Partea proasta pentru moguli: “Documentele” nu au nici o valoare. Si eu pot sa fac unul pe loc. Iti trebuie doar cateva coduri si o imprimanta.

UPDATE: Ma rog, o spun si americanii:”Departamentul de stat nu comentează cu privire la materiale, inclusiv documente confidenţiale, care este posibil să fi ajuns în presă. Noi nu ne putem pronunţa asupra autenticităţii nici unui document oferit presei “, a comunicat Ambasada SUA agentiei Mediafax.

UPDATE 2: Presedintia a intervenit aratand ca se petrece o diversiune in ce priveste “Dosarele lui Nastase”. Citatul cu pricina este dintr-o intrunire avuta la Palatul Cotroceni cu liderii PSD, in 2009. Gandul publica stenograma si extrasul Audio (semnalat de Tano). Oricum diversiunea continua, “o anumita parte a presei” prezentand trunchiat telegramele, cu accept pe Basescu, fireste.

Reporter Virtual: Chirieac, pentru noi, este Ciripoiul II. Wikileaks: Ofiterii Ambasadei SUA, in frunte cu profesionistul Mark Taplin, l-au radiografiat pentru Washington pe santajistul lui Geoana, acuzat ca lucreaza pentru Mossad. Bad Politics: Wikileaks si Amb SUA despre cine conduce Romania

Reporter Virtual: Publicarea mai multor stenograme Wikileaks privind situaţia politică şi economică din România e pe cale să declanşeze un scandal fără precedent în ultimii ani. Printre cei vizaţi de dezvăluiri este şi Bogdan Chirieac, fost ziarist la „Gândul”, iar după program, turnător de nădejde la Ambasada SUA din Bucureşti. Într-o telegramă din 2007, clasificată „Confidential”, se arată: „Chirieac susţine că popularitatea lui Băsescu este deja în scădere. Chirieac a luat în derâdere declaraţia preşedintelui că ar avea susţinerea românilor de rând, declaraţie făcută în urmă cu câteva săptămâni în faţa unui auditoriu compus din şefii misiunilor UE. Chirieac a susţinut că problemele cu băutura ale lui Băsescu s-au înrăutăţit, iar consilierii săi se atacă reciproc”. Deşi primeau informaţiile lui Chirieac, americanii ştiau însă foarte bine în ce ape se scălda acesta şi de partea cui se afla: „Chirieac, un apropiat al lui Geoană şi al altor membri ai PSD, a vorbit în termeni pozitivi de rolul important al lui Geoană, subliniind că, în sfârşit, liderul PSD şi-a intrat în ritm ca figură politică şi comunicator”, se arată în telegramă.

Semneaza: Spartakus

Vezi si: Exclusiv RV! Scandal-monstru la Realitatea: bătaie între oamenii lui SOV şi cei ai lui Ghiţă

Starea Presei: Batai, demisionari si bodyguarzi la Realitatea TV

Bogdan Chirieac deconspirat drept agent al Mossad-ului, serviciul israelian de informatii, de colonelul (r) Ion Petrescu. INEDIT. Aflati azi de la Roncea.ro si pentru ce trebuie demis pe loc seful M.A.E. Baconsky

Bad Politics: Wikileaks si Ambasada SUA despre cine conduce Romania

EXCLUSIV. Ambasadorul Iranului despre revoltele populare din Orientul Mijlociu: Regimurile care cad acum au fost si sunt sprijinite de Statele Unite. Dr. Bahador Aminian Jazi afirma ca Iranul nu poate fi afectat. VIDEO


Excelenta Sa, Bahador Aminian Jazi, noul ambasador al Republicii Islamice Iran la Bucuresti, ne-a acordat un lung interviu, pentru Ziaristi Online, revista de politica romaneasca si relatii internationale Glob Express si saptamanalul Independent, in care am tratat problemele Orientului Mijlociu, de la rolul “dezvaluirilor” Wikileaks la valul de revolte populare musulmane si de la resursele de energie ale Iranului la facilitatile lui nucleare si amenintarile SUA si ale Israelului fara sa uitam de Basescu si Ahmadinejad. In filmarea de mai jos redam un extras privind evolutia situatiei la zi, in urma caderii regimului pro-american de la Cairo si a raspandirii miscarilor de protest din Tunisia si Egipt in Yemen, Bahrein, Libia si alte state arabe, cum ar fi Iordania si chiar Arabia Saudita. Ambasadorul si profesorul Bahador Aminian isi indreapta atentia asupra liantului religios si social al acestor revolte si ofera o perspectiva diferita de tot ceea ce apare in aceste zile in presa occidentala, folosita pe post de arma de razboi, dupa modelele consacrate deja in operatiunile asupra fostei Iugoslavii si Irakului. Momentan, interesele Statelor Unite, care incearca sa-si reconfigureze intreaga politica asupra “Marelui Orient Mijlociu”, se intersecteaza cu dorintele popoarelor oprimate din regiune aflate in cautarea justitiei sociale, considera diplomatul de la Teheran, care mai afirma ca, la fel ca in cazul Irakului, americanii vor fi obligati pana la urma sa accepte vointa populara, dominata de factorul religios, care anima si organizatiile de tipul Fratiei Musulmane. Ca un paradox, ambasadorul arata ca tocmai democratia a dus in Palestina la victoria Hamas-ului, ceea ce Israelul nu a putut accepta. Expertul iranian subliniaza ca, pentru americani, importanta geostrategica a regiunii este, in unele zone, chiar mai mare decat cea acordata propriului teritoriu. Ambasadorul Iranului mai observa ca turbulentele din Orientul Mijlociu sunt indreptate de fapt impotriva unor sisteme militariste si totalitariste, ca si in Egipt, care au fost si sunt sprijinite activ de Statele Unite, amintind ca in Bahrein, in ciuda regimului autoritarist, care acum incearca sa inabuse in sange revolta populara, se afla baza navala a Flotei a 5-a a SUA. Dr. Bahador Aminian Jazi afirma ca Iranul nu poate fi afectat in ciuda incercarilor evidente ale serviciilor speciale occidentale de a transforma fluxul in reflux si admite ca exista posibilitatea ca in statele asupra carora s-a revarsat valul verde musulman vointa poporului sa fie infranta de operatiunile de culise, atent organizate de diverse retele, cum ar fi cea a lui George Soros. Interviul integral va putea fi citit in curand, in publicatiile numite mai sus.
Dr. Bahador Aminian Jazi, diplomat si profesor de stiinte politice, a fost decanul Scolii de Relatii Internationale din Teheran, de pe langa Ministerul Afacerilor Externe al Iranului, si directorul Centrului de Studii Strategice al Institutului pentru Studii Politice si Internationale al Iranului (IPIS).

Ambasadorul Iranului despre revoltele din Egipt
Încărcat de ZiaristiOnlineTV. – News videos from around the world.

Foto: Cristina Nichitus Roncea si Sorin Lupsa

Vezi si:ÎNTREBAREA SFINXULUI

WikiLeaks incepe sa cante la masa SUA: China are o economie de doi bani “facuta din pix” :)))) (ce gluma! de-asta stapaneste lumea!) iar Iranul ne tinteste fundurile cu rachete nord-coreene :)))). Cristoiu a avut dreptate

1. “Iranul a obţinut 19 rachete nord-coreene de concepţie rusească şi tehnologie avansată, care sunt mult mai puternice decât orice a admis public Washingtonul că ar avea Teheranul şi care ar putea atinge capitale din Europa Occidentală”, zice Mediafax ca zice New York Times ca zice WikiLeaks ca zicea Vann H. Van Diepen, de la “divizia de neproliferare din Departamentul de Stat al SUA”, unei delegatii rusesti. Cica, mai zice Mediafax ca zice NYT ca cica, “la cererea administraţiei Obama, The New York Times a fost de acord să nu publice textul acesteia”. Ha, ha, ha, ha, ha, ha! Si, cica, pe una din rachetele astea iranienii au lipit o poza cu “fondatorul WikiLeaks” si au indreptat-o deja spre sediul lui 007, unde e detinut australianul, ca, deh, n-avea casa… Si, cica, nord-coreenii s-au oferit sa lege si un comunist mic de ea, cu un cutit in dinti, pentru cazul in care nu explodeaza… 🙂 Sa mori de ras, nu alta, in fata celor care nu au crezut pana acum in operatiunea de dezinformare strategica a CIA, realizata dupa model rusesc, prin “idiotul util”  Assange, “eroul” de sub baricadele internetului.

si

2. Special pentru “profetul din Gagesti”, Ion Cristoiu: “Datele privind Produsul Intern Brut (PIB) al Chinei sunt “facute din pix”, spunea in 2007 Li Keqiang, unul dintre oficialii chinezi de rang inalt si probabil urmatorul premier al tarii asiatice, se arata intr-o nota a ambasadei americane publicata de WikiLeaks”, zice Antena 1 ca zice Jurnalul National care nu mai citeaza nimic (“stie” ei!). Mai zice: “Li Keqiang, actualul vicepremier al Chinei si fost guvernator de provincie, a facut aceste declaratii la o intalnire cu Clark Randt, ambasadorul SUA de la vremea aceea, potrivit unei note trimise la Washington si publicata de WikiLeaks”. Si, amuzament “la max”: “”Ca PIB-ul Chinei nu este de incredere, in special PIB-ul la nivel local, nu e o veste noua”, spune un economist al unei banci straine sub anonimat”. Va dati seama? Sub anonimat. Si astuia ii e frica sa nu-l tinteasca rachetele nord-coreene in fund! 🙂 Ha, ha, ha, ha, ha, ha!

Vezi: Cum lucreaza “idiotul util” Julian Assange impotriva libertatii cuvantului prin internet. “Homeless”-ul WikiLeaks este aparat de unul dintre cei mai scumpi avocati din Londra, Mark Stephens, sustinator activ al Retelei Soros. VIDEO

Previziunile lui Ion Cristoiu: Doi grei ai presei romane despre fonfleul WikiLeaks: o diversiune CIA »

Umberto Eco despre ce demonstreaza “Afacerea WikiLeaks”: Informatorul e lenes. La fel si seful serviciului de informatii (sau cel putin e limitat)

For the celebrated novelist and intellectual Umberto Eco, the Wikileaks affair or “Cablegate” not only shows up the hypocrisy that governs relations between states, citizens and the press, but also presages a return to more archaic forms of communication.

Umberto Eco

The WikiLeaks affair has twofold value. On the one hand, it turns out to be a bogus scandal, a scandal that only appears to be a scandal against the backdrop of the hypocrisy governing relations between the state, the citizenry and the press. On the other hand, it heralds a sea change in international communication – and prefigures a regressive future of “crabwise” progress.

But let’s take it one step at a time. First off, the WikiLeaks confirm the fact that every file put together by a secret service (of any nation you like) is exclusively made up of press clippings. The “extraordinary” American revelations about Berlusconi’s sex habits merely relay what could already be read for months in any newspaper (except those owned by Berlusconi himself, needless to say), and the sinister caricature of Gaddafi has long been the stuff of cabaret farce.

(…)

The informant is lazy. So is the head of the secret service (or at least he’s limited – otherwise he could be, what do I know, an editor at Libération): he only regards as true what he recognises. The top-secret dope on Berlusconi that the US embassy in Rome beamed to the Department of State was the same story that had come out in Newsweek the week before.

Integral la Ziaristi Online

Cum lucreaza “idiotul util” Julian Assange impotriva libertatii cuvantului prin internet. “Homeless”-ul WikiLeaks este aparat de unul dintre cei mai scumpi avocati din Londra, Mark Stephens, sustinator activ al Retelei Soros. VIDEO

“Lupta pentru libertate” a “fondatorului WikiLeaks” – prin a carui arestare se doreste inflamarea opiniei publice si crearea imaginii sale de erou anti-sistem perfect – ar putea avea ca efect, la nivel international, tocmai limitarea libertatii de expresie, pe internet, problema cea mai mare cu care se confrunta guvernele si societatile totalitariste mondiale, care percep arma cuvantul liber ca pe un adevarat atac la “noua ordine mondiala”.

Senatorul democrat Jay Rockefeller, nepot al lui David Rockefeller si stranepot al marelui oligarh John Rockefeller, deja s-a exprimat public in acest sens (vezi video mai jos): pentru interzicerea sau limitarea internetului. Rockefeller e coleg in mai multe cluburi “discrete”  – gen Trilaterala si CFR – cu patronul – “front-man” al retelelor din interiorul retelelor si al retelei retelelor deschise, George Soros. Avocatul Retelei Soros in Marea Britanie, Mark Stephens, este si avocatul “homeless”-ului Julian Assange (vezi video mai sus). “Pro-bono”, probabil.

Consecinta directa a intreprinderii masive a WikiLeaks pare sa fie, pe termen lung,  tocmai invocarea necesitatii controlului internetului si stabilirii unei conventii internationale in acest sens, “spre binele omenirii, al securitatii planetare si luptei contra terorismului” (un fel de “pentru pace in lume”). Pana una-alta s-a vazut cat de usor e sa dispari cu totul de pe fata internetului, cel putin in Statele Unite ale Americii, indiferent de legalitatea demersului WikiLeaks si ilegalitatea actului eliminarii.

In plan politico-militar, asa cum detaliau atat Corneliu Vlad cat si Ion Cristoiu, doi grei ai presei romane, documentele diplomatice aparute pana acum (din care lipsesc cele cu calificativul “Top Secret”) nu arata nimic nou despre Statele Unite de care colaboratorii si concurentii lor sa nu stie. Dimpotriva: le umfla muschii pe plan mondial. Este de mentionat – fapt omis din orice analiza pe care am vazut-o pana acum – ca autorul scurgerii de informatii, manipulatorul de fise, in varsta de numai 23 de ani, Bradley Manning, este arestat de peste 190 de zile si detinut la o baza militara din Virginia. Practic, CIA cunoaste exact, de 190 de zile (si cel mai probabil cu mult dinainte), continutul tuturor notelor remise WikiLeaks, avand asadar suficient timp sa le diminueze amploarea, daca s-ar fi dorit acest lucru. Dar nu se doreste. Probabil fiecare dezvaluire va tinti (tot) un obiectiv al CIA.

Interesant ca si “fondatorul WikiLeaks”, “idiotul util” – dupa cum bine l-a caracterizat analistul basarabean Petru Bogatu – desi detine acest set de documente tot de 190 de zile, a ales ca “timing” aceasta perioada, a “dezvalurilor de iarna”. Ceea ce demonstreaza ca acestea nu sunt date publicitatii “intamplator” tocmai acum si ca este vorba de un plan mult mai larg, cu etape atent construite.

Sa fim atenti, asadar. Asta-i tot.

Vezi si Bad Politics: Se strange latul. UE impune pastrarea datelor personale ale internautilor, in numele luptei anti-terorism

Ziaristi Online: Doi grei ai presei romane despre fonfleul WikiLeaks: o diversiune CIA

Corneliu Vlad: WikiLeaks: împăratul nu e chiar gol puşcă

Cele 251.287 de documente diplomatice americane date pe faţă n-au dat lumea pe spate. „Armaggedoanele“ livrate, mai anii trecuţi, pe piaţa romånească erau parcă mai cu palpit, chiar dacă trebuiau luate cu beneficiu de inventar.
Operaţiunea Cablegate e ori ceva mai subtil, ori praf în ochi. Nu se prea ştie deocamdată care ar fi profitorii, care partea vătămată. Oricum, instituţia numită WikiLeaks, tartoră dezvăluirilor, exagera la 22 noiembrie cånd avertiza, cu surle şi tobe, (de fapt cu turle şi sobe, cum ar fi spus profesorul meu de literatură rusă şi sovietică Mihai Novicov) că „în lunile următoare vom vedea o lume nouă, una în care istoria mondială va fi redefinită“. Deocamdată, toptanul de texte, dintre care doar 7 la sută „secrete“ şi 40 la sută „confidenţiale“, ne confirmă doar că lumea-i cum este. America rămåne marcată de sindromul terorismului, vrea înţelegere cu Rusia, nu ştie de unde să apuce China, şovăie în privinţa Iranului, nu-şi prea pierde timpul cu Europa. Geopolitic vorbind, mare lucru nu aflăm (doar eventual, noi romånii, că Washingtonul i-ar îngădui Moscovei să tragă cu coada ochiului la proiectul de scut spaţial în Europa).
Pentru amatorii de bårfe, producţia de scurgeri WikiLeaks este însă un regal. Distinşii diplomaţi apar ca nişte mahalagioaice prin ce debitează sub antet de ambasadă sau Departament de Stat. Angela Merkel e poreclită Teflon, pentru că nimic nu se lipeşte de ea, Berlusconi – un chefliu afemeiat ce-şi pierde nopţile, Putin – un mascul dominator, iar Medvedev – unul palid şi şovăielnic, Sarkozy – susceptibil, iritabil şi autoritar, dar şi cel mai proamerican preşedinte postbelic al Franţei, Khaddafi – un ipohondru cochet care-şi injectează botox pentru piele-ntinsă, preşedintele Yemenului – un musulman care nu pregetă la whisky, dar numai dacă e bun etc. Mai şifonată ar putea ieşi eventual Hillary Clinton, care le-a trasat diplomaţilor sarcini de serviciu ce revin mai degrabă serviciilor secrete, dar cine nu ştie că diplomaţia şi spionajul sunt fraţi siamezi.
Şi toate acestea ni le-au prezentat cariatizi ai presei mondiale ca „The New York Times“, „Le Monde“, „The Guardian“, „El Pais“, „Der Spiegel“, mă mir cum nu şi „Jenminjibao“ sau „Pravda“. Artizanii operaţiunii ar fi un australian cam ciudăţel, un fel de homeless şi un tånăr militar american, hacker iscusit. Oare de ce toată această tevatură cam de bålci?
Între altele, zic eu, şi pentru că presa lumii şi cititorii ei trebuie să fie mereu ocupaţi cu ceva, iar nutreţul de pe piaţă nu e prea convenabil mai marilor lumii. Trebile, în lume, s-au cam împotmolit. Cei 20 nu au dat de cap, nici la Seul, crizei, nici la Cancun nu iese nimic cu reglementarea încălzirii globale, pånă şi summitul OSCE a dat chix. Obama nu confirmă, ca superman salvator, ce vor liderii Chinei, Rusiei, Iranului sau Coreii de Nord nu ştie nimeni. Nu ni se spune ceva nici măcar despre starea de sănătate a lui Bin Laden. Şi atunci? Să nu dai o alună, o măslină, publicului larg, dependent de ceva ce aduce a informaţie?
Ce e exagerat nu e demn de crezare, spunea Talleyrand. „Dezvăluirile“ cu pricina nici măcar exagerări nu sunt, cele mai picante sunt bårfe cu aer de deja vu. Din niciuna nu vedem în stare de goliciune împăratul, împăraţii lumii de azi. Ni se arată doar peticuţe de epidermă. Furtună-ntr-un pahar cu apă. Mult zgomot pentru nimic. Dar să mai vedem…

Corneliu Vlad / Curentul

Ion Cristoiu: De ce n-am încredere în aşa-zisele scurgeri Wikileaks

În 28 noiembrie 2010, după o campanie publicitară deloc diferită de cea premergătoare punerii în vînzare a unui nou produs Coca-Cola, website-ul Wikileaks a început publicarea a peste 200.000 de documente confidenţiale şi secrete (atenţie, nu însă şi Top secret) din corespondenţa dintre Departamentul de Stat al SUA şi ambasade ale SUA din întreaga lume.

Scandalul se prefigurează mult mai mare decît cel provocat anterior de o altă lovitură a website-ului: deconspirarea a numeroase documente ale Pentagonului vizînd războiul din Irak.Principalele note ale tărăboiului se referă, aproape exclusiv, la semnificaţiile politice ale scurgerilor de documente.Fiind vorba de o corespondenţă confidenţială între ambasadele SUA şi Departamentul de Stat, în premieră mondială, opinia publică ia cunoştinţă de acţiuni şi puncte de vedere care intră în conflict, de cele mai multe ori, cu acţiunile şi declaraţiile oficiale ale Departamentului de Stat şi ale ambasadelor şi chiar ale preşedintelui american.

Continuarea la Ziaristi Online

Ziaristi Online. Petru Bogatu: Pentru cine explodează bomba WikiLeaks? Julian Assange, “idiotul util”

WikiLeaks este prima bombă informaţională universală detonată în toată lumea. E o lovitură de proporţii planetare, desigur. Dar una care era de aşteptat. E o surpriză previzibilă, dacă vreţi.

Se schimbă cursul istoriei?
Cum-necum, suntem în plin proces de globalizare. Noile tehnologii digitale urmau să producă nu numai comunicare mondială, ci şi o armă pe măsură. În satul electronic. odată şi odată, trebuia să explodeze şi un proiectil electronic cu o încărcătură informaţională globală.

Telegramele confidenţiale sau strict secrete apărute pe site-ul WikiLeaks, care în mod normal nu ar fi fost niciodată divulgate în următorii 50 sau chiar 100 de ani, fac deliciul presei şi tulbură somnul stăpânilor clipei. Puternicilor lumii li s-a aplicat un şut năprasnic fără precedent.

E o acţiune mediatică nemaipomenită care, neîndoios, va schimba faţa presei. În special, a jurnalismului de investigaţie. În mass-media bat la uşă prefaceri istorice. Dar şi asta nu-i tot. Se anunţă o altă răsturnare uriaşă. După cum scria deunăzi prestigioasa publicaţie Time, ”revelaţiile WikiLeaks ar putea schimba istoria”. Nici mai mult, nici mai puţin.

Cine stă în spatele WikiLeaks?
Cine stă în spatele acestei operaţiuni de o anvergură tehnologică incredibilă? Un australian ciudat de 39 de ani, fără locuinţă stabilă, aşa cum scrie presa? Haideţi să fim serioşi!

Julian Assange, patronul WikiLeaks care, potrivit mass-media, seamănă cu un android imperfect, e un geniu, bineînţeles, de ale cărui talente profită cei care îi livrează acum tone de informaţie ultrasecretă. Totuşi, chiar şi în cel mai bun caz, el nu-i decât un ”idiot util”, pus în mişcare printr-o subtilă manevră de intoxicare. E la mintea oricui că la mijloc e o imensă şi deliberată scurgere de informaţii.

Indiferent ce şi-a fi propus Julian Assange, el pare să fie doar o unealtă sofisticată de internet pe care caută s-o folosească alţii. La început mass-media presupunea că de pe urmă dezvăluirilor WikiLeaks ar avea de pierdut diplomaţia şi politica americană. Că va fi şifonata imaginea departamentului de Stat. Pe dracu! SUA nu sunt afectate deloc. Dimpotrivă. Au de câştigat şi sub aspect politic, şi sub cel moral.

Continuarea la Ziaristi Online

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova